Translate

marți, 31 ianuarie 2012

propozitii in palarie





Cineva mi-a impartasit o bucurie.
Cel bolnav si-a luat patul in spate si a umblat.
In alta parte a venit pe lume un baietel.
Un boier mi-a raspuns la e-mail .
In parc patinajul e gratuit intre 10-12.
El se plimba cu ea de mana si nu indrazneste sa o sarute...sarutul e marca de Cismigiu .
Doru, vecinul meu, implineste anul acesta pe 15 noiembrie doar 90 de ani.
Beau ceai dintr-o cana pictata manual, e ger, va mai ninge si nu am desfacut bradul :).


Imi pun palaria peste ganduri, ma privesc in oglinda pe sub boruri ,
ca atunci cand, intamplator te voi intalni pe tine
si te intreb scurt:
Pe unde umbli , mă?

duminică, 29 ianuarie 2012

sugestie

Cind este viscol, folositi parazapezi cu vanilie si ciocolata.



Si ca sa nu tremurati in timp ce va lingeti degetele ...topaiti pe langa pian: Joseph Haydn - Sonata pentru pian in do major ,Hob.XVI:1

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 27 ianuarie 2012

Uriaşul adormit

Preot Gh. Calciu



,,In 1826, apårea cartea lui Jonathan Swift, intitulatå Cålåtoriile lui Gulliver. Cartea publicatå anonim a cunoscut un succes imediat. Cititorii şi criticii au gustat satira, copiii au luat-o ca pe o poveste, interpretatorii au vazut in ea diferite simboluri.

Cea mai comunå interpretare era tema uriaşului adormit. Fårå indoialå cå lucrarea lui este cu mult mai subtilå, plinå de simboluri şi de aluzii la viaţa politica şi socialå a contemporaneitåţii lui, dar aplicabilå tuturor epocilor şi numeroaselor situaţii pânå aståzi.

Må intereseazå partea calatoriilor lui Gulliver care se referå la ajungerea lui în ţara piticilor. Nu pentru a face o analiza a cårţii, mai subtilå sau mai grosolanå faţå de alţi comentatori, ci pentru similitudinea cu starea socialå şi politica actualå din România şi din alte pârţi ale lumii.

Gulliver naufragiazå pe o insulå şi, epuizat de efortul fåcut pentru a atinge înnotând ţårmul, adoarme greu. Se trezeşte legat cu mii de fire foarte subţiri dar rezistente şi nu mai putea face nici o mişcare. Insula era locuitå de pitici, aceştia îl legaserå aşa de straşnic. E târît pânå aproape de palatul regelui piticilor şi ajunge så cunoascå toate intrigile şi acţiunile din ţarå, ajungând un favorit al regelui şi chiar al poporului. Organizarea ţårii era absolut ca a oricårui stat european, cu cele bune şi cele rele şi el s’a implicat în toate, chiar şi in råzboiul cu insula de pitici vecinå, pe baza unui conflict vechi şi nerezolvat. Conflictul era urmåtorul: piticii lui Gulliver ciocneau oul la capåtul gros, iar ceilalţi la capåtul subţire. Prin forţa lui Gulliver şi prin participarea lui directå la råzboi, adversarul a fost înfrânt, ciocnirea oului la capåtul gros a triumfat şi Gulliver a plecat de acolo låsând în urma lui o lume a piticilor pacificatå pe baza acceptårii spargerii oului numai la capåtul gros.

Cred cå toate råzboaiele au în ele ceva din råzboiul spargerii ouålelor la un capåt sau la celålalt. Rusia Sovieticå ne-a luat Basarabia şi o parte din Bucovina, fiind chematå în ajutor de o parte a populaţiei zonei care spårgea ouåle la capåtul gros, ca şi Rusia. Odatå ocupate cele douå provincii, guvernul sovietic a pus la dispoziţia populaţiei «eliberate» trenuri speciale gratuite pentru cålåtorii lungi şi pe termen nedefinit pânå in Siberia, unde cele douå tabere care ciocneau ouåle la capete diferite s’au înfråţit în elanul construirii comunismului, viitorul luminos al omenririi. De altfel, Rusia a fåcut acelaşi lucru şi cu alte naţiuni, cuprinså de misticul sentiment al instaurårii unei påci eterne – Pax Sovietica.

Råzboiul preşedintelui Bush împotriva lui Sadam şi a Irakului a avut un motiv similar. De asta data – spre deosebire de Rusia – America spårgea oul la capåtul subţire (spre a se deosebi de Rusia comunistå) şi Irakul la capåtul gros. Dupå ce Irakul a fost ocupat şi Sadam prins – chiar dacå råzboiul a luat o altå întorsåturå – s’a constatat cå Irakienii nu spårgeau ouåle nicicum, ci le tåiau la mijloc. Faptul nu a avut nici o relevanţå, pentru cå, din moment ce nu spårgeau ouåle la capåtul subţire, înseamnå cå erau «împotriva noastrå», oricum (a Americanilor.) Ceea ce era important era conţinutul ouålor, în acest caz. Administraţia americanå a descoperit exact acest conţinut, care nu avea nimic de a face cu conţinutul afirmat de ei.

Ceea ce urmåreşte eseul nostru este înså råzboiul spiritual. Existå multe similitudini între råzboiul în spirit şi cel dus pe plan politic: unele din aceste råzboaie erau duse pe motivul ciocnirii ouålor, cum a fost lupta dintre papi şi împåraţi, altele erau duse, cum e cazul cruciatelor, pentru cruce sau semilunå, dar toate (sau aproape) au eşuat în råzboiul oålor. Epoca dintre cele douå råzboaie mondiale a dus la crearea imperiului sovietic, activ, agresiv, intolerant şi perfid. Realitatea este cå perfidia sovieticå nu avea nimic de a face cu subtilitatea, încât så nu fie våzutå şi mirositå de la o poştå de democraţiile europene. Dar pentru cå şi unii şi alţii ciocneau atunci ouåle la capåtul gros, frăţietatea lor a fost plinå de dragoste şi armonie.

Aceasta este răstimpul în care, dupå o perioadå grea, Biserica Ortodoxå a obosit şi a adormit. O parte a Bisericii ortodoxe din ţårile comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltå parte a adormit somnul conştiinţei. Violenţa şi opresiunea au în ele o forţå misticå şi aceastå forţå vine de la diavolul. Dacå nu «ispiteşti» bine duhurile (1 Ioan 4: 1), dupå o presiune îndelung exercitatå, vederea clarå nu mai lucreazå cum trebuie, argumentele încep så devinå seducåtoare, mintea cautå justificåri în sensul avantajelor sau al apărării prin compromis şi «somnul raţiunii» bune începe så nascå monştri.

Cel mai uriaş adormit al perioadei de care vorbesc a fost Biserica Ortodoxå. In ţårile comuniste europene şi în Rusia toatå politica, dupå valul “revoluţiei” bolşevice şi dupå începerea colaborărilor cu regimurile instalate, era duså de pitici morali şi intelectuali. Ei foloseau firele subţiri şi tari cu care înfåşurau biserica (pentru celelalte categorii orice fel de fir era lucrativ) ca pe un uriaş, târînd-o spre palatul puterii, spre supunere. O forţå uriaşå care ar fi putut schimba faţa lumii comuniste, în ciuda colaborårii neruşinate a occidentului cu conducåtorii ţårilor din alianţa sovieticå, dormea în timp ce piticii mişunau pe trupul uriaş. Incet-încet, ca şi Gulliver, Biserica s’a mişcat ca într’un somn spiritual susţinând lupta pentru ciocnirea oului la capåtul gros. Dar o parte a acestei biserici murea martiric mårturisind în cer şi pe påmânt Calea, Adevårul şi Viaţa. Acestå forţå misticå a martirajului s’a înscris în substanţa esenţialå a Bisericii şi a poporului creând acea mişcare spiritualå care a fåcut din Ortodoxie – prin părinţii spirituali cålugåri şi preoţi – fåclia neadormitå a credinţei şi a nådejdii.

Dupå schimbårile de la sfârşitul decadei a noua, somnul a continuat. Biserica adormitå acum numai pe jumåtate, a continuat så susţinå pe cei care ciocniserå şi mai ciocneau oule la capåtul gros, pentru cå deţineau puterea politicå. Incå multå vreme, sub incantaţia puterii politice şi financiare, somnul ţine uriaşul în braţele lui.

Repet ca, în momentul de faţå, nu exsitå o altå putere mai mare: catolicismul, prins în ghiarele democraţiei de stânga şi în contradicţia moralå aruncatå pe taraba democratå de presa de stânga şi de evrei, în privinţa preoţilor pedofili, se sbate într’o neputinţå realå, deşi temnicerii democraţi încearcå så mai pretindå cå respectå majestatea catolicismului, mai întrebându-l pe papa despre poziţia faţå de transplant, de embrioni umani sau numai menţionându-i opinia fårå så i-o fi cerut, sau menţionând în subsolul vreunui articol pårerea papalå despre filmul lui Mel Gibson. Singura armatå de temut - şi slujitorii satanei stiu acest lucru - este imensa armatå a credincioşilor ortodocşi din fostele ţåri comuniste. Aceastå armatå nu şi-a dus lupta ei aşa cum trebuia, la vremea ei, nu şi-a dus lupta ei nici dupå caderea comunsimlui aşa cum trebuia, nu şi-o duce nici acum aşa cum trebuie, chiar şi dupå hotărîrea Sfântului Sinod de a obliga preoţii så påråseascå arena politicianismului sub pedeapasa caterisirii.

Gulliver, prin jocul întâmplårii, a ajuns pe insula piticilor care ciocneau ouåle la capåtul gros şi a crezut cå aşa era bine şi a ajutat acest regat så câştige råzboiul început de piticii ciocnitori ai ouålelor la capåtul subţire. Apoi a plecat, convins cå a fåcut o mare dreptate. Dacå aceeaşi întâmplare l-ar fi dus la cei ce ciocneau oul la capåtul subţire, i-ar fi ajutat pe aceştia så câştige råzboiul şi ar fi plecat de acolo fericit cå şi-a îndeplinit misiunea stabilind pentru eternitate în lumea piticeascå ciocnirea ouălelor la capåtul subţire.

Dupå ce Biserica Ortodoxå s’a implicat, într’o måsurå evidentå, în susţinera, de voie, de nevoie, a regimurilor comuniste, acum se trezeşte, dar nu complet – nici Gulliver nu era complet treaz când a påråsit ţara piticilor – şi påråseşte pe cei susţinuţi, prin simpla ieşire pe uşå, fårå ca måcar s’o trânteascå, låsându-i pe cei susţinuţi mai înainte så ciocneascå pe mai departe ouåle la capåtul gros cu adversarii lor, cei mai mulţi falşi adversari –şi chiar cu cei adevårţi. Uriaşul iese din scenå, puterea misticå se retrage in cochilie ca melcul care poate dormi neîntors trei ani în cåsuţa lui. Un ierarh a afirmat cå ierarhiei nu-i este tot una cine conduce ţara şi aceastå afirmaţie a fost socotitå ca un act de bravurå. Ar fi fost un act de bravurå sub Ceauşescu, acum nu înseamnå nimic mai mult decât o slabå mişcare a degetului mic de la piciorul uriaşului. Aståzi adevårurile se spun tare, aståzi este vremea ca ceea ce s’a spus altådatå la ureche så fie strigat de pe acoperişurile caselor.

Ceea ce vå gråiesc, spuneţi la luminå şi ceea ce auziţi la ureche, propoveduiţii de pe case» (Mt.10 : 27)

Intr’unul din cele Sapte Cuvinte Cåtre Tineri, ale mele, din 1978, am spus acest lucru, ştiind ca atunci era vremea rostirii de pe acoperişuri, dar ierarhia s’a temut şi cuvântul spus de un oarecare preot nu a rodit decât suferinţå pentru el, robie pentru popor, somn pentru uriaşul adormit. Aståzi Biserica trebuie så-şi rosteascå råspicat cuvântul. Relaţia mai mult sau mai puţin expreså a bisericii cu şefii de stat ai ţårii, amiciţiile persoanale ale unori ierarhii cu miniştrii şi cu primii miniştri ai guvernului, participarea preoţilor prin propagandå şi prin înscrierea formalå în partidele politice au lasat impresie unei bunecuvântårii acordate puterii de a jefui pe mai departe ţara şi neamul, de a introduce legi împotriva firii în stat, de a fi de acord cu toata corupţia care guverneazå peste legea şi aşa destul de nefericitå a nefericitei noastre ţåri.

A pleca în felul acesta înseamnå, oarecum, a spune: “V’am susţinut destul, v’am ajutat så impuneţi ciocnirea ouålelor la capåtul dorit de voi, acum plecåm sa ne vedem de treburile noastre.» Plecarea Bisericii a fost puţin cam [GC1] împleticitå, trezirea nu era completå.[GC2]

De mai multe ori l-am vizitat pe Mitropolitul Mladin al Ardealului. Poate şi el a dormit ca şi alţii, dar ne-a spus atunci ceva ce m’a fulgerat prin inimå. Eram mai mulţi de faţå, între care şi pårintele Dometie, duhovnicul Sf. Mânăstiri Râmeţi:

« Sub comunişti poţi så te înalţi cât vrei în sus, pânå la cer. Dar de îndatå ce vrei så te întinzi pe laturi, eşti tåiat fårå milå, într’o clipå.»

Era evident cå se referea la despuierea biserici de funcţia ei socialå, de dimensiunea ei orizontala, de implicarea Bisericii în problemele cetåţii. Mi se pare cå plecarea Bisericii din zona socialå şi politicå este confirmarea acestei teorii comuniste: poţi så te înalţi pânå la cer, dar nu te båga în treburile noastre. Asa îmi spuneau la securitate: «De ce te legi la cap?Eşti popå, eşti profesor, ai salariu, ai preoteaså şi copil, ce mai vrei? Te dai mare findcå ţi-am îngåduit, dupå ieşirea din închisoare så studiezi. Puteam så te bågåm în închisoare din nou când voiam, fårå så fim nevoiţi så ne justificåm. N’am fåcut-o crezând cå ţi-ai bågat minţile în cap. Acum o så-ţi putrezeascå oasele în puşcårie, pentru cå milå nu vom mai avea.»

Dumnezeu m’a scos din puşcårie fårå mila lor, pentru cå am slujit Biserica vie, biserica formatå din cei ce sufereau, biserica de rugåciune şi de demnitate.

In drumul meu prin ţarå, prin duhul României, am sugerat de multe ori aceastå trezire a Bisericii lui Hristos, şi în conferinţe publice, şi în convorbiri particulare. Eram tulburat cå biserica era atacata pe drept şi pe nedrept şi ierarhii nu reacţionau. Am afirmat cå temerea ierarhiei bisericeşti – includ aici nu numai ierarhii, ci pe toţi slujitorii – de a se afirma în plan politic şi social este o dezertare. Gulliver pleacå. Am clarificat fårå nici o umbrå ce înseamnå politicå, nu politicianism, singura formå de activitate practicatå în România, ci sensul genuin al cuvântului sensul lui nobil: a avea grijå de treburile cetåţii (polis). Trebuie Biserica så se implice în treburile cetåţii, are ea o dimensiune socialå, a primit ea poruncå de la Mântuitoru så primeascå pe stråin, sa adape pe cel însetat, så imbrace pe cel gol, så viziteze pe cei din închisoare şi din spitale? S’a ridicat Iisus [GC3] împotriva nedreptaţii, a strigat Ioan Botezåtorul[GC4] împotriva abuzurilor regale, au mers martirii la moarte nerespectând poruncile «pågânului împårat»? A certat Mântuitorul pe conducåtorii religioşi şi politici ai Iudeilor? Numitu-i-a pe ei morminte spoite, pui de nåpârci. A întemeiat Iisus o nouå Impåråţie în lumea acesta påcåtoaså? Funcţia social politicå Biserici se face prin rugåciune şi fapte bune. Susţinerea, chiar şi indirect, a guvernelor corupte şi a persoanelor este o participare la påcat. Aceste concesii au dus la o anumitå corupţie în sânul bisericii, la o coborîre a moralitåţii preoţimii, la simonie pe scarå foarte largå.

Biserica nu poate ieşi din viaţa socialå ducând cu ea, pe mai departe, toate aceste poveri. Desigur, såråcia extremå a populaţiei a adus toate aceste racile, dar aceasta nu este un motiv så låsam lucrurile så curgå mai departe aşa. Biserica så se purifice în mådularele ei: ierarhie şi credincioşi. Fârâ milă pentru pâcat, fără cruţare pentru rău. Politicienii de aståzi nu mai au nici un soldat adevårat, ci numai mercenari. Armata Bisericii este sfântå, sau, în orice caz, trebuie resfinţitå. Milioane de soldaţi stau în spatele ierarhiei, gata de o luptå spiritualå, socialå şi politicå dreaptå. Sute de mii de tineri educaţi, instruiţi în şcoli, sfinţiţi prin credinţă, spovedanie şi împărtăşanie la timpurile cerute, stau în spatele ierarhiei. Asumaţi-i preasfinţiţilor. Ei sunt cei care v’au luat apârarea mereu, cu devotament, cu riscuri, dar când stângiştii i-au acuzat câ sunt fundamentalişti – şi sunt – aşa cum afirmâ şi IPS Bartolomeu, sau câ sunt naţionalişti şi chiar legionari, nu i-aţi apărat. Ei totuşi rămân credincioşi dragostei faţă de Biserică şi de ierahia ei, fără teamă şi fără compromis.

Så priveascå biserica la toţi candidaţii la preşedinţie, începând cu Nåstase şi sfârşind cu ultima apariţie, Lia Roberts. Ce aduc aceştia toţi? Ce armatå realå de corupţi sau imaginarå au în spatele lor? Ambiţii şi ambiţioşi, dornici de [GC5] îmbogåţire, imorali, jefuitori.

Dacå Biserica nu va lega rånile poporului, cine o va face? Dacå Biserica nu va hråni pe cei înfometaţi, cine o va face?

Da! Biserica trebuie så se implice, în condiţiile actuale de nemernicie, în viaţa socialå şi politicå, dar nu în sensul politicianismului, nu în sensul de a susţine un anumit partid – toate sunt corupte – nici måcar în sensul de a-şi forma un partid al ei, de oameni corecţi, muncitori, nedornici de imbogåţire. Armata aceasta a bisericii are sute de mii de oameni vrednici, neînregimentaţi politic, credincioşi, care se spovedesc şi ţin posturi şi participå la slujbe cu regularitate, tineri valoroşi şi båtrâni înţelepţi care nu au nici o şanså de a-şi pune calitåţile lor în slujba semenilor, fiindcå nici un partid politic nu are nevoie de oameni cinstiţi care så spunå în Parlament: Opriţi ticåloşia!

Prin zecile de mii de preoţi şi de cålugåri spoveditori, care cunosc sufletul în adâncime al penitenţilor lor, aceştia pot recomanda Ierarhiei persoane demne care så candideza ca independenţi. Biserica poate furniza suficiente semnături, chiar şi pentru un preşedinte, fårå aparatul corupt al lui Nåstase şi fårå dolarii seducåtori ai Liei Roberts (Care, bineînţeles nu se vor muta din contul ei în ajutorul săracilor). Trebuie så se înceapå cu funcţiile locale, cu primarii, în primul rând, care sunt prima reţea de corupţie şi så se ajungå pâna la funcţiile parlamentare.

Sa se facå o cercetare atentå a duhului celor propuşi, så nu fie oameni care au început spovedania şi mergerea la bisericå dupå ce au auzit cå Biserica a luat anumite hotårîri şi, mai ales, să se ţină seama de părerile duhovnicilor.

Ierarhii să nu se teamă să aplice decizia Sfântului Sinod. Dacă un preot renunţă la preoţie pentru activitate politica, este foarte bine. Este de preferat un laic bun unui preot care-şi face misiunea în silă şi numai pentru că nu a mai fost ales de cetăţeni. Preoţia nu este o rezervâ viagerâ pentru un preot care a eşuat în politică. Duşmanii Bisericii se aţin la toate colţurile pentru a ataca pe cei ce o slujesc. Toţi aceştia sunt oameni care cred câ au dreptul să cenzureze hotărîrile Sfântului Sinod, ca şi cum ei ar fi înlocuitorii Duhului Sfânt care a uns un arhiereu. Biserica este instituită de Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevârat şi El a plasat-o de-asupra a orice din lumea aceasta şi din lumea întunericului «iar porţle iadului nu o vor birui» în veci. Amin!``

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Si a venit Bălana



“Uşoară, maică, uşoară

C-ai putea să mergi călcând

Pe seminţele ce zboară

între ceruri şi pământ!

în priviri c-un fel de teamă,

Fericită totuşi eşti –

Iarba ştie cum te cheamă,

Steaua ştie ce gândeşti”.Grigore Vieru







Si a venit Bălana :), bradutul meu e inca impodobit chiar daca si-a cam blegit ramurile.De cind ninge , parca si-a inviorat statura.Si miroase a brad , pentru ca am dat drumul la calorifer.Nu , nu umbla prin casa, nu scapa la vecini, el cind merge , paseste doar calduros si nu lasa urme pe unde trece.





Pentru toate temerile din noi , iata o poveste minunata...inchipuiti-va fiecare gand care va ulbura , fiecare temere ca pe un lup.Si ascultati povestea:

joi, 19 ianuarie 2012

dintr-o iarna


http://youtu.be/bFJfzzkQgLk



”Dăruiți ca moștenire copiilor voștri în primul rând virtutea, și după aceea dăruiți-le ceea ce ați agonisit” (Sf. Vasile cel Mare)














miercuri, 18 ianuarie 2012

sarac in tara, saraca


Traiam intr-o tara bogata.Acum suntem ingaduiti pe pamantul ei.Dumnezeu stie despre fiecatre fir de par din capul nostru .Daca El a ingaduit saracirea aceasta din cornul de abundenta ce era tara noastra, cred eu ca a facut-o ca sa deschidem ochii si sa ne privim in oglinda, sa vedem cat de saraciti suntem in bogatiile nu tarii, ci universului pe care l-a facut El dupa chipul si asemanarea Lui, cat a saracit sufletul fugar intr-un trup bolnav.Dar sa manacm sanatos , poate e de la mancare , nu de la neascultare.

Daca tara nu mai exista, noi cum de mai suntem ingaduiti?Cata Mila sa mai aiba dragutul de El?

Cat sa mai astepte sa ne intoarcem catre El si sa-I deschidem usa inimii?








,,Tara are nevoie de niste oameni noi, care sa aiba un sentiment crestin si national, care sa mai poata imbunatati starea de lucruri.


- Ce sa ceara cei care sunt acum in strada?

- Sa ceara de la Dumnezeu intelepciune conducatorilor. Sa ceara cu orice pret sa gaseasca un om al lui Dumnezeu! Fara acest om al lui Dumnezeu, noi nu putem sa ne redresam politic si economic.


Foarte mult ii apreciez pe greci. Ei n-ar avea forta si puterea, care ni se pare noua ca o au – ca ei tot negustori sunt, asta i-a caracterizat din antichitate pana in prezent… – dar la greci este mai multa unitate, fiindca arhiereul este acolo [printre oameni]. El “bate din gura” acolo… Si asta este trupul unei natii. Este Hristos nevazut, [prin arhiereu], in El se formeaza unitatea. Si daca arhiereul este acolo, toate merg bine.

- Considerati ca si preotii ar trebuie sa fie alaturi de protestatari?

- La ora aceasta, nu este vorba de politica, cum reformulam noi: “Ah, biserica nu face politica”. Pai nu faci politica acum, este vorba de a aduce un adevar in mijlocul unei natii!``


http://apologeticum.wordpress.com/



...................................
Intoarceti-va la rugaciune, umpleti bisericile, munciti cat puteti. Cand vedeti ca fabrica nu mai merge, cela a mai furat-o, altul a jecmanit-o, altii se sfadesc de la guverne ca nu mai stiu cum sa-si imparta banii, atunci nu-i de rusine viata la sat. Are mama o gradinuta, mai da si la fata mamei, mai da si dincolo, azi asa, maine o sa fie altfel, dar noi suntem nemuritori, ca traim si credem in Hristos, si avem pe Dumnezeu in inima noastra si tara e bogata si ne hraneste. Sa stiti, o sa treaca si timpul acesta. Acum sa se umple ei, grasii, sa se ingrase ei bine asa, asta e vremea lor. Taceti din gura si rugati-va lui Dumnezeu. Si Dumnezeu, pentru credinta poporului si a dumneavoastra, o sa va dea tot ce va trebuie, numai cat trebuie, nu mai mult, cat trebuie, si e suficient.

Toata salvarea unui om, mantuirea lui, a unui neam, a lumii intregi, nu vine de la oameni, sa nu credeti una ca asta. Tocmai de aceea unora le-a intrat in minte ca ei salveaza lumea. Ca “eu pot sa te ajut, dar sa ma asculti sau sa te inchini mie!“ Noi avem un singur Dumnezeu Caruia ne inchinam: Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/23/parintele-ioanichie-balan-cuvinte-de-folos-despre-ispitele-vremii-ii-e-mai-rau-azi-ca-ieri-pentru-ca-sunt-metode-mai-diabolice-de-a-distruge-pe-crestini/

duminică, 15 ianuarie 2012

Dumnezeu sa te pomeneasca vesnic domnule Mihai Eminescu



Mihai Eminescu
ODA
(în metru antic)



Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.



Când deodata tu rasarisi în calea-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Neînduratoare.



Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.



De-al meu propriu vis, mistuit ma vaet,
Pe-al meu propriu rug ma topesc în flacari...
Pot sa mai renviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?



Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!



(1883, decembrie)



,,rugaciunea unui dac
....Strãin si fãr� de lege de voi muri � atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!....``





“Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Cand vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul il vaneaza si castigul fara munca,
Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.”

Scrisoarea a III-a (Mai 1881) - Mihai Eminescu




luni, 9 ianuarie 2012

Bălana


Oare mai vine



Bălana

in iarna asta



?












">


„În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură şi Sfântul Pavel (Matei 5, 48); peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge. Arătarea şi împlinirea în firea noastră a tuturor darurilor naşterii noastre de sus, din Duhul Sfânt, e ceea ce numim desăvârşirea, cea la măsura fiecărui ins. Fiecare e înzestrat şi trimis să împlinească un rost al lui Dumnezeu între oameni. Dezvelirea şi înţelegerea acestui rost sau destin ascuns în noi în fiecare, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat tară cunoştinţa şi luarea aminte a unui duhovnic iscusit, care are grija şi meşteşugul să înlăture toată piedeca şi nepriceperea, ca să poată avea loc de ele voia cea bună a lui Dumnezeu, care era ascunsă în tine. Duhovnicul, sau stareţul, ajută şi dezvăluie toate intenţiile lui Dumnezeu din fiii Săi, dăruite lor după măsura credinţei, ce vor avea s-o aibă. De aceea toţi nevoitorii trebuie să-şi găsească duhovnic, deoarece în cele duhovniceşti, tot ce nu e din povăţuire orânduită şi sub ocrotirea smereniei duce la înşelare şi la mai mare rătăcire, decât însăşi patimile.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Soprana sau lautarul si Tatal Nostru

Spunea o admirabila doamna a scenei internationale ca instrumentele sunt insufletite de oameni si nu intelege de ce nu poate domnia sa , impreuna cu o orchestra foarte serioasa a canta Tatal Nostru intr-o biserica ortodoxa ?E inca ,,indarjita``(intrucat dumneaei e un bulgare de emotie care nu are sub ce coaja sa se ascunda si nu are cum sa fie oprita a se inmulti la suprafata , luminoasa, intucat vine dintr-un adanc de suferinta si iubire, de daruri , de truda) impotriva patriarhului Teoctist , pomeneasca-L Dumnezeu intre sfintii Lui,pentru ca i-a zadarnicit o cantare frumoasa, superba, dar nepotrivita cu ascultarea de Bunul Dumnezeu.Nu e o crima , nu , dar nici marul mancat de Eva in paradis nu parea sa fie o tragedie.
Dar si lautarul meu insufleteste instrumentul, sper ca nu aveti taria sa-l raniti spunandu-i ca sentimentele lui si emotiile si trairile lui, nu sunt ca ale unui artist scolit in cele mai inalte...si ca n-ar insufleti instrumentul...sufletu-i suflet, scoala-i scoala.
Si nu cred ca pare cuiva potrivit sa auda cantat Tatal nostru in acorduri de acordeon.Cred ca i-ar veni sa topaie ca la hora cu strigaturi...nu cred ca si-ar mai da seama ca e ,,Tatal nostru``.
La Biserica nu e teatru sau teatru de revista, hora satului sau gradina de vara.
















Rugaciunea Tatal Nostru se rosteste dupa ascultare, canonic, conform ritului bizantin, de catre toti oamenii prezenti la Sfanta Liturghie, caci este o rugaciune comuna, in care ne rugam impreuna Tatalui ceresc, cu frica si cu cutremur ( asa ar trebui)intocmai ca ingerii.Rugaciunea incepe cu ,,Tatal nostru`` nu cu ,,Tatal meu``.Cum ar fi ca o soprana sa urce pana-n cea mai inalta nota si ceilalti credinciosi sa icneasca de neputinta incercand sa se roage impreuna.Cantatul rugaciunii Tatal nostru a fost ideea romano catolicilor, papistasilor,(dar si altor confesiuni , cat si unora dintre secte. ) despre care stim ca sunt in erezie din anul 1054.(Usor si strecurandu-se dibaci cantatul acestei rugaciunii a patruns intr-un fel sau altul si-n biserica ortodoxa., totusi nu veniti si cu orchetra)

Lor le place sa le cante orchestrele in casele de rugaciune ( noua in salile de concert) pe care impropriu le denumesc biserici, orice inaltime si bogatie de statuete ori podoabe ar avea.Treaba lor , dar sa nu schimbe pe altii dupa ei.Ma intreb cat mai sta mintea la rugaciune si cat din ea fuge impreuna cu muzica? Cum mai poti sa fii atent la rugaciune si cu toata inima indreptata catre Dumnezeu, cand de fapt fiecare instrument din orchestra te atrage catre el?

Asadar minunata artista din Romania, careia nu i s-a permis de catre patriarhul TEOCTIST, a canta Tatal nostru cu orchestra ( orchestra cu instrumentisti care insufleteau instrumentele) in Catedrala de la Timisoara( sper ca singurul lacas ortodox contruit cu altarul catre apus, deoarece toate celelalte sunt firesc cu fata catre Rasarit)a facut ascultare , dar e inca suparata si tot ca dumneaei vrea sa faca, reusind sa loveasca si ea in ortodoxie la o emisiune cu audienta (aseara lab1curobertturcescu).

Mare doamna...mare pacat!Imi pare rau daca v-am suparat , parca-mi spune inima ca va pare rau sa-L suparati pe Dumnezeu si mi-ar parea rau ca din neatentie sa uitam ca mai intai avem datoria sa ascultam de Dumnezeu, apoi sa fim politicosi cu ereziile frumos invelite ale altora care nu ne privesc prin Iubire..Nu cred ca placerile noastre, au voie sa devina neascultarile noastre.
Pe scenele pe care cantati sunteti minunata.Cu cat va topiti mai mult in inimile celor care va asculta, cu atat rasariti ca o primavara cu ape vioara inaltandu-va spre cer si ramanad miraculos in aceeiasi statura si sa ma gandesc ca sunteti colosala.
Angela Gheorghiu - Iubi-te-voi, Doamne!




Lautarul pe scenele pe care cantati nu pare o idee buna nimanui, nici gand ca dumneavoastra sa cantati la o nunta ori la o inmormatare inlocuindu-l pe lautar, cred ca numai ideea de a va pune unul in locuil altuia starneste ras si ironie, doar in fata Lui Dumnezeu suntem intr-un fel , la fel. Fiecare dupa masura lui.


Masura muzicala a Lui Dumnezeu!
Vezi mai multe video din vedete

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare