
Era o frica interioara, fara putinta de a iesi pe chip.Chipul este bariera universala intre a fi sau a nu fi.
Am iesit in strada.Frica exterioara umpluse spatiul.Petreceam clipe de singuratate interioara intr-un ocean care ma anihila.Au trecut 21 de ani de atunci , anii tineretii mele , pe care e drept nu i-am petrecut intr-o inchisoare cu ziduri de beton, ci doar a unui eu pe care-l creditam cu usurinta sinceritatii.
Am crezut ca atat am avut de trecut ca sa fiu libera.O lupta cu frica separata selectiv printr-o bariera trupeasca.
M-am aruncat inainte, am cazut inapoi, iar m-am descatusat si iar am cazut.Am cazut din toate.Mai ales din dragoste.Cand s-a intamplat asa mi-am dat seama ca toate celelalte erau tot ... dragoste , numai ca uneori mai putina , poate doar urme fine, alteori dezechilibrata doar dintr-o parte.Niciodata nu semana ce era in interior cu oceanul exterior.Doar asemanari fugitive pe care le agatam peste aripile din umerii mei sperand, sperand, sperand.De cate ori ma straduiam sa gasesc asemanarile in numar majoritar , de atatea ori ma alegeam cu o durere .Punctele ei preferate erau inima, stomacul, lobul frontal, fluierele picioarelor si altele.
N-am mai avut niciodata prieteni.E nedrept sa tot cauti prieteni.Ori ii tradezi ori te tradeaza si nu pentru ca ne-am fi dorit vreodata sa fim tradatori , ci pentru ca nu percepem nevoia celuilalt.
Prietenul are de munca mai mult decat un frate si un frate orice ar face nu e doar un prieten.
Si dintr-odata mi-am zis in gand vorbind tare cu inima mea: Mi-e dor de... si nu stiam ce o sa zic, nu cunosteam , nu vedeam,nu stiam in ce fel exista Dumnezeu!Mi-e dor de Dumnezeu , a strigat inabusita intr-o licarire de lumina toata inima mea.
Habar nu aveam ce poate sa faca El pentru mine.
Credeam ca doar e undeva si face ceva , nu intelegeam nimic despre El.
Am observat doar ca in interior cand ma durea, facea El ceva si ma facea sa uit si sa-mi treaca.
In timp mi-a aratat ca daca nu strig cu sprancenele unite deasupra radacinii nasului asupra ta si striga glasul inimii mele la El, mi-e mult mai lesne sa-mi pastrez bataile inimii intr-o muzica de nunta.
El e in interiorul meu ,putin, atat cat ma straduiesc sa-L las sa se hodine la fiecare chemare.
Ma uit in exterior si pentru ca nu-l vad decat foarte putin... imi zic in gand vorbind cu inima mea: Doamne, e prea multa durere afara , slobozita dinlauntru.
O sa murim?
E o durere care-mi atrage atentia , mai ales cand ploua, caci da, de neiubire , o sa murim.
Moartea nu e atunci cand oamenii sunt introdusi intr-un sicriu si inapoiati pamantului, ci doar cand ei nu-L vor mai auzi niciodata pe Dumnezeu.
Din neiubire.
Persoanele de fata se exclud.,,Insemnatu-s-a peste noi Lumina fetei Tale , Doamne``
La multi ani , Marana... prietena mea, sora mea!Marana Ta!
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/claritatea-gandirii-teologice-la-romani.html
2 comentarii:
La mulţi ani Marana, la mulţi ani tuturor!
:) Multumesc, la multi ani , rabdare pentru toate si sa sa ne amintim ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce.
Trimiteți un comentariu