Lingura de lemn e lingura de aur

Gheorghita e fata Marghioalei.
Ca si muma-sa de cate ori se blestema , da fuga la preotul satului sa-i citeasca o rugaciune de dezlegare a blestemului.
Ca pana nu o dezleaga de blestem nici ca mai face lucrul pentru care gura a zis rele.
Mare credinta au ei , fie si numai prin frica asta de blestem.Cam asa suna un blestem:,,Sa fiu a aluia cu coarne sau sa-mi sara ochii daca mai fac cutare lucru``...paine, mancare , etc , lucruri simple intr-un trai simplu, care si el fara Dumnezeu devine tot atat de complicat ca la o casa de boieri.
Stateam amandoua in pridvorul bisericii, eu nepoata lu` popa Nicu, scriam un pomelnic , vii si adormiti intru Domnul, cap de lista la cei adormiti, bunicul meu si popa-l lor al inalt, care-o botezase si pe Gheorghita, ea nepoata lu` mos Toma lingurarul, asteptand pe actualul parinte paroh sa-i dezlege legatura pe care facuse cu al cu coarne prin blestem.

Pe mos Toma mi-l amintesc mereu la asfintitul soarelui, cand ne intorceam de la pescuit, eu ,bunicul inalt , pieptos de la cantarile bisericesti si de la innotul pe Jii din copilaria lui, carturarul cu ochi albastri care-mi sfredelea mereu cunostintele de istorie si literatura , preotul satului in jurul caruia oamenii se adunau cu incredere, si ailalti verisori ai mei si frati , surori .

Mos Toma lingurarul ne vedea de departe si ne iesea in cale , in fata cocioabei lui, la marginea padurii, mai departe de satul cu sosea asfaltata si lumina electrica. Cocioaba de lemn si chirpici, (acu-i spune COB) plina de linguri, albii, fuse pe care torceau femeile lana, iernile lungi la lumina lampilor cu gaz ori a lumanarilor din ceara de albine, avea o simplitate blanda.
Era mustacios, cu mustati arcuite in sus. Cand zambea vedeam ca ii lipseau 2-3 dinti,dintre ceilalti galbeniti si mari ca de cal, purta o palarie ca nisipul, ponosita si-un sacou ca nisipul,inchis stramb, la un singur nasture,alegandu-si in functie de ziua saptamanii , sa-l inchida in brida se sus (de unde cazuse un nasture) sau in brida de jos (de aci incepusera nasturii ca caza, odata cu dintii din fata)sau Duminica, mai atent fiind , inchidea haina cu nasturele si brida corespunzatoare. In lumina apusului de soare , mi-l amintesc pe mos Toma ca pe mosul auriu.
Rudarii , le zicea bunicu` , se trag din stramosii nostri traci.
Mos Toma lua aminte si intelegea cel mai mult din toate ca Popa Nicu ii pretuieste pentru munca lor, pentru inima lor, pentru suspinul de credinta cu care-si mototoleau palaria cand veneau sa-l roage de vreo rugaciune la patul unui bolnav, la nasterea unui copil , la blestem, la toate cele pentru care ai indraznire sa mergi la preotul satului.
Si daca cineva in sat ii mai nedreptatea, se Zdropşeau si ei si spuneau ca le-a zis lor Popa Nicu ca sunt traşi, nu puteau sa zica traci .
Gheorghita, ii zic uitandu-ma lung in curtea curata cu iarba verde abea rasarita a bisericii, sa nu mai lipsesti la Sfanta Liturghie , ca numai ea mai tine lumea in picioare.
Trage de fustele ei un puradel manzalit peste tot cu ciocolata dintr-un corn pufos .Se uita la mine intrebatos si cu un fel de scuza, ca ei nu-i plac mancarurile astea noi din magazine.

Mă duc in pădure, culeg o poala de urzâşi, le fchierb, le acrăsc un pic cu zamă dă varză si mănanc cu păine.
Barbatul bea mult, o fata e bolnava la minte, cativa dintre copiii ceilalti doar ce-au venit din Spania.Nu mai stau in vale, departe de sat , unde-si avea Mos Toma lingurarul auriu linistea cocioabei, azi toate s-au schimbat, doar ciorba ei acrita cu zeama de varza e la fel si credinta ca rugaciunea preotului si Dumnezeu o ajuta sa-si duca zilele mai departe.

,,Doamne ajuta necredintei mele!``


Ruda, Neruda


Asculta mai multe audio Muzica