
zambeste peste timp, Nicu Dan Gelep AFIAP

In lagarul rusesc...din groapa cu tifos , unde erau aruncati cei fara viata , l-au scos pe tanarul ofiter de 23 de ani.Respira!
L-au ingrijit cu ...surpriza!...niciun medicament, ce sa mai vorbim de vreun vaccin ( care fie vorba intre noi, inca nu daduse gust pentru bani oamenilor de stiinta prigoniti de oamenii de necredinta) doar cu credinta si dragoste de Dumnezeu.
A trecut razboiul, i-au eliberat pe prizonieri, ofiterul nostru a trait pana la 94 de ani.
In apropierea mortii ori pe patul unei boli grave ne simtim alaturi de Dumnezeu.
Aseara am vorbit cu colega mea de banca.Privita prin ochii medicului pediatru ,in Canada furia vaccinarilor fortate s-a linistit.Acolo tot strainu are dreptul sa nu poarte cercel.(In zilele noastre vaccinurile sunt fabricate cu accesorii, nu chiar cercei de argint , doar argint viu cum ii zic vrajitoarele , adeca mercur.)
Doar la noi o mass -media bolnava de prigoana, vine pneumonic sa descifreze un proverb ca acesta „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu reuşesc să o
scoat
ă”
Concluzionez ca vaccinaria se ia prin mass-media.
Prigoana crestinilor este un lucru prezent in lume , nu de acum , dintotdeauna, dupa cum se misca mlastina, in curand mass-media va anunta primul caz de gripa porcina luat prin lingurita cu care preotii crestini ortodoxi dau Sfanta Impartasanie.
(chiar daca exista dovezi stiintifice ca niciun germen nu se dezvolta in altar, pe Sfanta MASA, NICI PE LINGURITA , NICI LA ICOANA PE CARE TOT CRESTINUL O SARUTA LA INTRAREA SI IESIREA DIN BISERICA, SI 99% NICI SUB POLICANDRU)
Doamne iarta-ne!Doamne miluieste-ne! Doamne Ajuta-ne!
http://dl.transfer. ro/Transfer_ ro-11Jan- bbace4dbd5. zip (14.2Mb )
linkul este valabil o perioada limitata (10 zile)
Împotrivirea la ispite
“Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: "Ispită este viaţa omului pe pământ". Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiţi. Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut. Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.
Vei birui mai sigur, puţin câte puţin, printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.
Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.
Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite. Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006
2 comentarii:
Este extraordinar aă vad un ofiţer al Armatei Regale Române, într-o fotografie din 1941, înainte de a pleca pe Frontul de Est, acolo unde s-a luptat, potrivit principiilor de atunci, "pentru Neam, Ţară şi Cruce".
Mulţam!, mult.
Tanarul ofiter a fost si fotograf , unul cu intrare de onoare in istoria fotografiei romanesti si internationale
http://plusunu.blogspot.com/2008/11/nenea-nicu.html
(va multumesc pentru ca trecurati pe aci, ce-o sa ma mai fudulesc...)
Trimiteți un comentariu