Translate

miercuri, 17 martie 2010

inghetati



Cand nu gasesti loc in care sa te asezi , sa incoltesti si sa cresti ca sa dai roade, acopera-te de raceala celor din jur.Aparent ea e de nesuportat, dara vezi bine ca poti sa ramai acelasi.

Fiecare avem un rost pe lume, dar ... nimic fara Dumnezeu.

Natangi ce suntem noi oamenii!

Raul este cel cu coarne.
Dumnezeu este binele absolut.Mai bine decat atat nu se poate.
Dar mai rau de cat raul ce sa fie...ca sa poate.
Pe cel rau Dumnezeu il ingaduie, are si el rostul lui, acela isi face treaba lui pe pamant unde ispititi fiind de el , am cazut si noi , dara de unde prin strigatul catre Dumnezeu , ne putem intoarce inapoi acasa in paradis.

Mai rau decat cel cu coarne este omul, care nu face ascultare de poruncile Lui Dumnezeu.
Aici nu mai e loc de ,,merge si asa``, adica ori credinta ori nimic.
Sa fii superficial cu Dumnezeu e neascultare de EL.
Si daca-L faci nebun , ce esti?
Ca din nestiinta... cerceteaza !
Din neputinta...striga-L sa te faca putincios!
Intocmai cum bebelusul nu poate sa se ridice singur si plange dupa laptele mamei, la fel cheama in ajutor pe Maica Domnului, lasata noua tuturor sa ne apere, aude si vine sa ne mangaie si sa ne hraneasca.

Daca suntem caldicei , nu suntem pe calea buna.
Daca-L urmam pe Iisus Hristos ,, calea, adevarul si viata``bine ne va fi, iar daca-l urmam ca secatrii pe Isus care inseamna nebun , numai bine nu ne va fi.

Dumnezeu e binele absolut, mai bine decat EL nu se poate, dara mai rau decat cel cu coarne, suntem noi oamenii neroditori din semintele duhovnicesti, inghetati in propria coaja.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/17/ne-vorbeste-parintele-porfirie-2/
Publicat de la

7 comentarii:

Anonim spunea...

Ce bine mi-au prins vorbele astea!Multumesc.

17 martie 2010 la 10:26
Danca Danela spunea...

Si de-ai sti cat m-am indoit sa pun vorbele acestea, pe care le-am auzit Duminica dupa Sfanta Liturghie , la predica, intr-o bisericuta de lemn din curtea unei unitati militare.

La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu.

Ce taine mari, de nepatruns cu mintea noastra(despre care stiinta nu poate spune decat ca e nefolosita decat infim)...noi oamenii suntem cuvintele Lui Dumnezeu, cat il urmam pe EL, stalcite ce e drept.Cat de stalcit sa fie cuvantul Dumnezeu il iubeste, daca noi cuvintele Lui ne dorim binecuvantarea Lui

17 martie 2010 la 10:35
Catalin spunea...

1. V-aţi plimbat pe la Peleş...cu postul ăsta...[câte bătăi de cap am să vă dau până veţi găsi tâlcul :)]
2. Îmi pare rău de roşioarele Dvs...
poate mai iese un bulion, ceva, din ele...

17 martie 2010 la 10:43
Danca Danela spunea...

Daca aveti rabdare si-mi dati doar batai dulci de cap si nu batalii in cap...va promit o gustare cu rosioare cu turta de paine si ulei de masline cu verdeturi si seminte ...mmmm , nici gand de bulion, dar nu va mai zic:) poate va e foame.
C stie mai bine!

17 martie 2010 la 11:03
Anonim spunea...

Rosioarele...sunt asa pentru ca...le/a trecut vremea! O alta vreme le va veni...ce pacat, vor fi altele...si altele...vom gusta din fragezimea lor si ne vom aminti de raceala celor peste care vremea a trecut nepasatoare...iar din noi nu va ramane decat gustul de verdeata, seminte si ulei de masline...sau poate doar ganduri si taine nepatrunse de nicio minte, oricat de folosita sau nefolosita poate fi ea...
Si pentru ca la inceput a fost doar Cuvantul, si Cuvantul era Dumnezeu...sa lasam tainele sa ne patrunda mintea...chiar si-asa nefolosita...

20 martie 2010 la 21:04
Anonim spunea...

„Cand nu gasesti loc in care sa te asezi , sa incoltesti si sa cresti ca sa dai roade, acopera-te de raceala celor din jur.Aparent ea e de nesuportat, dara vezi bine ca poti sa ramai acelasi.
Fiecare avem un rost pe lume, dar ... nimic fara Dumnezeu.
Natangi ce suntem noi oamenii!”


La prima „trecere” as spune ca mai degraba ar trebui sa treci mai departe…dar asta ar insemna sa dam dovada de lasitate sau dispret fata de cei din jur…sa ne acoperim de raceala celor din jurul nostru…hmmmm, oare o sa putem suporta? Si daca suportam…unde ne vom gasi rostul? In acelasi loc, plin de raceala si de perfidie? Greu de crezut…si cum noi, oamenii, suntem destul de natangi…trecem mai departe, trecem peste… si spunem „gata!” , ne bucuram ca am reusit sa trecem si uitam ca rostul nostru era acolo…acolo unde trebuia sa incoltim si sa dam roade…da, natangi ce suntem noi, oamenii…

20 martie 2010 la 21:20
Danca Danela spunea...

@Anonim, multumesc pentru trecre dupa trecere si pentru ca vad semintele incoltite , ceea ce-mi creste si nadejdea mea!

22 martie 2010 la 08:44

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!



Postări populare

Arhivă blog