Translate

miercuri, 3 februarie 2010

de la o viata la alta, dragostea trece prin stomac?



Ce-ai mancat azi?
Dar, ieri?
Si ce vei manca dupa ce vei fi plecat de pe pamant?

de la o viata la alta, de pe pamant in cer ... ce mancam , ce bem ?

Pentru toata hrana stam la rand , cu rabdare.
Cu patima si cu frica.
Cu patima urmand pofta de carnat, afumatura, slaninuta, chiftelute, mancarici gustoase.
Cu frica urmand calea cea dreapta , catre Dumnezeu cel in Treime laudat, frica resimtita ca un sentiment de iubire.
Frica de Dumnezeu inseamna iubire de Dumnezeu.
Frica inseamna paza, sa pazim lumea facuta de Dumnezeu.
Caci frica de Dumnezeu e liniste, lumina si indreptare, e alegerea de a pazi binele lumii de la distrugerea lui.


Se poate incepe cu post si rugaciune.Cand nu stii drumul , nu mai urmezi poftelor, infranarea ascute intelepciunea, rugaciunea lumineaza inima, ii da bataia dulce a iubirii.


Binele lumii il pazim urmand cele 10 porunci , care desi sunt perfecte si cuprind tot ce ni se intampla noua fiecaruia, unici, diferiti si tainici fiecare in gandurile noastre, le respingem de parca ne-ar obliga Dumnezeu sa le urmam.Nu ...Dumnezeu nu ne obliga, e alegerea noastra daca vrem sa pazim binele lumii , prin armele celor 10 porunci sau vrem prin propriile puteri sa ne luptam cu diavolul, cel despre care stim ca nu vrea binele lumii, nu-l vrea pe Dumnezeu , nu vrea iubirea.
Aiasta e mandrie.
Cu diavolul numai Dumnezeu se poate socoti.
Noi fiecare , daca din mandrie il respingem pe Dumnezeu si cele 10 porunci ale dreptei credinte, si credem ca putem ceva fara Dumnezeu, deja nu mai pazim binele lumii.
Tatal mandriei si al minciunii e ...ala negru.
E o alegere ...

Nu mancarea e pacatul , ci patima ei .
Mai bine sa multumim Domnului ca avem ce manca, sunt clipe , momente , perioade in viata omului cand nu are ce manca.
Sa multumim si cand ne ridicam de la masa.

Cand nu ai nimic obisnuit sau neobisnuit de gustos drept hrana la masa, Cuvantul Domnului e hrana aleasa .

Nu , nu moare nimeni de nemancare , Cuvantul Lui Dumnezeu este hrana.
Domnul nostru Iisus Hristos a stat in pustiu fara apa si fara mancare 40 de zile, in firea lumeasca ne-a aratat Domnul ca si noi putem tot ce-a putut El pe pamant.
Dar toate acestea se pot doar cu credinta, cu rugaciune si binecuvantare.

Neincrezatori cum suntem ne-am indoi , dar ne vin in ajutor cei care in inchisori au strigat la Dumnezeu , cei care nehraniti au stat zeci de ani in chinuri si pe chipul lor s-a insemnat Lumina.
Cum s-ar fi putut toate fara ajutorul Lui Dumnezeu si fara rugaciunile neincetate ale Maicii Domnului?

Ioan Ianolide este unul dintre ... numai Dumnezeu stie numarul lor!

A doua fotografie este din curtea interioara a Memorialului Durerii de la Sighetul Marmatiei.
O simpla vizitare a acelui loc de jertfa si rugaciune, te scoate alt om.

,, Inchisorile au creat caractere si au conferit morala indivizilor au creat patrioti pentru ca detinutii n-au confundat niciodata pe tortionari si pe gardieni cu poporul roman``Parintele Iustin Parvu

http://www.agnos. ro/blog/2010/ 02/01/parastas- pentru-ioan- ianolide- marturisitorul- din-temnitele- comuniste/
Pe 5 februarie 1986 trecea la Domnul cu pace Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii “Întoarcerea la Hristos” şi “Deţinutul profet”.

Mananca cei adormiti intru Domnul , ce le impartim noi la parastase ? Nu , dar rugaciunile noastre de multumire pentru ce se imparte pentru ei , hranindu-ne pe noi ...acele rugaciuni sunt hrana celor adormiti intru Domnul.

Parastasul (gr. Paristimi "a se infatisa inaintea cuiva, a mijloci") nu este altceva decat o prescurtare a slujbei de inmormantare. Partea de capetenie o alcatuieste rugaciunea de dezlegare si iertare rostita de preot urmata de “Vesnica Pomenire.” Se savarseste in Biserica dupa Sf. Liturghie, iar cand e cu putinta la mormant.

La parastas se aduce intru pomenirea celui adormit coliva, colac, vin si lumanari.

Parastasul se poate face la plinirea unor soroace ( 40 zile, 6 luni, 1 an, 7 ani ) sau atunci când sunt rânduite pomenirile generale ale morţilor (moşii de iarnă, moşii de vară, moşii de tomană ).

Ce este coliva? –coliva inchipuie insusi trupul celui adormit si este in acelasi timp un semn vazut al credintei nostre in inviere, pentru ca este facuta din boabe de grau pe care insusi Mantuitorul le-a infatisat ca purtand in ele icoana sau asemanare invierii trupului: dupa cum bobul de grau ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant,apoi sa putrezeasca si in final sa dea rod, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune. De aceia la binecuvantarea colivei de catre preot cand se canta Vesnica Pomenire, rudele si prietenii celui adormit ridica farfuria cu coliva, leganand-o pe maini in semn de comuniune sau legatura cu raposatul. Acelasi lucru il inchipuie si gustarea din coliva dupa binecuvantarea ei.

Colacul – facut din grau curat simbolizeaza (se face de obicei rotund) infinitatea lui Dumnezeu, inchipuie vesnicia. Prin aducerea colacului pentru jerfa se inchipuie nazuinta noatra ca bunul Dumnezeu sa daruiasca celui pomenit castigarea vietii vesnice.

Vinul – obiceiul de a stropi cu vin trupul mortilor (la inmormantare), peste groapa (la cimitir), ori peste coliva ( la parastas), simbolizeaza aromatele cu care a fost uns trupul Domnului cand a fost coborat in mormant. Gustarea din paharul cu vin de toti cei prezenti la slujba parasasului, inchipuie comuniunea in credinta si dragoste cu cel adormit. (preluat de pe saitul Schitului Darvari, Dumnezeu sa-l pomeneasca pe domnul Gheorghe Pruteanu)







luni, 1 februarie 2010

povestea scurta


in fotografie nu este o fetita si un porumbel,
ci chiar Regina Albinelor si un prorumbel alb.

Ninge!
Miere!
Lumina alba,Lumina aurie!



p.s. in prima fotografie tot Regina Albinelor, cropuita si cosmetizata de ...si aici aplauze prelungite ...Marinimia Sa Domnul Catalin Fudulu www.catalinfudulu.blogspot.com Gata cu aplauzele , ca-l smintim !S-au mai vazut cazuri!


Exista intr-un stup generatii de albine , astfel incat cele din timpul iernii desi muncesc mai putin , imbatranesc mai repede.





.................................................................................................................................................................

www.fundatiaarsenieboca.ro

Dragii nostri,

Cu tristeţe vă anunţăm că spre sfârşitul săptămânii trecute a plecat la Domnul un adevărat mărturisitor şi trăitor creştin, un minunat camarad şi prieten pentru toţi cei care l-au cunoscut: domnul Traian Popescu – fost deţinut politic între anii 1948 -1964. A trecut prin ceea ce el a numit „experimentul Piteşti”, fiind torturat în camera 99 din Gherla. În ciuda schingiuirilor la care a fost supus, a refuzat să-şi lovească colegii de suferinţă. Cu siguranţă că Traian Popescu a fost foarte iubit de Dumnezeu pentru dragostea pe care a manifestat-o faţă de semenii săi. Din acest motiv o să ne permitem să redăm astăzi, alături de învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, câteva dintre gândurile sale, apărute într-un articol, realizat de Sorin Preda, în ziarul Formula As, nr. 396, din ianuarie 2000:

„Într-un imaginar talger al suferinţei, fostul deţinut politic Traian Popescu a pus mai mult decât poate duce o viaţă de om: 16 ani de închisoare, anchete şi bătăi fără număr. Pe celălalt talger, într-un incredibil echilibru, acelaşi Traian Popescu va aşeza duios îndârjit cele 20 de piese muzicale compuse la Aiud, cantate şi oratorii prezentate dupa ’90 pe scenele filarmonice din Bucureşti şi Galaţi, cu tot fastul cuvenit marilor evenimente muzicale.

Unul dintre puţinii supravieţuitori ai reeducării de la Piteşti – Gherla, aflat în câteva rânduri la un pas de moarte şi chiar de nebunie, Traian Popescu şi-a găsit mântuirea în armonia celestă a sunetelor. Pentru asta a plătit cumplit, cu propria sa tinereţe. E un preţ pe care nu l-a regretat niciodată. Fără suferinţă n-ar fi descoperit muzica, iar fără muzică, viaţa lui ar fi fost lipsită de sens. E cea mai aspră şi mai superbă răzbunare a frumosului asupra mizeriei şi bestialităţii umane. E, în definitiv, o mare lecţie de optimism şi demnitate, pe lângă care trecem adeseori indiferenţi şi cu o amăgitoare grijă a zilei de mâine.

„Mi-e dor de Aiud câteodată”

Pare peste fire să înţelegi, Traian Popescu îşi aminteşte de Jilava şi Aiud cu nostalgie „Mi-e dor de Aiud câteodată”, zice el. Nu e nici figură de stil, nici act trufaş de bravadă. E vorba de viaţa lui, de cele mai intense descoperiri: credinţa în Dumnezeu şi muzica.

„Nu am absolut nici un merit”, va continua Traian Popescu. „După o criză de nebunie, în care plângeam şi râdeam necontenit, am fost izolat. Voiau să mă distrugă complet, să mă transforme într-o legumă, să uit până şi vorbirea. Mă plimbam rătăcitor prin celula strâmtă şi friguroasă, cu ciment umed pe jos, când deodată a ţâşnit din mine cântecul. Ce bucurie adâncă şi copleşitoare! Ce trăire fără egal! Acolo, în beciul de la Aiud, am terminat oratoriul: Imnul libertăţii şi Hora libertăţii. Eu, care nu cântasem în viaţa mea şi nu scrisesem un singur vers, trăiam adâncimile creaţiei, eram o cutie de rezonanţă a unor sunete cereşti, a unei armonii fără egal. Am fost scos pe targă după 18 zile, cu fericirea întipărită pe chip, spre uimirea tembelă a gardienilor. Nici ei, dar nici eu nu întelegeam ce transformare teribilă trăisem.
În 16 ani de puşcărie, am compus 20 de piese: Calvarul, Mântuire, Patimile Domnului etc. Ani în şir mi-am impus să nu le uit, repetându-le până au intrat în fibra cea mai profundă a fiinţei mele. Între mine şi sune
te nu mai era de acum nici o oprelişte despărţitoare. Trăiam şi respiram dimpreună cu sunetele, cu armoniile Mântuirii. Cu ceva timp în urmă, patriarhul m-a întrebat de ce nu mai creez. I-am răspuns că, după eliberare, nu am mai fost în stare să scriu nici o altă piesă muzicală. "Am încercat, dar nu am condiţii", i-am zis. "Îmi lipseste închisoarea." S-a uitat la mine ca la un om ciudat. Era limpede ca nu era uşor să înţelegi regretul pentru cel mai mare rău din viaţa ta.

Când aud, astăzi, pe stradă, tânguiri despre una sau alta, mă înfior. E profund nedrept. N-ai dreptul să fii nefericit dacă nu ştii cu adevărat ce este durerea. În viaţă nu există decât o singură disperare: pierderea credinţei în Dumnezeu.”

Deşertăciunea deşertăciunilor

“Fie de-a cunoaşte toată Biblia pe de rost, precum şi toate pildele înţelepţilor, la ce-ţi foloseşte de n-ai dragostea lui Dumnezeu şi Harul Lui. Toate sunt deşertăciuni, afară de a iubi pe Dumnezeu şi de a sluji numai Lui. Înţelepciunea de mai sus este să năzuieşti la Împărăţia Cerurilor, dispreţuind lumea. Deşertăciunea este aşadar, a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele; deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune este a merge după dorinţele trupului - şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă grea îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă - şi a nu te gândi ca să trăieşti cum se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea ce va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, - şi a nu te

grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are. Fie de-aş avea toată ştiinţa lumii, dacă n-am dragoste la ce-mi foloseşte aceasta în faţa lui Dumnezeu care mă va judeca după fapte.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006

vineri, 29 ianuarie 2010

o veste buna nu poate fi la fel de buna pentru toata lumea


o veste foarte buna

Confirmarea ştiinţifică a celor mai vechi moaşte de pe teritoriul României

Pe şantierul arheologic Halmyris, de lângă Murighiol, judeţul Tulcea, o echipă româno-americană, condusă de prof. Mihail Zahariade, a descoperit, în 2001, osemintele a doi martiri creştini. Identificarea acestora s-a finalizat în urma studiului efectuat de antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru, care au stabilit că este vorba de Moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet Preotul şi Astion Monahul.




1.Avem si am avut si nici nu stim inca ce mari duhovnici are neamul romanesc si lumea toata


# Pr. Dumitru Staniloaie: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre"

# Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

# Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"

# Pr. Ardian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"

# Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"

# Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"

# Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."

# Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"

2.Avem si Sfinte Moaste si 7 Sfinte Taine si 10 Sfaturi Divine ,cunoscute sub numele de porunci
3.avem nevoie sa ne rugam ca sa-l iubim si pe cel care cade , care vinde , care pana in ultima clipa a vietii se poate intoarce la Dumnezeu...asa cum fiecare din noi ar trebui sa ne intoarcem, sa iubim si sa nu judecam noi

daca Dumnezeu zice sa-l iubesc pe cel care ma mahneste, ma nedreptateste , ma raneste, inseamna ca pot, pot doar daca ma ajuta EL, singura as muri de ...inima rea (Doamne, glasuieste dragoste in inima mea ...ca sa-mi fac inima buna)
preanefericitul...
http://saccsiv.wordpress.com/2010/01/26/video-%E2%80%93-extrem-de-grav-dupa-rugaciunea-comuna-exagerat-de-fericitul-daniel-le-a-dat-catolicilor-moaste-ale-sfintilor-epictet-si-astion/


Mult-pătimitorilor pentru Hristos, Sfinţilor Mucenici Epictet si Astion, primiţi acum această rugăciune de la noi, cei ce plecăm genunchii înaintea sfintei voastre icoane şi, precum aţi luminat ochii orbilor şi aţi dăruit vindecare slăbănogilor, tot aşa tămăduiţi-ne şi pe noi de toată neputinţa trupească şi sufletească. Păziţi-ne de tot răul cel aducător de moarte trupească şi sufletească şi, din tot necazul, grabnic ne izbaviţi, pe noi cei ce cinstim pomenirea voastră şi mărturisim minunile pe care, cu puterea Sfintei Treimi, le săvârşiţi, celor ce cu credinţă, cântă Lui Dumnezeu: Aliluia!





o veste foarte buna

SE RESTABILEŞTE DREPTATEA ! A CÂTA OARĂ ?
Prof. Mariana Terra

Societatea Internaţională "Reînvierea Daciei" şi revista "Dacia magazin" se mândresc cu faptul că ideile şi dovezile despre vechimea şi prioritatea culturii daco-geţilor în ansamblul concertului mondial cultural

- idei ilustrate cu competenţă în cartea doctorului Napoleon Săvescu, "Noi nu suntem urmaşii Romei" - îşi găsesc confirmarea, o dată în plus, în expoziţia deschisă în New York la "Institutul pentru studiul lumii antice" din cadrul Muzeului Universităţii din Manhattan ( 15 E 84 St ) unde pot fi văzute şi admirate exponate uluitoare ce dovedesc, fără niciun dubiu, că CEA MAI VECHE CULTURĂ A LUMII A FOST ÎN SPAŢIUL NOSTRU DE ORIGINE (s.r.)

"THE NEW YORK TIMES", cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, publică, la 1decembrie a.c. - în secţiunea Science - un articol despre această expoziţie, articol scris de John Noble Wilford şi intitulat "A Lost European Culture, Pulled From Obscurity".

Prezentăm mai jos fragmente traduse în limba română din acest articol.

O CULTURĂ EUROPEANĂ PIERDUTĂ, SCOASĂ DIN OBSCURITATE

Înaintea gloriei care a fost Grecia şi Roma, înainte chiar de primele oraşe ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trăit în valea de jos a Dunării şi la poalele Balcanilor oameni care au fost primii în artă, tehnologie şi comerţ la mare distanţă.
Timp de 1.500 de ani, începând mai devreme de anul 5.000 Î.Chr., ei au lucrat pământul şi au construit oraşe, unele cu 2.000 de locuinţe. Ei au fost meşteri pricepuţi în arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. În mormintele lor s-a găsit o varietate impresionantă de ornamente de cap şi bijuterii pentru gât şi, într-un cimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artifacte din întreaga lume.


Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor... Peste 250 de artifacte muzeale din Bulgaria, Moldova şi România sunt expuse pentru prima dată în Statele Unite.

Doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expoziţiei: "Vechea Europă a fost printre cele mai sofisticate şi tehnologic avansate locuri din lume" şi a devzoltat "multe dintre semnele politice, tehnologice şi ideologice ale civilizaţiei. "...

La recenzia făcută expoziţiei, Roger S. Bagnall, director al institutului, a mărturisit că până acum "Foarte mulţi arheologi nu auziseră de aceste vechi culturi europene". Admirând ceramicile colorate, Dr. Bagdall, un specialist în arheologia egipteană, a remarcat că, în acel timp, "egiptenii cu siguranţă nu făceau vase ca acestea."


Un catalog al expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este primul compendiu de cercetare în engleză despre descoperirile Vechii Europe... Cartea include eseuri ale experţilor din Marea Britanie, Franţa, Germania, Statele Unite şi din ţările în a existat acea cultură...


Pe un vast teritoriu care acum aparţine Bulgariei şi României, oamenii s-au stabilit în sate cu una sau mai multe case adunate înăuntrul gardurilor. Casele, unele cu două etaje, erau încadrate în lemn, cu pereţi în tencuială de argilă şi podea din pământ întărit...


Câteva oraşe ale oamenilor din Cucuteni,... o cultură robustă din nordul vechii Europe, au crescut la mai mult de 800 de acri, ceea ce arheologii consideră un spaţiu mai mare decât orice altă aşezare umană cunoscută în acel timp. Escavaţii viitoare au rolul de a descoperi dovezi definitive ale palatelor, templelor sau ale clădirilor civice mari...


Una dintre cele mai cunoscute (figurine) este figura în argilă arsă a uni om care şade, cu umerii aplecaţi şi mâinile la faţă, ca într-o contemplare. Numit "Gânditorul", această piesă şi o figurină feminină au fost găsite într-un cimitir al culturii Hamangia, în România...


Un set de 21 de figurine feminine mici, aşezate în cerc, a fost găsit într-un site aparţinând perioadei pre-Cucuteni din nord-estul României...
"Gânditorul", de exemplu, eşti tu sau eu, arheologii şi istoricii confruntaţi cu şi perplecşi de către o cultură "pierdută" din sud-estul Europei, cultură care a avut o viaţă adevărată înainte ca un singur cuvânt să fi fost scris şi o singură roată mişcată."...

N.R. Expoziţia este deschisă publicului larg până în 25 aprilie 2010.


Pe internet se pot vedea exponate la site-ul :

http://www.nytimes. com/2009/ 12/01/science/ 01arch.html


Nota redacţiei


Unii dintre cei mai renumiţi arheologi ai lumii sunt uluiţi şi recunosc vechimea şi perfecţiunea culturii înflorite pe meleagurile noastre străbune cu mult înaintea cunoscutelor civilizaţii greceşti şi romane.


Continuitatea noastră ca popor evoluat încă de la răsăritul civilizaţiei mondiale este dovedită, de asemenea, prin tradiţiile populare care s-au păstrat până în vremea noastră.
Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă există numai în mintea acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţifice remarcabile nu înseamnă nimic, fiindcă minciuna şi dezinformarea perpetuate de-a lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spre ruşinea lor, nu renunţă.
Noi avem sacra datorie faţă de contemporani şi faţă de urmaşi de a prezenta adevărul, aşa cum a fost scos la iveală din ceaţa trecutului iar expoziţia recent deschisă în New York despre cultura vechii Europe, în care aportul popoarelor care au trait pe teritoriul României de azi, este de 80%, ne îndreptăţeşte să spunem lumii, din nou, tare şi răspicat: "Noi nu suntem urmaşii Romei! - Civilizatia nostra a existat înaintea Romei"

joi, 28 ianuarie 2010

postcard de colorat

in atentia iubitorilor de insecte englezesti






miercuri, 27 ianuarie 2010

Alfa şi Omega



Expresia biblică Alfa şi Omega apare în Noul Testament în următoarele 3 locuri:

Apocalipsa 1 (8): “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era şi cel ce vine.”

Apocalipsa 21 (6): “Apoi a zis: S'a isprăvit ! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”

Apocalipsa 22 (13): “Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul."


,,Purtam în sufletul meu chipul unei fete, iubita mea, dar pe această fată n-am putut să o întâlnesc întruchipată într-o făptură reală. Așa încât, am rămas la modul meu de a trăi Iubirea. Revărsându-o în toate ființele, dar rămânând cu un gol în inimă, care se aștepta umplut...
La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă. a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nicio clipă. Am început să înfrunt suferințele trupului și încet, încet, am început a gusta din bucuriile noi. Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputința mea. Mi-am dat seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume Ideală, eu însumi, eram un om păcătos. Deci, mai întâi trebuia să devin eu, om curat, un om nou. Și am început să mă lupt cu răul din mine. Încet, încet, a coborât în mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea, în suferință. Și golul din inima mea, pe care eu așteptam să mi-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea Mare. Și am înțeles atunci că : „Mare cu adevărat este cel care are dragoste mare...”„Mare cu adevărat este cel ce se vede pe sine mic.”
Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toți. Este o cale atât de greu înțeleasă de oameni, dar sunt convins că este singura care duce spre Fericire. Și dacă privesc la Viața mea, o mărturisesc deschis, regret din toată inima păcatele și greșelile săvârșite, dar sunt fericit că Dumnezeu mi-a arătat calea, întărindu-mi credința spre desăvârșirea Iubirii și spre apărarea scânteii de adevăr, ce ne-a fost sădită în Inimă. Iar dacă-mi văd viitorul, îl văd luminos cu sufletul și cu mintea luminată de adevăr. Iar dacă-mi văd iubita, o văd curată la suflet, întâlniți în Hristos.``

(Fragment din Calea spre fericire, Valeriu Gafencu, Aiud, 7 martie 1946)

marți, 26 ianuarie 2010

viata de cal, viata de melc, viata de om





Astazi m-a tras cu sania un melc.
Acest melc si-a pierdut casa la jocuri de noroc.
Si ca sa-si ispaseasca pacatele, umbla gol, naclait, de rasul lumii, ca intr-o pribegie patetica a iernii presimtind pustiul verii.
Asta e un melc misto ( de la germanul mit Stock ), altul in locul lui, cuprins de deznadejde, s-ar fi predat autoritatilor franceze, ca sa -l foloseasca drept decoratie tip destinatie intestinului subtire, dar si celui gros.Urmeaza un episod imputit!


http://www.urbaniulian.ro/2010/01/21/nemernicie-romania-va-experimenta-pe-populatie-produsul-cancerigen-initium-daca-nici-acum-nu-reactionam-atunci-cand/

(http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_folosirii_produsului_cancerigen_initium-p66425048.html )

Si calul se balega!
Si melcul...
mizerabili mai suntem...



doi, doua


Nu era el, mi-am dat seama ca nu era el .
Mi-ar fi sprijinit barbia in podul palmelor lui si cu degetele mari mi-ar fi sters ridurile de la coltul ochilor si-am fi ras impreuna pentru ca i-as fi spus un cuvant stalcit intr-o limba straina, care cuvant ar fi putut sa insemne ceva , daca ar exista.
Odata stand in aceeiasi pozitie, intr-o noapte cu luna mare si stele nenumarabile, mi-a sters doua lacrimi imediat ivite de sub pleoape.
De atunci lacrimile n-au mai lipsit din ochii mei si nici cele de pe degetele lui.
eu, cu ochii in pamant, el cu palmele intoase catre soare .Asa am primit lumina in ultima vreme, de la soare la mainile lui, de la lacrimile de pe degetele lui in lacrimile din ochii mei, din ochii mei ...in ochii sufletului
Acolo am intalnit lumina.
Vrei doua picaturi de apa?
Ti-e sete de lumina?

Lumina nu vine de la soare.
Dumnezeu facu soarele dupa ce crescura copacii, florile, iarba...
Sa nu te inchini soarelui, inchina-te Luminii!
L-am cautat pe iubitul meu si nu l-am gasit, e plecat pe undeva,
oriunde in cautarea Lui Dumnezeu.
Noi nu suntem doi oameni singuri...el e in gandul meu , eu sunt in gandul lui, asa ne-a facut Dumnezeu, sa nu traim singuri.
Ne-a dat Duh Sfant, ca sa ne iubim .














luni, 25 ianuarie 2010

s-ar fi insurat si ar fi dat de baut!

In fiecare Duminica , la pranz, un domn cu o bijuterie de baston , in aceeiasi mana in care tine palaria din fetru de culoarea nisipului, isi plimba privirile pe la fiecare masa.
Cauta pe cineva.
In fiecare Duminica.
Se-ndreapta catre un colt, unde un chelnerul slab si carunt i-a asezat un scaun si o masuta din lemn de trandafir.
Fluierand incet doar pentru el, danseaza imperceptibil si-mi pare ca-n brate are o faptura...

s-a intrerupt lumina si muzica...nu-l mai vad

In fiecare Duminica...

ROG,VAI, Violet ! Te rog, Curcubeule...!


Azi te-am intalnit pe holul ingust cu ferestre mari, care leaga cele doua cladiri la etajul al doilea.
Desi te-ai sters de bratul meu , nu mi-ai raspuns la salut, nu poti sa spui ca nu m-ai vazut
Si m-am mahnit

Daca as fi Dumnezeu , m-as putea uita in inima ta ca sa aflu pentru ce buna ziua nu mi-ai dat ?
Dar sunt om si te-am judecat dupa inima mea, preocupata mai mult de ce i s-a intamplat ei ,primind nimic in schimbul unui bonjour, decat de ceea ce o fi in inima ta.

Rosu

Dragoste –iubire-Dumnezeu
Jertfa, altruism

Te judec ,m-am mahnit
Nu am alergat dupa tine
Ca sa te imbratisez
Pacat…
Doar 10 porunci de respectat ca sa fii in rosu fara de pata

Infinite pacate ale mintii, trupului si sufletului

Furie-ura-rautate,
Da, da…un rosu murdar,
Pana la negru,
pana la tatal mandriei si-al minciunii

Cineva ar trebui sa se spele,
Cineva ar trebui sa ne ajute
Cine Alta?

Toate sunt pe pamant
Pentru toate cele de pe Pamant se roaga Maica Domnului,
Adesea infatisata cu vesminte rosii in icoane

Domnul, Cel ce stapaneste toate cele de sus si cele de jos, vazandu-te pe tine Maica Sa, stand in biserica si rugandu-te Lui, a zis: cere, o , Maica mea, ca nu ma voi intoarce despre tine, ci voi indeplini cererile tale si voi milui pe toti care canta (se roaga) tie



Sub cele rosii un vesmant

Albastru

Marea Muntelui Athos,
oglinda Maicii Domnului din cer
Muntele Athos
Gradina Maicii Domnului
http://www.sfaturiortodoxe.ro/muntele-athos/ISTORIC.HTM
Cerul
Albastru, culoare cereasca prin excelenta

Imparatul nostru Dumnezeu
(cel ce a facut cerul si pamantul, cele vazute si cele nevazute)

Prea Sfanta Imparateasa (Maica Domnului), cu ingerii stai impreuna si te rogi zicand: Imparate Ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu in ajutor, ca sa nu plece nimeni de la fata mea, neajutat si neascultat

Aha, deci il mai ajuta cineva pe Dumnezeu, adevarul e ca la cat e de atent, milostiv si iubitor cu noi toti, am putea din cand in cand sa-l mai ajutam si noi.
Iertand, iubind, fiind milostivi
Milostiv inseamna sa aduci bucurie (asa cum aduce un copil in inima ta) in inima omului de langa tine ,a aproapelui
Poti sa-i iei o grija materiala sau poti sa-i spui o vorba buna
Tot milostenie se cheama
(oranj-iertare, bucurie, galben pana la auriu , verde-renastere, regenerare spirituala culoarea profetilor si a Sfantului Ioan Evanghelistul, a vestitorilor Duhului Sfant.)

Mare contrast intre rosu si albastru,
le amestec si obtin armonie deplina.
Amesteca-le si tu si spune-mi daca am obtinut acelasi rezultat violet (avertisment :nuantele sunt perceptibile cu inima si se disting putin cate putin , modul ziditor)

Si mai spune-mi daca tot mai crezi ca Maica Domnului este o simpla femeie!

Ca dupa judecata Lui Dumnezeu, chiar de-ar fi cineva vrednic de osanda, totusi prin Acoperamantul tau( Maica Domnului ) cel puternic, capata vreme de pocainta si canta tie : Aliluia
(Aliluia, in ebraica, inseamna Laudat sa fie Domnul)

(Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului=placenta care a tinut pe Fiul Lui Dumnezeu si care ne acopera si pe noi ,care prin Botez devenim fiii Lui Dumnezeu, din fiii oamenilor-in icoane Acoperamantul este simbolizat printr-o panza, esarfa rosie , in partea de sus a icoanei, un acoperamant )

La multi ani! Ca sa ai vreme sa te intorci catre Dumnezeu 

Calea cea mai scurta intre Intuneric si Lumina, intre negru si alb este sa strabati curcubeul de la rosu la violet.E o inghetata mare ,al carei gust il simti diferit cand ajungi la fiecare culoare.

duminică, 24 ianuarie 2010

Rugaciunea Sfantului Valeriu Gafencu “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”.






Suntem aproape unii de ceilalti prin fotografie, muzici, ganduri, prin facilitatea rapida de a ne intalni virtual.
Ne-am pierdut puntile, parca a venit o viitura , suvoiul timpului prezent, ne-a luat secundele din care construisem punti intre noi...si ne-am departat


Unde ne e bucuria?
De ce nu ne intalnim azi, sa ne prindem mainile,cu mainile sa ne lipim de inimi, cu inimile sa multumim Domnului, unde ne e bucuria si recunostinta pentru cei ai neamului nostru ?...

Suntem niste blogari, v-o spun vitejeste!

Hai sa dam mana cu mana
cei cu blogul in romana!
ha!ha!

Suntem uniti doar in trecut, prezentul e o punte de secunde sfaramata , nu exista proiect european pentru timpul meu romanesc, atunci o sa ma unesc in prezent cu trecutul meu ...Doamne Ajuta-ne!

rosu, galben, albastru
culorile primare
ele nu se pot forma prin amestecul altor culori
alte culori se formeaza insa din ele

prin amestecul tuturor culorilor
(frecventa)
apare si albul

ochiul orb nu vede negrul ,
nu vede nimic

negrul nu are definitie,
dar il simtim greu in sufletele noastre
negrul este de fapt,
absenta Luminii

...
Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală."


...

Pe Bulevardul Carol I din Câmpina, la numărul 108, se află Muzeul Memorial "Nicolae Grigorescu". Pe aceeaşi stradă, la câteva sute de metri depărtare, lângă şcoala de poliţie, se mai găseşte şi Castelul "Iulia Hasdeu". (cititi aici :http://catalinfudulu.blogspot.com/2010/01/marsul-celor-100.html) În ultimii ani,s-a răspândit zvonul că şi Nicolae Grigorescu ar fi practicat spiritismul, deşi nu există nici o mărturie în acest sens. Poate pentru a-i seduce pe turişti cu bârfe din alte veacuri.
(din jurnalul.ro)
...

Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut - dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.


În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri!


Constantin Brancusi


Tuturii au gust de inghetata





sâmbătă, 23 ianuarie 2010

poze oneste si fotografia onesta

strigatul unui fotograf
www.crosslightblog.ro

Fotografia si prietenia incep cu onestitate, desi despre prietenie pot sa spun ca incepe din dragoste, ca si fotografia.

joi, 21 ianuarie 2010

Ghicitoare cu MiMa






cele doua sunt:
una imbracata in negru
una imbracata in alb

numele uneia incepe cu MI
al celeilalte incepe cu Ma

(nu jucam ,,mima`` tocmai acum, potoleste-te)

Inainte sa danseze , Ma a fumat sau doar cineva a fumat langa ea
Mi danseaza, danseaza, danseaza si o multime fumeaza ritmic langa ea

se presupune ca fumul de tigara ...dar e doar o presupunere nefericita
in realitate inspiratia daca nu vine de la Dumnezeu , nu genereaza bucurie sufletului

Mi este ,,maiastra``...Pasarea Maiastra a lui Brancusi
Ma este Steaua de Aur

Mi si Ma sunt parti ale infinitei coloane de valori romanesti

Mi traieste in Romania
Ma in Canada,
unde traiesc multi ,multi,multi romani
(majoritatea fericiti?)

Nu am gasit niciun material video cu Mi sau cu Ma
Asta e putin stupid!


Mi a aparut in rastimpuri la televizor, nu si in carticica despre Istoria Dansului in Romania, au uitat-o pe Mi!
Ma...nu mai stiu nimic de Ma, am o pagina dintr-un almanah vechi,o fotografie, o pagina pe care o tin intr-o carte albastra ,, Dirijorul de lebede``(Oleg Danovski), Ma intr-un superb arabesque, dansand Giselle.Nu poti sa nu o remarci pe Ma de la varful poantelor si pana in crestet, de unde o remarci in continuare catre Dumnezeu ca si pe Mi

Mi iubeste jazzul
si feciorul iubit al jazzului romanesc al lumii
o iubeste pe ea
lui i se spune Johnny
Ma vine de la scoala rusa de balet( Kirov na Leningrade) si iubeste partiturile clasice

Pentru Mi si Ma ...un trandafir din gradina Manastirii Bujoreni
si pentru tine, dezlegarea ghicitorii si-un cantec cu Johny
si ca in fiecare zi ... Doamne miluieste-ne!

MI-Maiastra - Miriam Raducanu
Ma- Steaua de Aur- Magdalena Popa



,,Cand vorbesc despre ea, eu ii spun Maiastra! Viata mea de Artist a inceput odata cu aparitia in destinul meu a acestei fiinte extraordinare, numite Miriam Raducanu!``- Gigi Caciuleanu

,,Amatto Checiulescu – E greu sã afirmi cã a existat un anume moment. Sunt multe evenimente care, coroborate, au netezit drumul spre afirmare. Iar faptul cã nu am fost singur pe acest drum m-a ajutat mult. Imi amintesc totusi un important concurs la Paris, cred cã era in 1965 când am intrat în competitie cu câteva dintre marile stele ale baletului european, în speta rus. Magdalena îsi construise deja un nume datoritã unor competitii ca cea de la Viena, al cãrei Laureat a devenit in 1959 sau Varna, unde a obtinut Medalia de Argint. La Paris l-am înlocuit eu pe Gabriel Popescu care dupã doar douã spectacole a fugit. Am avut partituri dificile de sustinut: “Seherazada” lui Rimski Korsakov, câteva montãri originale la muzica “Le marteau sans maestre” de Boulez si Concertino de Dinu Lipatti, ambele în coregrafia lui Gelu Matei si actul al doilea al baletului “Giselle” de Adolphe Adam. În aceastã ultimã reprezentatie, Magda îl avea ca partener pe Sergiu Stefan. Dupã noi au urmat în concurs celebrii dansatori ai ansamblului Kirov din Leningrad, în frunte cu Makarova. Mã umple si acum de mândrie gândul cã o româncã, Magdalena Popa, a câstigat Steaua de Aur, în timp ce Makarova a luat atunci doar Premiul Criticii.``Observatorul-publicat in Toronto, Canada

marți, 19 ianuarie 2010

&DEX ALI, MENTA,...RAU , MA, neamule!


Mi-am cumparat o pereche de cizme kaki, din piele intoarsa.(imi plac asa de mult, incat am dormit cu ele :) )
Noi.Cizme noi!
Am reusiiiiiiiiiiiiiit! (Shit , era sa zic, ca pustanii!)
Intrucat legea urmatoare data spre binele intregii planete
denumita Codex Alimentarium
ma scoate din circuiul profesional,
revin la incaltamintea second hend.

Acceptam troc.
Nu-i nimic daca e un numar mai mare, mai pun o soseta!


La Craiova e un targ de vechituri, grozav, multime de lucruri vintage ( nu la mana a doua, nu...corect spunem vintage!)cu cele mai autentice chivute.
De la targul de renume se incalta si toata floarea medicala.
Daca esti sef de sectie la un spital mare, nu mai trebuie sa mergi in piata de vechituri, chivutele vin la tine cu o sacosa mare de rafie si-ti prezinta incaltamintea unicat , pe ales si numai din piele!

E bine!

Intr-o zi, la targ, am gasit un serviciu de ceai, pictat manual.
E atat de frumos si atat de expresiv din timpul din care vine, incat am uitat ca va vorbeam despre incaltamintea la mana a doua in care , nu-i asa, trebuie sa-ti bagi doar picioarele .


.............................................................................

a. Nu se va mai admite vinderea suplimentelor dietetice în scop profilactic sau terapeutic.

2. Potencies would be limited to extremely low dosages. Only the drug companies and the big phytopharmaceutical companies would have the right to produce and sell the higher potency products (at inflated prices).

3. Prescriptions would be required for anything above the extremely low doses allowed (such as 35 mg. on niacin).

4. Common foods such as garlic and peppermint would be classified as drugs or a third category (neither food nor drugs) that only big pharmaceutical companies could regulate and sell. Any food with any therapeutic effect can be considered a drug, even benign everyday substances like water.

a. Alimente curente cum sunt usturoiul şi menta vor fi considerate medicamente, astfel că nu vor putea fi vândute decât de marile companii farmaceutice.

b. Orice aliment care ar avea vreun efect terapeutic poate fi considerat ca medicament. Inclusiv apa.

5. Codex regulations for dietary supplements would become binding (escape clauses would be eliminated).

6. All new dietary supplements would be banned unless they go through Codex testing and approval.

7. Genetically altered food would be sold worldwide without labeling.

a. Alimentele alterate genetic vor putea fi vândute orinude în lume fără etichetare.

8. Toate suplimentele alimentare naturale vor fi interzise şi înlocuite cu 28 de produşi de sinteză.

9. Vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi permise numai în doze „care nu au impact asupra nimănui”.

10. Coenzima Q10 va fi interzisă şi folosirea ei se va pedepsi cu închisoarea.

11. Acupunctura va fi intezisă.

12. Animalelor li se administrează substanţe chimice recomandate de marile firme farmaceutice.

13. Se va permite folosirea a 7 substanţe care se ştie că sunt cancerigene şi au fost retrase.

14. Toate alimentele destinate omului vor fi iradiate cu doze mult mai mari ca în prezent.
In urma citirii mai multor varticole, am inteles ca:

1. Orice aliment care poate menţine starea de sănătate este un pericol pentru industria farmaceutică, care doreşte profituri cât mai mari.

2. Marile companii farmaceurice doresc să preia controlul asupra alimentelor şi să le vândă la preţuri exagerate.

3. Astfel ele vor putea fi cumpărate doar de cei foarte bogaţi, care le vor aduce profituri imense.

4. Ceilalţi, adică majoritatea oamenilor, nu îşi vor putea permite să îşi cumpere alimente nenocive. Ca urmare se vor îmbolnăvi, prilej de noi profituri pentru industria framaceutică. Sau vor muri – şi astfel cei ce susţin asemenea măsuri speră să îşi împlinească scopul de a reduce (ucide) cea mai mare parte a populaţiei...
Guvernul Romaniei s-a grabit sa se alieze acestor masuri. Vezi Legea nr. 247/2009 - aprobarea OUG nr. 43/2007 privind introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic.
Visez sau este adevarat? Mai rau ca in filmele horror...

http://www.natural- health-informati on-centre. com/codex- alimentarius. html

http://www.consumer health.org/ articles/ display.cfm? ID=1999030319025 7

http://www.timpolis .ro/index. php?page= column&nr=1568&r=22&a=1

http://www.avocatne t.ro/content/ articles/ id_16087/ Legea-nr- 247-2009- aprobarea- OUG-nr-43- 2007-privind- introducerea- deliberata- in-mediu- si-introducerea- pe-piata- a-organismelor- modificate- genetic.html

http://www.ziuacons tanta.ro/ rubrici/agentia- de-investigatii/ romania-a- aderat-la- codex-

alimentarius- 95132.html

luni, 18 ianuarie 2010

oro et laboro





Crezul zilelor noastre nu mai începe cu constientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau sa cred”. (Lucian Blaga)

Când unii oameni nu găsesc răspuns la întrebarea Ta: „Voi cine ziceţi că sunt Eu?”, atunci eu, Doamne, sunt fericit că pot să Te văd pe Tine, Dumnezeu-Om şi Om-Dumnezeu.

În scutecele sărace, pe paiele din ieslea grajdului întunecos din Bethleem, Te văd om!

În glasul îngerilor, în lumina care Îţi învăluie locuinţa săracă, Te recunosc Dumnezeu!

Când fugi în Egipt de frica lui Irod, Te văd om slab.

Când, în Egipt, văd idolii din temple striviţi la pământ prin sosirea Ta, Te văd Dumnezeu atotputernic.

Când, în Nazaret, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, creşti cu anii şi cu înţelepciunea, Te văd om Care n-ai ajuns încă la vârsta desăvârşită.

Iar când la doisprezece ani stai în mijlocul învăţaţilor din Templu, ascultându-i şi întrebându-i, pe lângă uimirea cărturarilor, mă uimesc şi eu, şi mărturisesc înţelepciunea veşnică ascunsă în omenirea Ta.

Om eşti când Ţi-e foame, om eşti când dormi în corabie. Dar când Te plimbi pe valuri, când porunceşti furtunii şi vânturilor, când saturi cinci mii de oameni cu cinci pâini – Te văd Dumnezeu.

Când Te cobori în râu şi Te botezi, când Te plângi că nu ai nici o piatră unde să-Ţi odihneşti capul, când Te laşi prins şi legat, Te văd om, înconjurat de slăbiciuni omeneşti.

Când însă cerul se deschide şi de sus Dumnezeu Tatăl glăsuieşte „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit”, când aşterni la pământ pe călăii Tăi, când sub picioarele Tale pământul se cutremură, când soarele se întunecă, nesuferind să vadă răstignirea Ta, atunci Te văd Dumnezeu.

Când Te văd mort pe cruce, văd pe omul durerilor.

Om eşti în mormântul pecetluit.

Când ieşi din mormânt, nestricând peceţile, eşti Dumnezeu.

Cu aceşti ochi, cu această inimă, cu această credinţă, mă apropii şi eu de ieslea săracă din Bethleem, care a fost leagănul Tău, Doamne. Îmi plec genunchii cu păstorii cei simpli şi cu magii cei înţelepţi şi mă închin Dumnezeului meu, făcut Om pentru mine şi pentru noi toţi.

Arhimandritul Sofian (Boghiu) – Bethleem, 1970

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Botez = a scufunda, a afunda


1.Insemnari despre Taina Sfantului Botez
2.Cuvantul parintelui Ilie Cleopa


1.Insemnari despre Taina Sfantului Botez


In casa verisorilor mei,
in dar de la Dumnezeu
un copil a venit pe lume.
Ce minune!
Parintii au hotarat sa-i dea 2 nume.

Nu e bine,
In cartea vietii Dumnezeu ne striga dupa un singur nume.

Parintii nu fac ascultare!

In postul Sfintelor Pasti si in celelalte posturi de peste an, nu se fac nunti, petreceri ...ne infranam de la mancare , bautura , pacate in general, ne curatim , ne straduim sa nu-L mai rastignim la nesfarsit pe Mantuitorul nostru.

Parintii nu fac ascultare!

Au hotarat sa-l boteze pe micut in post , vor manaca si vor dansa si cica asta e botezul fiului lor.Unde e ascultarea, cea care odata calcata i-a gonit din rai pe protoparinti?
Botezul In Treimea Sfanta ne izbaveste de acest pacat din Vechiul Testament, dar odata cu venirea pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, facem ascultare dupa noua lege ...Noul Testament (cele 10 porunci, cele 7 Sfinte Taine)

Parintii nu fac ascultare!

Nu-si spovedesc pacatele, nu-l duc pe micut in fiecare Duminica la Sfanta Liturghie ca sa primeasca Sfanta Impartasanie (pana la 7 ani ,cand copilul nu are constinta pacatelor pe care le face, el poate primi Sfintele Taine )De la 7 ani , asa cum sustin si psihologii omuletul devine constient de cele rele si cele bune pe care le face si atunci el va trebui sa se spovedeasca pentru a primi Sfintele Taine.
E varsta la care copilul incepe sa se joace de-a mama si de-a tata.Si daca mama si tata nu fac ascultare de Dumnezeu ... nici in joaca serioasa a copilului nu se va face ascultare de Dumnezeu.

In timpul rugaciunilor pe care le face preotul la Botez in loc sa fim atenti si smeriti, cu mintea la cele ce citeste preotul, ne risipim cu altele: sa fie lumanarea imbracata nu stiu cum , sa-i stea fundita si floricica uite-asa , nu asa ...sa ne imbracam cumva , nu chiar asa-asa, sa mai vorbim putin intre noi ,una doua sa fotografiem orice ,oriunde, oricand in timpul slujbei s.a.m.d.
Sunt nasi care isi inchipuie ca atunci cand ii intreaba preotul de trei ori: ,,te lepezi de satana?`` asta inseamna ca pana la botez copchilul era al aluia cu coarne ...mai,mai,mai cand am auzit asta m-am cutremurat,dara mi-a trecut repede, ca nu-s nimica daca judec eu pe altu`, indata- l voiu pierde pe Dumnezeu.
Nasul copilului, care e bine sa fie de acelasi sex cu copilul, marturiseste credinta cea adevarat pentru cel mic si pe parcursul vietii ii e parinte spiritual.Acesta e rolul nasului si nu pentru a da bine in pozele de la Botez.

,,Insemnatu-sa peste noi Lumina Fetei Tale Doamne``


Un copil se boteaza cu apa si Duh Sfant.Botezul ( o Sfanta Taina , nu un simbol) prin trei scufundari care inseamna Pogorarea Sfantului Duh ,moartea si invierea.
(Domnul nostru Iisus Hristos in apa Iordanului fiind, Duhul Sfant a coborat in chip de porumbel asupra Sa, cerurile s-au deschis, a murit dupa trei ani, rastignit la ora 9 -a zilelor noastre- si a inviat a treia zi dupa Scripturi.

Se cuvine ca Duminica sa fim la ora 9 la biserica la Sfanta Liturghie.

Există un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri crestine, întelegând prin el moartea martirică, în persecutii, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfintii părinti îl socotesc asemenea Botezului din apă si din Duh, umeori chiar mai de pret decât acesta (sfântul Grigorie Teologul).

(Asa si numai asa cu ajutorul Lui Dumnezeu vom putea trece si noi de aceste vremuri tulburi in care ala negru a iesit pe uscat.Prigoana crestinilor si mucenicia sa nu ne sperie, caci teama nu vine de la Dumnezeu .Vietile Sfintilor sunt intarire pentru incercarile un crestin ortodox.Cei care-l marturisesc pe Hristos si sunt prigoniti ne arata vietile sfintilor ca nici fiarele flamande nu-i ataca, nici cuptoarele incinse nu-i ard, nu simt suferintele pamantesti ale trupului.La toti acesti sfinti ,aflam ca rugaciunile catre Dumnezeu, neincetate in acele clipe de chin, ii includ mai ales pe cei care-i chinuiesc. ,,Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri``)

Mai cunoastem si Botezul dorintei care constă în dorinta arzătoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducând o viată de pocăintă si în virtute. Dacă dintr-o pricină oarecare fără voia lui nu ajunge să primească botezul prin apă si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.


2.Cuvantul parintelui Ilie Cleopa

Din “Călăuză în credinţa ortodoxă”
Editura Episcopiei Romanului 2003

Capitolul 18

DESPRE

TAINA SFÂNTULUI MIR

Dar voi aţi primit ungere din partea Celui Sfânt şi ştiţi toate.
(I Ioan 2, 20)

Taina Sfântului Mir este lucrarea sfântă instituită de Iisus Hristos, prin care, ungându-se cu mir sfinţit membrele celui botezat şi rostindu-se cuvintele rânduite: «Pecetea darului Sfântului Duh, Amin», se împărtăşeşte primitorului harul perfecţionării vieţii duhovniceşti începute prin Botez.
Această Sfântă Taină a «peceţii Duhului Sfânt», sau «ungerea cu Sfântul Mir», se administrează îndată după Sfântul Botez, de către episcop, preot sau diacon, noului botezat. Această «ungere» cu untdelemn sfinţit a noului botezat a fost profeţită prin Iacov, patriarhul. Pe când acesta dormea cu capul pe o piatră, noaptea i s-a arătat Dumnezeu în vis deasupra unei scări ce ajungea până la cer, pe care se suiau şi se pogorau îngerii lui Dumnezeu. Şi deşteptându-se Iacov din somn, a zis: Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! …şi a luat piatra pe care o pusese căpătâi şi a pus-o stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei (Fac. 28, 11–18). Ungerea pietrei cu untdelemn închipuie ungerea creştinului cu untdelemn sfinţit sub pecetea Sfântului Duh, căci zice Sfânta Scriptură: Şi voi (creştinii) ca nişte pietre vii sunteţi zidiţi ca să fiţi casă duhovnicească (I Petru 2, 5; Evrei 3, 6). «Pietre vii» sunt numiţi creştinii, şi ungerea pietrei cu untdelemn, de către Iacov, a însemnat ungerea pietrelor celor vii (a creştinilor), prin Duhul Sfânt, cu untdelemn sfinţit.
În Legea Veche a lui Moise, numai pe împăraţi aveau poruncă preoţii cei mari – arhiereii – să-i ungă cu untdelemn sfinţit (I Regi 10, 1; 16, 1–13), iar aceasta era o profeţie despre ungerea creştinilor cu untdelemn sfinţit. În Legea Darului, a Noului Testament, această Sfântă Taină a Mirului, a «ungerii», era administrată numai de către apostoli, prin punerea mâinilor, şi numai celor ce primiseră botezul creştin. Aceasta o adevereşte Sfânta Scriptură când zice: Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi luau Duh Sfânt (Fapte 8, 14–19). Din acest text se vede că este vorba de împărtăşirea Duhului Sfânt celor ce primiseră botezul şi că această împărtăşire o făceau numai apostolii, prin punerea mâinilor (vezi şi Fapte 19, 1–6). Şi marele Apostol Pavel adevereşte că această Sfântă Taină se dădea şi pe atunci, îndată după botez, când zice: Nu întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi în ziua răscumpărării (Ef. 4, 30); «ziua răscumpărării» nu este ziua învierii Domnului, cum s-ar crede, în care s-a adus răscumpărarea obiectivă a lumii, ci ziua în care au fost ei răscumpăraţi subiectiv, primind Botezul creştin. Deci «pecetluirea» cu Sfântul Duh s-a făcut deodată cu Botezul.
Iată, dar, de ce se dă această mirungere sau «pecetea Duhului Sfânt», după botez:
– întâi, pentru că aşa s-a moştenit de la Sfinţii Apostoli, prin Tradiţie;
– al doilea, pentru că aşa ne arată şi Sfânta Evanghelie când zice: Întru care voi (creştinii), auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El (Iisus), aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei, Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale (Ef. 1, 13–14). Vedeţi dar că întâi se arată credinţa în Evanghelie şi în Iisus Hristos şi apoi se pune pecetea Duhului Sfânt.
Sectarul: Sfânta Scriptură nu pomeneşte nimic despre o taină a Mirului împărtăşită prin ungere cu mir. Ea pomeneşte, cel mult, despre punerea mâinilor, dar ortodocşii nu au nimic din «punerea mâinilor», în această aşa-zisă Taină. Ea este o inovaţie care nu poate fi socotită nici ca provenind de la Hristos, nici ca fiind o Taină Sfântă.
Preotul: Nu este nici o inovaţie, deoarece lucrarea de transmitere a Sfântului Duh în om prin această Taină se numeşte în Sfânta Scriptură «ungere» (II Cor. 1, 21–22; I Ioan 2, 20–27). În aceste locuri, deşi se vorbeşte în special despre întărirea lăuntrică prin Duhul Sfânt, totuşi cuvântul «ungere» presupune şi ungere externă, prin care se împărtăşeşte harul. Că punerea mâinilor peste cei botezaţi şi ungerea cu Mir este una şi aceeaşi Taină, se adevereşte prin aceea că Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti din vechime arată, ca temeiuri scripturistice ale Tainei Mirului, locurile din Faptele Apostolilor care vorbesc de punerea mâinilor. Prin urmare, atât punerea mâinilor, cât şi ungerea cu mir, sunt apostolice. Apostolii au săvârşit aceasta sub ambele forme, mai ales atunci când, răspândindu-se creştinismul, ei n-au mai putut merge personal la toate comunităţile şi au administrat această Taină prin ungerea cu Sfântul Mir. În nici un caz nu se poate presupune că practicarea ungerii cu Sfântul Mir s-ar fi introdus într-un timp postapostolic, deoarece Biserica n-a introdus şi n-a permis nici o schimbare în cele orânduite de apostoli. Şi chiar dacă s-ar fi încercat vreo schimbare, s-ar fi născut opoziţii despre care ar fi cu neputinţă să n-avem vreo mărturie, dacă ele ar fi existat.
Esenţialul în această Taină este revărsarea Sfântului Duh, ungerea, în acest caz, reprezentând ceva secundar şi fiind identică sau sinonimă cu «punerea mâinilor». «Ungerea» şi «punerea mâinilor» sunt cuvinte reprezentând două acţiuni care în cazul de faţă sunt deosebite numai ca formă, dar în fond sunt identice, având acelaşi efect.
Sectarul: Dacă prin Taina Mirului se împărtăşeşte Sfântul Duh şi dacă ea se aplică numai celor botezaţi, în ce măsură mai este ea necesară, de vreme ce cei botezaţi au primit la Sfântul Botez pe Sfântul Duh? În acest sens ne lămuresc cuvintele Scripturii: Ce este născut din Duh, duh este (Ioan 3,6) Despre cei botezaţi zice şi Sfântul Apostol Pavel, că sunt sfinţi: …v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat întru numele Domnului Iisus Hristos şi întru Duhul Dumnezeului nostru (I Cor. 6, 11). Deci nu mai este nevoie de o altă Taină prin care să se împărtăşească Duhul Sfânt, mai ales imediat după Botez.
Preotul: Foarte mă mir de viclenia voastră, a sectarilor, cum ştiţi a întoarce lucrurile pe dos, numai ca să vă susţineţi rătăcirea voastră. Când am vorbit despre Sfântul Botez, dumneata ai zis că Botezul nu este o Taină, ci un simbol; este o lucrare simbolică, care închipuieşte curăţirea de păcate, iar acum îmi înşiri citate din Sfânta Scriptură, prin care te sileşti să-mi arăţi că Botezul are caracter de „Taină” şi că prin el se dă Darul Duhului Sfânt spre curăţirea păcatelor şi spre sfinţire. Şi nu sunt acestea neadevărate, dar de mirare este cum ştiţi voi a suci tâlcuirea înţelesurilor Sfintei Scripturi după placul vostru, numai ca să vă susţineţi rătăcirea voastră împotriva adevărului.
La cele ce ai obiectat acum, că Botezul este o Taină prin care se primeşte Duhul Sfânt şi că nu mai este nevoie de o altă Taină – mai ales imediat după Botez – prin care să se împărtăşească Duhul Sfânt, trebuie să ştii că, într-adevăr, Botezul şi Mirungerea sunt două Taine ale Bisericii lui Hristos deosebite una de alta, dar şi darurile Sfântului Duh sunt deosebite şi felurite (Rom. 12, 6; I Cor. 12, 4–6). Aşa încât, în Taina Sfântului Botez se dă darul Sfântului Duh spre iertarea păcatului strămoşesc şi a celorlalte păcate, pe când în Taina Sfântului Mir se dă darul Sfântului Duh de a stărui în curăţia primită la Botez. Încă prin aceasta Sfântă Taină se dă şi darul cunoştinţei, care este unul din cele şapte daruri ale Sfântului Duh (Isaia 11,2). Iar Sfânta Scriptură, arătând acest adevăr, zice: Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi toate (I Ioan 2, 20), şi iarăşi: Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne întru voi şi nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat (I Ioan 2, 27). Din aceste cuvinte dumnezeieşti de mai sus putem destul de clar a înţelege că ungerea cu Sfântul Mir are o mare importanţă pentru mântuirea noastră.
Mai întâi de toate, prin pecetluire ni se dă Duhul Sfânt, Care ne fusese făgăduit şi Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale (Ef. 1, 14; 4, 30). În al doilea rând, ni se dă darul cunoştinţei prin care ştim toate lucrurile (I Ioan 2, 20, 27). Deci «ungerea» ne învaţă toate lucrurile ce trebuie a fi cunoscute pentru a ne putea mântui, adică:
1. să credem statornic în Iisus Hristos;
2. să credem în cuvintele Evangheliei Lui;
3. să fim ascultători faţă de apostolii Lui (Evrei 13, 17; Luca 10, 16; Ioan 13, 20; 20, 19–21);
4. să răbdăm până la moarte, când vom fi prigoniţi pentru adevărul lui Hristos şi pentru Evanghelia Lui;
5. să dăm dovadă de aceste virtuţi creştineşti, pentru ca să rămână cu noi «ungerea», «pecetea Duhului Sfânt», arvuna luată pentru ziua răscumpărării, căci altfel ni se va lua «arvuna» înapoi şi nu mai avem răscumpărare. Eu vin curând! Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa (Apoc. 3, 11).
Prin urmare, iată pe scurt în ce constă puterea Tainei Sfântului Mir.
Formula prin care se împărtăşeşte Taina Sfântului Mir este: Pecetea darului Sfântului Duh. Această formulă este alcătuită pe baza textelor biblice, care sunt în legătură cu Sfânta Taină a Mirului, ţinându-se seama de fondul şi de esenţa sa, de partea internă a acestei Sfinte Taine. În Sfânta Scriptură sunt texte în care Taina aceasta este numită «pecetluire» (II Cor. 1, 21–22; Ef. 4, 30) şi în care se spune că prin ea se împărtăşeşte darul Sfântului Duh, după cum este scris: Petru le-a răspuns: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 38).
Din cauza formei prin care era împărtăşită, această Taină se mai chema şi «punerea mâinilor» (Fapte 8, 15–18), spre deosebire de hirotonie, ce se chema «punerea mâinilor preoţiei» (I Tim. 4, 14; 5, 22; II Tim. 1, 6).
Vezi Teologia dogmatică şi simbolică, Manual pentru Institutele Teologice, Bucureşti, 1958, vol. II, p. 859.
Vezi Gavril al Filadelfiei, op. cit., c.7, p. 13.
La romano-catolici, această Taină şi până azi o administrează numai episcopii – fiecare în eparhia sa – şi nu odată cu botezul, ci în mod greşit abia mai târziu, în vizitele lor canonice, când o împărtăşesc la mai mulţi odată şi anume tuturor celor ce au depăşit o anumită vârstă şi încă n-au primit-o. De obicei este administrată celor ce au depăşit vârsta de 7–14 ani.

vineri, 15 ianuarie 2010

Hristos A Inviat, domnule Mihai Eminescu!




Rugaciune



de Mihai Eminescu









Foto:În dreptul mormântului Sfantului Parinte Arsenie Boca,
pe un copac mare, s-a format Sfanta Cruce






Nadejde si-ntarire
si zid de mantuire
pe tine castigandu-te,
ingenunchem rugandu-te:
de chinuri ce ne bantuie,
Marie, tu ne mantuie!

O, Sfanta Marie!
Tu, maica durerilor,
regina tariilor,
taria soliilor,
izvoru-ndurarilor
luceafar al marilor,
indura-te, pleaca-te,
nadejdea corabiei,
invingerea sabiei,
limanul sarmanilor
si soarele anilor,
balsamul ranitilor,
norocul iubitilor,
o, da-ne tarie,
Sfanta Marie!

Iisuse Hristoase,
de oameni iubitorule,
Mantuitorule,
izvor mantuirilor,
de acum si pururea
si-n vecii vecilor!




2501 - Eminescu track8
Asculta mai multe audio Diverse


DOINĂ

De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-sa
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornei
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoiu
Şi şaşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cânturile pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinătate,
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sinul,
Codrul frate cu Românul
De săcure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacă
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandrutului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Zioa ntreagă, noaptea ntreagă,
Doar sandura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îţi vin codri n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

Mihai Eminescu, text reprodus după ediţia Nicolae Georgescu

Hristos A Inviat, domnule Mihai Eminescu!




Rugaciune



de Mihai Eminescu














Nadejde si-ntarire
si zid de mantuire
pe tine castigandu-te,
ingenunchem rugandu-te:
de chinuri ce ne bantuie,
Marie, tu ne mantuie!

O, Sfanta Marie!
Tu, maica durerilor,
regina tariilor,
taria soliilor,
izvoru-ndurarilor
luceafar al marilor,
indura-te, pleaca-te,
nadejdea corabiei,
invingerea sabiei,
limanul sarmanilor
si soarele anilor,
balsamul ranitilor,
norocul iubitilor,
o, da-ne tarie,
Sfanta Marie!

Iisuse Hristoase,
de oameni iubitorule,
Mantuitorule,
izvor mantuirilor,
de acum si pururea
si-n vecii vecilor!


Mihai Eminescu canta acest cantec doinit romanilor din strainatate

2501 - Eminescu track8
Asculta mai multe audio Diverse


DOINĂ

De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-sa
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornei
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoiu
Şi şaşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cânturile pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinătate,
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sinul,
Codrul frate cu Românul
De săcure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacă
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandrutului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Zioa ntreagă, noaptea ntreagă,
Doar sandura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îţi vin codri n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

Mihai Eminescu, text reprodus după ediţia Nicolae Georgescu

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare