Ploua mocaneste!
Lipai prin balti.Mult mai imi place sa lipai prin balti, seara , cand e putin racoare.(e putin cam prea racoare azi).
Lipai, lipai, lipai si cu nesat ma gandesc la colegii mei (mult prea mult spus colegii mei), la somitatile care au sustinut lucrari stiintifice stralucite si despre care numai Bunul Dumnezeu stie cata truda s-a asezat in noptile si zilele lor...
Media, neamul romanesc si lumea larga nu e interesata, in general.
Trebuie ca exagerez, cine-ar putea crede ca sunt interesata de stiinta, cand eu lipai , lipai, lipai prin baltile orasului?
Semaforul rosu ma favorizeaza sa dau roata cu privirea.
O fata fara un picior si-a lipit carja de un gard verde de fier si s-a sprijinit si ea.
Ca-n fiecare seara , un caine cafeniu , vine sa-i arate prietenia lui.Se mangaie reciproc, fata ii marunteste un colt de paine.Mananca linistit, ea zambeste , il mai mangaie in rastimp strengareste pe cap, el scapa mancarea din botisor, parca intentionat , ca sa-i prelungeasca ei , bucuria.
Pare ca manaca cea mai buna paine din lume.
Paine cu dragoste!
Verde!
Trec pe zebra.O bucata de trotuar fara nicio balta, ce pierdere!Lip, lip, lip , balta mare , balta mica,balta foarte mica si iar mers uscat!
Ma opresc , privesc peste umarul drept, ma intorc nesigura cativa pasi, ocolesc baltile si-l intreb usor ,, va simtiti bine?``
Tremura si lacrimeaza , miroase usor a alcool.Ma priveste prin ochii sai rotunzi si descurajati de intuneric, ma priveste drept in ochi .Nu cred ca vede prea bine.
Ploua mocaneste!
Nebarbierit si carunt , cu greu imi incredinteaza o ureche a plasei de rafie in care nu stiu ce duce, dar e greu.
In cativa metri aflu despre nepretuitul necunoscut ca are o biblioteca imensa in casa lui batraneasca din Muntii Apuseni.
Ca mama si bunica lui au fost prescuraritele satului.
,,stii ce sunt prescuraritele?``
Si-mi recita versurile lui Lucian Blaga.
Uneori se opreste, tromboflebita ii da dureri , e musai sa se opreasca .
Se scuza smerit ca ma retine.
Scoate din buzunar o batista mototolita , isi sterge ochii si nasul, suspina inabusit, intr-un fel in care numai batranii o stiu face.
Nu conteneste sa multumeasca Bunului Dumnezeu , de-o juma de ora statuse rezemat de zid si nu-l intrebase nimeni ,, ce ai mosule?``
Mai vorbim , mai zicem cate-un vers, radem incet.
Da, sigur ca-l stie pe Sfantul Parinte Arsenie, doar s-a nascut in Muntii Apuseni, la Vata de Sus.
Am ajuns inapoi la semafor, nici fata fara un picior si nici cainele cafeniu nu mai sunt.S-a terminat doa painea , nu si dragostea.
Traversam usurel, ajungem la numarul 60.
Mi-a placut intotdeauna curtea interioara a blocului vechi de langa academie, nu mi-a placut deloc cand, tot in curtea asta, iubitul meu se saruta cu iubita (mare yoghina) prietenului lui, in fata mea, pe motiv ca...yoghinii o numesc ,, iubire detasata``( scartz!)
Gavrila imi flutura mana in semn de multumire din dreptul usii.
Zambeste si lacrimeaza.
Ploua mocaneste!
Gavrila are patru copii, 8 nepoti, locuieste la etajul al patrulea si nu are conexiune la internet.
5 comentarii:
ganduri de ploaie mocaneasca, mult prea rece, mult prea brusc ....
intamplari inregistrate pe retina .... si eu am, dar n-am altceva, nu pornire! nu mai am chef
multi batrani lacrimeaza in ziua de azi .... si eu printre ei :D .... la noi au lacrimat dintotdeauna batranii, mult prea mult .... la noi nu vezi batranele sa le zboare coama cenusie in vantul produs de o decapotabila de epoca .... la noi ii vezi cersind la un coltz, un coltz de paine, sau tremurand de boala si nimeni nu-i interesat, la noi e jungla .... la noi e multa dragoste la cei cativa si multa indiferenta la oceanele de rest, sau mai bine sa le zicem resturi?!
cui scos in cale? la plimbare? prin baltutze? pai sa le mai scoatem si pe ele, cuiele la plimbare, poate scapam de ele :)
o zi baltoasa si frumoasa iti doresc Danelutzo! da' calda, mult mai calda! :)
Gavrila e un om fericit, doar neputinta fizica l-a retinut in drum, e un om fericit , lacrimeaza si da Slava Lui Dumnezeu,mi-a repetat ca Dumnezeu m-a scos in calea lui... iar eu sunt sigura ca Dumnezeu mi l-a scos mie in cale , sa fac si eu putina milostenie, nu cumva sa-mi treaca ziua degeaba, doar fandosindu-ma la congres in pantofi cu toc si cu geanta ,, a buna`` pe mana.
Si-n alte parti batranii sunt neglijati daca nu au asigurare medicala... asigurarea cea mai buna este cea morala, se gaseste , stie Bunul Dumnezeu si Maica Domnului
apropos de batranete , un academician care-mi imbujoreaza inima si care va implini pe 1 noiembrie 85 de ani zice ,,eu nu sunt batran ,eu sunt vesnic``-Academician Ovidiu Bojor, iar tu esti o vesnica femina , fragila, ploila, zurzuila!
iti multumesc:)
E foarte bine ca te-ai oprit, cati oare s-ar fi oprit in cale doar cu privirea nu si oferindu-si ajutorul? Ciudat cat de bine ne simtim sufleteste dupa ce facem un bine , mult mai mult decat dupa ce primim.
Nu stiu de ce uneori nu ne oprim, nici nu simtim nevoia celui de langa noi, iar altadata ne ducem ca atrasi de un magnet.
Cred ca Dumnezeu ne scoate in cale un astfel de om , tot ca sa ne fie usor sa-l ajutam ... cum bine spuneai sa ne simtim bine si noi mai mult cand daruim decat atunci cand primim
Sfantul Parinte Arsenie in scrieri Sfintiei Sale indemna sa dam un banutz chiar si celui care miroase a bautura sau fumeaza, sa nu-l judecam noi deloc si nici sa-i socotim folosinta banilor.
Real Gavrila a fost o mare si placuta surpriza.
Iti multumesc pentru tot, dara sa vii sa bem braga si sa mancam crovrigi cu sare si mac
Trimiteți un comentariu