Din inima ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sânt care
spurca pre om. /Mat. 15:19/
1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea
Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din
pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se
preschimbase în izvor nu al vietii, ci al mortii si a
toata putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar ca asa
stau lucrurile de marturie Atoatetiitorul, Care în trup
a umblat pe pamânt, cu aceste cuvinte: Din prisosinca
inimii graieste gura. /Mat. 12:34/ Asadar, limba
noastra este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sânt
în inima, aceleasi cuvinte-s si pe limba; si ce urâciune
e în inima, aceea_s urâciune-i si pe limba. Ceea ce se
afla în inima se varsa si se prelinge pe buze.
3. Adânca e inima omului, zis-a prorocul. O,
Doamne, cât de adânca e inima omului! În inima
omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu,
Dumnezeul nostru, o poci cuprinde. ^i curatia
îngerilor si necuratia iadului îsi poate gasi locul
în inima omului. Barometrul inimii omului are
însemnate toate gradatiile, de la talpa iadului pâna
în taria cerurilor.
4. De aceea si-a zis: Mai înainte de toate cele ce se
pazesc, pazeste-ti inima, caci din ea izvoraste viata.
Izvoraste viata daca o pazesti; iar, de nu o vei pazi, va
izvorî toata urâciunea.
5. Si una, si alta. Asadar, pazeste si pastreaza izvorul
viecii din tine, ca sa nu se tulbure. Tu esti botezat, si
botezul e mare lucru. Esti îmbaiat în apa si în duh. Fiul
lui Dumnezeu s-a pogorât si te-a îmbaiat, precum o
maica î_i îmbaiaza pruncul murdar. El a curatit inima
ta si a facut-o izvor al vietii. Si tu, ce faci? Oare nu esti
fara de minte când pacatuiesti? Oare prin pacat nu
preschimbi izvorul viecii într-un izvor al mortii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea esti,
cât de bine este pentru om a-si preda inima în mâinile
Tale decât a o calauzi cu propriile mâini! Cu adevarat
primejdios lucru este pentru om a-si calauzi inima
cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai
stiut asta. Iar Tu, îndata ce i-ai daruit omului inima
aceasta nemarginita si tainica minune! Si parinteste
l-ai sfatuit: Fiule, da-mi inima ta! Adica, întoarce
dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Multi vorbesc despre voia sloboda a omului. Sânt
oameni slobozi întru bine, iar altii slobozi întru rau.
Slobod întru bine este cel ce îsi preda libertatea celui
mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca sa
o foloseasca spre bine. Slobod întru rau este cel ce
vrea sa foloseasca singur libertatea sa, si atunci, fara
sa bage de seama, o preda Tiranului, celui ce este cel
mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai vazut vreun copil caruia maica i-a dat
cucitul sa taie pâine, si copilul cine cutitul, iar mama
cine cutitul copilului? Asa, de fapt, mama e cea care
taie cu cutitul, chiar daca copilului i se pare altminteri.
Daca copilul împinge mâna mamei, atunci nu va taia
pâinea, ci se va taia pe sine. Oare nu este aceasta
chipul libertatii omenesti? Oare nu este pilda despre
cei slobozi întru bine si cei slobozi întru rau?
9. O, cel ce esti slobod întru cele bune, foloseste-ti
libertatea daruita pentru a da inima ta Domnului
spre calauzire. Va ramâne a ta si o vei purta în sine,
iar El o va calauzi.
10. În aceasta a patra saptamâna a Postului Mare, aduci
aminte de înfricosatele, dar adevaratele cuvinte al
Mântuitorului tau despre inima care nu o calauzeste
Dumnezeu si de toate cele ce se ies din aceasta inima.
Aminteste-ti si înfricoseaza-te amintindu-ti.
11. Lasa-te întru totul lui Dumnezeu si spune-i în
rugaciune: Tata, în mâinile Tale îmi predau inima.
Fa din inima mea ce stii, ca din ea sa iasa gândurile
bune, si viata, si credinciosia în casatorie, si sfânta
dragoste, si cinstirea avutiei straine, si marturisirea
cea dreapta, si slavirea si laudarea sfântului Tau
nume. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu