

Simteam demult ca nu ne vom desparti vreodata.
Si nu ne-am despartit, dar unde suntem?
Fiecare la un capat al bancii, apropiindu-ne timid, ca doi ochelaristi fiecare purtand in mana o lectura buna de impartasit.
Asta se intampla cand lumina zilei cauta sa scurteze lungimea bancii cu stinghii proaspat vopsite, arcuite ca o coloana vertebrala de balerina .
Cand noaptea vine ,pe coastele bancii-balerina, ma intind doar eu , imbratisand fiecare gand, fiecare vis si fiecare respiratie asa cum mototolesti o perna mica de puf.
Si nu ne-am despartit, dar unde suntem?
eu si dansul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu