Translate

marți, 3 august 2010

Dacie 1100 sau Fiat 500?


Mi-am dorit o dacie 1100, de fapt cel putin doua, una gri si una bordeaux.Inainte sa o am pe una dintre ele, o decorasem in interior cu catifea, piele si lemn de trandafir.
O umbreluta de ploaie cu manerul de lemn inchipuind o lisita si o umbreluta de soare din dantela frantuzeasca, de culoarea nisipului isi gaseau locul in suporturile de plasa crosetata, mulate riguros pe captuseala de catifea.Patru carti alese intr-o clipita si un sal usor auriu sau doar unul bordeaux aruncate pe bancheta din spate.(Imi place sa recitesc cartile,descopar alte randuri printre randuri...si printre file, hartii cu notite, fotografii,fire de ierburi inflorite,bucati de scortisoara, iconite.)
Si cele doua cescute de cafea , cele mici din serviciul primit de bunica la nunta ei cu bunicul.
Cateva coli ingalbenite de hartie si un stilou, cadoul meu favorit.Ca sa-ti pot scrie maruntisuri cand in linistea padurii, gandul meu nu-ti va fi deschis ochii somnorosi.
Borseta de piele bej cu broderie sparta, cu aplicatii minuscule de dantela si pietricele roz, respira prin desenele mestesugit decupate.Miroase a pudra si a ruj si uneori se mai amesteca in simturi si-un guraliv miros de levantica.E un manunchi legat cu panglica, subtire si roz-aurie, cules dintr-un lan de grau, in ale carui falduri s-au prins hore si perechi de maci si albastrele, ascunse dupa ierburi subtiri si inalte.
E drept ca acum imi doresc un Fiat 500.
Unul in care sa pozez eu si pe care sa-l conduci tu.
Si tu, vitezomanule sentimental, mi-ai dat un telefon, sa-mi spui ca iar nu mai ai permis pentru trei luni.
Si Dumnezeu mi-a dat un un Fiat Lux!
Caci, nu-i asa, in latineste FIAT LUX inseamna SA FIE LUMINA !

„Într-un cuvânt de mai-nainte s-a văzut că orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. O cădere în desfrâu este mai întâi o cădere în spirit. În spirit e înclinarea şi căderea. Iar aceasta e de la convieţuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-l munceşte cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic fără consimţirea spiritului. Această consimţire însă înnegreşte sau spurcă faţa sufletului, îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slăbeşte şi se satură de pofte, pe când sufletul, fiind nemuritor, nărăvindu-se cu ele, caută să le împlinească, chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. Slava deşartă, mândria, orgoliul, viclenia, părerea de sine şi altele asemenea, se văd de departe în ţinuta dinafară a trupului. Această spurcare a obrazului, sufletul are să o plătească de pe urma consimţirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii, printr-un chin de nedescris. Totuşi încerc.

Deci, în cazul în care trupul şi-a robit stăpânul, când petele animalităţii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului, când sufletul s-a aprins de dorinţele trupului, aceste pofte, toate, însoţesc sufletul,şi-l aprind mereu, zorindu-l să le împlinească în faptă, chiar dacă nu mai are unealta trupească, precum o avea în viaţa pământească, nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele, pentru că ele, împlinite cu trupul, îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci, mulţumirea odihnei. Dar de îndată după încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, strârnesc în sufletul desfăcut de trup, o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta, cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

4 comentarii:

ogarafgan spunea...

Frumos scris Dăncuțo, iar decorarea daciei 1100, de care a avut și taică-miu, este exact cum aș fi vrut eu să-mi decorez dacia lăstun :))))) dacă aș fi avut bani la vremea respectivă :)))))
Excelent decor, detaliile sunt deosebite, la fel ca și cuvintele, tale, suflețico :)
Îți urez multă răcoare zilele astea, c-o s-avem nevoie :)

Danca Danela spunea...

La Multi ani:) ... te dau o tura cu masinile mele?

Marcel Eremia spunea...

Deci v-aţi luat carnet... Sau numai maşină? :)

Eu am condus o vreme, Dacia 1100 a şefului meu care-şi pierduse carnetul pentru aceeaşi perioadă, pentru că maşina nu avea ştergătoare iar pe o vreme cu ploaie nu a oprit la semnalele de "trage pe dreapta!" ale agentului de pe o stradă. Abia vedea prin parbriz conturul ondulat al poliţistului. Eu i-am zis omului, ca o consolare, că să zică mersi că nu a trecut peste el...

O aventură întreagă cu maşina... În fiecare seară demontam acumulatorul, îl duceam sus la etajul 1 unde locuiam şi-l ţineam la încărcat peste noapte pentru că altfel nu puteam porni maşina de dimineaţă. Pornirea se făcea prin atingerea unor sârme cu papuci, ca în filmele alea străine la maşinile scumpe. Doar că acolo le furau, nu le conduceau tot timpul!

Odată, urcând un pod în rampă, s-a oprit motorul pentru că se înclinase carburatorul şi nu mai curgea benzina...

Am fost foarte fericit când şefului meu i s-a înapoiat carnetul. Eu, în locul agentului i-aş fi luat maşina, nu carnetul. :)

Danca Danela spunea...

@Marcel Eremia: Cel bun din poveste este supus la tot felul de probe.Binele invinge si el iese victorios din poveste ramanand in ea.
Asadar masina si femeia nu-s chiar acelasi lucru... interesant sa aflu de la un barbat amanuntul , pe cand din masina ati luat in casa doar o bucatica, pe iubita ati luat-o cu totul ( si ati zis in gand : ,, ce bucatica!``) (Am permis :B)

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare

Arhivă blog