

Marea.
Marea Neagra.
Marea Neagra , tarmurile romanesti.
Benzi colorate in apa.Tarmul de nisip.Scoici si pietre.
Gunoaie.
Iarba de mare.
Caini de tot soiul, oprindu-se pe cate-un damb de nisip acoperit de iarba proaspata de mare.Aproape toti in acelasi loc.Ce civilizati!
Marea.
Marea, in benzi colorate, verde, gri, negru, albastru, nisip copt de toamna.
Marea mea zbuciumata , sufletul meu, benzi colorate, scoici , pietre , gunoaie.
Marea grecilor albastra, curata , rece, linistita, cuceritoare.
Marea mea neagra , cu adancuri colorate , cu benzi asortate la suprafata, cu nisip , cu scoici si pietre si pescarusii care zboara paralel cu marea, uneori se lasa rapid in jos si ciupesc ca de pe o creanga un fruct mic, picaturile de val.
Noi stam lipiti unii de altii , culcati la pamant.
Acum stam la soare, dar alteori stam altfel culcati la pamant, trantiti ar fi cuvantul potrivit.
Zbuciumati, neintelesi, aproape de credinta ca suntem singuri.
Marea.
Marea mea zbuciumata , neinteleasa,aratata cu degetul ca e urata, ca e murdara , ca e plina de iarba puturoasa,marea mea plina de benzi colorate si de culori in adancuri, de scoici si pietre in forma de ...si chiar in forma de inima.
Sub pietrele in forma de inima, stau linistiti sub pamant cei plecat dintre noi.
Ei sunt niste soldati.Se tin alaturi , os langa os , asa cum pe plaja , la soare , lungiti cu fata in sus stau doi indragostiti, idilici.Nici unii nici altii nu-si vorbesc.Trebuie ca ei sunt stramosii mei , care apara pamantul in adancuri, de caderile dincolo de ei , unde nu mai e Dumnezeu.
Ai vazut , cand calci pe pietre sub forma de inima, tu nici nu stii ca de fapt soldatii te apara sa nu cazi in fundul pamantului, acolo e zbuciumul mortii.
Marea.
Marea mea frumoasa , zbuciumata cu valuri albe, benzi colorate, adancuri de curcubeu , scoici si pietre.Si gunoaie!
Zbucium -Z` bucium!
,,Sara ...
Buciumul suna ...``
Dimineata clopotul!
Aud si toaca!
E chemarea la Sfanta Liturghie! E chemarea ingerilor care vestesc in tot pamantul,intalnirea cu Dumnezeu, cu Maica Domnului,cu toate cetele ingeresti, cu cei de pe pamant si cu toti cei plecati de pe pamant care s-au facut oase soldati sub pamant si cu sufletul aparatori in cer ai Lui Dumnezeu.
Biserica e la capatul strazii pe stanga.
Cat timp urc strada in rampa il cunosc pe Liviu Vasile, ne despartim si el imi da o carte ,,Un fel de piua: 2 mai si Vama Veche``La cuprins ...,, Biserica din Vama Veche.
In curte sunt flori si o salcie.Clopotul si toaca intr-o statura inalta si aplecata prin clopot catre cel ce intra pe poarta iti aminteste ca aici e pace si ti se inmoaie inima.
Un arc de triumf cu bucati de piatra din muntii Dobrogei, un clopot mic , gatat firesc cu usuratatea cu care-ti agati cheile intr-un cui cu un cap cat gamalia de ac..Ce miros au pietrele ?Nu deslusesc! Intru in biserica, in pridvor o piatra cu o expresie istorica, dramatica si Z`BUCIUM imi arata ca acela e locul unde o sa stau azi.
O piatra pe care sa-ti sprijini fruntea intr-un punct numit ,,rugaciune``!Un punct fix!Un punct de sprijin!

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/05/o-batrana-din-tara-fagarasului-suntem.html
,,O batrana din Tara Fagarasului: "Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proşti ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruţa asta, care-i timpul, în trap (numa pentru ca să-l depăşim pe vecinul)... Am merge la pas, în plimblare şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu"
8 comentarii:
Va multumesc pentru textul batranei din Tara Fagarasului... Incredibil de adevarat si de trist!
Ducu, adevarul nu e trist, trist , trista e inima fara Dumnezeu.Sa fii binecuvantat!Iti urmaresc blogul si cind nu postezi...:)ma uit in urma!
Las un semn fugar ca am trecut pe aici. :)
Fugi de aici! Cine te urmareste? :)
Fotografiile sunt de la mare sau din Țara Făgărașului? :)
Ieri ma urmarea Dolin ca sa plecam spre casa. Azi ma urmareste foamnea. :D
@Marcel Eremia, un munte de rugaciune pentru marea neagra la suflet care suntem.
@Oana Boncu Nu serios, cine te obliga sa faci mai multe lucruri decat e tihna?
Trimiteți un comentariu