



Stau in cort cu aparatul la ochi.Care trece prin fata si ma scoate din prizonieratul dulce la care ma subjuga marea,imediat il fac si eu prizonier in fotografiile mele.E un fel in care si marea devine prizoniera prizonierilor.

Aveam o rochie alba, dintr-o panza usoara de in, vantul croise si el marii o rochie alba, spumoasa, niciunui muritor nu-i era ingaduit sa-i calce faldurile.Cum se apropia unul de tivul ei, fluierul coleric al salvamarului il facea pe inotator sa-si infiga bine varful picioarelor in nisip si sa dea aprig din maini rotativ ca sa nu depaseasca macar cu un milimetru ,,fluierul`` de hotar.,,Jap,jap !`` ar fi urmat daca nu ma apropiam de salvamar si de omul ,,picior de pasare``si sa le spun : salvamarului , ca eu l-am inselat pe om, omului ca el s-a inselat crezand ca rochia mea larga , alba, luata de vant ar fi putut sa fie steguletul alb care sa-i permita lui ...aruncarea in valuri.
VASILE SEICARU - Aruncarea in valuri
Asculta mai multe audio diverse
http://www.pateric.ro/vii-despre-inselare/
sau
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ignatie_briancianinov-despre_inselare.htm
,,Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?
Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti- inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im- potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun- tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar - si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea este cugetarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita intreaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si sangele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "Invierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noastra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).``
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu