

S-a ridicat de pe trotuar.
Inalta, slaba cu ochii adanci ,scrutatori in alta lume.
Pictorul o tinea de brat.
El s-a angajat sa o conduca la farmacie si apoi pe o banca in parc.
Fata purta un bandaj botit si murdar peste tubul de plastic montat in gatul ei.
In limbaj medical se numeste traheostoma si posesorul ei isi scoate zilnic din gat o bucata de plastic si o spala cu apa si sapun.De acum vorbirea nu se mai face cu ajutorul corzilor vocale.
Cand m-am apropiat de ea, era intinsa pe trotuar.
O doborase neputinta, singuratatea si boala.
Era si pictorul , ne-am inteles din priviri si din foarte putine cuvinte .
Un individ grizonat cu pantaloni bordeaux si incaltari bine ingrijite s-a apropiat si el.I-am vazut doar picioarele.Se agita si vorbea tare.Nu eram atenta nici eu nici pictorul la ce spunea, caci silabele fetei de pe caldaram erau slabe si cautam sa le prindem sensul cu toate simturile.
Din ce in ce mai multe picioare incaltate mai bine sau mai rau o incercuisera pe fata.
O mana hotarata m-a prins de tricou si nu mi s-a parut deloc prietenoasa.
Nici nu era.
Am ridicat capul si mi-am rotit privirea.Un cerc de guri ca niste hauri negre si un numar de degete bateau aerul de sus in jos si invers .
In discursul domnului grizonat cu camasa mov (da, avea si ghiul)si pantaloni bordeaux,discurs ascultat cu atentie de cei care se apropiasera, eu si pictorul ne foloseam de fata de pe caldaram ca sa facem bani.
L-am intalnit de multe ori pe Kafka dupa ce l-am cunoscut, dar ca in ziua asta nu l-am inteles niciodata asa de bine.
Ani la rand in aceeiasi zi s-au petrecut cu intensitati diferite acelasi tip de intamplari stupide.
Multa vreme am crezut ca m-am nascut intr-o lume buna si apoi alta vreme , multa si ea ,n-am stiut cum sa o aleg pe cea buna, ca de ce alegeam in asa fel sa nu supar pe nimeni, de aia ma suparam cel mai tare.
Nu cred ca fata de pe caldaram mai traieste pe pamant.
Era o umbra inca de pe atunci.
O umbra care zi si noapte traia sub cerul liber intr-un parc din Bucuresti.
Da, o umbra , un suflet ales, care se scuza in fata nedumeriri mele, ca gloata imi produsese neplaceri din cauza ca da ... i se facuse putin rau si se intinsese pe caldaram.
Ea zdrobita, haituita, bolnava si singura, ea se gandea la sufletul meu.
Sa nu se tulbure si nu-l cuprinda tristetea.
Fata sufletului meu s-a schimbat ...capatasem alti ochi la vederea fetei de pe caldaram.
6 august- Schimbarea la fata.
Stiam ca e o sarbatoare in calendar si gata.
Si pentru ca in fiecare an in ziua aceasta mi se intamplau tot felul de lucruri de-a dreptul stupide si neplacute...am mai ajuns putin la Biserica.
Putin cate putin, cu zidire cum numai Dumnezeu stie sa construiasca un drum.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/26schimbarealafata.htm
,,Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului. ``
2 comentarii:
Întradevăr sunt multe întâmplări în viaţă care aduc a procese din Kafka.
Oare o fi bine să le analizăm până înnebunim sau să le tratăm cu indiferenţă, poate chiar cu umor?
:) Dupa ce trec pot sa rad de ele, pot sa le si analizez ca e la liber, nebunia vine doar din patimi, neiubirea vine tot din patimi.
Pe fata de pe caldaram e usor sa o iubesti,pe domnul profesor cu ,,paltaloni`` bordeaux ...tema pentru acasa!
Trimiteți un comentariu