La Multi ani!

Bob a plecat la serviciu.
I-am impachetat de cu zori prajiturile si placinta cu branza sarata, facuta cu drag dupa reteta strabunicei.
Pentru colegi ...carora le doresc multa sanatate!


Nu , nu sunt pesimista si nici prea cinica, doar ca recunosc ...eu am facut prajiturile si nu e prima data.
Prima data a fost cand am facut bezele.
Mmmmm ce-mi place sa sparg bezele intre dinti si sa-mi ramana firimituri lipite pe buze.
Bezele cu mot,albe, roz sau fistichii de la vechile cofetarii!
Ale mele in loc sa stea mot, s-au baltit si s-au stacojit, s-au lipit atat de bine de tava, ca nu le-a mai putut desparti nimeni.
Niciodata!
Tava a fost ingropata, ca sa stergem urmele, noi cei care avusesem ideea cu bezelele , dupa multe alte idei pentru care parintii isi puneau mainile in cap.Si bunicii!Strabunicii erau mai distractivi.Nu se valvoiau din orice!

Isler, dom`le...Isler am facut pentru Bob!Cantitate dubla!Niste fursecuri cu mult unt , nuca, lapte , oua din belsug, lipite cu crema de vanilie si ea cu unt, glazurate cu ciocolata si nuca.Numai ca mie,dupa ce-am decupat si lipt si glazurat, mi-au ramas piese in plus,precum reparatorului de televizoare de pe vremuri, cand dupa ce schimba lampile, condensatoarele, lipea firele cu letconul inmuiat in fludor si punea capacul,constata scarpinand-si ceafa transpirata, ca au ramas niste piese pe afara.



Asa ca le-am lipit cu ce-am gasit comestibil si le-am mai inflorit si eu pe ici pe colo.Sunt pentru acasa!Margine, cum ar veni!

Bob ne-a scos in parc,pe un ponton ne-a cinstit cu inghetata si limonada si ne-a dus la teatru.
Bob-boierule, esti cel mai bun!Cretule!

Mi-am luat la pachet pantofii galbeni cu toc.
Cu toc eficient de inalt ca sa ma simt muiere.
Noua romancelor obinuite nu ne lipsete plasa pe langa poseta.
In timpul saptamanii caram in ea, intotdeauna se gaseste ce, de la piata sau de la lucru.
Duminica... pantofii cu toc.

Am ras sau am suras, ce bine au jucat-o!Am aplaudat in picioare! Ce actrite frumoase ,ce talent ...Vizante te iubesc!
Si zic si eu ca-n piesa : Imi place painea prajita cu unt si dulceata!

Si-atunci de ce m-am chinuit sa fac o zi intreaga Isler cantitate dubla, taiat cu paharul cu diametrul de 56 mmm din care au rezultat 41 bucati lipite sitaiate si cu un alt pahar, cu diametrul de 33 mmm, din care au rezultat 32 bucati lipite si care culmea se poate manca doar dupa trei zile ...ca sa fie fraged?
Azi se pot manca!
Toate sunt in pachetele de azi dimineata cu care a plecat Bob la serviciu!
Nu stiu ce gust au,a inceput postul Sfintilor Petru si Pavel, poate ca acestea : http://dulciurifeldefel.blogspot.com/2010/05/islere.html
Sunt usor obosita! Ma duc sa ma intind ca untul pe o felie de paine prajita! Pana intr-o ora sa nu strigati prea tare la mine:

Dulceata mica!
:)















La Multi Ani!







Sa te nasti la vremea cand florile campului traverseaza timpul, e ca si cum te-ai uita flamand la bucata de paine care miroase a ingeri si ai vedea alaiul cu care a copilarit si a crescut si s-a maturizat bobul de grau.


La Multi Ani, Bob :)!

Rusalii cu maci si flori de camp

E de neinteles de ce majoritatea celor care traiesc in afara Romaniei, romani fiind, se intorc la drumurile sparte, la harababura din tara , la aproape nimic vizibil civilizat, cu sentimentul ca vor sa-si sarute pamantul cum coboara din avion.ori din otocar ori masina pe patru roti ori calare ori pe jos.
De la Inviere , Sfintele Paste, pana la Inaltarea Domnului(intotdeauna intr-o zi de joi)au trecut 40 de zile.
Dupa zece zile , Duminica este Pogorarea Sfantului Duh.Si asa 40 zile+ 10 zile , se face vorbire despre cincizecime.
Adica, a plecat Domnul nostru Iisus Hristos la cer , ne-a aratat ce avem de facut, pe ce cale sa o apucam, ca sa traim vesnic in odihna si pace si sa ajungem in Imparatia Cerurilor, trimitindu-ne drept ajutor Duhul Sfant.

Binele din Imparatia cerurilor este asadar in cer , nu pe pamant, sederea noastra aici este doar pregatitoare, intocmai cum pruncul in pantecele mamei se pregateste 9 luni sa inceapa viata in afara si ca sa nu ni se urasca de prea mult bine, aci unde traim noi cei cazuti dimpreuna cu toti cei cazuti din harul dumnezeiesc.( ca am mai auzit oameni care de bine ce le e isi dau singuri cu stangul in dreptul) , aici unde suntem cazuti in firea pacatoasa, Dumnezeu ingaduie necazuri, boli, ca sa ne intarim in alegerea pe care o facem. Putem alege sa traim in Imparatia Cerurilor, unde nu este durere , nici intristare , nici suspin sau putem alege caderea definitiva in cazanul cu smoala.
Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, in Om , s-a facut din Duhul Sfant si din Pururea Fecioara Maria.
Duhul Sfant purcede de la Dumnezeu Tatal.
Domnul nostru Iisus Hristos, ,,Unul nascut , nu facut, care din Tatal s-a nascut , mai inainte de toti vecii.``, capata trup pe pamant ca sa fie asemenea noua, prin intrupare de la Duhul Sfant si Pururea Fecioara Maria.
Maica Domnului cu o viata pamanteasca in curatenie si rugaciune a fost aleasa pentru a fi salasul Duhului Sfant, loc sfintit in care sa se nasca intocmai ca pe pamant, Omul Iisus Hristos.

Asadar Maica Domnului nu e o femeie oarecare, a trait in curatie si rugaciune, in credinta, aleasa fiind sa dea nastere Mantuitorului , fara sa se strice fecioria ei.Un lucru peste firea noastra pacatoasa de intelegere, dar un lucru in care credem mai devreme sau mai tarziu.


Dupa pogorarea Sfantului Duh , Biserica praznuieste Sfanta Treime :Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh- treimea cea de o fiinta si nedespartita... o mare taina despe care s-au scris nenumarate pagini.

De atunci exista icoanele, Biserica si cele 7 Sfinte Taine, cele 10 porunci si propovaduirea Sfintei Evanghelii de catre Apostoli.
Capul Bisericii este Domnul nostru Iisus Hristos si calea ce ne-a dat-o El.
Gresit denumita catolica, biserica condusa de papa, in care el se autodenumeste capul bisericii,este corect numita biserica papistasa sau romano-catolica.
O tara nu are nevoie de presedinti, de regi , de conducatori de orice fel, ci de oameni intelepti si de prooroci, de Biserica .
Lupii in blana de oaie nu sunt din Biserica, ei pot fi eventual dintr-o institutie cu nume asemanator, intocmai cum pe o cutie de suc pe care scrie suc natural , intalnim explicatia ca sucul e natural identic cu cel natural in ce priveste culoarea, gustul, aspectul, dar pe cand sucul natural e obtinut din fruct adevarat, sucul natural identic e dintr-un fruct care doar seamana cu fructul natural , dar nu rasare din pamant , ci din eprubeta.

Din toata valtoarea orasului, a clasificarilor si a judecatilor, m-am dus pe campul plin de maci si alte flori si l-am vazut pe Dumnezeu in toate.
Ziua pogorarii Sfantului Duh.
De asta iti vine sa te pleci in genunchi la pamant si sa-l saruti cand vii de departe, e pamantul in care in fiecare zi prin Sfanta Liturghie pogoara Sfantul Duh.
Caci in multe manastiri din Romania se face zilnic Sfanta Liturghie,iar in bisericile de mir ( adica in preajma carora traiesc mirenii, noi astia cu sirvici ori pensioara ori copchii de crescut ori cu somaj ori fara ori cu vreo fafacere)in zilele de Duminica (Ziua Invierii Domnului)si la praznice imparatesti.
Pogorarea Sfantului Duh aduce pacea.
Cu cat ne rugam mai putin , cu atat mai putin avem in noi Duhul Sfant, suntem mai lipsiti de pace interioara.
cred ca pentru asta se spune ca Biserica e in noi.
Cand nu va mai fi pace nicaieri , atunci nicaieri nu va mai fi fost facuta Sfanta Liturghie.
Atunci va veni si Domnul nostru Iisus Hristos sa ne salveze si sa ne separe , unii de-a dreapta , altii de-a stanga .





...........................................................................

Stiati ca:

Biserica Ortodoxa este Biserica Catolica (Universala). Asa a fost dintotdeauna. Biserica papei este biserica romano-catolica. Cind romano-catolicii s-au despartit de Biserica in 1054 nu au incetat sa foloseasca in mod fraudulos numele de catolic si sa se pretinda catolici. In mod asemanator, in 1924, ecumenistii si-au insusit numele de ortodox si au continuat sa se pretinda ortodocsi pina in zilele noastre.

Catolic este un cuvint grecesc: Katholikos (καθολικoς ,καθολικής) si inseamna universal.

Crezul de la Nicaea (Nicene, Niceea) a fost scris in greaca in 325 AD. Crezul in celelalte limbi, inclusiv latina , sint versiuni ale originalului in greaca.

“Είς μίαν, αγίαν, [SIZE=3]καθολικήν[/SIZE] καί αποστολικήν Έκκλησίαν.” (greaca)

“Et unam, sanctam,[SIZE=3] catholicam[/SIZE] et apostolicam Ecclesiam.” (latina)

Soborniceasca este un cuvint de origine slavona (de la soboru). Slavii au fost crestinati tirziu, la sfirsitul primului mileniu. Limba liturgica la romani nu este nici de origine latina, nici greaca, ci slavona. Numai in limbile slave si in romana se foloseste soborniceasca in loc de catolica in crez.

“Во едину Святую, [SIZE=3]Соборную[/SIZE] и Апостольскую Церковь.” (in slavona si transcriere ruseasca)

De ce a intrat asa in lumea slava, ca e catolica sau soborniceasca nu schimba cu nimic crezul, dar confirma uzurpatorului de nume pretentia. Macar sa fim atenti ca atunci cind ne referim la supusii papei sa-i numim romano-catolici si, pentru ca istoria sa nu se repete, sa le spunem si ecumenistilor neo-ortodocsi, iar bisericii ecumeniste Biserica Ortodoxa de Stil Nou.

de la : http://vechiul-testament.crestinortodox.ro/forum/member.php?u=15936

Frica de morti

Cui e frica de ce-ar putea sa iese dintr-un sicriu?
Ce ar putea sa iese dintr-un sicriu?
Un mort sau un viu!

Un mort-mort nu mai misca, nu poate iesi singur .


Un om inviaza din morti prin minune dumnezeiasca !(Moartea clinica nu intra aici, intrucat nu despre o astfel de ,,moarte`` vorbim)
Un mort care misca este acela care nu crede in Inviere!

Un mort-mort care misca (am vazut in filme) in preajma caruia mori de frica poate sa fie un drac, ei cauta sa ne insele prin toae metodele ca sa-L pierdem pe Dumnezeu.
.Sfanta Cruce facuta mare si marturisitor, cu credinta , in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si numele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos ... il defaimeaza pe al cu coarne si frica dispare din noi.


La toti ne e frica de ceva , candva...dar ei i-a fost frica noaptea cand catelul se cerea la afara : http://nnovalee.blogspot.com/2010/05/poveste-din-cripta-scarii.html


21 Mai – Pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)


Sfanta Imparateasa Elena este cea care a plecat in cautarea Crucii pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos si a crucilor celor doi talhari intre care Mantuitorul a fost rastignit.

Pentru ca le-a gasit pe toate trei pe locul rastignirii , se punea problema care dintre ele este a Mantuitorului.

Atingand Crucea de tanarul mort al carui cortegiu trecea pe langa locul respectiv , acesta a inviat.

Sfanta Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant-Biserica Invierii, loc de pelerinaj in zilele noastre in care credinciosii din toate neamurile si confesiunile vin sa vada Lumina Invierii, care coboara doar prin rugaciunile Patriarhului Ortodox.

Sfantul Imparat Constantin si-a riscat mantuirea primind Botezul doar pe patul mortii.
Din vremea domniei lui, ziua de Duminica pe care si pana atunci crestinii o praznuiau prin Sfanta Liturghie a devenit zi libera pentru toata lumea , chiar si pentru cei care nu cred si nu participa la Sfanta Liturghie.

Asadar cine se teme de un sicriu , cine se teme de Inviere?
Teama nu vine de la Dumnezeu,cred ca pentru teama ce o simte cel cu coarne fata de Dumnezeu... si pentru ca uraste Invierea si nu cunoaste iubirea, sufletele noastre de oameni ispititi simt frica, pe de o parte frica cu care ne ispiteste el , cel cu coarne sa nu credem in inviere si pe de alta parte frica cea buna , intiparita in firea omului facut de Dumnezeu, ca s-ar putea sa nu primim continuitatea fericita a vietii pamantesti...Invierea!

21 Mai – Pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)

Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.



Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: “Prin acest semn vei invinge“. Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.

Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste “Decretul din Milan“.

Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).

Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.

Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.

Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi “Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati”. Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/05/21/21-mai-ppraznuirea-vietii-si-patimirii-sfintilor-martiri-constantin-voda-brancoveanu-si-cei-patru-fii-ai-sai-constantin-stefan-radu-si-matei-si-a-sfetnicului-eanachie-vacarescu

Rodul cel nou

La taraba din piata de unde cumpar numai mere romanesti, nea Cornel a inghesuit si o gramada de capsuni.,,Sunt de la Giurgiu`` mi-a zis, curatand zglobiu cateva frunze si putin pamant ca sa-mi dea sa-i gust marfa, iar pe fata lui asprita de schimbarea vremii si a vremurilor s-a ivit un suras care i-a indreptat si spatele. De ce s-o mai gust, m-am intrebat simtind in palma rodul trudei omului si a Milei Lui Dumnezeu?
Mirosul de capsuna zdrobita, de cotor mic si verde indepartat pe nedrept si de tarana si imaginea fructelor fragile si zemoase in mainile lui muncite mi-au trimis lacrimi in ochi.
Habar nu am de unde tot vin lacrimile in ochii mei de om facut de Dumnezeu, am o banuiala insa , ele vin intotdeauna de la oglinzile din mine, descoperite celor de langa mine.
Si in oglinga te uiti ca sa te asiguri cat esti de frumos!
Exista o stare de frumusete care te raneste pana la intristare.
Aceea nu se mai numeste frumusete , ci inselarea frumusetii.

Si ca sa pot alege frumusetea de inselare, pun intr-o strecuratoare lumea si ma rog la Dumnezeu sa separe El pentru mine tristetea de fericire.
Si ca sa nu ma simt inutila cand Dumnezeu face toata treaba, imi zice sa-L urmaresc cu degetul pe cartea din sufletul meu ... o oglinda catre Dumnezeu, care mai are si portiuni pline de praf, urme de ruj ori zoaie de la lacrimi de mandrie, de slava desarta care-mi raneste frumusetea si sa ma auit in acelasi timp in strecuratoare.
In cartea sufletului meu Dumnezeu a tiparit reguli de circulatie, mi-a facut autostrada cu 10 benzi .Aici pe autostrada ne mutam de pe o banda pe alta, suntem multi sau putini , nu stiu , unii sunt inainte , altii inapoi, oricand poti sa faci pana , oricand poti ajunge la capatul drumului.Nu stiu cat va dura calatoria.

De te tii pe autostrada asta si opresti la semnul Biserica , descoperi inauntru cele 7 Sfinte Taine.
Asa calatorind pe autostrada ( interesant, o lume intreaga poate calatori doar pe 10 benzi) cu strecuratoarea tinuta bine de coada si cu frumusetile lumii saltand in ea,ramai cu acelea de la Dumnezeu si vezi cum se scurg cele inselatoare (adesea atractiv colorate) de la cel cu coarne, acelea care aduc intristare.

Cand am trait emotiile langa gramada de capsuni a lui nea Cornel mi-am amintit ca pentru toata frumusetea cea buna, se aduce Slava , multumire si cerere Lui Dumnezeu.
A multumi pentru ca ai gustat dintr-o capsuna, pentru ca te-ai trezit dimineata, pentru ca in orice intamplare fara iesire , Dumnezeu iti construieste usa catre El.
,,Bate si ti se va deschide!``(E firesc...la toate usile batem inainte de a intra,dar nu toate se deschid si nu toate cele deschise ne sunt de folos)
,,Cere si ti se va da``(Atentie la ce-ti doresti , ca s-ar putea sa ti se intample ...Nu toate cererile noastre, folosesc inalbirii sufletului nostru)

,,„În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”



,,Cand incepi sa faci paine din recolta noua, sa gusti din vinul nou, sau sa mananci intai din orice fel de poame se citeste: Psalmul 33``


Asculta mai multe audio Blog">

PSALMUL 33

Un psalm al lui David, cand si-a schimbat fata sa inaintea lui Abimelec si i-a dat drumul si s-a dus.

1. Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea.
2. In Domnul se va lauda sufletul meu; sa auda cei blanzi si sa se veseleasca.
3. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine, si sa inaltam numele Lui impreuna.
4. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a izbavit.
5. Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze.
6. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el, si din toate necazurile lui l-a izbavit.
7. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El, si-i va izbavi pe ei.
8. Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El.
9. Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem de El.
10. Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniti fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului va voi invata pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile bune ? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug.
13. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor.
15. Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor.
16. Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit, si din toate necazurile lor i-a izbavit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliti la inima, si pe cei smeriti cu duhul ii va mantui.
18. Multe sunt necazurile dreptilor, si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul.
19. Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea pacatosilor este cumplita, si cei ce urasc pe cel drept vor gresi.
21. Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Democratie, D`emo kratos (Dumnezeu are puterea sa invinga intristarea)

Puterea poporului!

demos + kratos

demos= popor

care popor ?

1.de sine statator
2.nomad
3.migrator

1+2+3= naţie

Na, ţie!



Limba românească ne-a ţinut împreună ca naţie!

Limba românească
(versurile: Gh. Sion
muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!


Tricolorul

(muzica: Ciprian Porumbescu)

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintiri de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.


Deşteaptă-te, Române

(Versuri: Andrei Mureşianu
Muzica: Anton Pan)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să arătăm în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Si că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n jur de tine,
Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupu-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Corvine
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele-narmate, cu focul nostru-n vine,
"Viaţa-n libertate, ori moarte!" strigă toţi.

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate,
Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!
Şi blăstămată cu lacrimi în ochi pe orişicare
În astfel de pericol s-ar face vînzător.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm,
Acum se-ncearcă cruzii în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăsi în vechiul nost' pământ!


Ne topim ca neam , ca natie, ca limba , ne topim de neputinta,de necredinta in Dumnezeu.
Si asta pentru ca in fiecare dintre noi e un deget care arata ca alt om e vinovat, in realitate o mana cu un deget care arata spre tine,are trei degete care arata spre mine, iar eu uit sa ma uit la vinovatia mea.



Cu cata nesimtire ambasadorul Marii Britanii , cel care vine dintr-o tara in care eticheta, politetea pareau etalonul lumii, vine in tara mea cu valori morale aparate de insasi natura umana, de bunul simt al natiei acesteia , sa defileze pe strazile orasului cu barbati imbracati in femei , cu femei care se saruta intre ele in fata copiilor, in fata oamenilor in varsta, in fata tuturor celorlalti .
Homosexualitatea manifestata ostentativ de ei nu mai deranjeaza linistea publica , morala publica, in schimb intr-o seara tarziu cand am strigat mai tare dupa un caine , o patrula a vrut sa ma amendeze ca deranjasem linistea publica.
Nici nu-mi vine sa cred ca Regina Maria e din aceeiasi natie cu tine, asa zis ambasador! Si nici despre tradatorii de neam si de tara din Romania nu-mi vine sa cred ca sunt din aceeiasi natie cu Constatntin Brancoveanu.

(,,Plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, a fost de fata in 15 august 1714, la scena executiei lui Constantin Brancoveanu Voda si a membrilor familiei sale ucisi din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa catre dogele Venetiei, plenipotentiarul sau raporteaza astfel:

Duminica 15 august de dimineata, s-a taiat capul batranului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui si unui boier care-i era vistier.

Iata cum s-a facut:

Inca de dimineata Sultanul Ahmed se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Jalikiacs pe canalul Marii Negre, in fata careia era o mica piata, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul la oarecare departare, un gade le-a scos caciulile din cap si Sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.

Inainte de a se ridica securea asupra capului lor fura intrebati daca voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel inabusit de credinta al batranului Brancoveanu rasuna si zise inspaimantat de aceasta insulta:

“Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem insa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mantuitorul nostru cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intru aceasta si nu va miscati nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta.”

La aceste cuvinte Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant. Apoi se incepu cu uciderea copiilor. Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima; sarmanul copilas, vazand atata sange de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de Sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, Domnul, al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: “Mai bine sa mori in legea crestineasca, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!

Copilasul asculta si ridicand capul, cu glas ingeresc zise gadelui: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”

In urma ucise si pe Brancoveanu.

O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremura cand va scriu Excelenta. Ceea ce am vazut … Ma intreb: putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias tanar tinerel, rostogolindu-se pe jos, langa capul parintelui sau care se apropiase de-al copilului … parea a-l imbratisa…

Gadele stropit de sangele crestinesc, face un salut Sultanului Ahmed si se retrage. Sultanul insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridica sa plece. Vazandu-ma cu ochii inlacrimati spuse Sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit…``)

Dreptate nu astept de la oameni.
Si ca sa ajung la dreptatea Lui Dumnezeu, El imi mai lasa vreme sa-mi amintesc toate nedreptatile pe care eu le-am facut altora, toate mandriile cu care m-am ridicat asupra altora, toate prostiile care m-au facut vreodata sa cred ca eu sunt nu stiu cum sau merit nu stiu ce sau ...etc.


Dumnezeu ingaduie si pe cei care se intrec in a semana haos, minciuna, coruptie , ingaduie pe masura puterii cu care ne ajuta sa le trecem pe toate.Doar omul singur fara Dumnezeu, nu poate trece prin haos si dincolo de el.


Despre smerenie

Precum mortul nu mãnâncã, asa si smeritul nu poate sã osândeascã pe alt om, chiar dacã l-ar vedea închinându-se la idoli (Avva Longhin).

Smerita cugetare este o rugãciune neîntreruptã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Smerenia este cea mai credincioasã chezãsie pentru un virtuos în fata cãderii. Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).

Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion).

Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).

Smerita cugetare o aratã nu acela care se ticãloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie îi amãrãste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).

Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).

Dacã crinii cresc mai cu seamã în vãi, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se teme de Domnul are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Coboarã în adâncul smereniei, unde vei afla mãrgãritarul de mult pret al mântuirii tale (Cuviosul Teognost).

Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).

În sufletele smerite se odihneste Domnul, cãci nimic nu dezrãdãcineazã asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).

Cel ce nu este smerit a cãzut din viatã (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).

Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).

Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se înaltã cu îngâmfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).

Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).

Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).

Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).

Nimic nu se poate sã se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rãdãcina, hrana, temelia si legãtura oricãrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).

Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).

A spori în virtute înseamnã sã sporesti în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).

Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).

La urgenta

A .Alianta Familiilor din Romania va invita la Marsul pentru Familie 2010, organizat vineri, 21 mai, in Bucuresti, cu plecare de la biserica Kretzulescu de pe Calea Victoriei.

http://www.alianta- familiilor. ro

Scopul Marsului este acela de a atrage atentia asupra amenintarilor cu care se confrunta familia romaneasca - pe plan material prin masuri anti-familie adoptate de Guvern, si pe plan moral prin propaganda care se face perversiunilor sexuale, cu complicitatea unor primari si politicieni.

In contextul crizei demografice cu care se confrunta Romania de ani buni, institutia familiei trebuie protejata si incurajata prin actiuni specifice din partea autoritatilor.

Marsul pentru Familie este autorizat de primaria Capitalei si se va incheia in jurul orei 20.30 in Pta Unirii.

Miercuri, 19 mai, va avea loc o conferinta de presa pe tema acestui eveniment, la sediul AFR din str. Vulturilor nr. 8, cu incepere de la ora 16.00.

Bogdan


B. ...una dintre ele se refera la ajutorul copiilor si batranilor care traiesc la Valea Plopului cu bunavointa parintelui Nicolae Tanase si cu Voia Lui Dumnezeu si rugaciunile Maicii Domnului nostru, Pururea Fecioara Maria.

www.fundatiaarsenieboca.ro

... ne-am propus să facem o nouă vizită micuţilor din Valea Plopului/Valea Screzii. Acolo este nevoie urgentă ca şi data trecută de:

1. alimente;
2. produse de curăţenie şi igienă;
3. haine şi încălţăminte;
4. pampersi în special pentru adulţi.

Vă aşteptăm alături de noi să îndulcim viaţa copiilor!(...) În ceea ce priveşte deplasarea noastră acolo ne-am propus, ca de obicei, să meargem cu câteva maşini, numărul acestora depinzând de numărul persoanelor care vor merge. Astfel, îi rugăm pe cei care au maşini personale şi care sunt interesaţi să vină, să ne ajute cu locurile neocupate din automobil. Celor înscrişi le vom comunica ora întâlnirii la sediul fundaţiei (de la sediul fundaţiei vom pleca) joi după-amiaza.

Vă rugăm să nu uitaţi de obiectivul pe care fundaţia şi l-a asumat în Valea Screzii. Avem nevoie de ajutorul dumnevoastră! Nu putem strânge 59279 RON sau materialele necesare, singuri! Dacă posibilităţile materiale nu vă permit implicarea directă puteţi indica pagina aceasta – click aici : http://www.fundatiaarsenieboca.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=113%3Aajutorare&catid=20%3Acategorie-proiecte-1&Itemid=91"> cunoştinţelor, prietenilor şi rudelor dumneavoastră! Multumim!

Cu prietenie,



Irina Adriana Coşoveanu



Adresa: Str. Barbu Delavrancea Nr. 3, Et. 1, Ap. 2

Sector 1, Bucureşti

Telefon: 021.223.24.96; 0724.029.150

E-mail: birou@fundatiaarsenieboca.ro

Web: www.fundatiaarsenieboca.ro

La pescuit

Intre barci, pe ponton ori in locuri doar de ei stiute pescarii unii de nevoie, unii din vocatie , prea putini pentru placerea pescuitului , arunca undite ori lanseaza momeala invartind meticulos la mulineta .

Fete aspre, innegrite de soare, oameni de statura maruntica ori lupi de mare, daca ii socotesti dupa tatuaje, poarta haine uscate de vant si sare, pana devin metalice, pecarii intind plasele cu speranta.

Unul din ei , tatar de la Cosntanta, are tata roman.Si cand a spus vorbele astea, a pus necontrolat mana in dreptul inimii.Nu cred ac el si-a dat seama.
Cand vin barcile pescarilor din larg, Balcicul fiind situat pe colina, aduna mai toti barbatii urbei in port.Ei vad de la ferestrele lor cand se intorc pescarii din larg.E un ritual de durere si de bucurie in acelasi timp.Pescarii aduc pestele in barci, sunt istoviti, cortegiul pestelui capturat este format din pasari care zboara jos si aproape de barca.La mal pasarile insotitoare preadu pescarii multimii care s-a strans a vedea capturile si daca toti pescarii s-au intors la mal.

Piata de peste e neamenajata, se vinde din plase de plastic sau pestele e pus in gavane cenusii din plastic:scrumbie, stavrid, cega, caraghioz si un peste mic, mic, mic pe care-l mananca, aceia care sunt culti, in stare cruda.
Tot ziceau intre ei caraghioz, caraghioz si credeam ca se refera la vreunul din grupul nostru.

E Duminica, ma straduiesc sa ma inteleg cu bulgarii, ii intreb unde gasesc o biserica, cantand Doamne miluieste si inchinindu-ma , dar si mimand cadelnitatul, ca sa ne putem intelege .Oraselul e linistit , asezat in terase, e frumusel, daca n-ar fi lasat sa cada.
Ajung la biserica, frumoasa biserica, trecuta prin vremuri, dar astazi nu era aici Sfanta Liturghie.
Nici in bisericuta cladita din dorinta Reginei Maria nu se mai aude Sfanta Liturghie.
A devenit loc de vizita, nu de pelerinaj.
In timpul fiecarei Sfintei Liturghii, se jertefste mielul, pentru aceasta jertfa , lumea inca mai are timp de pocainta, altfel ne-am scoate ochii unii altora, numai rau ar fi pe lume.
Caci nimic nu se cladeste fara nevointa, fara putina jertfire, chiar si oala in care fierbe ciorba are nevoie de legume sa fie curatate, tocate si atent aruncate in apa fierbinte, nu toate odata ci cu randuiala.

Azi e joi, este Sfanta zi a Inaltarii Domnului la cer(intotdeauna cade intr-o zi de joi).Dupa Inviere, dupa Sfintele Paste, la 40 de zile dupa ce Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut cu ucenicii sai,nu ca duh, ca naluca, ci ca om in carne si oase, a mancat cu ei peste si miere, s-a inaltat la dreapta Tatalui insotit de cetele ingeresti care au deschis Portile Cerului.

Drag le era ucenicilor Iisus Hristos.O astfel de despartire , asa cum fiecaruia dintre noi ne produce despartirea de o persoana draga, le-ar fi adus ucenilor intristare si teama ca fara invatatorul lor, nu vor putea infrunta rautatile lumii.
Iisus Hristos i-a lasat pe ucenici sa faca tot ceea ce facuse El (le-a lasat Biserica si Sfanta Scriptura, cele 7 Sfinte Taine si Sfanta Cruce, cele 10 porunci dupa care sa ne traim viata ca sa ne inaltam la cer asa precum Domnul a facut-o, impreuna cu ingerii Lui) si doar prin coborarea Duhul Sfant pe pamant vor avea si mangaiere.La 9 zile de la Inaltarea Domnului, coboara sa-l inlocuiasca, sa ne fie mangaiere Duhul Sfant.De atunci apare si icoana careia ne inchinam, de cand Sfanta Treime ne-a trimis chipul Domnului nostru Iisus Hristos si apoi Harul prin Duhul Sfant cu care sa le implinim pe toate,inclusiv infatisarea chipului Lui Dumnezeu.

Ce insusiri are Duhul Sfant:
Imparat ceresc,
mangaietor,
Duhul Adevarului,
care e pretutindenea
si
pe toate le implineste,
vistier de bunatati,
Datator de Viata




,,Binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului. Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudă şi binecuvântare. Căci se spune: “Pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer”, ucenicii s-au închinat Domnului Hristos care-i binecuvânta, apoi s-au întors la Ierusalim “cu bucurie mare” şi “erau totdeauna în templu lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”. S-ar putea întâmpla ca cineva să ştie că Sf. Isaac Sirul defineşte rugăciunea ca “o bucurie care revarsă mulţumire“. Aşa zice Sf. Isaac Sirul. Ce este rugăciunea după Sf. Isaac Sirul? O bucurie care înalţă mulţumire. Aşa s-a întâmplat la Înălţarea Domnului Hristos. Domnul Hristos i-a binecuvântat pe ucenici, ucenicii s-au închinat, deci binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului, închinarea a fost înmulţitoare de bucurie, căci s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi aici vreau să mai facem o legătură între începuturile vieţii pământeşti a Domnului Hristos şi sfârşitul, adică Înălţarea la cer, în sensul că atunci când S-a născut Domnul Hristos, tot din relatarea Sf. Evanghelist Luca ştim că păstorilor din Betleem îngerul binevestitor le-a spus: “Iată vă binevestesc vouă – ce? – bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut vouă Mântuitor care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).``

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/05/13/taina-inaltarii-parintele-teofil-paraian/


Sa ne pescuim fiecare si unii pe altii din caderea din credinta, din caderea in apa neagra a pacatelor personale si ale lumii. Sa vedem cu ochii sufletului si sa simtim precum Toma necredinciosul si precum desfranata pocaita, indumnezeirea.

Crestin orotodoxia este mantuitoare,dar nu toti ne vom mantui, caci nu urmam calea, pana in ultima clipa a vietii putem cadea sau ne putem ridica.Sunt oameni care nu sunt crestin ortodoxi , dar ale caror fapte sunt peste faptele multora dintre noi cei carora Dumnezeu ne-a dat mura-n gura ca sa gasim Calea, Adevarul si Viata!

Hristos s-a inaltat!

Mi-e dor de tine

Ce dor mi-a fost de tine
Mare intarmurita in maluri necuprinse
Ce dor mi-a fost de tine...




Si inainte sa fac orice alta miscare , am baut o cafea...mi-era dor sa beau o cafea langa ea, cafea cu stare de mare.Pam-Pam!
Cu Dimitri chelnerul (nu-mi place deloc rezonanta cuvantului chelner, parca ar avea urechile si buzunarele lungi omul asa etichetat)am devenit de nedespartit.Om bun la malul marii.Intre profesionalism si smerenie.

Cand incepi sa-L cauti pe Dumnezeu ,incepi sa ai ochi si pentru strdania celor care merg pe acelasi drum cu tine...drum aratat de Hristos...care la a doua venire, va veni cu Slava, nu in chip omenesc ,ci in chip de Dumnezeu...sa judece vii si mortii.
Nu stim cand va veni, este erezie sa credem altceva decat spune Sfanta Scriptura, de aceea avem nevoie sa fim treji, ca sa nu ne gaseasca in amortire.

Rugaciune de priveghere

Iata, Mirele vine la miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind. Iar nevrednic este acela pe care-l va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, pentru ca mortii sa nu te dai si afara din imparatie sa ramai. Ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru; pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

de pe pagina cuvioasei Casiana

Bucuresti-Balcic-via Varna -Cap Kaliakra-Bucuresti

Orologiul a batut noaptea jumatate.este ziua unui Cantec, a unei femei al carui nume in latineste inseamna Cantec.
Si cu Cantecul ne-am intalnit in zori, ne-am insusit armoniile lui feminine si l-am dus pana la celalat miez de noapte.
Ca sa asculti un cantec ai nevoie sa-i cunosti notele muzicale, portativele lui tainice, sa-l culegi din locul unde s-a nascut si sa-l pastrezi intocmai ca pe o floare, cu teama sa nu-i ranesti frumusetea.
La Multi Ani, Carmen!(aici e un cor, nu cantai pe o singura voce)
Sa ti se raneasca inima doar de frumusetile lasate de Dumnezeu, e rana cea mai dulce a iubirii!
Si-ntocmai precum stanca s-a ranit de frumusetea lasata de Dumnezeu, poftind florile sa rasara din te miri ce urme de pamant asa si statornicia ta in feminitate sa fie neclintita ca sa-nfloresti !


Rugaciune la ziua nasterii si a numelui


Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea sa-ti multumesc cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat-o? Tu m-ai scos din haosul nefiintei si viata mea este dar al bunatatii Tale, care m-a pazit pana acum, ma sprijineste in necazuri si implineste trebuintele mele. Tu esti cel ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei in calea binelui si ma aperi de ispita. Când ma pierd, Tu ma întorci la calea poruncilor Tale, cand ma poticnesc ma sprijinesti, cand cad ma ridici si cand ma ratacesc, ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de nemarginite sunt datoriile mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si-mi dai în toate zilele noi dovezi de parinteasca Ta bunatate si îngrijire. Plin dar de o vie recunostinta, Tie iti închin toate zilele vietii mele si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine. Si ma rog cu umilinta, ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca, in tot cursul vietii mele si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile sfantului (numele caruia l-ai primit la botez) si ale Preacuratei Maicii Tale.
Amin.

..................................................................

Si a mai fost si ziua ...,,orasului``.,,Orasului`` punct ro.
A lui Andrei.Despre care am crezut ca e casatorit cu Andreea si frate cu Mihaela.
Pai de , daca i-am tot vazut la fotografiat impreuna si chiar de mana sau el tinand-o dupa umeri:).Ca m-am si mirat ...mai ce seamana oamenii acestia !
In realitate Mihaela e sotia lui Andrei, iar Andreea lujerul lor incununat de tinerete.

La Multi Ani, Andrei!
www.orasul.ro







De nu erau aceste fete frumoase foto mai jos : surorile Dulcisor (na, ca mi-am amintit de ,,acea fata frumoasa`` de radu tudoran...am primit-o in adolescenta de ziua mea)nu aveam de unde sti cine, cu cine, ce!

oricine-as fi, priveste-ma ca un orb, priveste-ma cu Duhul

Intr-o zi catre asfintit, am vazut un caine pe bicicleta.
Avea si ochelari de soare, foarte inchisi la culoare , cu rame aurii si alungite , ca ochii felinelor.
Labutele din fata se sprijineau pe coarnele bicicletei.Pe cadru era adaptata o sa albastruie, montata aproape de ghidon.
Tinea capul sus de parca ar fi vrut sa vada pe sub ochelari.Oamenii se uita pe deasupra ochelarilor.Cainele biciclist era orb.Si oamenii orbi isi inalta capul si par ca se uita pe sub ochelari.In realitate inaltarea capului, indreptarea coloanei vertebrale face sa intre mai mult aer in plamani si simturile sa fie mai ...atente.
Un alt caine mergea pe langa bicicleta , pe langa spite, cu limba scoasa.
Dau sa-i fotografiez, stapanul apare brusc si ii acopera fata biciclistului.
Dau sa-mi cer scuze daca l-am suparat, ma uit la om , ma uit bine la el si tac.
Nu ma uitasem deloc dupa om pana atunci, vazusem un inedit biciclist canin cu ochelari de soare, zambisem si ma pregateam sa ...profit de o fotografie.
Daca as privi ca un orb , cu toate simturile atente la oamenii de langa mine, le-as putea vedea nevoile.
Si nevoile oricarui om sunt de iubire.




Cineva o sa-mi spuna ... ce face un om cu iubirea ta cad moare de foame?
Foamea asta...tot ea ne face din oameni neoameni si tot ea ne aduce mai aproape de Dumnezeu daca vrem si atunci Dumnezeu ne trimite prin alt om o felie de paine, peste o felie de iubire (niciodata egale)...pe care de-o impartim cu altul , o alta intreaga vom primi.Din paine impartita , o parte ramene in noi, iubirea ramane intreaga si se multiplica in altul.Aici matematica nu a gasit formula multiplicarii iubirii.E o cunoastere la care ajungem nu cu pricepere omeneasca.


Un om cauta prin gunoaie.Ce bine ca din cand in cand cineva arunca un rest de saorma cu ambalaj cu tot, asta numai adolescentii pot face.
Nu-i asa ca n-ati indrazni niciodata sa daruiti restul de saorma unui om de pe strada?
Si totusi cineva l-a luat din gunoi si l-a mancat, avea nevoie de el.
Acestui om , cineva i-a intins o hartie de 1 leu.Eu n-am mai vazut demult o fata asa de senina.Intr-o mana un rest de saorma, in alta o hartie de 1 leu,si el cu totul in mana Lui Dumnezeu, cu toata fiinta.
Mi-a venit in minte Sfantul Spiridon.Cel care umbla printre oameni si ai carui papuci se schimba o data pe an , pe 12 decembrie cand este praznuit.Se schimba pentru ca se gasesc purtati si se stie ca Sfantul Spiridon este traitor printre oameni.

Sfinte Ierarhe Spiridoane , roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi.
Si pentru poporul grec si pentru tot neamul cel drept credincios al Lui Dumnezeu!
Ce-mi veni cu poporul grec? Sfintele Moaste ale Sfantului Spiridon se afla in Insula Korfu, in Grecia si nu de ieri de alataieri.(vezi mai jos)




http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2009/12/12/2876/