
Declaraţia lui Gheorghe Magheru: Eu, fraţilor, sunt român şi ca român, mă simt ferice de a muri pentru ţara mea. ``Merg agale pe Bulevardul Magheru din Bucuresti,cu ochii mijiti si cu buza inferioara usor impinsa in afara, cautand in memorie si alte franturi de istorie.
Ma opreste un afis mare cat o baricada din vremea Revolutiei Romane de la 1989.
Fondat ca Teatrul Armatei in 1947, teatrul condus azi de actorul Mircea Diaconu in scaunul de director,poarta numele de Teatrul Nottara dupa marele actor român Constantin Nottara (1859-1935).
Inauntru o armata de candidati, in serii de cate 5 pe scena teatrului.
Pe scandura, cum zic actorii.Multi nici nu cred c-au auzit de marii actorii care au calcat scandura pe care se scalambaie ei.Mult mai multi insa nu stiu nimic din cat e de greu sa te scalambai cu un cutit ajuns la os.
O armata de oameni in nevoie, alaturi de care o alta armata isi ofera ajutorul.
Vreo 2000 in total.
Nu am bani, nu am mare lucru sa-ti ofer.Prietenia mea, dragostea mea si ...sa Dansez pentru tine!
Asa spunea fiecare privire pe care o intalneai voit ori intamplator.
Doar 8 din 2000 vor fi alesi.Doamne , dar toate celalate povesti afara de cele 8 sunt inlacrimate.
In sala mirosul e greu, unii au venit de ieri,nu mai au bani de intors acasa si le e foame.Cativa copii scancesc , fara vlaga, sunt prea multi oameni care se misca deodata in fata lor.
Urc la... balcon.
Lojele sunt delicate, ca niste cupe cu crema de vanilie , decorate cu fire de zahar ars .Fotoliile sunt rosii ca ciresele coapte ale lunii mai.
Coregrafii le dau cateva miscari candidatilor de pe scena.Ma retrag pe un holisor de unde vad ce se petrece pe scena si dansez odata cu ei.
Mi-e atat de dor de dans!Nu, nu de bataiala!
Sunt singura, pe un hol stramt si dansez pentru mine.
Da, ma bucur.
Mult!Mi-e dor!Mai vreau!
Pe scena a aparut Cristina.E blondina si are obrajii roz, imbatraniti.
Tine buzele stranse si pleoapele coborate.Nici nu stiu ce culoare au ochii ei.
Cat le ia interviu la fiecare, am timp sa cobor langa scena, unde este prietena ei.
O fata mica,ce nu va mai creste niciodata, boala asta se numeste nanism,o fata mica pe care familia ei mare nu a vrut-o niciodata.
Asa a ajuns sa-i fie ca o sora Cristinei si sa creasca in acelasi orfelinat.
Cristina coboara de pe scena.
O imbratisez.
Ea nu face niciun gest.
Nu e printre cei alesi sa concureze mai departe.
E momentul in care in loc de inima am un clopot.
Unul de durere.Parca dangatul lui a trecut de la Cristina la mine.
Doar pana in februarie anul urmator copilele acestea nevinovate mai sunt acceptate la orfelinat.Dupa ... sunt ale societatii infometate de carne.
Of, neam de nepostitori ce suntem!
Doamne, invata-ne indreptarile Tale!
Invata-ne Doamne, sa dansam nu pentru noi, ci pentru TINE!
Vezi mai multe video din Muzica">
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/12/cuviosul-paisie-aghioritul-lumea-arde-pricepeti-asta/
„Cuvinte hotărâtoare”
Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. „Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti. Căci pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt în carne, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8, 5-8). Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstingnit împreună cu poftele (Galateni 5,24). „Nu suntem datori trupului ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhul poftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ei, fiii lui Dumnezeu sunt.” (Romani 8, 12-14). Căci: „Voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, că să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.” (1 Tesaloniceni 4, 3-5, 7).
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 275.
4 comentarii:
S-a schimbat juriul...
Judecatorul, nu...
Iata, Mirele vine in miezul noptii
Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind
Iar nevrednica-i aceea
Pe care o va afla lenevindu-se.
Vezi, dar, suflete al meu,
Cu somnul sa nu te ingreuiezi
Ca sa nu te dai mortii
Si afara de Imparatie sa te incui
Ci te desteapta, strigand:
Sfant, Sfant, Sfant
Esti Dumnezeul nostru,
Cu folosintele celor fara de trupuri
Miluieste-ne pe noi!
Din păcate această emisiune mi se pare extrem de comercială si de profitoare de sentimente umane doar pentru o audientă mai ridicată. Si e păcat pentru că la bază (dansul si problemele fiecăruia) sunt plăceri respectiv dureri reale dar speculate cu sârg de realizatori.
Cred ca doar noua ni se pare asa, cei care au probleme de care se simt depasiti, se regasesc in accentuarea , respectiv sarguinta realizatorilor.Se speculeaza emotia....in toate emisiunile de televiziune.Dansez...e un compromis cu final fericit.Sper!Eu ma simteam ca-ntr-o secventa din razboi.Am avut sentimentul ca afara sunt bombardamente si inauntru bombardatii.
Trimiteți un comentariu