Translate

luni, 30 august 2010

vrei cafea?ia-ti un trombon!



beau cafea si ma cert cu mine
sunt numai miere, doar cafeaua e amara ca fierea
mi-e dor de tine,de starile, de culorile si de pasarile cuvintelor care au zburat cand ne tineam de mana,
o beau amara, comemorez piramidonul

mort la datorie

dupa cafea , beau putina apa cu sare
clinchetul linguritei de argint in ceasca de portelan
face cat o fanfara militara in parc la Sinaia
ce mai comemorez?Cum ce?Serul fiziologic,
mort la datorie si el

N-ai vazut ca de ce le ai pe toate
tot nu-ti merge bine?
pai ce, nu avem noi apa in tara asta?Avem!
Nu avem noi saline in tara asta?Avem!
Atunci de ce nu mai avem nici ser fiziologic, ca doar nu-i mare lucru sa dizolvi o tzar de sare in apa!
Nu muncim, da, da, da
Asa se spune ca romanii sunt lenesi
O spun unii hoti, ceilalti hoti vorbesc doar intre hoti, nu direct cu cei ca ,,noi cersim din poarta-n poarta``

Doi tineri treceau pe langa o fanfara in functiune
Unul a intrebat hlizindu-se:
-Cine a murit?
-Nu conteaza, astia se distreaza, canta si danseaza, tanga-nscaunat si trombon umflat.


da!

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/08/16/interviu-cu-parintele-justin-noi-mergem-tot-cu-mucenicia-5-august-2010/
,,Viaţa noastră ortodoxă este foarte duşmănită de Occidentul acesta, de aceea ne şi aplică ei atâtea metode diabolice. Dar noi mergem tot cu mucenicia; aşa mergem până la moarte şi nu renunţăm. Aşa a fost şi Piteştiul, şi Gherla, aşa a fost generaţia de tineri între 1948-1964, care au înfruntat cu bărbăţie Fiara bolşevică. Şi prin ei s-a format temelia, esenţa vieţii creştine, ca o oglindă vie pentru viaţa occidentală care este aşa de decăzută. Când noi muceniceam în partea aceasta a Răsăritului, Occidentul îşi vedea de ciocnirea paharelor, se bucura de suferinţa noastră, de toate chinurile şi morţii pe care-i aruncau ca pe nişte cârpe lepădate. Dar tocmai jertfa Răsăritului îi va salva şi pe ei. Poporul nostru este un popor atât de frumos, de aur, încât şi Dumnezeu îl iubeşte şi nu-l lasă pradă căderilor cele mai grele, pentru că românii urcă munţii, piscurile cele mai înalte, că să poată de acolo vedea frumuseţea şi bucuriile raiului de dincolo.``

duminică, 29 august 2010

a tuturor timpurilor


El si ea traiau in belsug.
Fiica lor era de o frumusete rapitoare, asa cum numai fetele foarte tinere pot sa fie din inocenta, rasfatata si egoista, asa cum doar unii copii pot sa fie.
El a murit dintr-un motiv sau altul.
Ea a primit sa se recasatoreasca cu cine altul decat fratele sotului ei.
Era pacat ed atata bogatie sa se rispieasca afara din familie.
De ziua fiicei, respectiv a nepoatei,el unchiul si respectv noul tata i-a spus: cere-mi orice si-ti voi da pana la jumatate din imparatie!
Si ea i-a cerut sa-l omoare pe Ioan.
Si ioan care era inchis a fost decapitat.


http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/08/29/taierea-capului-sfantului-ioan-botezatorul-29-august/

De aceea in icoanele care-l infatiseaza pe Sfantul Ioan Botezatorul capul sau apare pe o tipsie de argint.
Uneori este infatisat cu aripi, Ioan fiind si inger in acelasi timp.
Sfantul Ioan Botezatorul,inaintemergatorul Domnului, cel care a vestit lumii venirea Domnului, cel care l-a botezat in apa Iordanului cu apa pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe cei care credeau in Dumnezeu, cel care prunc fiind in pantecele Elisabetei cand aceasta a primit vizita Pururea Fecioarei Maria, cea care primise vestea ca-L va naste pe Mantuitorul Iisus Hristos,de la arhanghelul Gavriil, cel care s-a hranit su miere si lacuste (niste fructe portocalii , salbatice asemanatoare maceselor)
Sfantul Ioan Botezatorul , fiul lui Zaharia si al Elisabetei, cel care a venit pe lume daruit de Dumnezeu dupa multa rugaciune, dupa asceza si post indelungat, la o varsta la care orice medic al zilelor noastre si oricare parinti ajunsi la 70 de ani ar spune categoric ...nu se poate!
Ba se poate, totul se poate cu credinta!Cereti si vi se va da!



Fragmente din Omilia XLVIII a Sf. Ioan Gura de Aur la Evanghelia lui Matei:

“Era legat Ioan si, cu toate acestea, graia, era inchis si, in temnita fiind, mustra. Ca nu se temea Ioan de moarte, ci ii era frica sa taca si sa nu spuna adevarul. Pe acesta l-a ucis Irod si nu numai o singura ucidere a facut, ci mai multe. Ca cel ce ucide un dascal folositor sufletelor, acela nu ucide numai unul, ci pe atatia pe cati i-ar ar fi putut face vii, prin cuvantul sau, de ar fi trait.

Ca Irod, prinzind pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau. Ca ii zicea Ioan: „Nu ti se cade s-o ai!” Si vrind sa-l omoare, s-a temut de multime, ca il avea drept prooroc”.

- Dar pentru ce Ioan nu i-a vorbit femeii, ci barbatului?

- Pentru ca Irod era principalul vinovat.

Asculta cum ii indulceste evanghelistul vina lui Irod! Iti face impresia ca povesteste mai mult o intimplare decit ca aduce o acuzatie. „Praznuindu-si Irod ziua nasterii, fiica Irodiadei a jucat in fata oaspetilor si a placut lui Irod“.

O, ospat dracesc! O, adunare satanica! O, joc nelegiuit si plata a unui joc si mai nelegiuit! S-a savirsit cea mai blestemata ucidere din toate uciderile! Cel ce merita sa fie incununat si sa i se strige numele in gura mare este ucis! Biruinta demonilor sta la masa, iar chipul biruintei este vrednic de fapta savirsita! „Fata Irodiadei a jucat inaintea lui si a placut lui Irod. De aceea cu juramint s-a jurat sa-i dea orice va cere. Iar ea, indemnata fiind de mama ei, a zis: „Da-mi aici pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul!” Indoita crima! Si ca a jucat si ca a placut! Si a placut atit de mult, ca plata jocului a fost crima!

Ai vazut cit de crud a fost Irod, cit de lipsit de inima, cit de nejudecat? S-a legat cu un juramint si apoi o lasa pe fata sa-i ceara ce vrea! Cind a vazut la ce grozavie a dat nastere juramintul sau, s-a intristat Irod, ne spune evanghelistul, desi la inceput el l-a aruncat in temnita. De ce se mai intristeaza? Asa e virtutea! Si raii o admira si o lauda! Dar, o, Irodiado, femeie nebuna! Si tu ar fi trebuit sa-l admiri pe Ioan; si tu ar fi trebuit sa i te inchini lui, ca el cauta sa te scape de pacat! Dar nu! Irodiada pune la cale crima, intinde cursa si cere favor dracesc.

„Si s-a temut Irod pentru juramint si pentru oaspeti“. Pentru ce, Iroade, nu te-ai temut de ceea ce-i mai cumplit? Daca te-ai temut ca ai martori pentru calcarea ta de juramint, cu mult mai mult trebuia sa te temi ca ai martori atit de multi pentru o crima atit de nelegiuita.

(…)

Irod se casatorise cu femeia fratelui lui, de la care ea avea un copil. Pentru asta il tinea de rau Ioan Botezatorul. Si-l tinea de rau cu masura. E si indraznet, dar si blind in acelasi timp. Tu insa uita-mi-te ca toata adunarea aceea de la masa lui Irod era o adunare draceasca. in primul rind, era alcatuita din betie si desfriu. Nimic sanatos nu putea fi in ea! in al doilea rind, oaspetii erau niste stricati, iar gazda, mai stricata decit toti. In al treilea rind, petrecerea lor era fara judecata. In al patrulea rind, fata, din pricina careia casatoria lui Irod cu Irodiada era o calcare de lege, pe care maica-sa ar fi trebuit sa o ascunda, ca era o insulta pentru ea, intra in sala de ospat, se da in spectacol si fecioara intrece pe desfrinate! Chiar timpul cind a facut Irod ospatul invinuieste nu putin faradelegea aceasta. Cind ar fi trebuit sa multumeasca lui Dumnezeu ca in ziua aceea l-a adus la lumina, Irod tocmai atunci indrazneste acele faradelegi; in ziua in care trebuia sa dezlege pe cel legat, atunci adauga lanturilor uciderea.

Ascultati, fecioare, dar, mai bine spus, ascultati si voi femei maritate, care la nuntile altora va schimonositi asa, sarind, zbenguindu-va, facind de ris pe femei! Ascultati si voi, barbatilor, care umblati dupa ospete bogate si pline de betie! Temeti-va de prapadul diavolului! Cu atita putere l-a prins diavolul atunci pe acel ticalos imparat, incit s-a jurat sa-i dea chiar jumatate de imparatie. Ca aceasta o spune evanghelistul Marcu: «I s-a jurat ei: „Orice vei cere de la mine, iti voi da tie pina la jumatate din imparatia mea“. Asa de mult a tinut la tronul sau si atit de robit de patima a ajuns dintr-o data, incit de dragul unui dans a renuntat chiar la domnie! Ce e de mirare ca s-a petrecut lucrul acesta atunci, cind chiar acum, dupa atit de mare filozofie, din pricina dansului multi tineri ajung niste desfrinati si-si pierd sufletele fara macar sa fie constrinsi de juramint! Ajung robi din pricina placerii! Sint purtati ca o cireada de vite oriunde ii tiraste lupul! Asa a patit atunci si acel nebun imparat, ca a facut doua mari nebunii: prima, ca a facut stapina pe gindurile si vointa lui pe fata aceea atit de nebuna si beata de patima, care nu se dadea inapoi de la nimic; a doua, ca s-a legat cu juramint.

Da, Irod a fost atit de nelegiuit; dar mai nelegiuita decit toti a fost Irodiada; si decit fiica-sa, si decit tiranul. Ca ea a fost arhitectul tuturor acestor nenorociri; ea a urzit toata aceasta drama; ea, care trebuia sa-i fie recunoscatoare profetului. Fiica ei, convinsa de ea, s-a schimonosit, a dansat si a cerut uciderea; iar Irod a fost prins de ea in mreje. Vezi ca pe buna dreptate spunea Hristos: „Cel care-si iubeste pe tatal lui sau pe mama lui mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine“. Daca fata ar fi pazit porunca aceasta, n-ar fi calcat in picioare atitea legi si n-ar fi savirsit crima aceea. Ce poate fi mai rau decit o salbaticie ca aceasta? Sa ceri ca rasplata uciderea unui om, ucidere nelegiuita, ucidere in timpul ospatului, ucidere in vazul tuturora si fara de rusine! Nu i-a grait, apropiindu-se indeosebi de Irod, ci in auzul tuturora; si-a aruncat masca, cu capul gol; si, luind ca avocat pe diavol, asa a spus ce-a spus! Iar diavolul a facut ca dansul fetei sa placa lui Irod si sa-i cada astfel Irod in mina sa.

Unde-i dans, acolo-i si diavolul! Nu pentru asta ne-a dat Dumnezeu picioare, ci ca sa mergem cu buna rinduiala; nu ca sa ne schimonosim, nu ca sa sarim ca si camilele – ca si camilele sint neplacute cind danseaza, cu atit mai putin femeile -, ci ca sa dantuim impreuna cu ingerii. Daca trupul capata o infatisare plina de uritenie, cind se schimonoseste asa, apoi cu mult mai mult sufletul! Dracii dantuiesc asa! Slugile dracilor se pocesc asa!

(…)

Sa auzim, asadar, acestea toti citi facem fapte de virtute, dar suferim necazuri de la oamenii rai! Ca si atunci Dumnezeu a ingaduit sa fie junghiat cel care a trait in pustie, cel incins cu cingatoare de piele, cel imbracat cu haina de par; profetul, cel mai mare profet dintre toti profetii, decit care altul mai mare n-a fost intre cei nascuti din femei, a ingaduit Dumnezeu sa fie junghiat de o fata desfrinata si stricata omul care apara legile dumnezeiesti. Gindindu-ne, dar, la acestea, sa induram cu curaj oricit am suferi. Ca si atunci ucigasa si nelegiuita aceea a dorit sa se razbune atit cit a putut pe cel ce o suparase. Si-a saturat minia; si Dumnezeu ingaduia. Si doar Ioan nu-i spusese ei nimic, n-o acuzase pe ea, ci pe barbatul ei il invinuia; dar constiinta ei era acuzator cumplit. De aceea, miniata si furioasa, porneste cu furie spre pacate si mai mari; si murdareste deopotriva pe toti: pe ea, pe fata ei, pe sotul raposat, pe sotul adulter cu care traia. Se lupta sa faca pacate si mai mari decit cele dinainte! „Daca nu suferi ca barbatul meu este un adulter, pare a-i spune ea lui Ioan Botezatorul, ei bine eu il voi face si ucigas; il voi face sa te ucida pe tine, acuzatorul lui!”.

Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa! Ca si Irod asa a pierit! Se astepta ca fata sa-i ceara un dar vrednic de ospatul ce-l dadea. Era doar o copila, era la ospat, la o serbare, si se astepta sa-i ceara un dar frumos si placut, nu capul Botezatorului! Dar s-a inselat! Cu toate acestea nimic nu-l dezvinovateste pe Irod. Chiar daca fata aceea ar fi avut sufletul unor barbari care se lupta cu fiarele salbatice, Irod n-ar fi trebuit sa-si piarda mintile, nici sa se puna in slujba unei porunci atit de tiranice! Mai intii, cine nu s-ar fi cutremurat la vederea acelui sfint cap, adus la ospat, din care picura singe? Si totusi nu s-a cutremurat nici nelegiuitul Irod, nici femeia lui, mai blestemata decit el. Asa sint femeile desfrinate! Sint mai indraznete si mai crude decit orice om.

Daca noi, care auzim aceste cuvinte, ne cutremuram, cit trebuie sa fi cutremurat atunci privelistea aceea? Care erau simtamintele oaspetilor cind au vazut in mijlocul ospatului capul acela de curind taiat, din care picura singe? Dar pe setoasa de singe Irodiada, pe femeia mai salbatica decit ielele, pe ea n-a miscat-o deloc vederea aceasta, ci a desfatat-o! Ar fi trebuit, daca nu de alta pricina cel putin din pricina vederii acelui cap …

Rautatea insa se uita numai la prezent, ca si cei cuprinsi de friguri, care cer apa rece atunci cind nu trebuie. Daca Irodiada n-ar fi ucis pe acuzatorul ei, pacatul ei n-ar fi ajuns atit de cunoscut. Cind Irod l-a aruncat in inchisoare pe Ioan, ucenicii lui n-au spus nimic; dar cind l-a omorit, au fost siliti sa spuna pricina uciderii. Voiau sa ascunda adulterul Irodiadei; nu voiau sa trimbiteze pacatele semenilor lor; dar cind uciderea lui Ioan i-a silit, atunci dezvaluie lumii tot pacatul Irodiadei. Ucenicii lui Ioan sint siliti deci sa spuna pricina uciderii lui Ioan, ca sa nu se spuna pe nedrept ca si dascalul lor a fost ucis pentru aceeasi pricina ca si Teuda si Iuda (rascoala, n.mea). Deci cu cit ai vrea sa ascunzi in acest chip pacatul, cu atit mai mult il dezgolesti. Pacatul nu se ascunde prin adaos de pacate, ci prin pocainta si marturisire.

Uita-te si la chipul in care istoriseste evanghelistul Matei intimplarea! Nu apasa pe nimeni; pe cit ii sta in putinta chiar le ia apararea. Despre Irod spune: Pentru juramint si pentru oaspeti; si ca s-a intristat. Despre fata: ca a fost indemnata de mama ei si ca i-a adus mamei ei capul, ca si cum evanghelistul ar spune: „A implinit porunca mamei sale”. Toti dreptii sufera, nu pentru cei care sufera nedreptati, ci pentru cei care fac nedreptati, pentru ca acestia sint cei care sufera nedreptatile. Nici Ioan Botezatorul n-a suferit vreo nedreptate, ci cei care l-au ucis.

Sa imitam si noi pe drepti si sa nu trimbitam pacatele semenilor nostri; ci, pe cit putem, sa le tinem sub umbra. Sa avem suflet de filozof. Evanghelistul Matei a vorbit si el de Irodiada, femeie desfrinata si ucigasa; dar, cit i-a stat in putinta, n-a apasat-o, nici n-a spus: „A fost indemnata de ucigasa, de blestemata”, ci: „A fost indemnata de mama ei”. A intrebuintat cel mai frumos nume din toate numele.

Tu insa ocarasti, vorbesti de rau pe semenul tau si n-ai suferi vreodata sa vorbesti de semenul tau, care te-a suparat, asa cum a vorbit evanghelistul Matei de desfrinata, ci cu multa salbaticie, cu ocari, numindu-l viclean, facator de rele, siret, prost si in alte multe chipuri, mai grele ca acestea. Ne salbaticim chiar si mai mult; si, ca si cum am vorbi de oameni de alta speta decit noi, ii birfim, ii ocarim, ii suduim. Sfintii n-au facut asa, ci ii pling pe pacatosi mai mult decit sa-i blesteme. Sa facem si noi tot asa! Sa plingem pe Irodiada si pe toti care sint la fel cu ea.

Se dau si acum multe ospete asemanatoare ospatului lui Irod. Chiar daca nu-i ucis Ioan Botezatorul, dar sint ucise madularele lui Hristos si cu mult mai cumplit. Dansatoarele de astazi nu cer pe tipsie capul, ci sufletele comesenilor. Cind ii fac sclavi, cind le infierbinta sufletele cu amoruri nelegiuite, cind ii inconjura cu femei desfrinate, nu le taie capetele, ci le junghie sufletele, facind din ei adulteri, stricati si desfrinati. Sa nu-mi spui mie ca nu ti se vatama cu nimic sufletul daca bei vin, daca te imbeti, daca te uiti la o femeie care danseaza si cinta cintece de rusine! Sa nu-mi spui ca, biruit de placere, nu cazi in desfrinare! Si tu savirsesti pacatul acela infricosator, pentru ca faci madularele lui Hristos madulare ale unei desfrinate. Chiar daca nu-i de fata fata Irodiadei, dar este de fata diavolul, care a dansat atunci prin ea; si diavolul dantuieste acum prin desfrinatele acestea si pleaca ducind cu el roabe sufletele tuturor oaspetilor. Iar daca puteti sa nu va imbatati, totusi sinteti partasi la un pacat si mai cumplit. Niste ospete ca acestea sint totdeauna fructul hotiilor si jafurilor. Nu te uita la carnea de pe masa, nici la dulciuri, ci gindeste-te prin ce mijloace au fost adunate. Si vei gasi ca sint adunate prin asuprire, prin silnicie, prin zgircenie, prin jaf.

- Dar ospetele la care iau parte eu, mi-ai putea spune, nu sint de felul acestora!

- Sa nu fie! Nici eu n-o vreau! Dar chiar daca ospetele la care luati parte se fac cu bani munciti si cinstiti, totusi nici asa ospetele luxoase nu sint lipsite de pacate. Asculta-l pe profetul Amos cum tine de rau chiar aceste ospete, zicind asa: „Vai de cei care beau vin strecurat si se parfumeaza cu cele mai de frunte parfumuri!” Vezi, dar, ca si luxul este invinuit? Profetul invinuieste aici nu numai lacomia, ci si viata luxoasa.

Tu maninci peste masura, iar Hristos nu are nici cele de trebuinta cu care sa-si ogoiasca foamea! Tu maninci felurite dulciuri, iar El nici piine uscata! Tu bei vin de Tasos, iar Lui, Care inseteaza, nu l-ai dat nici un pahar cu apa rece! Tu te culci pe saltele moi si inflorate, iar El ingheata de frig!

De aceea, chiar daca ospetele n-au la temelia lor jaful si lacomia, sint tot asa de blestemate, pentru ca la astfel de ospete maninci si bei peste trebuinta, iar lui Hristos nu-I dai nici cit ii trebuie, desi tu te desfatezi cu cele ale Lui. Daca ai fi epitropul unui copil si i-ai lua toate averile lui, iar pe el l-ai lasa in cea mai crunta saracie, nu-i asa ca toata lumea te-ar acuza si ai fi pedepsit de legi? Si nu socotesti, oare, ca n-ai sa fii tras la raspundere si pedepsit cind cheltuiesti in zadar averile pe care le-ai luat de la Hristos? Nu spun aceste cuvinte celor care aduc la mesele lor femei desfrinate. Cu acestia nici nu stau de vorba, dupa cum nu stau de vorba nici cu ciinii. Nu spun aceste cuvinte nici jefuitorilor, lacomilor si celor care ghiftuiesc pe altii; n-am nici o partasie cu ei, dupa cum n-am nici o partasie nici cu porcii, nici cu lupii, ci le spun celor care se bucura singuri de averea lor, dar nu dau altora, celor care-si maninca singuri averea mostenita de la parinti. Sa se stie ca nici acestia nu sint scutiti de vina. Spune-mi cum ai sa scapi de vina, cum ai sa fii fara de pacat cind parazitul tau se ghiftuie, cind ciinele sta linga masa ta, iar Hristos nu Se vede invrednicit nici cu atita; cind unul primeste de la tine atitea bunatati, pentru ca te face sa rizi, iar Hristos nu primeste nici o firimitura, desi iti deschide imparatia cerurilor; cind unul pleaca incarcat de bunatati, pentru ca ti-a spus o gluma, iar Hristos, Care ne-a dat niste invataturi ca acestea, fara de care nu ne-am deosebi nici de ciini, nu-I invrednicit de aceleasi bunatati ca celalalt? Te cutremuri cind auzi cuvintele mele? Dar cutremura-te si de faptele tale!

Da afara din casa ta parazitii si cheama pe Hristos ca sa stea la masa cu tine! Daca Hristos Se va impartasi din mincarurile si din masa ta, te va judeca cu blindete in ziua cea infricosatoare. Hristos stie sa respecte masa. Daca stiu lucrul acesta tilharii, cu mult mai mult Stapinul. Gindeste-te ca pe femeia cea pacatoasa a mintuit-o Domnul stind la masa, iar pe Simon l-a tinut de rau, zicindu-i: „Sarutare nu Mi-ai dat!” Daca Hristos te hraneste, cu toate ca tu nu faci lucrul acesta, cu mult mai mult te va rasplati daca il faci! Nu te uita ca saracul vine la tine murdar si in zdrente, ci gindeste-te ca prin el Hristos iti trece pragul casei si inceteaza cu cruzimea ta, cu cuvintele neomenoase cu care improsti pe saracii ce bat la usa ta, numindu-i sarlatani, trindavi si cu alte cuvinte mai grele ca acestea. Cind le arunci in obraz aceste cuvinte gindeste-te ce fac mascaricii pe care i-ai invitat la masa! Ce folos iti aduc casei tale? iti fac placut ospatul? Cum pot sa ti-l faca placut, cind se lasa palmuiti de altii si spun mascari? Nu-i o rusine mai mare decit atunci cind lovesti pe cel facut dupa chipul lui Dumnezeu, cind te distrezi din insulta ce i-o aduci, cind faci din casa ta teatru, cind umpli ospatul cu comedianti, cind tu, om de neam bun si liber, faci ceea ce fac sclavii pe scena. Ca si pe scena e ris, si pe scena se dau palme! Spune-mi, numesti tu distractie ceea ce merita siroaie de lacrimi, plinset si suspine? Ar trebui sa indrumezi pe oaspetii tai spre o viata serioasa, ar trebui sa-i sfatuiesti sa faca ceea ce se cuvine; dar tu ii indemni sa injure si sa spuna cuvinte nepotrivite. Si numesti aceasta distractie! Socotesti temei de placere ceea ce-i temei de munca iadului? Cind parazitii acestia nu mai stiu sa spuna nici un cuvint de spirit, nici o gluma, atunci totul se termina cu juraminte si juraminte false. Sint, oare, vrednici acestia sa te faca sa rizi sau sa plingi si sa suspini? Care om cu judecata ar putea-o spune?

(…)

Prieteniile de la ospetele la care se bea si se maninca peste masura sint mai groaznice decit dusmaniile; ca de pe urma dusmanilor, daca voim, putem chiar sa cistigam, sa ne folosim; dar de pe urma prietenilor de la chefuri si betii nu putem avea decit paguba. Nu tine, dar, linga tine prieteni care sint dascalii pagubei tale! Nu tine linga tine prieteni care indragesc mai mult masa ta decit prietenia ta! Ca toti acestia termina si cu prietenia odata ce au terminat masa si petrecerea; ceilalti insa, prietenii de dragul virtutii, ramin vesnic linga tine, indura alaturi de tine toate durerile si toate necazurile tale. Prietenii de masa si de betii, neamul parazitilor, de multe ori se razbuna pe tine si-ti fac nume prost. Cunosc multi oameni vrednici care au capatat o faima proasta, facuta tocmai de prietenii lor de chefuri si betii; au spus despre dinsii ca sint niste sarlatani, niste desfrinati care strica casele altora, niste corupatori de copii. Si lumea le da crezare, crede ca traiesc cu copiii, odata ce nu se ocupa cu nimic si-si irosesc viata fara rost.

Sa cautam, dar, sa scapam de aceasta faima proasta; dar, inainte de toate, sa cautam sa scapam de iad! Sa facem cele placute lui Dumnezeu! Sa punem odata capat acestui obicei diavolesc, pentru ca atunci cind mincam si bem sa facem toate spre slava lui Dumnezeu, ca sa ne bucuram si de slava Lui, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.”

sâmbătă, 28 august 2010

ceva



Margaritar sau lacramioare, magnolii sentimentale
Orhidee, florile cu cele mai usoare seminte
Nuferi albi, infloresc noaptea
Irisi, frezii si tamaioare, toate in legea lor violet
Quamoclit coccinea (Ipomea stacojie)...zorelele , multicolore, cataratoare, cuceritoare sau trandafirul reginei Elisabeta la palarie
Urzica si urzicuta
E Euphorbia milii (Coronita lui Hristos)


Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Malpighiales
Familia : Euphorbiaceae
Genul : Euphorbia
Specia : Euphorbia milii


Denumire populara : Coronita lui Hristos

eplante.ro

miercuri, 25 august 2010

cum se contruieste o casa






Acum un an le-am urat ,,Casa De Piatra``, iar ei s-au adapostit langa o stanca din care sa si-o ciopleasca.
Din dragoste!
Vad o prietena care-i viziteaza degraba.Ospitalieri oameni!Pai cine te mai primeste in ziua de azi pe stanca lui(in casa lui) ca sa fii mai aproape de soare(de inima)?!
Ma minunez cand s-o umple stanca aaaaaa, casa de copii.Copii ca mine si ca tine printre copiii lui Do si Oa.D(oO)A!
Acu` un an au zis ,,DA``, in fata Lui Dumnezeu si a legilor pamantesti.
Mai precisu pe 5 septembrie:
http://plusunu.blogspot.com/2009/09/se-maritaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.html

luni, 23 august 2010

Sub bolta cand apare supa


Asculta mai multe audio Muzica



Strugurii sunt negri,atarna din bolta care face umbra binefacatoare.
Cateva vrabii degusta boabele mici si necoapte, nu prea mai au rabdare, le-a venit de cules via.
Bunicul pusese sub bolta doi stupi, scotea miere de la ei cat sa ajunga intregii familii.Primavara pe locul acesta rasare o padure de margaritar, florile mele preferate.E o palma de pamant de cativa metri patrati in care de-a lungul anului nu se intrerupe sirul darurilor Lui Dumnezeu.
Ne separa de vecinii din dreapta un gard de sarma cu ochiuri.Cainii fiecarei familii se apropie de gard, se privesc in ochi si isi fac datoria.Ne-am facut si noi datoria cu cet un os, de-o parte si de alta a gardului, ca sa fie pace, sa mancam in liniste si sa stingem conflictul transetnic, altfel ramaneam fara gard si ne-am fi ratacit in praf.
Am scos doua scaune din cele vechi, cu oasele de lemn , al caror trup scartie incet sub greutatea celor poftiti la masa.Alta generatie, alte greutati in trup si suflet.
Printre foi de vita verzi si uscate se strecoara soarele.E ca ceaiul de tei.
Numai ca fiind pranzul am primit si o supa rebela de galusti.Rebela pentru ca si-a iesit putin din reguli, si-a imbodobit transparenta cu bucatele de morcov, minuscule fragmente de ardei rosu , apoi indraznet ca un copil cam asa de cinci anisori, s-a aruncat pe suprafata ei ...patrunjelul.
Masa binecuvantata! Pofta e buna, daca nu e peste masura!

rugaciuni la vremea mesei de pranz:

Inainte de masa :

Tatal nostru-rugaciunea Domneasca


Dupa masa:

Multumim Tie Hristoase Dumnezeul nostru ca ne-ai ospatat cu bunatatile Tale pamantesti, nu ne lasa pe noi lipsiti nici de Cereasca Ta Imparatie, ci precum in mijlocul apostolilor Tai ai venit, pace dandu-le lor Mantuitorule, vino si la noi si ne mantuieste!Amin!

luni, 16 august 2010

Cum sa te lasi de fumat (si eu am reusit!)


Lasa-te de fumat!
Ai putea sa spui ca ai noroc, intrucat fumatul este interzis!
Da, da ... e batuta in cuie!
Dupa legea omeneasca fumatul e interzis doar acolo unde ii poate deranja pe altii, nu se refera deloc la fumator, el nu conteaza.
Dupa legea Lui Dumnezeu, atat cel care se chinuie cu depenenta sau patima fumatului este in egala masura iubit ca si cel care suporta pasiv fumul din iarba uscata a tutunului.
Daca-l rogi pe judecator sa te ierte si sa nu platesti amenda ca ai fumat inr-un spatiu in care scria ,,fumatul interzis``acesta nu te iarta, scoti banii, platesti amenda si de suparare iti mai cumperi un pachet de tigari.
Daca-L rogi pe Dumnezeu sa te ierte ca fumezi , nu-ti da amenda, iti da ajutor si de liniste ce capeti dupa rugaciune nu mai simti nicio tentatie sa-ti cumperi vreun pachet de tigari.
De aia zic, stiu cum e, altfel n-as zice, cum apare dorinta, tentatia, zbuciumul sa fumezi iarasi...roaga-te Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului si Sfantului Inger Pazitor sa te ajute.





Sunt rugaciuni care nu au cum sa te rusineze, fata de cei din jur , care poate nu cred deloc in Dumnezeu ori poate cred intr-un alt dumnezeu, ceea ce nu-i deloc folositor,si nu au cum sa fie auzite pentru ca le faci in gand.Dupa o vreme de insitenta , pana ajungi sa ceri din inima curata ,cand ai credinta, nu ca sa-l testezi pe Dumnezeu , sa veZi ... iti da ajutor, atunci simti ajutorul, capeti putere tu asupra neputintelor tale.
Eu m-am rugat Maicii Domnului o vreme, apoi dupa ce-am ajuns la mormatul Sfantului Parinte Arsenie Boca,am scapat de toata patima...si de atunci , si asta e intr-adevar cel mai important, nu am mai avut tentatia.
Altii au reusit dupa cateva Sfinte Spovedanii.
Iar altii se straduiesc luni bune cu acupunctura , homeopatie, fitoterapie, art terapie,alte metode, unele deloc ortodoxe, cum ar fi yoga... costisitoare si fara rezultate pe timp indelungat decat la un numar mic de fumatori.
Stiu ca sunt unele persoane care singure , prin propria vointa se lasa de fumat. Doar ca nimic din ceea ce facem nu putem fara ajutorul Bunului Dumnezeu.Am reusit si eu cu propria vointa, de cate ori am incercat, dar tentatia a ramas , o data si dupa trei ani .Dumnezeu cand vede ca ne straduim ne da ajutor.Asadar ... sa nu ne mandrim, ca noi singuri putem!
Cei care n-au fumat niciodata se simt foarte speciali si chiar e mare lucru sa treci de liceu (mai nou chiar de scoala generala) , de faculate ori de anturajul de la munca unde intotdeauna e un nucleu de fumatori, fara sa fi incercat macar o data alaturarea cu ei.Si mai intotdeauna din afara pare ca fumatorii se distreaza mult mai bine, ba pe alocuri figurile lor capata insusiri carismatice.
Ce sa mai spun de filmele in care barbatul fumator , se parfumeaza cu Dior si iti mai serveste si povestea de iubire.Si afli ca fumeaza si ea.De exemplu!

http://www.youtube.com/watch?v=J-gz40Oim1I&feature=related

Cei care n-au fumat niciodata , nici ei sa nu se mandreasca si sa nu judece , ca toate nu le-au putut decat numai cu puterea Bunului Dumnezeu.
Scrie undeva parintele Arsenie Boca, daca vezi un cersetor care fumeaza, nu-l judeca tu.In realitate care dintre noi nu e cersetor?De cate ori nu cersim de la viata ce nu avem si ne par noua a fi pentru trebuinta?Si daca cersim si iubire este pentru ca nici noi nu am dat-o altuia care o cauta, fie el si-un cersetor care fumeaza...

Stie Dumnezeu tot ce ein inima noastra, in constinta noastra si ce face fiecare fir de par din capul nostru.
Fiti binecutantati!

Si nu uita , si daca vrei si daca nu vrei sa te lasi de fumat ,

marturiseste la Sfanta Spovedanie patima ta,neputinta ta,
roaga-te Maicii Domnului

sa-ti arate cat de mare e patima ta, cat de mare uraciune este sa ,,tamaiezi`` sufletul tau cu ,,tamaia`` celui cu coarne , fumul de tutun sau alte ierburi si intreaba-te de cate ori iti aprinzi tigara , chiar si in gand: ,,Lui Dumnezeu , Maicii Domnului si tuturor sfintilor stiuti si nestiuti si Duhului primit la Botez i-am aprins spre cinstire un bob de tamaie curata ?``

Intreba-te de ce jerfesti celui rau si nu jerfesti Domnului?
Zice Bunul Dumnezeu in Psalmul 50 : ,,Arderile de tot nu le vei binevoi``.Daca Dumnezeu ar fi binevoit ca sa fim fumatori , zice parintele Cleopa, ne-ar fi facut si un cos de evacuare a fumului.

E drept sa-ti cheltuiesti banutul sau jertfa pe un bob de tamaie , pe o lumanare, pe o rugaciune, pe o milostenie unui om flamand! Iata azi ce zi mare ne aminteste calendarul sa cinstim:

Sfantul voievod Constantin Brancoveanu , impreuna cu fii sai : Constantin , Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache sa se roage pentru noi si pentru tara noastra si pentru tot poporul cel dreptcredincios care slaveste pe Dumnezeu si Maica Domnului.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/08/16/16-august-pomenirea-sfintilor-martiri-binecredinciosului-voievod-constantin-brancoveanu-impreuna-cu-fiii-sai-constantin-stefan-radu-matei-si-sfetnicul-ianache/

Capul voievodului, taiat de turci in Ziua Adormirii Maicii Domnului, se afla la Biserica Sfantul Gheorghe Nou ( la km 0) in Bucuresti, fiind si ultima ctitorie din acest oras.

,,În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea 60 de ani, primi sfârsitul mucenicesc prin sabie împreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredinciosi în mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au îngropat în taina si cu evlavie nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânastirii Maicii Domnului.``

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/08/poetul-ioan-alexandru-despre-martiriul.html#more

,,în secolul 18, nu în mitologie, nu în illo-tempore, nu în timpuri necunoscute, nu în primele zile ale creştinismului, ci în sec. 18 când se mergea la vânătoare, când se mânca iluminist cu bijuterii de argint, când se făceau baluri şi dansuri, când lumea era evoluată ,aşa se spune,….se murea pentru Hristos cum nu se murea în vremurile cele mai frumoase.``

joi, 12 august 2010

fiecare cu ale lui









Unii behaie, altii rumega si mugesc, altii necheaza , un carabus polemizeaza timid cu traista ciobanului,un cal alb pozeaza impecabil unei fete frumoase,iar el si ea ...fiecare cu ale lui!

Nu ma pricep sa-L iubesc pe Dumnezeu , dar Slava Lui Dumnezeu,am de la cine pricepe :

„Să nu uiţi: Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om, este taina tainelor – Acest Iisus Hristos…“
“Să nu uiţi niciodată: Informaţia supremă este Dumnezeu!”.
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/08/7-ani-de-la-savirsirea-parintelui.html

,,În urmă cu 7 ani, în ziua de 13 august 2003...``

miercuri, 11 august 2010

Textura si sampanie din apa


Marea dragoste n-a venit , desi a tot venit ,am pipait-o si am zis ,, asta e`` dar nu era ea, mereu ii lipsea ceva peste toata sampania ei.

Poate sa fie un banal punct pe o litera ,,i``fara de care buzele inmuiate in sampanie nu se intind firesc, cedand intr-un suras.

Sunt buze care inmuiate in sampanie ,,intra la apa`` ca orice material textil din fibra naturala .
O fi de la sampanie!
O fi de la textura materialului.Din ce s-a facut materialul daca nu din carne si sange si din gandurile, fructe zemoase, scurse din minte, strecurate prin suflet, din cuvintele moi ori din cele care au strivit ca barosul relieful lor bland.

Cum s-o fi parjolit fiecare firisor de carne pentru fiecare sarut de iuda purtat cu bravura in carnea cuvintelor ce aveau sa fie spuse mai apoi?
Prin ce taina se va fi restituit fiecare fibra care freamata dupa dragoste, daca nu prin apa care potoleste parjolul si face sa dispara uscaciunea?
Apa nu vine fara rugaciune.
In politica nu este vorba despre dragoste, apa nu vine de la politicieni, pierduti in cautarea adevarului printre robinete de aur, si-am ales ca sursa de apa ,direct pe Dumnezeu.Ce-ar fi sa fiu bidonul de apa al Lui Dumnezeu?I-o fi sete de puritatea mea !
De-am citi si-n buze, in propriile buze doar, asa cum unii se impauneaza sa citeasca despre altii in cafea , in zodii ori in bobi,de-am citi in propriile buze ... am citi si rugaciuni.
Buzele sunt ca stramtorile dintre mari si oceane, prin ele trec si corabii de pirati si corabii cu apostoli.Piratii iti fura gandurile bune, si-ti acopera limba cu gandurile lor...ca sa vorbesti ce e hotesc.
Sa nu furi ...vestesc corabiile de apostoli, sa nu ucizi, infraneaza-te cu ajutorul Invatatorului lor si al nostru , Domnul nostru Iisus Hristos, sa nu fii desfranat,sa nu minti, sa aduci cinstire mamei si tatalui tau, oricare ar fi ei, ca tie sa-ti fie bine pe pamant,sa cinstesti ziua Domnului (Duminica - Sfanta Liturghie), sa nu asculti si nici sa spui bancuri ori alte vorbe, ca sa fie luat in desert numele Domnului,nu...sa nu-ti faci chip cioplit,sa nu te inchini la zeii acestia,Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine, e prima porunca...porunca din iubire.


Rugaciunile ar veni din minte, caci sufletul aflat la nevoie, aceeiasi nevoie eterna de iubire,ar tisni ca o sampanie din inima in minte, din minte pe buze, de pe buze , pe buze, caci cine nu doreste sa soarba iubirea filtrata in om prin Duhul Sfant?Doar cine n-a aflat izvorul de apa din care sa faca sampanie sufletului.

...si despre textura si sampania istorica

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/08/pomenirea-sfantului-nifon-patriarhul.html

Cand Neagoe Basarab ajunge domnitor, aduce moastele Sfantului Nifon in Tara Romaneasca, spre curatirea si stergerea greselii lui Radu Voda. Gavriil Protul noteaza in lucrarea despre viata Sfantului Nifon: „Au dus, apoi, sicriul si l-au pus deasupra mormantului lui Radu Voda, rugandu-se toata noaptea, impreuna cu Neagoe Voda, sfintiei sale pentru iertarea pacatului lui Radu Voda, care fara dreptate a lepadat pre Sfantul de la sine si l-a gonit din tara. Si - mare minune! - spre sfarsitul utreniei, vrand Dumnezeu sa arate aievea iertarea pacatului lui Radu Voda si al altora, care facusera nevoie si scarba sfantului, a vazut singur Neagoe Voda descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier si acoperamantul mormantului lui Radu Voda si degraba s-au desfacut marmurile, iar dinlauntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic si intunecat, plin de puroi si de putoare. S-a deschis si sicriul sfantului Nifon si a izvorat de la sfantul izvor de apa, care a spalat tot trupul lui Radu Voda, aratandu-l luminat. Apoi toate incuietorile si pietrele singure s-au inchis si s-au aratat lui Neagoe si a facut mare multumire“.

sâmbătă, 7 august 2010

Cutit pentru ursi


Cum sa te aperi de ursi?
Cu cutitul, cu cutitele...
Intinzandu-le ursilor putina miere pe paine!
Dupa care intinde-o, creste presiunea!

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/07/26/soljenitin-la-harvard-iunie-1978-discursul/

vineri, 6 august 2010

Drum cu fata de pe caldaram




S-a ridicat de pe trotuar.
Inalta, slaba cu ochii adanci ,scrutatori in alta lume.
Pictorul o tinea de brat.
El s-a angajat sa o conduca la farmacie si apoi pe o banca in parc.
Fata purta un bandaj botit si murdar peste tubul de plastic montat in gatul ei.
In limbaj medical se numeste traheostoma si posesorul ei isi scoate zilnic din gat o bucata de plastic si o spala cu apa si sapun.De acum vorbirea nu se mai face cu ajutorul corzilor vocale.
Cand m-am apropiat de ea, era intinsa pe trotuar.
O doborase neputinta, singuratatea si boala.
Era si pictorul , ne-am inteles din priviri si din foarte putine cuvinte .
Un individ grizonat cu pantaloni bordeaux si incaltari bine ingrijite s-a apropiat si el.I-am vazut doar picioarele.Se agita si vorbea tare.Nu eram atenta nici eu nici pictorul la ce spunea, caci silabele fetei de pe caldaram erau slabe si cautam sa le prindem sensul cu toate simturile.
Din ce in ce mai multe picioare incaltate mai bine sau mai rau o incercuisera pe fata.
O mana hotarata m-a prins de tricou si nu mi s-a parut deloc prietenoasa.
Nici nu era.
Am ridicat capul si mi-am rotit privirea.Un cerc de guri ca niste hauri negre si un numar de degete bateau aerul de sus in jos si invers .
In discursul domnului grizonat cu camasa mov (da, avea si ghiul)si pantaloni bordeaux,discurs ascultat cu atentie de cei care se apropiasera, eu si pictorul ne foloseam de fata de pe caldaram ca sa facem bani.
L-am intalnit de multe ori pe Kafka dupa ce l-am cunoscut, dar ca in ziua asta nu l-am inteles niciodata asa de bine.
Ani la rand in aceeiasi zi s-au petrecut cu intensitati diferite acelasi tip de intamplari stupide.
Multa vreme am crezut ca m-am nascut intr-o lume buna si apoi alta vreme , multa si ea ,n-am stiut cum sa o aleg pe cea buna, ca de ce alegeam in asa fel sa nu supar pe nimeni, de aia ma suparam cel mai tare.
Nu cred ca fata de pe caldaram mai traieste pe pamant.
Era o umbra inca de pe atunci.
O umbra care zi si noapte traia sub cerul liber intr-un parc din Bucuresti.
Da, o umbra , un suflet ales, care se scuza in fata nedumeriri mele, ca gloata imi produsese neplaceri din cauza ca da ... i se facuse putin rau si se intinsese pe caldaram.
Ea zdrobita, haituita, bolnava si singura, ea se gandea la sufletul meu.
Sa nu se tulbure si nu-l cuprinda tristetea.
Fata sufletului meu s-a schimbat ...capatasem alti ochi la vederea fetei de pe caldaram.
6 august- Schimbarea la fata.

Stiam ca e o sarbatoare in calendar si gata.
Si pentru ca in fiecare an in ziua aceasta mi se intamplau tot felul de lucruri de-a dreptul stupide si neplacute...am mai ajuns putin la Biserica.
Putin cate putin, cu zidire cum numai Dumnezeu stie sa construiasca un drum.


http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/26schimbarealafata.htm

,,Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului. ``

miercuri, 4 august 2010

Fara chitara


Pe caldurile de peste zi, gandul ca s-ar putea sa dau intr-o buna zi peste un sarpe gros pe balcon, imi staruie de ceva vreme, de cand am auzit de la Beni
,un drumet fericit, ca au aparut in habitate din Romania , nici mai multi nici mai putin decat coioti.
Aici ( pagina lui Beni) : http://mybiosis.info/blogs/index.php?blogid=4

Sasaia ceva azi in bucatarie...ce sa fie , ce sa fie?Eram cu strecuratoarea in mana, arma alba ...si l-am prins:




Interventia greierului in rostirea rugaciunii inimii, mare comedie!Cum vin de se leaga lucrurile !

"Despre rugãciunea mintii, despre rugãciunea inimii si despre rugãciunea nipticã

Binecuvinteazã, pãrinte!

Când vrei, iubite frate, sã te rogi în tainã, din adâncul fiintei tale, imitã în aceastã rugãciune a inimii glasul greierelui. Greierele, atunci când cântã, o face în douã feluri. La început strigã de cinci-zece ori cu voce înceatã si retinutã si dupã aceea, spre sfârsit, glasul devine mai puternic, mai accentuat si mai muzical. Tu, iubite frate, când te rogi în tainã, dinlãuntrul inimii tale, la fel sã te rogi. Mai întâi sã spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mã" - de vreo zece ori, puternic din inima ta si clar cu mintea si din adâncul fiintei tale, la fiecare respiratie o rugãciune, dar la fiecare rugãciune sã-ti tii respiratia atunci când inima ta ia aminte la rugãciune din adâncul ei. Si dupã ce spui astfel de vreo zece ori rugãciunea si chiar de mai multe ori, pânã se încãlzeste înlãuntrul tãu locul unde se lucreazã rugãciunea, atunci spune rugãciunea mai puternic din sinele tãu si cu mai multã silintã din partea inimii, asa cum îsi terminã cântarea greierele, cu glas mai puternic si mai muzical.

http://www.orthoblog.ro/2007/10/09/vedere_duhovniceasca_cuvantul_al_zecelea


cri-cri-cri , cri-cri-cri
ce fireasca e
ru-ga-ciunea i-ni-mii

Cand nu mai ai chitara, strecoara-te afara!

marți, 3 august 2010

Dacie 1100 sau Fiat 500?


Mi-am dorit o dacie 1100, de fapt cel putin doua, una gri si una bordeaux.Inainte sa o am pe una dintre ele, o decorasem in interior cu catifea, piele si lemn de trandafir.
O umbreluta de ploaie cu manerul de lemn inchipuind o lisita si o umbreluta de soare din dantela frantuzeasca, de culoarea nisipului isi gaseau locul in suporturile de plasa crosetata, mulate riguros pe captuseala de catifea.Patru carti alese intr-o clipita si un sal usor auriu sau doar unul bordeaux aruncate pe bancheta din spate.(Imi place sa recitesc cartile,descopar alte randuri printre randuri...si printre file, hartii cu notite, fotografii,fire de ierburi inflorite,bucati de scortisoara, iconite.)
Si cele doua cescute de cafea , cele mici din serviciul primit de bunica la nunta ei cu bunicul.
Cateva coli ingalbenite de hartie si un stilou, cadoul meu favorit.Ca sa-ti pot scrie maruntisuri cand in linistea padurii, gandul meu nu-ti va fi deschis ochii somnorosi.
Borseta de piele bej cu broderie sparta, cu aplicatii minuscule de dantela si pietricele roz, respira prin desenele mestesugit decupate.Miroase a pudra si a ruj si uneori se mai amesteca in simturi si-un guraliv miros de levantica.E un manunchi legat cu panglica, subtire si roz-aurie, cules dintr-un lan de grau, in ale carui falduri s-au prins hore si perechi de maci si albastrele, ascunse dupa ierburi subtiri si inalte.
E drept ca acum imi doresc un Fiat 500.
Unul in care sa pozez eu si pe care sa-l conduci tu.
Si tu, vitezomanule sentimental, mi-ai dat un telefon, sa-mi spui ca iar nu mai ai permis pentru trei luni.
Si Dumnezeu mi-a dat un un Fiat Lux!
Caci, nu-i asa, in latineste FIAT LUX inseamna SA FIE LUMINA !

„Într-un cuvânt de mai-nainte s-a văzut că orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. O cădere în desfrâu este mai întâi o cădere în spirit. În spirit e înclinarea şi căderea. Iar aceasta e de la convieţuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-l munceşte cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic fără consimţirea spiritului. Această consimţire însă înnegreşte sau spurcă faţa sufletului, îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slăbeşte şi se satură de pofte, pe când sufletul, fiind nemuritor, nărăvindu-se cu ele, caută să le împlinească, chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. Slava deşartă, mândria, orgoliul, viclenia, părerea de sine şi altele asemenea, se văd de departe în ţinuta dinafară a trupului. Această spurcare a obrazului, sufletul are să o plătească de pe urma consimţirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii, printr-un chin de nedescris. Totuşi încerc.

Deci, în cazul în care trupul şi-a robit stăpânul, când petele animalităţii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului, când sufletul s-a aprins de dorinţele trupului, aceste pofte, toate, însoţesc sufletul,şi-l aprind mereu, zorindu-l să le împlinească în faptă, chiar dacă nu mai are unealta trupească, precum o avea în viaţa pământească, nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele, pentru că ele, împlinite cu trupul, îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci, mulţumirea odihnei. Dar de îndată după încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, strârnesc în sufletul desfăcut de trup, o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta, cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

duminică, 1 august 2010

Roy , un englezoi


Pe Roy si pe prietenul lui, nu l-a mai incaput cabana.Toate locurile ocupate!Intr-o tara frumoasa , dar batjocorita(,,Brazii se frang, dar nu se indoiesc``) doi straini coborau si urcau muntii, intr-o tara straina.In seara in care i-am gasit rezemati de coltul cabanei, cautau un pat sa doarma.
(Sau o dusumea.)
Nu mai erau locuri la cabana.
Alt`data cabanierii nu te lasau pe drumuri in noapte.
In fond oricare am putea sa redevenim cabanieri.

Si i-am aratat lui Roy cum sa recunoasca un cabanier:




Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare

Arhivă blog