Translate

vineri, 31 decembrie 2010

La multi ani !La multi ani!







Sa fiti ca pruncii , ca florile, ca painea , ca voi , ca voi sa fiti cu iubire pentru Dumnezeu!



LA MULTI ANI SI SA NE FIE DE FOLOS.









Ne vorbeste Parintele Porfirie

[parintele_porfirie]



“Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”

“Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”



“Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti.”



“Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu.”



“Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.”



“Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ‘sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”



“Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”



“Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”



“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”



“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”



“Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”



“Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos.”



“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”



“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”



“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”



“Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.”



“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare.”



“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine.”



- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.

- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.

- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.

- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.”



“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.”



“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama.”



“Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.”



“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”



“Iubiti-l pe Hristos … Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.



“De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor”.



“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.



“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.



“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.



“Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El”.



“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.



“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.” Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.”



“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.”



“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.”



“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte.”



“Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam.”



“Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule.”



“Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.”



“Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva.”



“Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu.”



“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.”



“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.”



“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara.”



“Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos”.



“Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.”



“Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.”



Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: “Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie.”



“Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte.”



“Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba.”



“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva.”



“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.”



“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”



“Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.”



“Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.”

miercuri, 22 decembrie 2010

uite de unde vin bulgarii



Stiu exact ce faceam acum 21 de ani .Era mai frig decat azi.Ziua a fost soare si frig si frica.Noaptea era mai mult frig , o frica invinsa de inconstienta , de speranta si de rugaciunile Sfintilor Ingeri Pazitori si stele , multe stele.
Mama visase cu o saptamana inainte o cruce pe cer intr-o fereastra care se deschisese catre noi.
Cineva a adus pe strada o tava intreaga de prajituri pudrate cu zahar.
Niciunul dintre cei care s-au bucurat de ele nu are certificat de revolutionar.
Unii nu mai au nimic, doar pe Dumnezeu , ceea ce inseamna toata bogatia si toata dreptatea si iubirea.
Am cantat azi colinde amestecate cu lacrimi.
Stiu exact ce speram atunci , stiu exact ca cei ajunsi de atunci la Dumnezeu se uita la noi.Cred ca Dumnezeu le-a facut o fereastra catre noi, dar le-a luat suferinta.De acolo de la fereastra ingerii lui decembrie `89 ne bat cu bulgari de iubire.
Cu fiecare simtire ce ma duce cu gandul catre ei imi dau seama ca iar m-a lovit careva cu un bulgaras auriu.
Ei stiu ca noua ne plac jocurile, zapada,saniile cu zurgalai si colindele.
La aceeiasi fereastra s-au adunat toti cei dreptcredinciosi.
Se fac pregatiri in cep si pe pamant pentru Nasterea Domnului.
Sfanta Liturghie!
Dumnezeu sa va pomeneasca dragii nostri!
,,Dumnezeu va-mbucure inimile`` par a zice ei catre noi cei care ne uitam acum in sus cu inimile, stand cuminti cu barbiile in piept pentru ca ca mintea sa fie mai aproape de inima in timpul tainicilor rugaciunilor !

luni, 20 decembrie 2010

concluzii la defintii

dedicatiune fotongrafica Daniellei Wolf

Lumina=Dumnezeu
Intuneric-Lipsa Luminii

Iubire=Dumnezeu
fara Iubire=fara Dumnezeu

o clipa fara Iubire=o clipa fara Dumnezeu

o clipa fara Iubire= o clipa cat o vesnicie

o vesnicie fara Iubire=iad

M-am dus la geam si m-am intors .Iar m-am asezat pe scaun.Paharul de vin sede frumos pe coltul mesei.Nu-l mai beau.Nu-mi trebuiesc acum medicamente.
Ma astern pe jos ca frunzele, pe sufletul meu desfrunzit in care isi face vant un frig taios.Isi strecoara lamele ascutite prin ranile descoperite la intamplare.Ce macel!
Asa mi se intampla de cate ori raman fara iubirea ta.
Ma scutur brusc si ma ridic (frunzele se lipesc si ele de mine, se catara si se iau la intrecere ca sa ocupe locurile libero-goale din sufletul meu)si te iubesc si nu ma mai mir ca tu nu ma iubesti si nu mai plang ca tu nu esti si nu mai strig dupa tine ca dupa un trandafir cameleonic de la fereastra care da-n gradina cu flori de iasomie si liliac.
Tu poti sa nu ma iubesti pe mine , dar sa-l iubesti pe Dumnezeu, la fel eu pot sa te iubesc pe tine pentru ca-L caut pe Dumnezeu.
Fara Iubirea Lui nu te pot iubi nici pe tine , nici macar cat ma iubesc pe mine.

joi, 16 decembrie 2010

Ninge!Gustare cu fulgi de nea! In Gust are fulgi de nea!


Dedicatie tatalui Animei pentru ...fotografia unui bradut!
Ninge!


I-am gustat! Fulgii erau pufosi.Nu prea se inghesuiau pe limba.

Prima zapada din iarna asta am gustat-o la Manastirea Prislop.Fulgii erau ghetosi, acum nu stiu de era plansul sfintilor si a Lui Dumnezeu pentru noi pacatosii , dar sunetul fulgilor ghetosi pe haine era mai degraba un cuvant de ridicare , de trezire.
Aveau gust de viata gheata fulgilor zapezii dintai.
Tot acolo in timpul Sfinte Liturghii un elicopter negru a deranjat prelung , zburand la inaltime foarte joasa,de-am crezut ca se pun cu pustile pe noi.
Rusine bai elicopter negru , al oriarui obraznic oi fi tu!Sa stii ca te-a vazut
Dumnezeu!Mai bine ti-ar parea rau!

Este Sfantul Elefterie!
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-15-sf_elefterie.html
Biserica boiereasca din apropiere de Opera Romana a dezvaluit recent, foarte recent autorul picturii de deasupra altarului

http://calindragan.wordpress.com/2009/08/07/parintele-arsenie-boca-maica-domnului-cu-pruncul-iisus-in-zeghe/

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/sfantul-nicolae-velimirovici-despre.html

vineri, 10 decembrie 2010

la, fa ,sol e muzica ?



La Fasole e o invitatie la masa de pranz.
Fasole uscata, aleasa cu rabdare de gogleze si pamant si uscaturi mici, pusa la fiert de trei ori , in ape schimbate (tot degeaba)ravasita, clocotita, pravalita peste ceapa, telina , doi morcovi, pastarnac , trezita de o ploaie de sare , cimbru si busuiocca sa primeasca dovada dragostei dintr-o sticla de suc de rosii si servita fierbinte, din farfurii de pamant nelacuite, lustruite cu piatra.
Ti-e foame sau vrei sa dansezi?
Ca sa nu trezesti slabiciuni, ca la dans pricinuiesti gelozii, te-mprieteneste cu rotunjimile de ceapa rosie din scaldatoarea de lemn in care s-a pravalit in cascada un bun tovaras otet de mere.
Fara rachie, fara vin.
Sa prinzi pasul, sa dansezi, sa compui muzica bob cu bob, nota cu nota la, fa, sol, e o sole mio...(am zis ca se pune Busuioc , nu?)



Sa ai un post binecuvantat!

http://blogul.eucred.ro/CategoryView,category,FERICIREADEACUNOASTECALEAPrArsenieBoca.aspx

luni, 6 decembrie 2010

Decembrie in lanul de floarea soareleui si putina vorbire despre caft


Decembrie sase.
Iarna.
Zapada, nu floarea soarelui s-ar cadea sa aratam
Dar ce aratam noi , cum ne aratam noi , unii altora si in fata Lui Dumnezeu este diferit, ca de la vara la iarna.
Si totusi azi se arata in calendar ziua lui Cristian , barbatul Cocutei de, ai de la Buzau,ai de i-am cunoscut la o nevoie in poarta Bisericii Draganescu pictata de Parintele Arsenie Boca , intr-ale caror sufletele e cald si luminos ca vara si nestricat ca iarna.
Si de se strica ceva in firea omului, ca sa fii nascut in ziua praznuirii Sfantului Nicolae, inseamna sa ai ochii indreptati catre acest mare sfant ca sa te povatuiasca in calea catre Bunul Dumnezeu.
Cine este Sfantul Nicolae?
"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor,
învăţător înfrânării
te-au arătat pe tine,
turmei tale,
adevărul lucrurilor." (din Tropar)

Cine este Cristian?
Cine este Sfantul Nicolae?

Interesant ca in viata de toate zilele daca am alatura un nume oarecare de cel al unei persoane importante, de cele mai multe ori persoana importanta s-ar simti usor (sau greu) jignita ca este pusa pe aceeiasi treapta cu un necunoscut.
In cazul Sfintilor, (desi ei au dus o viata lipsita de placerile gen: mancare, plimbari, haine , rasfaturi )desi minunile savarsite de ei prin Voia Lui Dumnezeu sunt colosale fata de orice alta realizare omeneasca, ei au smerenia sa stea alaturea cu orice om, sa se aplece catre nevoile si bucuriile lui.

Smerenia...

La multi ani, Cristian al Cocutei!
Sfantul Nicolae sa te invete credinta , blandetea, infranare, sa ai multi ani de trait intr-o asemenea fericire , sa ai multi ani de trait ca sa imparti la randul tau invatatura credintei, blandetea si infranare.

Fiti binecuvantati!

P.s. Nu uitati ca Sfantul Nicolae l-a caftit fara retinere pe Arie.
Cine e Arie ?
http://www.sfantulnicolae.info/viata.php
Unul care dupa ce ca nu credea in Dumnezeu il mai si vorbea de rau , din ce in ce mai rau.
De atunci cred ca a ramas clar ca Mos Niculae vine si cu o nuielusa pentru cei care nu-s cu minti!Cand ne-a trimis pe pamant, Dumnezeu ne-a dat fiecaruia atata minte cata a socotit ca ne trebuie in misiunea noastra pe pamant.
Si orice am avea de construit pe pamnt ,misiunea noastra e IUBIREA. Cand cel rau , cu coarne zisul ne ia mintile, misiunea noastra pe pamant nu mai poate fi indeplinita.Deznadajduim.Cel mai mare pacat!
Si ca nimic din toate acestea urate sa nu se intample, e nevoie sa ne straduim sa tinem mintea in rugaciune catre Dumnezeu.Adica un fel de Doamne, fii atent, ai grija de mintea mea, ca sa am vreme sa fac pe pamant ce mi-ai dat Tu.
Un strigat permanent catre Dumnezeu, pornit din inima.

Rugaciunea inimii si a mintii:

,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul /pacatoasa``

Mana dreapta a Sfantului Nicolae se afla la Bucuresti, in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, ultima ctitorie brancoveneasca.
,,izvoarele istorice precizează că moaştele Sfântului Nicolae au fost aduse, într-o raclă din argint curat, împodobită cu diamante, în 1599 de către Mihai Viteazu, domnitorul care a realizat pentru prima dată unirea celor trei zone (Muntenia, Moldova, Transilvania) ale României.``

Corpul intreg , in afara de mana dreapta a Sfintelor Moaste ale Sfantului Nicolae se afla la Bari.

De ce tocmai Mihai Viteazu a primit acest nepretuit dar din partea cardinalului de la Bari?
,,Cardinalul de Bari i-a dat mâna dreaptă a sfântului în semn de apreciere faţă de domnitor şi mărturia dânsului în credinţa creştină.``

Asadar marturisirea credintei (domnitorul marturisitor Mihai Viteazu ) infierbanta de iubire pana si inimile celor cazuti din dreapta credinta .(cardinalul)

vineri, 3 decembrie 2010

Al saselea simt


Cele cinci simturi ale omului devin sase cu prilejul fiecarui pelerinaj, inchinarii la Sfintele Moaste ori in timpul oricarei slujbe sau rugaciuni, desigur in timpul Sfintei Liturghii.
Al saselea simt este simtirea Duhului Sfant.
Nici prin cap nu-mi trece sa incerc o descriere.E o mare taina, o bucurie si o lumina pe care o simte sufletul .O simte vazand-o cu ochii nevazuti ai adevarului sadit in fiinta umana.
Noaptea am petrecut-o la Manastirea Lainici.
De la fratele Ilie de la poarta pana la parintele staret Ioachim PArvulescu mi s-a intins inainte o cale de liniste sufleteasca.
Chiliile brancovenesti sunt in fata vechii bisericute cu Hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului.
Dimineata am plecat catre Manastirea Prislop, usor mahnita ca nu participasem noaptea la privegherea de la mormantul parintelui Arsenie, cand preoti si oameni care l-au cunoscut pe parintele aduc flori, cantari Domnului si multumire parintelui Arsenie pentru rugaciunile catre Bunul Dumnezeu.
Era deja ora 7.00, drumul pana la Hateg pe defileu e ingreunat de lucrarile la asfalt, in plus de la Hateg mai sunt 13 km care doar partial de pot parcurge cu masina.
Si nu trecea nicio masina in directia in care doream sa ajung
Si Dumnezeu si-a trimis ingerii, un microbuz cu doctorite din Vrancea (cu care fara sa stiu , am participat si la o lansare de carte , legata de minunile Sfantului Nectarie)si-a schimbat putin ruta si m-au dus la Hateg, apoi dupa niciun minut de stat la ,,ia-ma nene`` un inger de la Sibiu mergea si el la Prislop ...m-a luat in masina lui,apoi a mai luat pe cineva de pe drum, a parcat masina la 4 km departare de manastire(nu se mai putea merge, erau deja masini pe ambele parti ale drumului venite cu o zi inainte )si am mai mers pe jos acea bucata de drum cu urcusuri si coborasuri.

Cand am intrat pe poarta manastirii, au inceput sa bata clopotele.
Parca-ti bat ingerii in inima , asa se simte sufletul.
Era ora 9.00 , incepea Sfanta Liturghie.
Sunt momente in viata cand Dumnezeu te ajuta si vezi in plan material ajutorul.
Drumul de la Manastirea Lainici pana la Manastirea Prislop a fost scurtat in chip nevazut pe asflat , dar vazut pe minutar.
Si mai ales simti Duhul Sfant.
Cand il cauti pe Dumnezeu cu mandrie , ceea ce simti s-ar putea sa nu fie Duhul Sfant.Asa ca e esential sa fii foarte sincer cu propria constiinta, sa-L urmezi pe Dumnezeu si nu mandria.
Si cand cazi , cel mai bine e sa te opresti la caderea in genunchi, de acolo Dumnezeu te ridica foarte simplu, asa simplu cum bat nevazut ingerii din aripi.

luni, 29 noiembrie 2010


Apa din izvorul sfintit de parintele Arsenie.Tinuta intr-un recipient , apa are acelasi gust si dupa 20 de ani.Este apa sfintita.Precum Moise a batut cu toiagul in piatra , asa parintele a sfintit acest izvor.Este o apa tamaduitoare , compozitia apei a fost supusa si cercatarilor stiintifice.
Este o apa care tine si de foame si de sete si mangaie lacrimile sufletului.


http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/11/parintele-arsenie-boca-intr-o-evocare.html



Maica Zamfira, cel mai apropiat discipol al parintelui , l-a urmat si l-a ingrijit pe parintele Arsenie peste tot.
Cu adevarat la Manastirea Prislop florile de pe morminte nu se ofilesc niciodata.Atat de multi pelerini aduc multumire pentru ajutorul primit prin rugaciunile parintelui Arsenie si a tuturor sfintilor nestiuti,incat florile nu au timp sa se ofileasca .Minunea este ca vin din ce in ce mai multi care au fost ajutati in chip minunat.





Smintelele, focul şi sarea



„Un om rău a semănat peste noapte – pe când paznicii dormeau – neghină, zâzanii, smintele în ţarină. Iar ţarina este lumea. Va fi sminteală, când faptele voastre nu corespund poruncii: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voatre cele bune să premărească pe Dumnezeu; dar sminteala cea mai mare când se va propovădui şi impune ne-existenţa lui Dumnezeu. Iisus zice că mai uşor le-ar fi smintitorilor de şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare. Impunerea ateismului e un păcat mai greu ca sinuciderea. Dacă mâna ta (faptele), dacă piciorul tău (căile), dacă ochiul tău (punctul de vedere – principiul) te smintesc, taie-le, scoate atare ochi de la tine. În judecarea faptelor altuia se întâmplă iarăşi o mulţime de smintele. Sunt mulţi ochi de scos. Că decât să vadă rău unde poate nu e, mai bine le-ar fi să fie orbi. De aceea a zis Domnul: A Mea e judecata! iar voi Nu judecaţi! De plidă o mulţime de fapte dumnezeieşti şi cuvinte ale lui Iisus au fost sminteală peste sminteală în Israel. Simtelele sunt judecăţi superficiale, prejudecăţi. Acestea ignoră principiile. Căci dacă ai şti, ai trăi principiile divine, ai fi curat şi nu te-ai sminti. Sminteala din ale sale grăieşte. De fapt cel ce se sminteşte fără de voie se mărturiseşte.



Focul e al Duhului Sfânt, care sărează, păstrează firea nestricată. Această păstrare e şi o asceză voluntară, o jertfă de sine a firii. Sarea e şi nevoinţă şi suferinţă şi pocăinţă. Înţelepciunea încă e numită sare. Sare sunt şi slujitorii lui Dumnezeu între oameni, ca să nu se strice natura omenească. Deci dacă slujitorii nu mai au rolul de sare, (fiind cu risc acest fel de a fi) iată vor fi călcaţi în picioare. Cinstea lor va fi terfelită. Şi de multe ori, pentru relele peste care au dat oamenii, se aude răsturnarea răspunderii în seama slujitorilor lui Dumnezeu. Vinovăţia însă e pe din două: Pentru înmulţirea neascultării a luat Dumnezeu sfatul de pe pământ. Cuvântul a ajuns predică în pustiu.

- Cât foc şi sare trebuie să ai, ca să înflorească pustia ca şi crinul!”



Prislop Luni

19.XII.49. Marcu 9,42-50;10,1



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.



miercuri, 17 noiembrie 2010


Anima, iti dedic aceasta fotografie !



Viata la tara nu e la fel de grea ca in trecut.Cred ca e mult mai grea decat in trecut, desi azi nu mai sunt razboaie, nu trec tancuri pe sosea ca sa ia stalpii de lumina taras, nici avioane ca sa intunece lumina zilei si sa-i faca pe oameni sa fuga in gradina sa se ascunda in maturi (niste plante care cresc inalte si cand se usuca sunt legate snop fiind bune de maturat curtea).
Duhurile rautatii par a se intinde pe orizontala.Pe verticala se ridica doar cei cazuti in genunchi.
Secte din loc in loc.Case de rugaciune ridicate din te miri ce bani , caci saracia nu se dobandeste asa usor.
Munca de o vara , trebaluitul in curte se face din zori si pana-n seara , asadar nu e greu sa fii sarac.Doar trebuie sa muncesti pamantul.Sa-l muncesti cinstit, cu frica de Dumnezeu.Sa nu stropesti via cu substanta cutare numai ca sa-ti creasca boabele la strugure cat o caisa, nici patlagelele ca sa roseasca pana da ghiocelul.
Oamenii astia nu razbesc niciodata minciuna din jurul lor? De teama se hranesc si ei cu minciuni? Caci ce poate sa fie salamul spalat cu otet ca sa nu mai lipeasca si sucul portocaliu cumparat cu pret gras de la magazinul din colt?Sau hainele pe care scrie Adidas ori D&G ?
Ce poate sa fie Sfanta Cruce facuta cu jena , sa nu fie vazut cand trece pe langa biserica?De ce ne-om rusina tocmai de Dumnezeu care e Adevar si nu ne rusinam de toate celelalte minciuni...cu care ne hranim?

Ionel e lautar.Le da bine din acordeon.De voie de nevoie mai merge si pe la morti.Cu o toba mare , care lovita zici ca scoala tot cimitirul si tot satul din stare.
I-a fost rusine , nu i-a placut deloc , dar s-a dus.
Lumea in sat ii zice Manache.Dupa tata-sau.Om bland , smerit , care nu s-a certat niciodata cu nimeni.Decat sa se fi certat , mai bine pleca incet capul in pamant, ridica umerii si pleca incetisor catre casa.
Ionel isi pune acordeonul pe umeri si canta cu ochii sclipind ,, sunt vagabondul vietii mele``.Acum pricep de ce-i spune lumea ,,Manache``dupa tata-sau, dupa blandete, dupa camarazii cu care se intalneste pe terenul vietii.



Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele

Asculta mai multe audio diverse

luni, 15 noiembrie 2010

Ce zi dulce!



Pe aleea care duce catre intrarea in biserica cea mare, s-a dezvaluit locul in care stateau Sfinte Moaste.
Se spune ca ale unui sfant necunoscut.
Nu se poate sa nu te opresti, chiar ateu daca esti, in fata lespezii de marmura.



Este una dintre cele mai însemnate personalităţi ale monahismului ortodox care au vieţuit pe meleagurile noastre, înnoitor al vieţii duhovniceşti din mânăstirile din Moldova (dar şi din Oltenia şi Muntenia prin ucenicii săi), iscusit traducător al scrierilor Sfinţilor Părinţi din limba greacă în limbile slavonă şi română, adept fervent al metodei isihaste a „rugăciunii lui Iisus”, cunoscut şi sub numele de Paisie Velicicovski.
În anul 1791, stareţul Paisie a fost hirotesit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov, ca urmare a venirii acestuia în funcţia de exarh al Moldovei, iar în 1792 s-a întâlnit cu tânărul episcop Veniamin Costache, care dorea şi el ca să fie numit cu metanie la Neamţu, şi ca urmare el a primit de la vestitul stareţ învăţăturile şi sfaturile cuvenite, făcând ascultare şi ca frate.

Dar starea sănătăţii stareţului Paisie a început să slăbească, iar în ziua de 15 noiembrie 1749, împărtăşindu-se cu Sfintele taine şi transmiţând pace şi binecuvântare întregului sobor, prin cei doi duhovnici, Silvestru şi Sofronie, a adormit întru Domnul.

http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/noiembrie/sf_cuvios_paisie_de_la_neamt.htm


http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/14/sfantul-paisie-de-la-neamt-15-nov-si-inceputul-postului-nasterii-domnului-postul-moderat-si-cumpatat-este-baza-si-capul-tuturor-virtutilor/

,,Sculându-te de la masă, trebuie să fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de muncă şi să fie simţitor la activităţi în­ţelepte şi atunci patimile trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa măsură cum le nimiceşte hrana să­racă. Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puteri­le lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase şi odihnă pentru întărirea trupului. A proce­da astfel înseamnă să creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul din cauza lipsurilor din vremea postului este împins către plăceri şi mângâieri, iar plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă pu­ţină hrană în fiecare zi, atunci el capătă un mare folos.

Însă cantita­tea hranei trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are preţ.``


..............................................................................





Doru si Valentina sunt prajiturile de langa usa mea.Sa nu ma intelegeti gresit, chiar si eu sunt o prajiturica, una din cele care fara praf de copt nu poate creste ca sa fie aratoasa.Si nu se inventase praful de copt cand m-am reinventat eu ca sa fiu prajiturica.Asadar stam usa in usa.
Usile sunt de turta dulce cu stafide si ciocolata.
Azi 15 noiembrie e ziua de nastere a lui Doru.
El este un prajituric glazurat cu cafea si cognac.
Ce zi dulce!
Desigur mi-am petrecut ziua cu un liceean.
E si ziua lui.
Sucul deloc indentic natural colorat pocneste din bule ca din degetele picioarelor atinse de reumatism.
Generatia lor !E jaf!
Musafirii canta, tortul il mananca.
Ce zi dulce!


Si mai era ceva , era ceva da, dar nu mai e chiar asa, mi-amintesc ca ne-am scris ani de zile, dar nu ne-am intalnit niciodata ca sa schimbam pareri despre prajituri.
Dar nu-i asa vine o zi in viata fiecarui om cand, nu-i asa...ce zi dulce!
O zi dulce in care nimeni nu mai are ce schimba!

La multi ani!
Ce zi dulce!
Nimic nu e real ...strawberry fields cu The Beatles






















luni, 8 noiembrie 2010

ce flori au mai ramas


Dedic gandurile mele de azi lui Ionel si Elisabetei si ...La multi ani, din dragoste!
S-au casatorit acum 46 de ani.
La casatorie si-au ales drept protectori pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
Pare-se ca era si ziua soacrei mari.Soacra mare dimpreuna cu multi oameni vorbeau cu voce emotionata despre ziua Regelui Mihai.
Acum 46 de ani erau tineri si frumosi, acum sunt si mai frumosi, adesea el o priveste si-i spune ,,esti frumoasa``.Este o taina, cand, in ce moment , in ce ganduri se tin ei unul pe celalalt.E taina casatoriei.
Casatoriile nu au reteta de reusita, ele au sau nu binecuvantare.

Se spune ca cei casatoriti ca sa ramana impreuna toata viata au nevoie de acelasi ritm al credintei in Hristos.
In casnicie, barbatul este capul femeii, iar femeia nu este gatul asa cum tot am auzit , ci inima.
Capul barbatului este Iisus Hristos, iar inima lui este femeia lui.
Ingerii sunt mereu langa noi, deasupra noastra.Nu au trup ca oamenii, nu au ochii precum oamenii , au insa vedere cat ar avea mai multe perechi de ochi ...asa cum sunt heruvimii




Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
Pr Ilie Cleopa
( 8 noiembrie )



Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul "arhanghel" înţelegem "mai mare peste îngeri" sau "cel dintîi dintre îngeri". Iar "înger" înseamnă "vestitor", pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt "duhuri slujitoare" cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.

Îngerii sînt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pămînt. Îngerii sînt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, au "trupuri cereşti" adică trupuri îngereşti, care sînt deosebite de cele pămînteşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sînt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

Au fost cazuri atît în Legea Veche, cît şi în legea Darului, cînd oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din început a combătut acest eres, învăţînd că îngerii nu sînt creatorii lumii, ci sînt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.

Sfinţii Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvîrşit în luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Dintre toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfîntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare avînd numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sînt împărţite în trei ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfînta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpînii, cum îi numeşte şi Sfîntul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpînesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sînt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.

Marele Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sînt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască "Serafim" se tălmăceşte "cel ce aprinde" sau "încălzeşte".

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decît alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adîncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de "Heruvim", în aceeaşi limbă evreiască, se tîlcuieşte "multă înţelegere" sau "revărsare de înţelepciune". Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dînşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gînditor, precum scrie Sfîntul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sînt sub dînşii. Ei "fiind liberi şi lepădînd toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului". Ei revarsă oamenilor, care sînt puşi de Dumnezeu ca stăpînitori, puterea stăpînirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpînească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rînduială, supunînd pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpîneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpîniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpînire peste diavoli. Ei risipesc stăpînirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osînda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpînesc pe îngerii care sînt sub ascultarea lor, făcîndu-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfîntul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: "Aceştia sînt cei care înmulţesc sfînta credinţă între oameni luminînd înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii sînt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sînt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucît ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti taine, care au înlesnit mîntuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.

Sfinţii Arhangheli sînt în număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfîntul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sînt în Asia ... şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sînt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune divină de îndeplinit.

Mihail, ce se tîlcuieşte "puterea lui Dumnezeu", este voievodul oştilor cereşti şi cel dintîi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Cînd Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburîndu-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luînd aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicînd: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pămîntul fădăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sînt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14).

El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrînate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mînăstirea Dochiarul (Sfîntul Munte) etc. Iar la sfîrşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trîmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfîntului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se tîlcuieşte "bărbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blîndeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfîntului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrîneţe pe Sfîntul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.

Sfîntul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria cînd petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfînta Sfintelor. El a auzit cel dintîi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decît toţi îngerii. El a rostit cel dintîi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfîntului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cîntat cel dintîi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cînte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif cînd voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfîntul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mîntuirea neamului omenesc.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.

Uriil este luminător al celor întunecaţi.

Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvîntare dumnezeiască pe pămînt.

Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cîntări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă păcătoşilor, ce sîntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerînd ajutorul lor.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sînt cei dintîi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mîntuirii mai mult decît ceilalţi îngeri. Sfîntul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cîmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfîntul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspîndit. Numeroase sînt bisericile cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sînt şi credincioşii români care le poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.

Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfînt şi plăcut lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfîntă, neîntinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.

Sfinţii îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, lăudînd ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sînt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cîrtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvîrşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pămînt. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsînd ura, mînia, bătăile, judecăţile, minciunile.

Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mîntuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei cînd ne mustră pentru păcate, cînd ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mîntuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plîng cînd noi păcătuim sau sîntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plîngem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.

Sfinţii îngeri nu se bîrfesc, nu se răzvrătesc, nu se mînie, trăiesc în bună rînduială. La fel şi noi, să nu ne mîncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mînie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că sîntem fiii Tatălui ceresc.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

joi, 4 noiembrie 2010


Intr-o zi pe la amiaza, o zi insorita asa cum e noiembrie de azi l-am urmarit atenta pe Codrut.Eram in tramvai.Tramvaiul patru`s-unu, in care oamenii sunt unu`s-unu!
Tanar , frumos cladit, parul lui blond aspru si ravasit si ruptura puloverului negru cu dungi gri verticale, dezgolindu-i umarul, vocea timid barbateasca si ochii aceia caprui care nu pareau sa priveasca in lumea asta, il faceau sa semene mai mult cu Brad Pitt in filmul ,,Troia``, decat cu un cersetor trimis la intins mana de cine stie ce adult profitor.
Recita ...Ruga pentru parinti de Adrian Paunescu.

Altadata o fetita imbracata in roz canta la acordeaon melodii interbelice.

Si mai e unu, asta e teribil, toata viata si-a petrecut-o in canale, acum recita propriile poezii intr-un autobuz.Descrie perfect oamenii care i-au intins cate-un banut.Are versuri scurte si pentru cei care l-au ingenuncheat.
Merge trei statii pe un sens , apoi se intoarce.
Cine stie cat de aproape trebuie sa fie de hruba lui.

Am luat plasa cu spectacole indoielnice in sali de teatru consacrate, adesea cautand prestatia unor actori si ei consacrati.
Ce pacat ,unii dintre acestia se inchina la idoli , crezandu-se idoli,l-au scos pe Dumnezeu de pe scena inimii lor, cei din canale l-au poftit pe Dumnezeu in inima lor sub pamant.

De sub pamant ,in tramvai, un Brad Pitt din canale recita intr-o zi insorita ,, Ruga pentru parinti`` de Adrian Paunescu.
Era Codrut! Iar poetul, va fi intotdeauna ...Adrian Paunescu !

http://www.4000dpi.ro/blog/

Tudor Gheorghe - Antiprimavara (versuri: Adrian Paunescu)

Asculta mai multe audio diverse

luni, 1 noiembrie 2010

12 anisori , dulcisori


Dedic aceasta postare delicioasei Miha Simiuc !

http://dulciurifeldefel.blogspot.com/2010/10/tort-cu-ciocolata-si-mascarpone.html



Sa-ti ai viata curata, sa-i faci reparatii minore cand apar, sa fii credincios celuilalt, sa pedalezi in egala masura cu celalat, sa ridici ochii in sus si sa vezi culorile, sa pleci capul Domnului nostru Iisus Hristos si sa vezi iarasi culorile in oglinda apei care ne poarta viata, sa stai treaz si sa reflectezi si sa-ti dai seama ca viata nu e decat o cofetarie a Lui Dumnezeu.

Va doresc sa gustati din toate prajiturile!Mai ales cand ti-e foarte greu, Dumnezeu iti trimite o prajiturica!

Sa va iubiti si sa infloriti si sa dati roade!





Rugăciunea sotilor unul pentru altul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ne-ai învătat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci asa vom împlini legea Ta si ne vom arăta vrednici de mila Ta, caută cu îndurare si păzeste de vrăjmasii văzuti si nevăzuti pe sotul meu (sotia mea) (numele) pe care cu tainică rânduială mi l-ai dăruit (mi-ai dăruit-o) spre a vietui împreună până la moarte. Dăruieste-i sănătate si deplină întelepciune, ca să îsi poată îndeplini îndatoririle sale după voia si poruncile Tale. Fereste-l (o) de ispitele pe care n-ar fi în stare să le poarte. Întăreste-l (o) în dreapta credintă si în dragoste desăvârsită, ca să împlinim împreună faptele cele bune si să ne rânduim viata noastră după sfintele Tale rânduieli si porunci. Că a Ta este Împărătia si puterea, în vecii vecilor. Amin.




Rugăciunea sotului pentru sotia sa

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat sotie ca să îmi fie însotitoare nedespărtită a vietii mele si să îmi fie părtasă sortii în vremea călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredintându-mi această făptură din mâinile Tale, mi-ai încredintat-o ca să lucrăm împreună toată virtutea; că desi florile frumusetii, blândetii si bunătătii sunt însusirile firii sale, prin însăsi firea sa totdeauna este supusă la diferite slăbiciuni si neputinte. Ajută-mi să nu fiu asupritor si nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei si împotriva poruncilor Tale. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească înainte de vremea sa si de la frageda viorea să aibă tăria si trăinicia copacilor, cum voi cere de la sotia mea lucruri mai presus de puterile ei? Fă să mă port fată de ea totdeauna cu dragoste si blândete, si când rătăceste să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească si cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime si a chinui o făptură pe care dragostea a adus-o lângă mine si pe care Legea o tine lângă mine când poate această dragoste se stinge. Fă să înteleg că este nedrept a asupri o făptură slabă si fără nici o apărare, că este nevrednic a dispretui si a călca în picioare o floare ce mi-a pricinuit bucurie în frumoasele zile ale primăverii vietii mele.

Dreapta judecată îmi porunceste, o, Dumnezeul meu, ca fiind si eu însumi căzut în mii de greseli si neajunsuri, să le sufăr cu răbdare pe cele ale sotiei mele, si-mi arată că omul este supus amăgirilor si rătăcirii si că fapta dragostei poruncite de Tine este a ierta si a trece cu vederea greselile aproapelui. Si, numai astfel purcezând, Îti cerem ca Tu să ne ierti, precum iertăm si noi.

Fă să cunosc că această făptură pe care mi-ai încredintat-o, fiind supusă prin gingăsia si neputinta firii ei la multe feluri de boli si slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândete si iubire, să îi fiu sprijin în bolile si slăbiciunile ce sunt legate de firea ei si să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii de care mă bucur si care mă veselesc prin mângâierile lor; că acestia sunt un dar al dragostei ei si ar fi nedrept a dispretui pomul care a dat asa frumoase roade.

Păzeste inima mea, Dumnezeule, de ucigătoarea otravă a geloziei si bănuielilor, si fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea si fericirea.

Ajută-mi ca prin vorbe si fapte bune să-i dovedesc sotiei mele că are în mine cel mai bun si mai iubitor însotitor. Si dacă nu voi reusi în acest chip, să mă feresc a i-o dovedi întrebuintând mijloacele cele nefolositoare. Asprimea si purtarea rea întărâtă duhurile în loc să le apropie; iar purtării blânde si întelepte si dragostei îndelung răbdătoare nici cea mai stricată inimă nu i se poate împotrivi până în sfârsit; căci gheata groasă ce acoperă râurile se topeste când vântul cald al primăverii suflă fără oprire.

Dumnezeul meu, Tu care cârmuiesti inimile oamenilor spre cele bune, cârmuieste asemenea si pe ale noastre si fă ca deplina întelegere să unească sufletele noastre.

Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept cu altii pentru că ei s-au arătat nedrepti fată de mine.

Fă să cunosc că numai simtămintele de dragoste înrâuresc celelalte suflete. Întăreste inima mea în bunele hotărâri, si ajută-mi ca prin purtarea mea să nu fac nefericită făptura pe care bunătatea Ta mi-a încredintat-o. Ci, printr-o înteleaptă unire, bucurându-ne de fericire pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm totdeauna numele Tău. Amin.



Rugăciunea sotiei pentru sotul ei

O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe pământ, părtas sortii mele si sprijinul meu în vremea călătoriei acestei vieti. Fă să cunosc că el se îngrijeste de mine si ajută-mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemultumitoare fată de cel care mă sprijină si mă îngrijeste. Fă-mă supusă si îndatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasă să-i adaug la osteneli si să-i amărăsc pâinea ce-o câstigă pentru mine si copiii nostri.

Izvorule al întelepciunii, luminează-mă să cunosc toate virtutile familiei si printr-o înteleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceata purtării mele, prin răbdarea si dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori si cu bucurii, să împart cu el fără cârtire toate loviturile vietii si să-i fiu însotitoare nedespărtită, precum în fericire asa si în necaz.

Păzeste-mă de împodobirile necumpătate si de necuviintele în care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punându-si toată fericirea lor în podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag după sine neîntelegeri, dezamăgire si dureri. Ajută-mi să deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii să-mi rămână o inimă vrednică de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca să le dau pildă bună, întărindu-i în puterea virtutii. Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvântarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

vineri, 29 octombrie 2010

De-as sti din lucrurile tale mici...


Dedic aceasta fotografie domnisoarei Luiza Stanca
http://luizastanca.blogspot.com/








Pe doamna profesor am remarcat-o usor.
Are gesturi tandre si nobile.
Din ochii verzi incadrati serafic de parul alb curg picaturi de lumina.
E maruntica si are maini albe ,neasemuit de frumoase.
Parca ar fi facute din paine si vrei sa le strangi usor si sa le mirosi.
L-a muncit pe parintele dumisale duhovnic,un preot tanar in care Harul lucreaza pe masura ravnei cu care urmeaza invataturile Domnului nostru Iisus Hristos, pana ce acesta a prins drag si s-a inscris la doctorat.
Vocatia unui dascal e pentru totdeauna.
E maruntica doamna profesor, poarta cercei mici, mici si haine bej si combinatii pastel.
Cauta sa salute ea prima pe cei deja cunoscuti sau pe cei noi veniti la Biserica.
Doua mari dorinte are : sa citeasca Scara si sa-i auda macar o data pe nepotii ei ca o striga : bunica, mamaie sau cumva.
Picii o striga modern, pe numele ei de botez.
Doamna profesor plange fara lacrimi.
Picii se joaca, alearga, se tavalesc in frunze, e o harjoana pe cinste.
S-a temut cand pe fiecare ochi al ei s-a intervenit medical pentru indepartarea opacitatii cristalinului, s-a temut ca-si va pierde vederea si nu se va mai putea hrani cu litere de toate felurile din carti, dar pentru toate a primit in schimb o bucurie.
Medicii , asistentele , infirmierele si colegele din salon au strigat-o : bunica in sus , bunica in jos (si dreapta -stanga, da)


Ce lucruri mici sunt lucrurile mari!

joi, 28 octombrie 2010




Dedic aceasta fotografie familionului Marcel Eremia
http://www.4000dpi.ro/blog/










www.spirit.ro








Dedic aceasta fotografie Oanei Boncu Munteanu si printului ei biciclist

http://oanaboncu.wordpress.com/2010/10/27/vulcanii-noroiosi-2-episodul-blonda-si-bruna/

netitlurarizata



Dedic aceasta fotografie ogarului afgan








A intelege orice sentiment care duce catre iubire a fi independent de Dumnezeu este negarea propriei firi.E ca si cum o lingurita de nimic as dizolva-o intr-un pahar cu apa asteptand sa sa rezulte o apa colorata.

Luca 9:26 „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri”





,,Crestinul caldicel este chipul credintei nedepline si al iubirii nedesavarsite. Nu am gresi afirmand ca el este omul jumatatilor de masura. Dumnezeu insa nu ne vrea astfel.

Odinioara, fiind intrebat Mantuitorul de un carturar care este cea mai mare porunca din lege, a raspuns catre acesta: "Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta: aceasta este intaia porunca. Ce-a de-a doua este asemenea ei: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 22, 37-39).``

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/crestinul-caldicel-omul-jumatatilor-masura-119751.html






,,Mantuitorul Hristos mu S-a numit pe Sine "fiu al omului", ci "Fiul Omului", articuland substantivul nominal, lasand sa se inteleaga ca, este vorba de un om unic cu totul deosebit, -mai precis ca este Mesia. Aceiasi inteles al expresiei il avem si in Faptele Apostolilor cap. 7, in cuvantarea Sf. Stefan precum si la Sf. Apostol Pavel. Expresia "Fiul Omului" este deosebit de bogata in continut si in Noul Testament are o semnificatie strict hristologiea. Ea reda in principal trei caracteristici fundamentale ale Mantuitorului :

a) natura omeneasca ;
b) mesianitatea ;
c) demnitatea de judecator (aspectul eshatologie).``


http://www.crestinortodox.ro/diverse/viziunea-despre-fiul-omului-cartea-profetului-daniel-69696.html

miercuri, 27 octombrie 2010

Pe ales, pe alesii nostri sau pe alesii Lui sau www.spirit.ro



Dedic aceasta fotografie adorabilei Monique Rai(cu)



Acum cateva zile, soare, toamna...
azi...





Fluiere, claxoane, steaguri , uniforme confectionate cu ocazia iesirii in strada a Cindy Cate lor, adica un fel de pisica aruncata politic dintr-o curte in alta ograda.

Zeci de mii de oameni protesteaza.
Alte mii de oameni se aseaza la randul de oameni care cinstesc Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitru Basarabov din Dealul Mitropoliei.

Ce-ar fi daca primii s-ar uni in rugaciune si daca ceilalti ar sta permanent in rugaciune si dupa ce pleaca de la praznic.
Ne-am scutura de toate relele!Rugaciunea cu inima curata si Sfanta Cruce biruie raul!

Cat ne-am departat de Dumnezeu!
E timpul sa ne intoarcem,traim parca vremurile de acum 2000 de ani, dar cel mai mult s-a murit pentru Dumnezeu ... in secolul XX!Incredibil!
Cat sa ne mai rabde El, cand ne vede asa de mandri si natangi, in zi de praznic al Sfantului ocrotitor al Bucurestiului, nici mai mult , nici mai putin, zeci de mii de oameni, defiland, scuipand, strigand, numai de iubire neaducandu-ne aminte... in timp ce in fiecare biserica este Sfanta Liturghie, in timp ce Duhul Sfant coboara, in timp ce Domnul nostru Iisus Hristos se mai jerfeste inca o data pentru noi.
Ma intreb de cate ori si-au luat o zi libera ca sa mearga la Sfanta Liturghie daca pentru mars s-a putut sa lipseasca de la serviciu?
Uimit , Doru, un cersetor voios din Piata Victoriei, se intreba cat a costat marsul de azi : cu steaguri, fluiere, gornite si rochite.

Duhovnicii neamului nostru spun sa nu mergem in strada, sa ne rugam, sa ne rugam, la miezul noptii mai ales.
Cand omul doarme, intunericul il acopera, cand omul nu sta treaz, poate sa se trezeasca ,, mort`` vietii.

Cand omul nu stie, cauta, cand cauta , Dumnezeu ii descopera taine, cand un popor are Sfinti, sa-i cinsteasca, cand sfintii sunt cinstiti , abea atunci ochii nostri pot vedea minuni de la Dumnezeu prin ei, altfel am crede ca unii oameni, ca cei care stau ,,de prosti``(fericiti cei saraci cu Duhul) cu noptile la un rand, ling niste oase.

,,in Sfanta Scriptura cuvantul “nebun” este atribuit la doua categorii de oameni:

- Bogatilor care nu impart cu Lazarii de langa ei (asa, bunaoara cum sunt Rockfellerii, Rotschilzii, Sorosii – care nu se mai satura de umflati ce sunt si tot mai vor ban nebuncit, furat, talharit)

- Celor care nu cred in Dumnezeu, celor care nu il recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Mantuitorul;``

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:lneEyfzyc04J:www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfantului-dimitrie-nou-72958.html+Sfantul+Dimitrie+Basarabov&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a

,,De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii.``





p.s. 1.Draga Monique,dupa ce-am postat azi, am privit putin si pe cateva bloguri,
http://moniquephotography.blogspot.com/2010/10/bilant-de-toamna.html.
2.Nici eu nu sunt in nicio gasca :)

marți, 26 octombrie 2010

Unde o fi?

Lingurita se loveste inegal de peretii de portelan.Printre aburii de cafea si musetel, mierea intra ca degetele unei domnisoare intr-o manusa de catifea.
Unde o fi Sfantul Dimitrie izvoratorul de mir? Uneori Sfintele Moaste lipsesc din racla, se spune ca Sfantul Dimitrie pleaca pe mare.
Cand era om si cauta drumul catre sfintenie era si bogat material si un remarcabil intelectual al Tesalonicului.
Cand a fost nevoie , a renuntat la toate ale sale (averi si titluri ) si a marturisit credinta cea adevarata.
Prin moarte muceniceasca si-a dobandit sfintenia.
Diavolii fug de Sfinti, pentru ca sfintii au biruit lupta cu diavolul, iar noi cand ne rugam sfintilor primim si ajutorul Domnului prin puterea rugaciunii pe care acestia o intermediaza pentru noi si asa biruim si noi patimile noastre, patimile cu care ne lupta diavolul, lupta pe care Dumnezeu o ingaduie, caci numai in lupta neavand alt ajutor omenesc strigam catre Domnul nostru Iisus Hristos si catre Prea Sfanta Curata si Binecuvantata, Pururea Fecioara Maria si Maica Domnului nostru.
Beau cafea, patima mea.
De prea multa vreme beau atat de multa cafea.
O sa crap inainte de vreme.
Da, Dumnezeu stie si numarul perilor capului, asadar stie si cata vreme mi-a lasat sa ma curatesc de toate pacatele mele si ale neamului meu.
Iar eu beau cafea cu patima, imi imbolnavesc trupul si scurtez timpul, fac voia mea.
Vai mie, cata mandrie sa fac voia mea si nu Voia Domnului!
Mai vin aiuritii pamantului si vorbesc din gura ca din goarna sparta , ca reincarnare , ca ce sansa ...hai nu mai spuneti...si cand va veti infatisa la Judecata Domnului , cam sub ce forma v-ar placea sa fiti: de furnica, de lup sau de arici?Aiuritilor, lasati-ne cu smintelile voastre.Credinta Ortodoxa este mantuitoare, in ea este Adevarul.,,Eu sunt Calea , Adevarul si Viata``
Ii intind un banut omului de langa gard, imi spune o poveste cutremuratoare pe care nu o iau in seama imediat, dar care ma trezeste o ora mai tarziu.
Pe sotia lui lovita de o masina, care a disparut de la locul accidentului, au salvat-o cativa catei de pe strada, denumiti generic ,,vagabonzi``, eu i-as numi nevoitori, ca nimic nu poate fi mai rau pentru un catel decat lipsa unui stapan.
Fara acesti catei ar fi plecat si ea inainte de vreme, cum pleaca inainte de vreme oricine nu-si ingrijeste de trup si suflet, caci bolile trupului sunt neascultarile de Dumnezeu ale sufletului.
Cred ca mai mult s-a bucurat ca l-am ascultat decat de putinul banut intins adesea tuturor.Ca e la gard, la un colt, ori e vecinul de langa noi...ne-am pierdut capacitatea sa ne ascultam unii pe altii.E milostenia cea mai mare pe care o poti face atat celui mai bogat om din lume , care nu are ce sa-si mai poata dori material, dar care tot nu se simte multumit si nu stie de ce, cat si cersetorului care de cele mai multe ori, desi fara un acoperis deasupra capului e mai fericit decat oricare dintre noi.


Unde o fi Sfantul Dimitrie izvoratorul de mir?
Aici: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:eqA3hFgXh_MJ:www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie26.htm+Sfantul+Dimitrie+Izvoratorul+de+mir&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro



Dedic aceasta fotografie aceleia sau aceluia care foloseste nicneimul ,,agony aunt``

luni, 25 octombrie 2010

Lantul DEdicatiilor



Daca Toamna te ajunge
Chiar cand tu erai plecat
E ca semn, sa stii ca-n ape
Frunzele-ti si-a aruncat

Ca o fata despeltita de culori prin miere trase

toamna calda , toamna lina
In suflet sa ti se lase

Dedic aceasta fotografie amicului si fratelui Catalin Fudulu.
www.catalinfudulu.blogspot.com
Sterge-o!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

e toamaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!:)(Ma iubeste, nu ma iubeste!)



Dedic aceasta fotografie domnului Paul Radu Mircescu pe care daca l-as fi vazut intr-o barca pe lac as fi strigat in gura mare ... o intrebare: Ce mai faceti , domnule?



joi, 21 octombrie 2010

Dincolo de gard


Uite Toamna, stii ceva?
Ma faci sa sar gardul la tine,
Si de va fi sa-mi prind trena rochiei sau poate doar esarfa in vreo sarma , sa-mi dezgolesc umarul si sa-mi ranesc fruntea
va trebui sa te apropii mai repede , sa ma tamaduiesti si sa ma acoperi.
Toamna, stii ceva ...eu stiu ca te-a trimis Dumnezeu,ca sa am putere sa trec peste garduri cu toate ranile mele si sa ma uit la tine , la El, nu prin ochiuri de sarma.
Cam asta am vrut sa scriu azi despre Libertate, despre Dumnezeu!

A mai ramas ceva nespus : http://marinadenisa.wordpress.com/

(rugamintea a fost adresata prin Fundatia Arsenie Boca)









Sf. IGNATIE BRANCIANINOV

DESPRE PIZMĂ.

Căderea omului este o taină de nepătruns. Prin propriile sale puteri omul nu o poate cunoaşte, pentru că o consecinţă a căderii este şi întunecarea minţii, care-l împiedică de a privi în profunzime şi în întuneric. Aşa se face că pe de-a-ndoaselea, starea de cădere ni se pare o stare de triumf şi pământul pribegiei ca o şansa extraordinară de progres şi de bucurie. Dar, încetul cu încetul, Dumnezeu le dezvăluie asceţilor, care-L slujesc sincer şi din toată inima, taina căderii.

Ce privelişte înspăimântătoare, fraţilor, ni se prezintă atunci când misterul se dezvăluie! Cum să nu te cuprindă fiorii atunci când, la porunca lui Dumnezeu, adâncurile iadului se descopera in profunzimea inimii noastre! Cum să nu te cutremuri atunci când neputinţa noastră este dovedită prin mii de experienţe amare! Cum să nu te cuprindă fiorii la gândul că un anumit păcat de moarte poate multă vreme sta ascuns în cotloanele inimii şi apoi, dintr-o dată, apare şi-1 pierde pe om pentru totdeauna! Totuşi este adevărat că cel ce are frică de păcat şi nu se încrede în sine riscă mai puţin să cadă. De aceea, dorind să-i fac pe fraţii mei preaiubiţi să înţeleagă secretul diversificării păcatului, cu scopul de a se feri de el, vă voi arăta aici ravagiile teribile şi nevăzute pe care le face pizma în suflet.

"Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4, 8), spune Sfântul Ioan Teologul; în consecinţă a respinge dragostea - şi aceasta este pizma - înseamnă a-L respinge pe Dumnezeu. Dumnezeu se retrage de la omul pizmaş, îl lipseşte de harul Său, se desparte radical de el, îl lasă în moarte spirituală, dacă nu se pocăieşte la timp şi nu se tămăduieşte de această otravă mortală pentru suflet.

In Antiohia, capitala Orientului, trăiau în primele veacuri

creştine doi prieteni, preotul Sapricius şi un cetăţean cu numele de Nichifor. Multă vreme au trăit într-o strânsă prietenie; apoi diavolul, semănătorul de vrajbă, a strecurat neînţelegeri între ei. Aceasta a crescut şi a ajuns ură înverşunată. Nichifor şi-a revenit în sine, cum spune în Viaţa lui şi, gândindu-se că ura este semănată şi cultivată de diavolul, căuta să se împace cu Sapricius. Sapricius însă respingea, cu înverşunare, orice iniţiativă de reconciliere.

In timp ce relaţiile dintre cei doi erau proaste, deodată, pe vremea împărăţiilor romani Valerian şi Gallian, s-a pornit în Antiohia o persecuţie cruntă împotriva creştinilor. Ca şi creştin, şi preot pe deasupra, Sapricius a fost arestat şi dus în faţa guvernatorului Antiohiei. Poftit să jertfească idolilor, el 1-a mărturisit pe Hristos şi, din această cauză, a fost supus la chinuri groaznice, mai presus de ceea ce poate suporta omul. Când n-au mai găsit alte modalităţi de a-1 tortura, şi n-au reuşit să-1 despartă de Hristos, guvernatorul a ordonat să i se taie capul.

Auzind de vitejia lui Sapricius, şi dorind să primească iertare şi binecuvântare de la un martir care-şi săvârşea alegerea şi se pregătea să-şi primească cununa prin moartea mucenicească, Nichifor s-a grăbit să-1 întâlnească. A căzut la picioarele lui şi i-a zis: "Mucenicul lui Hristos, iartă-mă. Eu am greşit împotriva ta". Sapricius nu i-a răspuns, pentru că inima lui era plină de răutate şi resentimente. Nichifor a repetat mai duios cererea sa, Sapricius, împietrit şi orbit, nu i-a răspuns decât printr-o tăcere plină de ură şi întorcându-şi ochii.

Au sosit la locul execuţiei. Acolo Nichifor i-a cerut din nou iertare lui Sapricius: "Te implor, martirul lui Hristos, iartă-mă dacă eu, ca om, am păcătuit împotriva ta: Scriptura zice: "de veţi ierta oamenilor greşelile lor, iartă-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc " (Matei 6, 14): Eu îţi cer acordă-mi iertarea ta!"

Sapricius n-a cedat nici la această rugăciune fierbinte de

dinaintea morţii. Şi dintr-o dată harul lui Dumnezeu, care 1-a susţinut în martirul său, 1-a părăsit. Când călăul era pe punctul de a-i tăia capul, dintr-o dată el le-a pus problema următoare: De ce vreţi sâ mă omorâţi?" Ei i-au răspuns: "Pentru că ai refuzat să jertfeşti zeilor şi ai desconsiderat ordinul împăratului din cauza unui anume om numit Hristos". Nenorocitul Sapricius le-a zis: uNu mă ucideţi. Eu voi împlini ordinul împăratului; eu îi voi adora pe zei şi le voi aduce jerfe".

Auzind aceste cuvinte teribile spuse de către Sapricius, sfântul Nichifor 1-a rugat cu lacrimi, zicând: "nu face aceasta, frate preaiubit, nu face aceasta! Nu te lepăda de Domnul Iisus Hristos, nu-ţi pierde cununa cerească pe care a-i dobândit-o suportând nenumărate chinuri. Iată, la poartă te aşteaptă Domnul Hristos, care ţi se va arăta în curând, şi-ţi va da răsplată veşnică în schimbul morţii tale vremelnice; pentru a o primi ai venit tu aici".

Sapricius n-a dat nici cea mai mică atenţie acestor cuvinte şi s-a pornit din toată fiinţa sa înspre veşnica pieire. Atunci, văzând că preotul este pierdut definitiv lepădându-se de Hristos, Sfântul Nichifor, pătruns de harul divin, a început să strige cu voce puternică călăului: "Eu sunt creştin! Eu cred în Domnul nostru Iisus Hristos pe care Sapricius 1-a tăgăduit. Taie-mi mie capul!" Dorinţa lui Nichifor a fost îndeplinită (Mineiul, 9 februarie).

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare

Arhivă blog