

Cand nu gasesti loc in care sa te asezi , sa incoltesti si sa cresti ca sa dai roade, acopera-te de raceala celor din jur.Aparent ea e de nesuportat, dara vezi bine ca poti sa ramai acelasi.
Fiecare avem un rost pe lume, dar ... nimic fara Dumnezeu.
Natangi ce suntem noi oamenii!
Raul este cel cu coarne.
Dumnezeu este binele absolut.Mai bine decat atat nu se poate.
Dar mai rau de cat raul ce sa fie...ca sa poate.
Pe cel rau Dumnezeu il ingaduie, are si el rostul lui, acela isi face treaba lui pe pamant unde ispititi fiind de el , am cazut si noi , dara de unde prin strigatul catre Dumnezeu , ne putem intoarce inapoi acasa in paradis.
Mai rau decat cel cu coarne este omul, care nu face ascultare de poruncile Lui Dumnezeu.
Aici nu mai e loc de ,,merge si asa``, adica ori credinta ori nimic.
Sa fii superficial cu Dumnezeu e neascultare de EL.
Si daca-L faci nebun , ce esti?
Ca din nestiinta... cerceteaza !
Din neputinta...striga-L sa te faca putincios!
Intocmai cum bebelusul nu poate sa se ridice singur si plange dupa laptele mamei, la fel cheama in ajutor pe Maica Domnului, lasata noua tuturor sa ne apere, aude si vine sa ne mangaie si sa ne hraneasca.
Daca suntem caldicei , nu suntem pe calea buna.
Daca-L urmam pe Iisus Hristos ,, calea, adevarul si viata``bine ne va fi, iar daca-l urmam ca secatrii pe Isus care inseamna nebun , numai bine nu ne va fi.
Dumnezeu e binele absolut, mai bine decat EL nu se poate, dara mai rau decat cel cu coarne, suntem noi oamenii neroditori din semintele duhovnicesti, inghetati in propria coaja.
http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/17/ne-vorbeste-parintele-porfirie-2/
7 comentarii:
Ce bine mi-au prins vorbele astea!Multumesc.
Si de-ai sti cat m-am indoit sa pun vorbele acestea, pe care le-am auzit Duminica dupa Sfanta Liturghie , la predica, intr-o bisericuta de lemn din curtea unei unitati militare.
La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu.
Ce taine mari, de nepatruns cu mintea noastra(despre care stiinta nu poate spune decat ca e nefolosita decat infim)...noi oamenii suntem cuvintele Lui Dumnezeu, cat il urmam pe EL, stalcite ce e drept.Cat de stalcit sa fie cuvantul Dumnezeu il iubeste, daca noi cuvintele Lui ne dorim binecuvantarea Lui
1. V-aţi plimbat pe la Peleş...cu postul ăsta...[câte bătăi de cap am să vă dau până veţi găsi tâlcul :)]
2. Îmi pare rău de roşioarele Dvs...
poate mai iese un bulion, ceva, din ele...
Daca aveti rabdare si-mi dati doar batai dulci de cap si nu batalii in cap...va promit o gustare cu rosioare cu turta de paine si ulei de masline cu verdeturi si seminte ...mmmm , nici gand de bulion, dar nu va mai zic:) poate va e foame.
C stie mai bine!
Rosioarele...sunt asa pentru ca...le/a trecut vremea! O alta vreme le va veni...ce pacat, vor fi altele...si altele...vom gusta din fragezimea lor si ne vom aminti de raceala celor peste care vremea a trecut nepasatoare...iar din noi nu va ramane decat gustul de verdeata, seminte si ulei de masline...sau poate doar ganduri si taine nepatrunse de nicio minte, oricat de folosita sau nefolosita poate fi ea...
Si pentru ca la inceput a fost doar Cuvantul, si Cuvantul era Dumnezeu...sa lasam tainele sa ne patrunda mintea...chiar si-asa nefolosita...
„Cand nu gasesti loc in care sa te asezi , sa incoltesti si sa cresti ca sa dai roade, acopera-te de raceala celor din jur.Aparent ea e de nesuportat, dara vezi bine ca poti sa ramai acelasi.
Fiecare avem un rost pe lume, dar ... nimic fara Dumnezeu.
Natangi ce suntem noi oamenii!”
La prima „trecere” as spune ca mai degraba ar trebui sa treci mai departe…dar asta ar insemna sa dam dovada de lasitate sau dispret fata de cei din jur…sa ne acoperim de raceala celor din jurul nostru…hmmmm, oare o sa putem suporta? Si daca suportam…unde ne vom gasi rostul? In acelasi loc, plin de raceala si de perfidie? Greu de crezut…si cum noi, oamenii, suntem destul de natangi…trecem mai departe, trecem peste… si spunem „gata!” , ne bucuram ca am reusit sa trecem si uitam ca rostul nostru era acolo…acolo unde trebuia sa incoltim si sa dam roade…da, natangi ce suntem noi, oamenii…
@Anonim, multumesc pentru trecre dupa trecere si pentru ca vad semintele incoltite , ceea ce-mi creste si nadejdea mea!
Trimiteți un comentariu