A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
4 comentarii:
ei, aici m-ai intristat, nu prea mai pot zice nimic, ca-mi inghit .... si-mi raman ochii in .....
bun Nichita aista!
da, e roman si nu-i vad poeziile pe panourile luminoase
si mai e si smerit
si ne-a iubit pe toti
si s-antristat si el uneori
ridica-ti ochii si arata-mi tu un cub perfect care sa fie frumos
ma, da frumos!
unii oameni sunt pasari cu aripile taiate inauntru, inafara, cu aripile razuite cu lama de ras pe fiecare mm patrat .... dinauntru, dinafara
doua aripi in dreptul urechilor. ce personaj de desen animat era? aripi peste tot, de ingeri, de demoni ... moi, catifelate, aripi care-ti mangaie ranile ... unde? si ochii obositi ... unde? ... si adormi ocrotit
nu esti cuminte:) ...n-ai invatat lectia despre serafimi, si nici despre Sfantul Serafim de Sarov ... care mai inainte sa fie sfant, a fost om si care-si primea vizitatorii cu aceste cuvinte ,, bucuria mea``
Bucuria mea, ai adormit ocrotita?
Trimiteți un comentariu