




Intre barci, pe ponton ori in locuri doar de ei stiute pescarii unii de nevoie, unii din vocatie , prea putini pentru placerea pescuitului , arunca undite ori lanseaza momeala invartind meticulos la mulineta .
Fete aspre, innegrite de soare, oameni de statura maruntica ori lupi de mare, daca ii socotesti dupa tatuaje, poarta haine uscate de vant si sare, pana devin metalice, pecarii intind plasele cu speranta.
Unul din ei , tatar de la Cosntanta, are tata roman.Si cand a spus vorbele astea, a pus necontrolat mana in dreptul inimii.Nu cred ac el si-a dat seama.
Cand vin barcile pescarilor din larg, Balcicul fiind situat pe colina, aduna mai toti barbatii urbei in port.Ei vad de la ferestrele lor cand se intorc pescarii din larg.E un ritual de durere si de bucurie in acelasi timp.Pescarii aduc pestele in barci, sunt istoviti, cortegiul pestelui capturat este format din pasari care zboara jos si aproape de barca.La mal pasarile insotitoare preadu pescarii multimii care s-a strans a vedea capturile si daca toti pescarii s-au intors la mal.
Piata de peste e neamenajata, se vinde din plase de plastic sau pestele e pus in gavane cenusii din plastic:scrumbie, stavrid, cega, caraghioz si un peste mic, mic, mic pe care-l mananca, aceia care sunt culti, in stare cruda.
Tot ziceau intre ei caraghioz, caraghioz si credeam ca se refera la vreunul din grupul nostru.
E Duminica, ma straduiesc sa ma inteleg cu bulgarii, ii intreb unde gasesc o biserica, cantand Doamne miluieste si inchinindu-ma , dar si mimand cadelnitatul, ca sa ne putem intelege .Oraselul e linistit , asezat in terase, e frumusel, daca n-ar fi lasat sa cada.
Ajung la biserica, frumoasa biserica, trecuta prin vremuri, dar astazi nu era aici Sfanta Liturghie.
Nici in bisericuta cladita din dorinta Reginei Maria nu se mai aude Sfanta Liturghie.
A devenit loc de vizita, nu de pelerinaj.
In timpul fiecarei Sfintei Liturghii, se jertefste mielul, pentru aceasta jertfa , lumea inca mai are timp de pocainta, altfel ne-am scoate ochii unii altora, numai rau ar fi pe lume.
Caci nimic nu se cladeste fara nevointa, fara putina jertfire, chiar si oala in care fierbe ciorba are nevoie de legume sa fie curatate, tocate si atent aruncate in apa fierbinte, nu toate odata ci cu randuiala.
Azi e joi, este Sfanta zi a Inaltarii Domnului la cer(intotdeauna cade intr-o zi de joi).Dupa Inviere, dupa Sfintele Paste, la 40 de zile dupa ce Domnul nostru Iisus Hristos a petrecut cu ucenicii sai,nu ca duh, ca naluca, ci ca om in carne si oase, a mancat cu ei peste si miere, s-a inaltat la dreapta Tatalui insotit de cetele ingeresti care au deschis Portile Cerului.
Drag le era ucenicilor Iisus Hristos.O astfel de despartire , asa cum fiecaruia dintre noi ne produce despartirea de o persoana draga, le-ar fi adus ucenilor intristare si teama ca fara invatatorul lor, nu vor putea infrunta rautatile lumii.
Iisus Hristos i-a lasat pe ucenici sa faca tot ceea ce facuse El (le-a lasat Biserica si Sfanta Scriptura, cele 7 Sfinte Taine si Sfanta Cruce, cele 10 porunci dupa care sa ne traim viata ca sa ne inaltam la cer asa precum Domnul a facut-o, impreuna cu ingerii Lui) si doar prin coborarea Duhul Sfant pe pamant vor avea si mangaiere.La 9 zile de la Inaltarea Domnului, coboara sa-l inlocuiasca, sa ne fie mangaiere Duhul Sfant.De atunci apare si icoana careia ne inchinam, de cand Sfanta Treime ne-a trimis chipul Domnului nostru Iisus Hristos si apoi Harul prin Duhul Sfant cu care sa le implinim pe toate,inclusiv infatisarea chipului Lui Dumnezeu.
Ce insusiri are Duhul Sfant:
Imparat ceresc,
mangaietor,
Duhul Adevarului,
care e pretutindenea
si
pe toate le implineste,
vistier de bunatati,
Datator de Viata

,,Binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului. Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudă şi binecuvântare. Căci se spune: “Pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer”, ucenicii s-au închinat Domnului Hristos care-i binecuvânta, apoi s-au întors la Ierusalim “cu bucurie mare” şi “erau totdeauna în templu lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”. S-ar putea întâmpla ca cineva să ştie că Sf. Isaac Sirul defineşte rugăciunea ca “o bucurie care revarsă mulţumire“. Aşa zice Sf. Isaac Sirul. Ce este rugăciunea după Sf. Isaac Sirul? O bucurie care înalţă mulţumire. Aşa s-a întâmplat la Înălţarea Domnului Hristos. Domnul Hristos i-a binecuvântat pe ucenici, ucenicii s-au închinat, deci binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului, închinarea a fost înmulţitoare de bucurie, căci s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi aici vreau să mai facem o legătură între începuturile vieţii pământeşti a Domnului Hristos şi sfârşitul, adică Înălţarea la cer, în sensul că atunci când S-a născut Domnul Hristos, tot din relatarea Sf. Evanghelist Luca ştim că păstorilor din Betleem îngerul binevestitor le-a spus: “Iată vă binevestesc vouă – ce? – bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut vouă Mântuitor care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).``
http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/05/13/taina-inaltarii-parintele-teofil-paraian/
Sa ne pescuim fiecare si unii pe altii din caderea din credinta, din caderea in apa neagra a pacatelor personale si ale lumii. Sa vedem cu ochii sufletului si sa simtim precum Toma necredinciosul si precum desfranata pocaita, indumnezeirea.
Crestin orotodoxia este mantuitoare,dar nu toti ne vom mantui, caci nu urmam calea, pana in ultima clipa a vietii putem cadea sau ne putem ridica.Sunt oameni care nu sunt crestin ortodoxi , dar ale caror fapte sunt peste faptele multora dintre noi cei carora Dumnezeu ne-a dat mura-n gura ca sa gasim Calea, Adevarul si Viata!
Hristos s-a inaltat!
2 comentarii:
Ultimul pescar avea pietre în minciog...
catalin fudulu: cred ca stiu cine i le-a pus in locul pestelui...:)
Trimiteți un comentariu