
Of camera asta, intunecoasa, ce constructor fara minte , sa o faca fara ferestre.
S-o fi gandit ca e buna de camara.
Dar ce camara e aceea in care nu vezi borcanele de pe rafturi.Ca dintre toate borcanele cu conserve , chiar si cele sterilizate, prin fierbere la baie de aburi si nu direct pe flacara, se mai strica.
S-o fi gandit sa faca o camera in care sa developezi filme,un constructor pozar, pai da, pentru asta e bine sa stai intr-o camera intuneacoasa doar tu cu tancul.
Un romantism revelator, daca si numai daca la sfarsit poti sa vezi cadru cu cadru filmul tau.
Cineva bate intr-o usa, nu vad nimic, e intuneric, explorez spatiul intunecat cu degetele, cu toate partile corpului si cu toate simturile.Bataile in usa sunt insistente.Sunt in acelasi ritm in care bate inima mea.Ba nu, inima mea a luat-o putin cam la galop, cred ca se teme ea de ceva.
Cineva s-a prins ca sunt inauntru si nu vad nimic.
De ce m-o cauta?
Se deschide o usa,aud scartiitul, nu vad nimic.Ma tem ca daca intra si mai mult intuneric decat e acum in camera asta, nici nu-mi dau seama.
Cate detalii in negru poate sa vada un om inchis in intunericul camarutei lui?
Aud bataile in continuare, probabil in intunericul acesta in care ma gasesc sunt mult mai multe usi ...dar cum sa le vad?
Nu le pot vedea cu ochii, da` am sa le caut cu toate simturile .Of , Doamne daca m-ai ajuta si tu putin , dar cum sa ma vezi tu in intunericul asta?Tu poti sa vezi ceea ce eu nu vad?Adevarul e ca tu esti singura mea speranta, imi face bine sa ma gandesc ca tu ,macar tu ma poti vedea pe mine, chiar daca eu nu te vad.
Cand ma gandesc la tine stiu ca dincolo de intuneric trebuie sa fii Tu undeva.
Poate chiar ma strigi (poate chiar tu bati la usa)urechile mele sunt infundate...ce sa-ti spun ...mi-a fost frig , mi-a fost asa de frig intr-un timp.
Si eu pe intunericul asta mi-am astupat urechile cu ochii...si te vad intr-un fel in care tu-mi intri pe-o ureche si-mi iesi pe cealalta.
Eu nu stiu cine tot bate la usa , eu nu stiu de ce tot nu gasesc usa asta in care se aud batai... ma asez si strig de-mi sara ochii din urechi :
INTRAAAAAAAAAAAA!
Si ochii , asezati cuminti fiecare la locurile lor
( nu, nu sunt ca bocancii sa incurci stangul cu dreptul, desi au fost si zile cand am simtit
un bocanc stang pe ochiul cel drept)
vad pe sub fiecare geana, o geana de lumina.
Si apropiindu-ma de ea , ori pleoapele mele se zbateau , ori inima imi batea iarasi o o geana peste alta geana, dar eu va spun clar, aud cum bate Lumina la usa!

3 comentarii:
Textul strigă INTRĂĂĂĂĂ însă fotografia zice IEEEEEŞI. Atunci omu' aşteptat se sperie şi ... stă pe loc.
Şi lumina rămâne şi peste noapte sau este doar o vizită de curtoazie?
@Marcel Eremia: cand nu poti intra pe usa, intra pe geam!
@Catalin Fudulu: Ziua si naaptea sunt lasate de Dumnezeu...amandoua sunt ale Lui pentru noi
Trimiteți un comentariu