Una pe zi (V)

Cand mergi pentru prima data la Sfanta Spovedanie esti incercat de multae ispite,rusine, neindraznire, amanare si intr-un fel te gandesti la preot ca la un vinovat, ca la cel mai mare pacatos si ca cine e el ca sa-i spui lui toate ale tale.Cand simti rusine , e bine, dar daca ea te opreste sa ajungi sa marturisesti ...asta e vrajmasie, cel cu coarne nu se bucura ca tu te indrepti catre Dumnezeu,te trage de ceafa inapoi si te-ndeamna sa nu te duci, ba-ti mai aminteste si ce-ai citit in ziarele de scandal, despre pacatele uni preot(treaba lui, pacatele lui, de judecat il judeca Dumnezeu pentru pacatele lui, asa cum nici tie nu-ti place sa te judece alt om pentru greselilel tale, tot asa nici tu nu-l judeca pe altul...Dumnezeu stie masura fiecaruia) de aceea suntem indaratnici in a ajunge la Sfanta Spovedanie. Ba asa de multe treburi apar pe nepusa masa, toate sa le lasam, dar la Sfanta Spovedanie sa ajungem.Macar in cele 4 posturi de peste an.Desi duhovnicul e cel mai bun prieten sfatuitor al nostru,el fiind in slujba domnului nostru Iisus Hristos , care ii sta alaturi la Spovedanie si ii pune in gura cuvintele de care noi avem nevoie. pana aflam cata usurare sufleteasca primim prin Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, multa apa curge pe rau.
Dumnezeu a vazut tot ce am facut , stie , dar ne asteapta sa recunoastem, asa cum acasa, in fata mamei si a tatalui suntem asteptati ca dupa o bravura , sa spunem adevarul.Parintii stiu intotdeauna cand copilul greseste, minte sau ascunde adevarul.Si parintii sunt niste copii, la randul lor.Toti ne marturisim in fata Lui Dumnezeu...

Porunca a V-a „ Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă lie”

1. Pentru copii

• Nu cumva nu arăţi respectul cuvenit, datorata dragoste, cinstea şi ascultarea faţă de părinţii tăi?
• Nu cumva le răspunzi în faţă, sau te porţi necuviincios, sau îi înjuri, sau chiar ridici mâna şi îi loveşti?
• Nu cumva desconsideri sfaturile lor şi le răspunzi cu neruşinare la orice ţi-ar spune?
• Nu cumva nu te interesează părerea lor şi în general nu te interesează binecuvântarea lor spre bunul mers al oricărei lucrări ce-o faci?
• Nu cumva nu le mulţumeşti pentru toate cele pe care le-au făcut şi le fac pentru tine?
• Nu cumva nu-i îngrijeşti sau nu le stai alături în greutăţile şi în nevoile lor?
• Nu cumva nu îi cercetezi când sunt în boală?
• Nu cumva, bătrâni fiind, nu te mai interesezi de ei? Sau nu te străduieşti să-i bucuri, sau nu le îngădui slăbiciunile şi ciudăţeniile bătrâneţilor?
• Nu cumva nu faci parastasele părinţilor sau rudelor, ori din necredinţa în folosul lor de odihnire sufletească, ori din zgârcenie? Nu cumva nu dai milostenie pentru sufletele lor şi nici măcar pomelnic cu numele lor la Biserică?

2. Pentru părinţi

• Nu cumva nu te îngrijeşti pentru buna creştere a copiilor tăi, sufletească, şi trupească?
• Nu cumva nu le dai exemplul cel bun de dragoste, de pace, de supunere, de iertare, de bună înţelegere în familie şi nu creezi atmosfera caldă în care să se dezvolte copiii tăi, spre a deveni mădulare sănătoase ale societătii?
• Nu cumva din indiferenţa şi din delăsarea de a te îndrepta dai exemplul cel rău copiilor tăi?
• Nu cumva nu te îngrijeşti de compania copiilor tăi şi nu-i păzeşti de tovărăşiile rele?
• Nu cumva nu te îngrijeşti de buna lor educaţie şi învăţătură la profesori buni sau de învăţarea vreunei meserii, în caz că stau prost cu şcoala?
• Nu cumva nu-i înveţi pe copii din fragedă pruncie credinţa ortodoxă şi nu-i alăptezi cu principiile izvorâtoare de viaţă ale credinţei ortodoxe şi ale ţării?
• Nu cumva nu-i sfătuieşti bine pe copii tăi când greşesc, ci cu exagerata ta îngăduinţă îi laşi necercetaţi în ,nevinovatele” lor patimi (părute ţie nevinovate), stimulând astfel un comportament egoist şi negativist?
• Nu cumva nu-i înveţi pe copiii tăi să dobândească virtutea iertării (să ceară şi să dea uşor iertare pentru toate), care însoţită cu virtutea milosteniei constituie cea mai de preţ comoară pentru această viaţă şi pentru mântuirea lor cerească? Pe omul iertător şi milostiv Dumnezeu niciodată nu-1 părăseşte!
• Nu cumva nu te îngrijeşti de calitatea priveliştilor şi distracţiilor lcrr şi nu-i ajuţi să valorifice creativ şi fără vătămare timpul lor liber?
• Nu cumva nu le stârneşti interesul asupra temelor sociale, asupra problemelor de viaţă pe care le presupune întemeierea unei familii?
• Nu cumva nu-i înveţi din timp pe copiii tăi importanţa înfrânării de dinainte de căsătorie, greşeala şi păcatul legăturilor dinaintea căsătoriei şi sfinţenia legăturii cununiei (monogame)?
• Nu cumva în mod implicit transmiţi copiilor tăi dorinţele tale şi scopurile tale nerealizate?
• Nu cumva te împotriveşti hotărârii copilului tău de a se afierosi lui Dumnezeu (de a deveni preot, monah) şi foloseşti diferite mijloace pentru a-1 împiedica?
• Nu cumva ai hotărât şi îl forţezi pe copilul tău să devină preot sau monah, fără ca el să simtă vreo chemare spre acestea, el dorind să aibă familie şi o altă preocupare?
• Nu cumva îţi presezi copiii cu diferite mijloace (autoritarism, şantaj sentimental) să facă mereu ceea ce vrei tu, chiar şi când este greşit?
• Nu cumva îi consideri pe copiii tăi ca pe proprietatea ta şi nu ca pe daruri ale lui Dumnezeu, fiind mai întâi copii ai lui Dumnezeu şi mai apoi copii ai tăi?
• Nu cumva comportamentul tău este nepotrivit pentru copiii tăi? Nu cumva îi înjuri sau îi pedepseşti fără un motiv serios, ca să-ţi verşi nervii, neurmărind educaţia lor?
• Nu cumva îi consideri pe copii chin şi povară greu de dus?
• Nu cumva dragostea faţă de copiii tăi este în funcţie de cât răspund ei aşteptărilor tale? Nu cumva nu eşti în stare să te adaptezi şi să accepţi nici o scădere a lor, indiferent de domeniu (de la micile zburdălnicii până la handicapurile fizice sau mentale)?
• Nu cumva nu te ocupi personal şi cum trebuie de copiii tăi, ci transferi responsabilitatea încredinţând creşterea lor unei ,dădace” care nu are credinţă şi vieţuire ortodoxă?
• Nu cumva consideri pe copii obstacole în realizarea carierei tale, sau în calea distracţiei şi comodităţii tale, pentru că educaţia şi creşterea lor necesită efort şi jertfire de sine?
• Nu cumva zici că-ţi ajunge un copil, având pe deplin o mentalitate lumească asupra acestei teme?
• Nu cumva faci deosebire între copiii tăi şi contribui la naşterea invidiei între ei?
• Nu cumva arăţi o dragoste exagerată faţă de copiii tăi şi-i cocoloşeşti, încât neglijezi dragostea datorată soţului (soţiei) tău?

3. Pentru soţi

• Nu cumva nu te îngrijeşti de soţia ta precum trebuie?
• Nu cumva nu îi arăţi cuvenita bunăvoinţă şi nu o iubeşti ca pe tine însuţi?
• Nu cumva o superi, o întristezi, o umileşti sau o subestimezi înaintea altora, considerând-o inferioară ţie?
• Nu cumva te porţi cu ea autoritar, urât, o înjuri, o loveşti, o desconsideri înaintea copiilor tăi, provocând astfel numeroase probleme şi traume sufleteşti?
• Nu cumva o maltratezi sexual?

4. Pentru soţii

• Nu cumva nu-ţi asculţi bărbatul şi desconsideri părerea lui, făcând doar ce vrei tu?
• Nu cumva nu rabzi când este nervos, ci îl contrazici, fără să aştepţi să-i treacă mânia şi să-i spui apoi ce vrei, ca o femeie înţeleaptă?
• Nu cumva cu trecerea timpului nu-i mai arăţi afecţiunea şi interesul pe care-1 mărturiseai înainte?

5. Pentru ambii soţi

• Nu cumva ignori faptul că cununia este binecuvântarea lui Dumnezeu şi cinstire pentru soţi, căci pot deveni astfel conlucrători cu Dumnezeu în crearea altor oameni?
• Nu cumva prin diferite mijloace vă feriţi de naşterea de copii?
• Nu cumva ignoraţi faptul că prin cununie aţi devenit „una”, după porunca lui Dumnezeu, că dragostea voastră trebuie să fie atât de mare şi în aşa fel, încât nici o altă dragoste (faţă de pă rinţi, de copii, de rude) să nu o strice?
• Nu cumva vă expuneţi problemele, supărările sau divergenţele înaintea copiilor voştri (oricât de mici ar fi), provocându-le traume psihice?
• Nu cumva nu respectaţi cuvenita înfrânare în duminici, sărbători şi în posturi – de comun acord, desigur, pentru a vă îndeletnici cu postul şi rugăciunea?
• Nu cumva nu-1 iubiţi şi nu-1 acceptaţi pe tovarăşul vostru de viaţă aşa cum este, cu scăderile lui, ci vreţi să-1 potriviţi propriilor voastre dorinţe şi nevoi şi să-1 faceţi unealta voastră supusă?
• Nu cumva simţiţi uneori regret (şi persistaţi în el) pentru că v-aţi legat prin cununie sau că aţi ales persoana respectivă şi nu alta?
• Nu cumva nu vă răbdaţi reciproc sau nu vă iertaţi greşelile unul altuia?
• Nu cumva invidia voastră strică pacea familiei şi cârtiţi unul împotriva altuia?
• Nu cumva nu cinstiţi sau nu iubiţi părinţii sau rudele celuilalt?
• Nu cumva nu cinstiţi pe duhovnicii voştri sau pe preoţi, pe episcopi, pe monahi, ci dimpotrivă, îi subestimaţi?
• Nu cumva cârtiţi împotriva lor, vă comportaţi necuviincios cu aceştia, îi judecaţi, căzând astfel în păcatul grav al judecării şi, mai grav, al judecării preoţilor?
• Nu cumva refuzati să faceti ascultare de duhovnic, ci preferaţi să faceţi în toate voia voastră?
• Nu cumva nu-1 cinstiţi pe sfântul vostru ocrotitor, al cărui nume îl purtaţi?
• Nu cumva prin viaţa păcătoasă îl întristaţi pe îngerul vostru păzitor?
• Nu cumva nu arătaţi cuvenitul respect faţă de învăţătorul, de profesorul vostru, de superiorul vostru, din ingratitudine, din complexul de inferioritate, din invidie sau din egoism?
• Nu cumva nu arătaţi recunoştinţă faţă de binefăcătorii voştri sau, mai grav, răspundeţi cu ingratitudine la binele făcut de ei, oricât de mică le-ar fi binefacerea?
• Nu cumva tu însuţi faci binele în mod interesat, cu un scop anume, aşteptând răsplată şi mulţumire de la cel ajutat?