Translate

vineri, 26 februarie 2010

hai sa ne tunăm!


Luminiţa cea mai des intâlnita este da, cum era de aşteptat cea de la capătul tunelului.
Imi place cand oamenii trec prin tuneluri si claxoneaya sau striga , e un comportament febril , zăresc foarte aproape luminiţa de la capătul tunelului si capătă curaj sa-şi strige izbânda asupra intunericului si claustrării.
Intr-o noapte cu lună plină ne-am putea considera ca fiind intr-un tunel vertical.
Intr-un con de lumina care supune intunericul , viata mea ar deveni un spectacol dupa un scenariu semnat pe cer de Luna Lunei , iar pe pamânt de firava mea luminescenţă.
Ca să mă inteleaga si foarte tânăra si năucita generaţie m-aş recomanda Tu-n a ta, bine ei dragii de ei vorbesc repede si m-ar striga Tunata, după ce vor fi inţeles ca tu in a ta fiinta cand te simti esti o lumina -in care tu reprezinta oricare fiinţa a Lui Dumnezeu-
Şi nu în ultimul rând m-aş grăbi să o sun pe Luminiţa .
Fiecare primim la Sfântul Botez protecţia Sfântului al cărui nume îl purtăm, iar dacă nu purtăm unul , preotul ne sfătuieşte asupra lui, de obicei este Sfântul zilei in care ne-am nâscut ori al zilei in care ne botezăm.
De ce sa o sun pe Luminiţa?

IACA DE CE


sfânta muceniţă Fotini - ocrotitoarea celor ce poartă numele Luminiţa

http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/02/sfanta-mucenita-fotini-ocrotitoarea.html

Am câteva prietene care poartă numele Luminiţa. Şi m-au întrebat ce sfântă este ocrotitoarea lor. Răspunsul este sfânta muceniţă Fotini (cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă lumină), care a primit cununa muceniciei la Roma, în vremea împăratului Nero, împreună cu cei doi fii şi cele cinci surori. Iată şi viaţa acestei sfinte martire a lui Hristos:

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fotini samarineanca, cu care a vorbit Domnul Hristos la fântână, şi cei împreună cu dânsa.

Sfânta Fotini SamarineancaPe vremea lui Neron, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor. Căci după ce sfinţii apostoli Petru şi Pavel au pătimit mucenicia, căutau şi pe ucenicii lor să-i piardă. Atunci, sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală. Iar Victor, fiul ei cel mai mare în vârstă, făcând vitejii mari în războiul cu avarii, care se ridicaseră cu oaste asupra romanilor, a fost făcut general de către împărat şi a fost trimis, după aceea, în Italia, ca să chinuiască pe toţi creştinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era în Roma, auzind de el şi chemându-l la sine, i-a zis: ştiu bine, generale, că eşti creştin, şi mai ştiu că maica ta împreună cu Iosi, fratele tău, urmau lui Petru. Dar ceea ce ţi-a poruncit împăratul caută să faci cu toată nevoinţa, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa. Atunci Victor i-a zis: eu vreau să fac voia cerescului şi nemuritorului Împărat; cât priveşte însă porunca împăratului Neron, ca să chinuiesc pe creştini, nici măcar nu pot să aud un lucru ca acesta. Atunci ducele îi zise: te sfătuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, că de vei şedea la judecată şi vei cerceta pe cei ce se cunosc că sunt creştini şi-i vei chinui, vei plini şi voia împăratului şi vei dobândi şi averile creştinilor. Dar trimite ştiri maicii tale şi fratelui tău să nu-şi mai arate pe faţă învăţăturile lor, învăţând pe elini, ca să se lepede de credinţa părintească, pentru ca să nu cazi şi tu în nevoie până în cele din urmă; ci să vă păstraţi credinţa în Hristos, precum voiţi. Victor însă i-a zis: departe de la mine să fac una ca aceasta şi să chinuiesc vreun creştin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca să nu propovăduiască pe Hristos Dumnezeu; ci încă mai vârtos şi eu propovăduitor al lui Hristos sunt şi voi fi, ca şi ei şi suntem gata să primim orice rău ce ni se va întâmpla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfătuiesc ceea ce îţi este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicând ducele, îndată a orbit şi a căzut jos, din pricina unei dureri neaşteptate şi crude a ochilor şi a rămas fără glas. Ridicându-l de la pământ, cei ce se aflau acolo, l-au aşezat pe un pat, şi a zăcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, după trei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unul este Dumnezeu: Cel al creştinilor! Şi Victor intrând la dânsul i-a zis: cum de te-ai schimbat aşa, îndată? Iar el i-a zis: mă cheamă Hristos, dulcele meu Victor! Şi îndată catehizându-l şi învăţându-l, l-a botezat şi după ce a ieşit din apă, îndată a văzut şi a slăvit pe Dumnezeu. Văzând mulţimea această minune s-a înfricoşat ca nu cumva să păţească şi ei asemenea, de nu vor crede şi au venit către Victor de s-au botezat.

După aceasta a ajuns la urechile împăratului Neron, că Victor, generalul Italiei şi Sebastian ducele cetăţii propovăduiesc învăţătura lui Petru şi a lui Pavel şi a celorlalţi apostoli şi că aduc pe toţi la Hristos. Încă şi că mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimişi fiind la Cartagina, făceau şi ei asemenea. Împăratul, fierbând de mânie, a trimis slujitori în Italia să aducă pe creştinii de acolo, bărbaţi şi femei, la Roma. Atunci Domnul s-a arătat acestor creştini zicându-le: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeţi, că Eu sunt cu voi şi Neron cu ai lui va fi biruit". Iar către Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tău, căci mulţi luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; şi fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârşit". Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer.

Şi au fost descoperite şi sfintei Fotini toate cele ce erau sã i se întâmple mai târziu. Purcezând ea de la Cartagina cu mulţime de creştini, a ajuns la Roma cea mare. Şi s-a tulburat toată cetatea, zicând: cine este aceasta, care a venit cu atâta mulţime? Dar ea, cu îndrăzneală, mărturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de către soldaţi şi Fotin fiul ei, împreună cu Sebastian ducele. Iar sfânta mergând mai înainte de dânşii, s-a înfăţişat lui Neron, cu Iosi şi cu cei ce erau cu dânsa. Şi Neron i-a zis: pentru ce aţi venit la noi? Iar sfânta i-a spus; pentru ca să te învăţăm, să te închini lui Hristos. După aceea cei ce se găseau de faţă au adăugat: Sebastian ducele şi Victor generalul, cei ce tăgăduiesc credinţa în zeii voştri au venit din Italia la Roma. Şi împăratul a poruncit să-i aducă, şi venind ei înăuntru, la împărat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? Şi sfinţii i-au răspuns: câte ai auzit despre noi, împărate, toate sunt adevărate. Iar el privind cu căutătură sălbatică asupra sfinţilor, le-a zis: vă lepădaţi de Hristos, sau voiţi mai degrabă să pieriţi într-un chip cât se poate de groaznic? Dar sfinţii, ridicând ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărţim de credinţa şi dragostea pe care o avem către Tine! . Apoi împăratul a întrebat iarăşi pe sfinţi: care este numele vostru? Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a născut după mine, se numeşte Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; şi a şasea, Chiriachi. Iar fiii mei aceştia: cel dintâi se numeşte Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu toţii v-aţi înţeles între voi să vă supuneţi la chinuri şi să muriţi pentru Nazarinean? Şi sfânta a zis: da, toţi pentru Dânsul, cu veselie şi cu bucurie, vom muri. Atunci împăratul a poruncit să fie supuşi toţi sfinţii la cele mai grele chinuri, până ce vor înceta să mai creadă în Hristos. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţii au îndurat toate felurile de chinuri, mărturisind cu tărie că Hristos este Dumnezeu. Aceasta a făcut ca mulţi dintre chinuitori şi dintre păgâni care erau de faţă să creadă în Dumnezeul creştinilor şi să mărturisească pe Hristos Dumnezeu adevărat. Din pricina aceasta au fost şi ei supuşi la chinuri şi ucişi fiind au primit cununa muceniciei dimpreună cu sfânta Fotini şi cu toţi sfinţii care erau împreună cu ea.

Fotinia cu familiaTot în această zi, pomenirea sfintei Anatoli, a doua soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Foto, a treia soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Fotida, a patra soră a ei, care fiind legată de doi copaci şi despicându-se, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Paraschevi, a cincea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Chiriachi, a şasea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iosi, fiul sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Victor - Fotin, celălalt fiu al sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sebastian, ducele, şi Hristodul, care de sabie s-a săvârşit.

Sfinţii mucenici Sebastian şi Hristodul au murit de sabie în vremea împărăţiei lui Nero (54-68). Ei au împreună-pătimit cu sfânta muceniţă Fotini (sau Fotina).

joi, 25 februarie 2010

Patima


Cand toata dragostea ei s-a speriat de paharul de bautura ,toate lacrimile din toate zilele n-au reusit sa-i stinga lui patima.
Au doi copii si o casa, o masina si desigur multe rate lunare.
Peste ele , el , betivul si nenorocitul a facut alte datorii.
Nu stiu cati dintre voi daca v-as ruga ati da un banut ca sa-i salvam.
El bea , ea plange , ei au doi copii , rate la casa si la masina si multe datorii.
Mai e cineva dintre noi care sa nu-i fi judecat dupa propriile reusite sau virtuti?
Nu?! Nu e nimeni iute de picior sa iese in fata?
Ce de pietre in mainile noastre!
Alcoolismul e o boala, o dependenta ca oricare alta(dar prima in topul dependentelor)
Lacrimile sunt sabii impotriva durerii.
Se incearca tot felul de strategii in terapia durerii.
In durerea lor, a lui si a ei ,niciun prieten nu e dispus sa devina lacrima, sabie...
Cum s-a ajuns la acest razboi , sta el abandonat pe canapeaua din fata televizorului colorat in imagini depresive, intrebandu-se cum sa se ridice?Si singur impovarat de paharul cat un potir de urias, nu se poate ridica!
Cum altfel? Cu Dumnezeu , inainte!
Dumnezeu ne da daruri.
A cazut in darul bauturii au zis cativa de pe marginea drumului, razand usor departandu-si picioarele ca sa-si simta stabilitatea emotionala in fata instabilitatii lui...nu , a cazut in patima bauturii...darul este DAR ...Darul ce ni l-a dat Dumnezeu este spre a fi aparat . Darul este Sfantul Duh.E lumina. Bei, fumezi ...se mai stinge din lumina, injuri, judeci, desfranezi (nu, nu vorbim doar despre sex), mai stingi din lumina...ca doar multa mancare numai bland nu ne tine... bautura si orice dependenta , fumat , droguri, etc...stinge lumina din noi. Ca sa o reaprindem : post si rugaciune, spovedanie curata, milostenie, Sfanta Liturghie .Tristetea stinge si ea lumina.Tristetea nu e de la Dumnezeu , nu e Dar.

Daca vedeti un om cazut in patima betiei

chiar de va temeti ca va rade cineva
sa stiti ca mai e o sansa
credinta in Dumnezeu
singura de altfel
macar de va rade de noi , sa-i spunem ca se poate asa

-el si familia lui sa mearga la Sfanta Spovedanie
-sa posteasca cu totii 40 de zile, dupa cum le va fi spus duhovnicul
-sa citeasca fiecare, in timpul celor 40 de zile, Acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat
-sa dea la biserici, la manastiri acatiste pentru 40 de Sfinte Liturghii
Minunile le da Dumnezeu cand noi le cerem si ne trudim pentru ele si mai ales pentru ca vede in inimile noastre
Noi nu vedem in inima celui care bea,noi nu vedem in inima nimanui , de aceea judecam dupa cume inima noastra.



Icoana Maicii Domnului POTIRUL NESECAT, izbavitoare de patima betiei ( pomenita in 5 mai)

icoana-maicii-domnului-potirul-nesecat

Icoana Maicii Domnului “Potirul Nesecat” a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obişnuia să-şi dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-şi sănătatea. Deşi a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.

Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. “Să ţi se facă o molitfă în faţa icoanei “Potirul Nesecat.” Pentru că nu avea nici un ban şi nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut şi a doua şi a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.

Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat şi s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele şi bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire.

Acolo el le-a povestit călugărilor visul său, dar nici unul din ei nu părea să ştie de existenţa vreunei astfel de icoane. În cele din urmă, unul dintre ei şi-a amintit de o icoană în care era pictat un potir. Pe spatele ei scria “Potirul Nesecat.” După ce i s-a făcut molitfa ţăranul s-a întors acasă complet sănătos şi vindecat de alcoolism.

Noutăţile despre această minune s-au răspîndit cu repeziciune şi mulţi suferinzi de patima beţiei împreună cu familiile lor veneau să se roage în faţa icoanei. Mulţi dintre ei se reîntorceau să aducă mulţumiri Maicii Domnului pentru vindecare şi pentru că a răspuns la rugăciunile lor.

În fiecare duminică la Mănăstirea Serpuhov-Vyotsk se citeşte molitfa şi acatistul Potirul Nesecat în faţa icoanei pentru cei suferinzi de patima beţiei.


Vezi mai multe video din Calatorii

marți, 23 februarie 2010

mai aveti zapada pe galosi?

De la Parintele Ghelasie Gheorghe, sfaturi

* nu fi fixist (adica sa faci doar ce crezi tu); cu vointa asculta si de altii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii si incapatanare;
* nu fi izolat si insingurat, ci in dialog cu toti si cu toate (pacatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viata este Comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar daca te fortezi;
* fii Vesel, chiar daca nu te simti bine, pentru ca fondul Vietii este Bucuria - Lumina. Impune-ti un zambet permanent;
* suporta si ce nu-ti place la altii si treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greselile, fii delicat cand totusi faci cate o observatie;
* nu te enerva ca altii nu sunt ca tine si-ti stau chiar impotriva. Astfel te vei vindeca de contrarietate si te vei bucura de convietuire in tot momentul, incerca sa ai afectiunea mai tare decat respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de maine; nu-ti fa iluzii, lasa toate la momentele lor. Timorarea este slabanogirea Sufletului.
* fii optimist, chiar de lucrurile par total incurcate; crede in rezolvarea miraculoasa;
* toate simptomele de boala, toate certurile, toate contradictiile, greselile tale si ale altora, considera-le trecatoare si tu vei ramane astfel neatins;
* chiar daca ai avut si mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama ca va fi mai rau, ci mai bine;
* nu admite tristetea dupa greleli si conflicte, lasa-le la momentul cand te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fa o scrupulozitate patologica;
* nu abandona activitatea, chiar daca nu te simti bine si dai randament putin. Cat ai fi de bolnav, nu renunta la ceva activ, cat de cat. Este ODIHNA a toate. Buvura-te chiar daca ti se pare ca nu ai progresat nimic. Viata are o Supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. In aceasta ODIHNA nu mai conteaza nicio evaluare, este DARUL LUI DUMNEZEU, peste toate considerentele.
Bucura-te si tu cu adevarat de acest miracol!

Rugaciune care se citeste in fiecare post

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

duminică, 21 februarie 2010

Puiul necurat


“Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine "primul pui al diavolului". Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte protrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine, începutul mândriei. Lepădarea acesteia o poate face însă numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumească şi şi-a strămutat puterea dragostei sale, toată, către Dumnezeu.

Când vrei cu toată sinceritatea şi tăria să birui piedica a doua a viciilor minţii, despre care credeai că eşti tu însuţi, atunci şi Dumnezeu sporeşte dragostea ta către Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât şi piedica din cale e mai mare. Cei ce, prin darul lui Dumnezeu, se izbăvesc şi de legăturile dinăuntru ale iubirii de sine, se poartă şi se mărturisesc pe ei înşişi, străini şi călători pe aici pe pământ.

Sufletul are şi el o parte pătimaşă, care, prin negrijă, nărăvindu-se cu viaţa cea trupească, aşa se învoieşte şi se leagă de tare cu plăcerea din lumea aceasta, încât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar vrea să-i fie veşnică viaţa aceasta vremelnică. Deci, ca să ne mântuim, trebuie să pierdem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimirea cu lumea, cu trupul şi cu avuţia, care toate aici rămân. Iar dacă nu ardem această înclinare a sufletului spre lume, sufletul întreg se pierde. Şi totuşi n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-şi curăţesc sufletul de patimi prin multe osteneli - şi sufletul are patimile lui: părerea, slava deşartă şi mândria – iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase, dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti, cad în primejdia de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet pentru faptul că se face curat, încât sufletele lor se sting şi se pierd. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti, te poate face să uiţi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăţia ispitelor. Sufletul însă care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentru sine, ci pentru Dumnezeu; sufletul care s-a izbăvit de sine şi petrece ca un dus din lumea aceasta.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006


joi, 18 februarie 2010

o dupa amiaza







„ Veţi şti atunci că inocent am fost/ şi că, la fel ca voi, aveam şi eu/ obrazul încrustat de bucurie/ de milă şi de furie, un chip/ de om la fel ca voi – şi-atât”B.Fundoianu

Dupa amiaza am plecat sa caut o cartulie.

El SI EA SE CASATORESC.Ei sunt bucurosi sa primeasca si o carte in dar de nunta.

In drumul meu, Biserica Rusa, intru...rugaciune, luminile stinse , doar lumanarile din altar palpaie si o voce care nu vorbete doar cuvinte ,ci cuvinte in lumina, rosteste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, rostita doar in perioada Postului Mare.

Se sfarseste repede, am ajuns tarziu si intamplator (ca un crestin neatent cu randuielile ),parintele miruie la rand pe fiecare , mai intai barbatii.
Plec , ploua incet, o iau pe Magheru.
Copertarea strazii cu casinouri si magazine dubioase i-a mai furat din poezie, s-or inchide ele intr-o zi...
Lasa, ma uit la oameni, ei sunt frumosi in ploaie, o doamna cu un palton lung ,gri , dintr-o stofa impecabila, subtirica si cu un chip angelic sub o caciula de blana alba, o papusa mica, clasa a noua, fit-fit din poponet, un domn fara umbrela, radios, cu un buchet de flori mici , albe, un domn si o doamna rotofei , sub o umbrela mare, intr-o dulce ciondaneala...ce lumina frumoasa da ploaia, iar eu nu am aparatul la mine...ma gandesc zambind la Monique... ce le-ar fi facut ea la toti.
http://moniquephotography.blogspot.com/2009/10/plimbare-la-gent.html
Masinile stropesc pietonii, ei si?Azi pietonii nu se supara !
El si ea se casatoresc, doar la starea civila .(starea civila, starea de stat drepti :) ...la cununie , in Biserica ...este starea de -a dreapta Tatalui...asadar tot drepti stai )Nu stiu unde s-au intalnit , cum s-au cunoscut , dara Dumnezeu le-a daruit un copilas. Peste o luna va veni si el pe lume cu dragostea lui de la Dumnezeu sa vada ce mai e de salvat pe aici.
El si ea nu s-au nascut in puf si nu dorm in puf.
V-am mai spus ca Dumnezeu e in firea omului, zicea parintele Rafail Noica.El si ea cred in Dumnezeu , nu se spovedesc inca(stiu ce greu e sa mergi prima data la Sfanta Spovedanie, sunt tot felul de ispite ca sa te impiedice sa ajungi) si nu s-au cununat.Nu pentru ca nu ar fi vrut .
El a considerat ca nu trebuie sa-si sperie copilul in timpul cat mama il tine in pantece si fiind Dumnezeu in firea omului si ascultand omul sufletul sau ...el si ea, s-au infranat cu usurinta de la cele trupesti in timpul sarcinii.
Trupul omului este templul Duhului Sfant.
Cand el si ea se cununa in Biserica , devin un singur trup si un singur suflet.
http://www.valeriugafencu.ro/scrieri/indreptar-la-spovedanie.html

Intru la Schitul Darvari ...ce loc minunat in inima Bucurestiului...lume multa, linistita, smerita,

preotii canta, canta si lumea, incet , sfios , in taina, cu credinta

Cu noi este Dumnezeu ...


Asculta mai multe audio Muzica



,,Să ascultaţi pricinile pentru care o au şi apoi ce să facă ca să nu le mai aibe.Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neaparat vine vrajbă în casă dacă:1. Căsătoria s-a început cu stângul adică cu desfrânarea.2. Mai vine apoi dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegiuită sau fără cununia bisericească. E un păcat pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunteţi aşa.3. Din curvii nemărturisite făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe sufletul şi pe trupul lor. Şi pentru că nu s-au mărturisit acel păcat are să le spargă casa tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru.4. Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat fata sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mărita pe fata ta numai pentru avere căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă şi cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cuminţiţi-vă părinţilor cu sfaturile când vă măritaţi fetele sau vă căsătoriţi feciorii.5. Nepotrivirea de vârstă, căci sunt părinţi care îşi mărită fetele de 14-15 ani tot din lăcomie de avere sau numai ca s-o ştie măritată. Şi la 17-18 ani fata lor e văduvă şi cu un copil. Asta pentru nepotrivirea de vârstă pentru că ce poate face o copilă faţă de un vlăjgan. Acesta e păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ţine ci se sparge. Şi părinţii aceia trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajbă. Din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtaşanie şi de rânduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă nu le păzesc cum să aibă linişte? Căci de nu păzeşte cineva poruncile lui Dumnezeu păzeşte pe ale diavolului şi atunci te arzi.7. Şi mai vine vrajba şi din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mărire sunt cei plini de fiere care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănânci carne multă şi când nu posteşti. Plin de fiere fiind se umplu de mânie şi astfel îşi sar în cap. Aşa pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn care i se pare că nu stă la locul ei, îi sare în cap celuilalt.8. Şi-o ultimă pricină este desfrânarea tuturor. Dar soţii cum desfrânaează când sunt legiuiţi? Aşa bine căci nu mai ţin nici o seamă de miercuri, vineri, de zilele de post, de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.``
Parintele Arsenie Boca

miercuri, 17 februarie 2010

cuvinte cu si despre Parintele Dumitru Staniloaie





Cum a fost în închisoare?”, „Ei, n-a fost chiar aşa de rău”, răspundea zâmbind


„Cum a fost?”, îl întrebam. „Ei, n-a fost chiar aşa de rău”, răspundea zâmbind. (Trebuie spus că în puşcărie a fost operat de hernie, fără anestezie, de către un alt deţinut, medic chirurg, cu un cuţit de bucătărie pe o masă de bucătărie). Îşi reproşa că din cauza lui am suferit şi noi, mama şi cu mine. „Bietele de voi! Prin câte umilinţe şi încercări aţi trecut”. Nu l-am auzit niciodată spunând un cuvânt rău despre cei care l-au adus în această stare. „Ce suflete chinuite!”, spunea.
O, câtă dreptate avea. În momentele grele am înţeles câtă dreptate avea. Am înţeles că dacă într-adevăr îţi pui nădejdea în Dumnezeu, te ajută, în mod concret, surprinzător de concret. Nu e o figură de stil. E cea mai firească şi cea mai lipsită de spectaculos realitate. Da, avea dreptate să fie atât de categoric. Prin cuvintele lui mi se dezvăluia modalitatea verificată de a vieţui şi a supravieţui. Şi i-am fost recunoscătoare pentru că mi-a dat sfatul cel mai înţelept, cel care mi-fost mai de folos în viaţă. Acela de a-ţi lua convingerile în serios.
L-am auzit de nenumărate ori spunând: ”Eu sunt preot, nu pot să fac asta.” Sau: ”Noi suntem o familie de preot şi trebuie să ne purtăm ca o familie de preot„ .
Acesta este lucrul cel mai important pe care l-am învăţat de la el: anume că la temelia întregii umanităţi, care se înţelege ca umanitate şi nu ca o specie animală cu funcţiuni exclusiv biologice, stau poruncile Domnului: „Să nu înşeli, să fii corect, cinstit, să-ţi respecţi cuvântul dat”…Ele sunt premizele oricărei aspiraţii către îmbunătăţirea spirituală, către dobândirea chipului de drept, bine plăcut lui Dumnezeu.(…) Depărtarea temporară, anii care s-au scurs de la moartea sa nu-i estompează chipul, ci îi conferă, pe măsură ce trece timpul, realele sale dimensiuni spirituale, care apar din ce în ce mai copleşitoare. Dincolo de capacitatea intelectuală, de puterea de sintetizare, de originalitatea gândirii, personalitatea sa s-a caracterizat printr-o acută luciditate, îndreptată mai întâi asupra lui însuşi. Prin severitatea cu care s-a privit şi cu care a aşteptat de la sine însuşi să valorifice darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Nu s-a cruţat, n-a dat dovadă de indulgenţă în ceea ce-l privea. N-a abdicat niciodată de la principiile pe care nu le-a expus numai în cărţi, ci le-a predicat atât prin cuvânt, cât şi prin întreaga sa atitudine. Şi cred că admiraţia pe care i-o nutresc sincer atâţia oameni, obligă nu numai la cunoaşterea şi exegeza operei sale, ci şi la adoptarea unei atitudini concrete de viaţă, aşa cum a trăit-o el şi a predicat-o cu consecvenţă.
Şi aş putea aminti aici cuvintele lui Shakespeare, care i se potrivesc foarte bine: ”mai presus de orice să-ţi fi credincios ţie însuţi” Aş adăuga: ţie însuţi şi înainte de orice lui Dumnezeu, în lumina Căruia existenţa capătă veridicitate, sens şi certitudinea veşniciei.

Lidia Staniloaie, fiica parintelui

Mulhouse, 14 feb.2010
Transcriere: Părinte Emil TANCA
Preluare: Lăcaşuri Ortodoxe


.....................................................................................................

Cele 5 inceputuri

Episcopul Nicolae este conştient întru tărie de bogăţia Sfintelor Scripturi. El socoteşte

întru totul firesc faptul că fiecare dintre noi trebuie să avem Evanghelistul nostru mult iubit.

"Unii oameni, potrivit alcătuirii şi aplecării lor duhovniceşti, află mai multă odihnă şi tămăduire pentru sufletul lor în Matei, în vreme ce alţii se folosesc mai mult de Marcu, Luca ori Ioan" (Naşterea Domnului III). Această diversitate trebuie să se vadă, de exemplu, în chipul în care fiecare Evanghelie începe într-un moment diferit: "Evanghelistul Ioan începe din veşnicie; Matei începe de la Avraam; Luca începe cu naşterea Mântuitorului pe pământ; Marcu începe cu Botezul din Iordan." De ce nu încep ei în acelaşi chip? Ca să ne arate, răspunde Episcopul Nicolae, că şi în noi înşine şi în realitatea din jurul nostru, se află patru feluri de început: "Unul este începutul nostru întru Dumnezeu, următorul este întru strămoşii noştri, cel de al treilea în părinţii noştri şi cel de al patrulea este la vremea când începem să ne arătăm cea mai mare lucrare a noastră în lumea aceasta." Hristos, adaugă el, mai are al "cincilea început", în relaţia Lui persoanlă cu fiecare dintre noi, "când El prinde viaţă în inimile şi minţile noastre ca singur Mântuitor al nostru" (Duminica dinaintea Botezului Domnului).

Sfantul-Nicolae- Velimirovici- Predici

marți, 16 februarie 2010

rugaciunea Sfantului Efrem Sirul


Dintre toate cântările şi rugăciunile din timpul Postului, o singură scurtă rugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti - Sfântul Efrem Sirul, praznuit pe 28 ianuarie:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

(metanie)

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului(roabei) Tău.

(metanie)

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

(metanie)

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului (pacatoasei)! ...( inchinaciune)

Dumnezeule ,curateste-ma pe mine pacatosul(pacatoasa)!... (inchinaciune)

Cel ce m-ai zidit Dumnezeule, mantuieste-ma!...(inchinaciune)

Fara de numar am gresit Doamne, iarta-ma!...(inchinaciune)

Aceste patru versete se repeta de trei ori,cu inchinaciunile respective


Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

(metanie)

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului(roabei) Tău.

(metanie)

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

(metanie)

Aceasta frumoasa rugaciune se rosteste numai in decursul Postului Mare, in fiecare zi de luni pana vineri Este o alternanta frumoasa de versete si metanii sau inchinaciuni, iar prin simplitatea ei ii vom patrunde repede esenta;invataturile ei ne vor ramene intiparite in minte tot restul anului.Daca nu stim cum se fac metaniile sau inchinaciunile, fie intram intr-o manastire sau o biserica si vedem , fie intrebam un preot, un calugar, o monahie blanda.Harul Lui Dumnezeu este acelasi peste tot.



duminică, 14 februarie 2010

Duminica Iertarii

Incepe Postul Mare


Din păcătoşi, sfinţi

Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină şi nu opt sute. Biserica aceasta, e una, e sfântă, pentru că Sfânt este Întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi. Celelalte "biserici" - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi, răzvrătiţi, şi ca atare nu sfinţesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul Însuşi, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica în care ne mântuim e apostolească, adică îşi are slujitorii urmând ca dar, prin punerea mâinilor unii de la alţii în şir neîntrerupt, suind până la Apostoli şi prin ei la Iisus Hristos. Toate celelalte "biserici" ivite după aceea prin chiar aceasta, sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.

Prin urmare, cei ce stăm sub semnul Crucii, câtă vreme petrecem în cortul pământesc, urmăm calea mântuirii în obştea Bisericii văzute sau luptătoare. Pe ea n-o înnegreşte rugina răutăţii, produsă de împrejurările pământeşti. Ea rămâne nemişcată şi neştirbită, deoarece, cu toate că e arsă din vreme în vreme în cuptorul prigoanelor şi încercată de furtunile necontenite ale ereziilor, ea nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învăţătură sau viaţă, în credinţă sau rânduiala ei. De aceea se întăreşte prin Har, înţelegerea celor ce cugetă la ea cu evlavie. Ea cheamă, pe de o parte pe necredincioşi, dăruindu-le lumina cunoştinţei adevărate; pe de altă parte păstoreşte cu iubire pe cei ce contemplă tainele ei, păzind nepătimaş şi fără beteşug ochiul înţelegerii lor.

Biserica de pe pământ se numeşte luptătoare, pentru că aci, sub povăţuirea ei, inşii din obşte au de purtat o întreită luptă, care ţine o viaţă întreagă: lupta cu ei înşişi, cu patimile contra firii, după trup şi după duh; o luptă cu lumea indiferentă şi necredincioasă; şi lupta împotriva uneltirilor vicleanului.

Păstorirea Bisericii urmăreşte ca nici unul din fiii Tatălui să nu se învrăjbească în sine însuşi, sau să se rupă din obşte şi din duhul dragostei lui Hristos. Căci El e cel ce uneşte obştea laolaltă, deci nimeni nu se mântuieşte răzleţindu-se de Biserică, oricât ar crede că în dânsul sălăşluieşte Duhul lui Hristos. Iar Biserica din Ceruri se numeşte biruitoare, fiindcă e alcătuită din: obştea bunilor biruitori mucenici, a sfinţilor slujitori şi cuvioşi şi a tuturor sfinţilor purtători şi mărturisitori de Dumnezeu, unde sunt aşteptaţi toţi ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârşitul veacului. Calea mântuirii, prin urmare, ne desprinde de pământ spre Cer, ca pe unii ce ştim că de la Dumnezeu am ieşit şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem şi lăsăm lumea ... Amin.

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006

sâmbătă, 13 februarie 2010

una caineasca


Am scris cateva cuvinte si le-am sters.Iar si iar de cateva zile incoa.
Mi s-a oprit in piept fiecare silaba.
Am stat si mi-am amintit cateva perechi de ochi mici , rotunzi, vioi sau melancolici.
Prima pereche de ochi , identici cu ai stapanului insotea si pazea pe omul in fas cafeniu care locuia intr-o cabana incalzita cu lemne, intre brazi , pe poteca ingusta la mica distanta de cabana unde-mi petreceam vacanta adolescentina.Era un caine mic ,nepretentios, era un caine filosofic, cel mai apropiat de stapanul sau ...filosoful,jurnalistul, esestul si scriitorul Constantin Noica
(O femeie frumoasă pe care întâlnirea cu cineva n-o face mai frumoasă e una din cele mai triste reuşite ale biologiei.Jurnal filozofic)Pe langa opera sa, din cei doi copii, baiatul , devenit de ceva ani parintele Rafail Noica, este retras in Muntii Apuseni, in asceza , in tacere si rugaciune, dand Slava Lui Dumnezeu pe care l-a gasit dupa multe cautari pe la multe alte religii.
Am mers pana acolo, am ratacit pe potecile strajuite de capite de fan trudite de putinii oameni ai locului.
Ca sa nu ne temem pe drumul de intoarcere, cainele parintelui Rafail ne-a insotit pana aproape de sosea.A mers 3 ore alaturi de noi, marcandu-si drumul si adulmecand poteca.
Se intunecase cand am ajuns la sosea.
(Parinte Rafail, ati spus ca pe meleagurile noastre ortodoxia este putin inteleasa si traita, am dori sa ne constientizati mai mult asupra acestui lucru?

Parintele Rafail Noica: Ma bucur de intrebarea asta. Ce mi s-a intamplat mie s-a intamplat multora in Apus cand ne-au lipsit cele ce luam de buna, am inceput sa cautam, cautand am gasit mai mult decat ne-am asteptat. In cazul meu, cand va spun ca am trait ortodoxia ca fiind insasi firea omului a fost acel mult mai mult decat ma asteptam. Intrebam pe Dumnezeu in taina inimii: Doamne! da de ce ar fi ortodoxia mai adevarata sau mai inteleapta sau mai adanca sau mai nu stiu ce decat protestantismul care-l descoperisem eu asa cum mi se parea. Mi-a aratat Dumnezeu ca nu era mai inteleapta, mai adevarata, era firea omului. De-aia este mai decat ori si ce. Orice religie, orice ratacire, orice ideal este un om care se cauta si ortodoxia este aia ce cauta omul.)


Altadata intr-o noapte recisoara, cu stele multe si cu luna, o seara de Duminica, o Duminica in care nu stiam ca locul meu e la Sfanta Liturghie, coboram de la Vf Omu. Era multa zapada pe varf.
Pe jepii mari insa era topita .
Un catel mic si cred ca foarte batran, se impleticise in bocancii mei si de la varful Omu si pana jos la Busteni nu s-a despartit de noi.
A fost o coborare incontienta, periculoasa, pe gheata, pe lanturi, noaptea.Catelul strangea si aducea inapoi toate puterile pe care le pierdeam... pe un traseu care vara nu dureaza mai mult de 3 sferturi de ora sa-l cobori...acum facusem 5 ore si nu vedeam orasul. aproape de dimineata am ajuns la masina, catelul era epuizat, l-am strans in brate , mi-a lins mainile, i-am dat biscuit si ciocolata, nu s-a atins de ele, cred ca voia doar sa doarma.
Si el a vrut sa doarma, a stat cat a putut de mult ca sa o mangaie, ca sa-i fie , ca sa-i dea , ca sa o invete dragostea.,,E soare, e dimineață.``
http://nnovalee.blogspot.com/2010/02/prietenul-meu.html

,,Câinele - singura vieţuitoare care a dus la perfecţiune vocaţia prieteniei.`` Constantin Noica
Am scris cateva cuvinte si le-am sters.Iar si iar de cateva zile incoa.
Mi s-a oprit in piept fiecare silaba. Marilena, te imbratisez!




vineri, 12 februarie 2010

o pisiceasca




Bun temei sa inveti lectii de la pisica.
Pentru o femeie mersul si tifla si riposta, invatate de la o pisica sunt intocmai precum buzduganul voinicului in lupta cu balaurul.
Caci daca voinicul cucereste fiara este si pentru ca ii cunoaste puterile, la fel si femeile ca sa cucereasca barbatul, trebuie sa-i cunoasca puterile.Nu cred ca poti cunoaste puterile cuiva mai mult decat atunci cand te iubeste.
Puterea cea mai mare a barbatului asupra femeii este atunci cand el o iubeste ...nu cand ea il iubeste .
El s-o iubeasca si ea sa-l aleaga pe cel a carui dragoste ...
(suspensie pisiceasca)

p.s. rugaciunea crestin ortodoxa, facuta dupa randuiala si cu binecuvantare, tine loc de toate pisicelile, dara pana ajungi la ea esti prea grozav ca sa ratezi o lectie atat de lumeasca precum este pisiceala

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/02/12/cum-sa-ne-rugam-eficient/


joi, 11 februarie 2010

ningea, ploua

Aseara tarziu in noapte ningea. Vreo sapte caini se adunasera in intersectie si nu stateau locului o clipa. Cred ca le era frig.
Atunci de la balconul meu a zburat o bucata de slanina, a cazut aproape de ei, nedumeriti s-au adunat in jurul ei si nu erau deloc suspiciosi ca de la cine vine, ca daca e o capcana hinghereasca...samd
Acum toate scarile de bloc sunt incuiate cu dispozitive electronice.
La ce-or folosi ca la securitatea persoanei nu au cum.
Vine un baiet sau o fata care imparte reclame la fiecare cutie postala, suna la oricine pana-i deschide cineva si intra fara greutate.
La fel poate sa vina si unu cu intentii gresite din punctul nostr de vedere.


Cati oameni nu au unde se duce intr-o noapte ca asta?
Ne pasa? Inimi inghetate ce suntem!
,,Cand ajunge omul sa inteleaga durerea omeneasca? Atunci cand va suferi si el aceeasi durere, atunci cand va suferi impreuna cu cel ce sufera. Atunci invata si intelege durerea celuilalt. Altfel este impietrit, nu se intristeaza, in afara de cazul in care este o fire buna. Dar cele ce sunt ale firii nu se bucura nici de cinste nici de necinste. Reusitele si caderile tin de voia cea libera.``
http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/02/11/daca-nu-vrei-sa-patimesti-inseamna-ca-nu-vrei-sa-te-ridici/


Aseara tarziu in noapte ningea
O bucata de slanina a zburat, dar nu apare stirea in ziare ...
Acum, ploua!
peste o vreme o sa-ti spun ca ... zoia


si nu ma refer la zoaie

miercuri, 10 februarie 2010

Dragostea duhovnicului de neam romanesc! Fiti Binecuvantat, parinte!


LA MULTI ANI, parinte Iustin Parvu!
http://picasaweb.google.com/atitudini.PV/ParinteleIustinParvuManastireaPetruVoda#5381954287297186530




http://vlad-mihai.blogspot.com/

Părintele Iustin Pârvu şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. La numai 2 ani, în anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor s-a înscris la Seminarul Monahal de la Cernica, de lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de Est, şi a ajuns până la Odessa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa săvârşind-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la „reeducare” la Piteşti, a fost trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie. După ce şi-a ispăşit pedeapsa, a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964, este eliberat şi devine muncitor forestier. După doi ani, în 1966, revine la viaţa monahală la Mănăstirea Secu. Din dorinţa de a-l controla, conducerea comunistă a ţării îl obligă pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, când s-a schimbat regimul politic, preotul Iustin se întoarce la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, este preot şi duhovnic la acestă mănăstire. Doi ani mai târziu, se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. În 1991 a întemeiat Mănăstirea Petru Vodă.
......................................................................................................

http://video.google.com/videoplay?docid=4086382910346847831#docid=-547234823161548742

De la anul care a tre­cut si pana acum, Par­in­tele Justin a par­curs o perioada nu tare usoara, in care s-a aratat ca sfin­tia sa ramane nu numai un lup­ta­tor impotriva comu­nis­mu­lui ateist, dar si impotriva cap­i­tal­is­mu­lui newage-ist, care printr-o aparenta lib­er­tate ilu­zorie, ne restrange de fapt si mai mult put­erea lib­er­tatii cu care ne-a inzes­trat Dum­nezeu. Putini au avut insa cura­jul sa il urmeze in aceasta lupta impotriva unui sis­tem antihris­tic, ce ne aduce cipuri si peceti impotriva invata­turii noas­tre orto­doxe si lep­adari de tot felul, mai mult sau mai putin con­sti­en­ti­zate. Aceasta mah­nire cre­dem noi ca i-a ramas inca in suflet Par­in­telui Justin si de aceea am convin­gerea ca o ati­tu­dine mai cura­joasa si mai sol­i­dara din partea noas­tra, si cu precadere a preotilor, de la care Par­in­tele avea mai multe pre­ten­tii, cu sig­u­ranta i-ar reda intru totul sanatatea, inca sub­reda acum, si dor­inta de a mai trai inca zece ani ala­turi de noi.

Pen­tru ca, la urma urmei, pen­tru cine ar mai vorbi? Pen­tru un neam surd si mut, care isi astupa ure­chile la glasul duhovni­cilor lui? Daca nici rugaci­u­nile si mijlocir­ile catre Dom­nul ale unui mare duhovnic nu ne izbaveste de acest duh mut si surd, atunci cand ne vom slobozi?

De 10 feb­ru­arie, Sfan­tul Har­alam­bie a cerut poate de la Dom­nul pen­tru nea­mul romanesc doi mari duhovnici, apara­tori ai Orto­dox­iei, Par­in­tele Justin Parvu si Par­in­tele Ioanichie Balan, care sa ne fie spri­jin si mijloc­i­tori pen­tru nevred­ni­cia noas­tra. Sa nu ni se para putin lucru aceasta. Sa urmam asadar vie­tuirii si cred­in­tei lor, ca sa nu ne osandim si mai mult inain­tea Jude­catii lui Hristos!

a con­sem­nat Mon­ahia Fotini

balada rock


cand incepi sa devii femeie
nu stii,
sa fii mai baietoasa
sau mai tare-n feminitatea ta,
ca nu stii nimic despre baieti
si-atunci vrei sa stai in preajma lor
sa le intelegi firea
sa faci ce fac ei,
ca sa scapi de eticheta de plangacioasa
sa fii curajoasa,
sa fii ca ei

si zic baietii,
care daca te-au primit intre ei,
ce mai, daca porti haine rock,
esti fata buna,
si cum persoanele de fata se exclud
ei vorbesc de fata cu tine,
ca femeile sunt proaste
tie ti-au zis ca esti frumoasa,
ca esti prietena lor
ce mai
vai, dar tie ce-ti mai trebuie frumusete
cand ala de care te-ai indragostit e in alta gasca,
pentru el probabil ca esti o proasta
daca nu te-a ales, daca nu te-a cules ... in gasca lui

si plangi sa nu te vada nimeni,
si te uiti ca nici frumoasa nu mai esti,
si incepi sa devii mai desteapta,
cand il intalnesti.

si la toate care le spune el
tu-i dai cele mai inteligente replici,
si esti ca la lupta
sa raspunzi bine, sa fie un raspuns destept
ca sa fii fata desteapta, nu?
si ramai cu raspunsul tau, cu mereu ultima replica
si rasufli usurata ca ai fost desteapta si poate ai trecut testul lui de inteligenta

si-l vezi cum fuge pe motocicleta lui
un val de praf se pune intre el si tine,
prin care se vede vag o urma de soare
o speranta care ti-aduce tusea ...si junghiul




si asa trece caru` peste tine, trece si trenu si tramvaiul
vin ploile, vin iernile
vine soarele si te usuca de dorul lui si de neiubirea lui
de intrebarile tale,
ca unu-ti spune ca esti frumoasa
dar nu acelasi ca esti si desteapta,
unu e mandru ca esti in gasca lui
dar tu esti indragostita de altul din alta gasca.
pentru ala nici frumoasa, ca sa fii prostita,
nici desteapta nu esti,
deci nu prezinti interes
un fel de :
imi place foarte mult de tine, dar nu te iubesc

si iar trec anotimpurile
si te intrebi
de ce nu te invita nimeni la un covrig cu sare si mac
sa treci in clipa urmatoare
prin gaura covrigului
intocmai cum tigrul sau leul trece la circ
prin inelul de foc?






...
pana cand intr-o zi
iti spune unul si acelasi
ca esti frumoasa si desteapta
te invita la un covrig cu mac si sare
ca o leoaica trecuta prin cercuri de foc
(,,leoaica tanara iubiea``)
si in sfarsit devii si tu
femeie

mai bine zis,
muiere
adica va repet (asta o stiu de la actorul Amza Pellea)
ai inmuiat inima unui barbat



luni, 8 februarie 2010

sah mat la regina angliei




Asculta mai multe audio Incredibil


Predica la Duminica lasatului sec de carne
( a Infricosatei Judecati )

Despre infricosata Judecata de apoi
Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea Judecatii lui Hristos,
ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau
(II Corinteni 5, 10)
Iubiti credinciosi,
Astazi (Duminica 7 februarie) am auzit toti cei de fata cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea Infricosata Judecata de apoi. Sa stiti ca nici un lucru de la intemeierea lumii si pina la sfirsitul veacurilor nu este mai infricosat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici ingerii nu pot sa ne spuna cu deamanuntul despre acea preainfricosata venire a Domnului, cind va judeca toate neamurile pamintului de la Adam si pina la sfirsitul lumii. Noi, fiind prea neputinciosi si nepriceputi, nu vom putea vorbi despre acea negraita spaima si infricosatoare venire a Domnului.
Dar din cele ce am auzit astazi in Sfinta Evanghelie si din cele ce arata dumnezeiasca Scriptura, precum si din invataturile Sfintilor Parinti despre Judecata zilei celei mari, vom insemna aici citeva invataturi dupa a noastra slaba pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Si vom arata mai intii cu marturii din Sfinta Scriptura, in ce chip va veni Domnul si care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecata vor fi trimbitele cele ceresti. Acest adevar ni-l arata Mintuitorul, zicind: Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trimbita (Matei 24, 31). De aceea si Sfintul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecatii de apoi "ziua trimbitei si a strigarii" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre invierea mortilor si glasul trimbitei ceresti, zice: Deodata, intr-o clipeala de ochi, la trimbita cea de apoi; caci trimbita va suna si mortii vor invia nestricaciosi. Si in alt loc, aratind ca trimbitele vor insoti pe Domnul la Judecata , zice ca: Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trimbita lui Dumnezeu, se va pogori din cer (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).
Sfintul Ierarh Grigorie Teologul, aratind taria glasului si puterea acelor trimbite care vor anunta venirea Domnului, zice: "Infricosat este glasul trimbitelor, la care se supun stihiile, care despica pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi si vor sfarima porti de arama si vor dezlega si vor risipi legaturile mortii".
Al doilea semn, care se va arata dupa sunarea cea cu mare strigare a trimbitelor, va fi invierea mortilor. Dar oare, fratii mei, in ce fel vor fi trupurile dreptilor si ale pacatosilor la invierea cea de apoi? Oare vor invia asa cum le punem noi in sicrie si in morminte? Nu, caci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la invierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile dreptilor, in vremea Judecatii de apoi, vor fi impodobite cu patru daruri alese: cu darul stralucirii, al usurimii, al subtiratatii si al nepatimirii. Deci fiecare trup al celor drepti, cu nemasurata raza ca soarele va straluci, dupa cum si Insusi Stapinul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru Imparatia Tatalui lor (Matei 13, 43).
Prea minunata va fi atunci acea usurime si lesne miscare a trupurilor dreptilor incit sa poata umbla in fiecare parte a lumii dupa voia lor, fiindca nici o intirziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arata si inteleptul Solomon care zice: Ca niste scintei care se lasa pe miriste asa vor fi (Intelepciunea lui Solomon 3, 7) caci scinteile cind sunt purtate de vint, pretutindeni cu mare usurinta se raspindesc. Trupurile dreptilor vor avea si subtiratate, incit cu toata lesnirea sa poata trece prin celelalte materii. Asa a trecut trupul Stapinului nostru Iisus Hristos dupa inviere, prin acea piatra mare care zacea deasupra mormintului, fara a rupe pecetile si a intrat prin usile incuiate in casa in care erau ucenicii adunati de frica iudeilor, ca un duh preasubtire care nici in ziduri nu se tine, nici in usi nu se impiedica.
Despre aceste patru daruri ale trupurilor inviate, Sfintul Apostol Pavel zice: Se seamana intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune (I Corinteni 15, 42). Iata darul nepatimirii. Se seamana intru necinste, inviaza intru slava. Iata darul stralucirii. Se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere. Iata darul usurimii. Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43-44). Iata darul subtiratatii.
Sa aratam pe scurt si in ce fel vor fi trupurile inviate ale celor pacatosi osinditi la munca vesnica. Mare va fi deosebirea trupurilor celor pacatosi de trupurile luminate ale dreptilor si sfintilor lui Dumnezeu. Fiindca in loc de stralucire, se vor imbraca cu adinc de intuneric care va fi asemenea cu prea adincul intuneric al iadului. In loc de frumusete, trupurile pacatosilor vor avea uriciune plina de scirba. In locul usurimii trupurilor dreptilor, trupurile pacatosilor vor fi prea grele si greu de miscat, ca sa nu urmeze cu osirdie dumnezeiestile porunci. Caci singure trupurile acestea ale pacatosilor vor fi spre munca vesnica si fara sfirsit.
Iubiti credinciosi,
Ce alte semne vor urma inaintea venirii Domnului la judecata? Citim in Sfinta Evanghelie ca atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, dupa intelesul Sfintilor Parinti este Crucea lui Hristos pe care si-a dat duhul (Ioan 19, 30). Unii zic ca indata ce se va arata Crucea pe cer, se va insemna cu acest semn fruntea tuturor dreptilor (Apocalipsa 7, 3). Vazind semnul Sfintei Cruci pe cer, vor plinge toate neamurile pamintului (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plinge la aratarea ei toate neamurile pamintului? Vor plinge atunci toate popoarele pentru ca vor cunoaste al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plinge toti care nu au cinstit Sfinta si de viata facatoare Cruce, altarul cel preasfintit cu Singele lui Hristos si semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci paginii, necredinciosii si sectantii care n-au cinstit Sfinta Cruce si nu s-au inchinat semnului Fiului Omului?
Dupa aratarea Sfintei Cruci pe cer, la infricosata Judecata va veni Iisus Hristos intru slava si putere, cum spune in dumnezeiasca Evanghelie: Si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa (Matei 24, 30).
Iata si citeva prealuminate marturii care ne arata slava cea negraita cu care va veni Domnul la infricosata Judecata. Sfintul prooroc David, zice: Foc inaintea Lui va merge si cu vapaia va arde imprejur pe vrajmasii Lui (Psalm 49, 4). Si iarasi: Luminat-au fulgerele Lui lumea, vazut-a si s-a cutremurat pamintul; muntii ca ceara s-au topit de fata Domnului, de fata Domnului a tot pamintul; vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut toate popoarele slava Lui (Psalm 96, 4-6).
Iar marele prooroc Isaia, despre infricosata venire a Domnului, zice: Caci Domnul vine in vapaie si carele Lui sunt ca o vijelie, ca sa dezlantuie cu fierbinteala minia Lui si certarea Lui cu vapai de foc. Domnul va judeca cu foc si cu sabie pe tot omul si multi vor fi cei care vor cadea de bataia Domnului! (Isaia 66, 15-16). Iar linga infricosatul scaun cel de vapaie al Domnului va sta Preasfinta si Preacurata Nascatoare de Dumnezeu de-a dreapta tronului Preavesnicului Imparat, dupa cum este scris: De fata a stat imparateasa de-a dreapta Ta... (Psalm 44, 11).
Inaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai intii statatori, iar dupa acestia stapiniile, incepatoriile si inaintea lor Arhanghelul Mihail, incins cu sabie de vapaie si stralucind ca un fulger si ca un mai mare ostas al marelui Imparat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii si multimea cea fara de numar a Ingerilor si Sfintilor, cu sabii cu doua taisuri in miinile lor, ca sa razbune pe neamuri si sa pedepseasca pe popoare (Psalm 149, 6-7). Oare cine va putea sa stea atunci inaintea Judecatorului Celui Preainfricosator si nemitarnic?! Acestea le-a cugetat si Proorocul Isaia, care zice: Intrati in crapaturile stincilor si va ascundeti in pulbere de la infricosata fata a Domnului si de la stralucirea slavei Lui (Isaia 2, 10).
Sfintul Evanghelist Matei spune urmatoarele despre venirea Domnului: Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa. Si iarasi zice: Cind va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale (Matei 24, 30; 25, 31). Sfintul Evanghelist Luca, de asemenea Il arata venind pe nori cu putere si cu slava multa (Luca 21, 27).
Dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face in vazduh, deasupra vaii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile si limbile, de la primul Adam pina la ultimul om. Apoi ii va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stinga (Matei 25, 32-33). Dupa aceasta vesnica despartire a celor buni de cei rai, va incepe judecata cea mare.
Dar cine ne va piri atunci in fata Dreptului judecator? Insasi faptele noastre rele pe care le-am facut si nu ne-am pocait. Apoi ne vor osindi duhovicii, carora nu ne-am spovedit de toate pacatele, nici am facut canon pentru ele. Apoi ne vor osindi ingerii care ne-au fost pazitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osindi si ingerii care au scris toate faptele noastre din copilarie. Dar cel mai mare piris care ne va piri si ne va cere pedeapsa si osinda vesnica de la Dumnezeu in ziua cea mare a Judecatii de apoi, va fi diavolul pe care noi acum il ascultam si facem voile lui si nu ne pocaim in fiecare zi de cele ce facem.
Vai de noi! Ce vom face atunci daca ne va gasi moartea si judecata nespovediti si nepocaiti? Ce ne va folosi atunci viata aceasta amagitoare si trecatoare in care acum ne desfatam? Ca ne legam cu inima de ea si de grijile veacului de acum, incit uitam de moartea care vine si de osinda cea vesnica care ne asteapta in ziua cea mare a Judecatii de apoi. Vedeti, fratii mei, cum toti murim si nimeni din oameni nu ramine pe acest pamint, oricine ar fi el. Vedeti ca cel ce moare, de fata fiind noi, i se leaga limba, i se schimba ochii, ii tace gura, i se opreste graiul, cind vede pe dumnezeiestii ingeri cum cheama sufletul din trup! Atunci macar imparat de ar fi, macar sluga, macar stapinitor a toata lumea, tot se cutremura, se tulbura, se inspaiminteaza, vazind puteri infricosate, vazind chipuri straine, vazind fete aspre si posomorite, vazind rinduielile ingeresti pe care niciodata nu le-a mai vazut.
Atunci luind ingerii sufletul prin vazduh, il duc la judecata, intru care stau incepatoriile, stapiniile si tiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pirisii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti, si luatorii de seama si ingerii in vazduh intimpinindu- l, cer seama si il socotesc si ii aduc inainte pacatele lui si zapisele lui cele din tinerete, cele din batrinete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin lucru, cele prin ginduri si cele prin aduceri aminte. Multa este frica acolo, mare este cutremurul ticalosului suflet atunci, care patimeste de la multimea milioanelor de diavoli.
Iubiti credinciosi,
Evanghelia Duminicii de azi este cea mai infricosatoare din tot cursul anului, pentru ca ne vorbeste despre sfirsitul lumii care este tot mai apropiat si de marea Judecata de apoi a tuturor oamenilor si a ingerilor rai. Aceasta este a treia si ultima Duminica pregatitoare pentru Sfintul si marele Post, pentru ca ne aduce aminte de sfirsitul veacurilor, de Judecata, de osinda vesnica a pacatosilor si de rasplatirea dreptilor in Imparatia Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfintului Post, se va impaca cu aproapele sau, se va ruga mai mult, se va spovedi cu cainta de pacatele sale si va primi cu mare evlavie Trupul si Singele Domnului nostru Iisus Hristos. Iata folosul acestei Duminici.
Se cuvine sa ne amintim ca la Judecata de apoi, Dreptul Judecator va spune celor de-a dreapta Sa: Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii, caci flamind am fost si Mi-ati dat sa maninc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine... Adevarat zic voua, intrucit ati facut unuia dintr-acestia ai mei prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 34-40).
Vedeti, fratii mei, cita putere are la Dumnezeu milostenia si iubirea aproapelui? Vedeti ca milostenia se lauda asupra judecatii? Vedeti ca cine face milostenie la saracii suferinzi, atit materiala pentru trup, cit si spirituala pentru suflet, acela se mintuieste cel mai usor? Vedeti ca mai mare decit toate faptele bune este dragostea si fiica ei milostenia? De aceea va indemn ca pe aceasta s-o iubiti, pe aceasta s-o lucrati mai mult decit pe toate celelalte, mai ales in sfintele posturi, si veti avea rasplata vesnica in ceruri.
Auziti ce zice Dreptul Judecator si celor zgirciti si rai de la stinga Sa, care nu fac milostenie in viata: Duceti-va de la Mine , blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si ingerilor lui, caci flamind am fost si nu Mi-ati dat sa maninc... (Matei 25, 41-45). Vedeti ce mare este pacatul lacomiei si al neiubirii de oameni.
Sa ne fereasca Dumnezeu de acest cumplit pacat. Iar noi sa incepem Sfintul Post chiar de astazi, lasind sec de carne. Apoi sa ne impacam cu toti ai nostri, sa postim, sa ne rugam si sa facem milostenie si orice fapta buna, dupa putere.
De vom face asa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la Invierea Domnului , iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicindu-ne cu dulce glas: Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita pentru voi de la intemeierea lumii. Amin.

duminică, 7 februarie 2010

Sfanta Liturghie si Holograma!






Noaptea a trecut repede. M-am trezit de cateva ori si mi-am lipit ochii si nasul de geam.Intersectia e luminata si acoperita de zapada.Ce cumpatata e bucuria ninsorii in linistea noptii, atat de cumpatata ca o vezi trecand catre dimineata.
M-am imbracat asa cum merg in turele din munti, cand vine primavara.
Trecuse bine de ora 8.Cateii fara stapani sunt si ei cuprinsi de bucuria cernuta din cer de Dumnezeu.Sar in zapada necalcata.Latra , mananca zapada, fac pipilica repede la vreun copac sau la vreo roata de masina si iar se iau landra unii dupa altii.
Azi merg pe jos, fara troleu , fara masina, aleg sa merg la bisericuta din curtea Centrului Fortelor Terestre, o bisericuta de lemn ,mica si proteguita de multime de Sfinte Moaste, de Sfantul Stefan cel Mare si Sfantul Gheorghe.
Trei km prin zapada necalcata au ars ceva vapai sufletesti si trupesti.
Doi catei , ne-au insotit de acasa pana la bisericuta...veneau din cand in cand sa-i mangai putin pe capsor,nici nu stiu ce ma faceam fara ei ... ca pe drum mai sunt si alte primejdii cu colti si blana, dara ei cei doi catei , unul alb cu ochiul patat cu negru si celalat cafeniu , pe toti i-au pus la punct .

Curata zapada si binecuvantata , starneste bucurii nebanuite in adancul inimii...zambeam fara motiv .Pe alocuri incepusera sa misune oamenii, ba la piata , ba la dezapezit.
Cum sa impart eu bucuria din inima mea cu ei ?Daca le dadeam buna ziua, isi puneau problema ca nu-si amintesc de unde ma cunosc...asa ca le-am zis din toata inima:Doamne Ajuta si bun lucru (dupa caz , la cei care dadeau zapada din drum)
si de la caz la caz mi-au raspuns asa: ,,da``, ,,merci``,saru mana , multumim``, Doamne Ajuta

Dar de ce mi-ai zis Doamne Ajuta ma intreaba o femina plapanda?
Pentru ca asa se salutau crestinii inainte vreme si pentru ca merg la Sfanta Liturghie, unde coboara Sfantul Duh asupra oamenilor si asupra pamantului si ingerii si Maica Domnului si Dumnezeu.

E Duminica.
Astazi se lasa sec de carne, adica doar azi mai papam carne,
pana la Sfintele Paste nu ne mai intoxicam cu ea.
Urmeaza Saptamana Branzei,
in care dupa Sfintii Parinti (de la care avem Sfanta Traditie a Bisericii Lui Dumnezeu), fiind saptamana branzei , mancam ceea ce e branza sau lapte,
dupa alte interpretari, saptamana aceasta se mananca ceea ce e alb ca branza ...lapte, oua, peste (probabil se presupune ca e carne alba...aha, somon nu e voie, dar e tot peste , nu?).In calendarul crestin ortodox b`n`cuvantat de BOR, suntem dezlegati sa tinem postul acesta usor catolicizat care permite veti vedea si in timpul postului mare niste dezlegari dubioase, ca doar vedem ca BOR de ecuminesm e for motor, nu for crestin ortodox.

La geto-daci, acelasi post se numea Candi-Diana, "Zilele Albe; Zilele Purificarii" sau Can-Tabaza, "Hrana Curata".

In predica parintelui Valentin, o predica militaroasa si foarte interesanta , in acelasi timp si blanda si stiintifica, am aflat ca patru insusiri va avea omul cand va invia cu cei de-a dreapta Tatalui(la a doua venire a Domnului pe pamant , venirea cu Slava de data aceasta, nu intru ridicarea pacatului, ca atunci cand s-a rastingit pe cruce )...avand aceleasi caracteristici pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a avut la invierea sa din morti: stralucirea, subtirimea(a iesit din mormant, fara sa dea lespedea la o parte), usuratatea(aproape toti am vazut filmul 21 grame), nepatimirea (adica nu mai putem face nici fapte bune si nici rele)
exact ca în pictura părintelui Arsenie, de la catedrala taraneasca de la Draganescu de langa Bucuresti
(mai multe aici:
http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/02/07/predica-la-duminica-infricosatoarei-judecati-despre-antihrist-si-sfarsitul-lumii/


Iaca Holograma !

Holograme suntem si acum, doara ca pacatele trupului si sufletului si cardasia cu ispitele diavolului ne intuneca, ne fac sa fim carne, materie.
Medicina si fizica cuantica demonstreaza ca celulele corpului uman emit lumina...suntem bioluminescenti... cu cat mai buni ( mai aproape de Dumnezeu , care e cel care ne-a facut pe noi si tot ce e pe pamant) cu atat mai luminosi.

Gandeam toate astea, la intoarcere de la Sfanta Liturghie si printre toti oamenii buni si cateii jucausi , am dat de doi parinti foarte buni, ei dezapezeau drumul si masina, iar ala micu:) statea ca un ghiocel intr-un jilt de zapada.
Ce bucurie !

Sunt in casa , imi scot caciuloiul de pe tartacuta, miroase a mir, se raspandeste in aer de pe fruntea mea, insemnata cu mir sub forma de semnul crucii la sfarsitul Sfintei Liturghii de Duminica ... (mir=pace)

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare

Arhivă blog