
Anima, iti dedic aceasta fotografie !
Viata la tara nu e la fel de grea ca in trecut.Cred ca e mult mai grea decat in trecut, desi azi nu mai sunt razboaie, nu trec tancuri pe sosea ca sa ia stalpii de lumina taras, nici avioane ca sa intunece lumina zilei si sa-i faca pe oameni sa fuga in gradina sa se ascunda in maturi (niste plante care cresc inalte si cand se usuca sunt legate snop fiind bune de maturat curtea).
Duhurile rautatii par a se intinde pe orizontala.Pe verticala se ridica doar cei cazuti in genunchi.
Secte din loc in loc.Case de rugaciune ridicate din te miri ce bani , caci saracia nu se dobandeste asa usor.
Munca de o vara , trebaluitul in curte se face din zori si pana-n seara , asadar nu e greu sa fii sarac.Doar trebuie sa muncesti pamantul.Sa-l muncesti cinstit, cu frica de Dumnezeu.Sa nu stropesti via cu substanta cutare numai ca sa-ti creasca boabele la strugure cat o caisa, nici patlagelele ca sa roseasca pana da ghiocelul.
Oamenii astia nu razbesc niciodata minciuna din jurul lor? De teama se hranesc si ei cu minciuni? Caci ce poate sa fie salamul spalat cu otet ca sa nu mai lipeasca si sucul portocaliu cumparat cu pret gras de la magazinul din colt?Sau hainele pe care scrie Adidas ori D&G ?
Ce poate sa fie Sfanta Cruce facuta cu jena , sa nu fie vazut cand trece pe langa biserica?De ce ne-om rusina tocmai de Dumnezeu care e Adevar si nu ne rusinam de toate celelalte minciuni...cu care ne hranim?
Ionel e lautar.Le da bine din acordeon.De voie de nevoie mai merge si pe la morti.Cu o toba mare , care lovita zici ca scoala tot cimitirul si tot satul din stare.
I-a fost rusine , nu i-a placut deloc , dar s-a dus.
Lumea in sat ii zice Manache.Dupa tata-sau.Om bland , smerit , care nu s-a certat niciodata cu nimeni.Decat sa se fi certat , mai bine pleca incet capul in pamant, ridica umerii si pleca incetisor catre casa.
Ionel isi pune acordeonul pe umeri si canta cu ochii sclipind ,, sunt vagabondul vietii mele``.Acum pricep de ce-i spune lumea ,,Manache``dupa tata-sau, dupa blandete, dupa camarazii cu care se intalneste pe terenul vietii.

Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele
Asculta mai multe audio diverse
5 comentarii:
Am uitat de dansatori!
Îmi rod unghiile!
Sigur se va repeta spectacolul, la fel va fi, cu public putin , dar cu acelasi succes.
Exil in pamantul uitarii
DISTRIBUTIA:
Alexandra Ionita
Tudor Aaron Istodor
Richard Bovnotzky
Vanda Stefanescu
Valentin Stoica
Ana Craciun
Sanno Momo Peter
Judith State
Andreea Tanasescu
Regia si coregrafia: Andreea Tanasescu
Decor: Ana Craciun, Codina Dusoiu, Andreea Tanasescu
Costume: Codina Dusoiu, Andreea Tanasescu
Light design: Catalin Nicolescu
Prelucrare sunet: Catalin Cretu / Andrei Constantinescu
Multimedia: Vali Chincisan
Marionete: Ana Craciun
Multumesc mult pentru dedicatie! Ce surpriza frumoasa!Din partea lui Catalin sau a Danielei? :) Sper sa vad si spectacolul... Parintele Arsenie avea o vorba 'Respectarea celor zece porunci,plus a 11-a, IUBIREA. Asta e morala! Cat despre Ionica... fenomen si 'vagabond' mare domne! :)))
vreau la ţară, la o căsuţă linistiţă, unde s-a aducă bărbatu o văcuţă http://catalinfudulu.blogspot.com/2010/11/capriciu.html#comment-form şi mai vreau să am parte de verdele din dansul ierbii în bătaia vântului...
@Anima iti multumesc pentru bucurie:)!Ionel se lipta din greu cu cel rau, mai ales cu fumatul si mandria.Are insa o mare calitate, cand ii vorbesti intelege repede si stie sa spuna,,imi pare rau``.
Are ceea ce am vazut din ce in ce mai putin la oamenii de la tara...smerenie.
@Carmenuta sa va traiasca barbatul si sa va bucurati de vacuta...dar treziti-l pe barbat si nu-i mai dati azi nimic de mancare pentru ca a zis de vacuta ca fumeaza.Ceafa!
Trimiteți un comentariu