Translate

sâmbătă, 31 martie 2012

Sunt multe feluri in care poti sa razi



Exista mai multe feluri de a rade sau a zambi in fata unui lucru.
Rasul superior , rasul mijlociu si rasul inferior.
Chiar daca e un ras inferior nu inseamna ca rasul care te face sa te tavalesti pe jos este un ras de joasa factura, inferior.
Rasul superior este doar un zambet ,sau un ras usor,bland, intelegator , fara zgomot.Rasul cu dragoste.

,,De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. ``

Rasul mijlociu , care vorba poetului poate fi si el la randul lui, rasul mijlociu de sus , rasul mijlociu de mijloc si rasul mijlociu de jos, este atunci cind poti sa razi de altul, in aceeiasi masura in care poti sa razi si de tine , dar nu-l judeci pe celalalt, nu te bucuri de raul lui, ai ,,teama`` ca poti face aceleasi greseli ca acela ( de exemplu sa te lovesti de un stalp de pe strada , in timp ce in mers vorbesti la telefon)
Acum , daca ma gandesc, stalpul de pe strada poate fi si iubitul sau iubita.Nu-l vezi , te loveste dorul de el/ea, treci de atatea ori pe langa el in drumul tau obisnuit , drumul vietii, vorbind la telefon sau doar cu tine, pana cind intr-o zi te doare , dar iti trece.
Apoi trec si anii, te uiti la stalp , la amintirea lui si nu te mai doare, dar zambesti.

Sau tot mijlociu e rasul , atunci cind pot sa rad de un banc prost, pentru ca am speranta ca ,,prostia`` personajelor lui e trecatoare.
Sunt multe feluri in care poti sa razi sau sa zambesti.

,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. ``



Rasul inferior , impartit dupa aceeiasi regula , de sus , de mijloc ( in care sper ca ,,prostia rautatii`` este trecatoare) si de jos , in care cred ca rasul inferior inferior e rasul rautatii, rasul in care dragoste nu e .


,,- Părinte A., să-mi vorbesti despre rău ca dispozitie a sufletului omenesc, accept! Dar să-mi vorbesti despre Diavol ca persoană, mi se pare prea exagerat.

- Dacă asta-i realitatea, ce altceva să-ti spun?

- Si tu de unde stii? L-ai văzut tu însuti?

A râs.``
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/10-intalnirea-mea-cu-batranul-paisie.htm

,,

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.``
``





Ai ras de ei?
Ai zambit?
Sunt multe feluri in care putem
sa radem , sa zambim ,
feluri dupa
felul inimii noastre!


In fotografie avem un suras integral.
Dintr-o coaja de paine integrala.
Un pranz integral alcatuit din roadele pamantului.
Avocado, morcov, humus, masline, falafel imbracat falos in susan, migdale tandari .
În ţara noastră creşte spontan migdalul cu seminţe amare, dar ele nu sunt comestibile nici pentru oameni , nici pentru animale.Migdalele amare se pot utiliza numai după călire, când amigdalina se descompune fără a forma acid cianic şi îşi pierde proprietăţile otrăvitoare.
Si rasul poate fi amar.

Si totusi e un ras integral.
Integreaza-te! Mananca Sanatos :)!Da-i trupului , da-i sufletului!

Azi la ora mesei, pot imparti cu tine capitolul 13, ca atunci când eram copil :

,,Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.``



Biblia Ortodoxă
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel


Capitolul 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13

marți, 27 martie 2012

...legat de ...dor de tine


Am legat

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.



E-acelasi cintec de prea multe ori, (Iubita ta din zori) Aripi desfacute, fara insa sa zbori... (Iubita ta din zori) Mi-e cald de tine si-apoi deodata mi-e frig, (Vine iarna !) Lumea crede ca tac, cind eu, de fapt, te strig ! (Vine iarna !) Sint ca o scrisoare afara din plic, (N-ai nimic, nimic !) Pe-o parte alba, pe-o parte scris mic: Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e do-o-o-or... Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e do-o-o-or...

duminică, 25 martie 2012


Azi l-am vazut pe Vlad dirijand!

Tineti seama ca e o binevestire!
In ziua de Buna Vestire !


http://www.vladvizireanu.com/


joi, 22 martie 2012

dovleac si eoliene




Dovleac si eoliene


Prin octombrie am ajuns la Bailesti.
Vecin peste doua case , Ritu, olteanul mustacios tine in coltul gurii,si-un zambet si-o tagarie.
Adesea in coltul ochilor are si-o lacrima si-o bucurie.
Zambeste cind ne vede, isi indreapta spatele , nu zice nimic si dispare.
Se intoarce repede tinand la fiecare subsuoara un rotofei din gradina lui care se intinde pana-n vale la canalul cu papura.
,,Luati acolo la Bucuresti , sa va fie dor de noi cind il coaceti in cuptor si sa veniti mai des pe aici``
A stat dovleacul pana acum , credeam ca l-am pierdut , ca s-a uscat pe dinauntru de ,,nepasarea`` noastra de a-l da cuptorului , apoi de a-l impodobi cu nuci si dulceti cu boabe amarui, cu scortisoara si cu povesti duhovnicesti in timpul Postului Mare.
Sa fi auzit ce plescaituri si ce taceri prelungi se asternura cind cei care se nimerira la usa casei in vremea cind scosei dovleacul din cuptor fusera primiti cu un zambet intr-un colt de gura si cu un altul in celalalt colt de gura, c-o lacrima intr-un colt de ochi si cu o bucurie alaturea celuilalt colt.
Mare bucurie se poate descoperi in timpul postului, bucurie ce odata descoperita e buna de dus si in restul zilelor.
Postul si infranarea e un fel de generator de energie.
Mancarea mai putina si daruita de pamant , cu adevar crescuta, nu cu minciuna substantelor care ,,umfla muschii pe ele`` , roadele obtinute din truda omului, sunt darurile Bunului Dumnezeu.Cind stomacul are mai putin de lucru , mintea are mai mult timp pentru a se lasa formata de suflet si invers.
Ce seminte pun in gandurile mele , acestea vor incolti, vor creste , vor da roade sau vor strica si roadele pe care le-am obtinut.
Este o energie pe care o am , nu ma costa nimic sa o mentin, sa o inmultesc si sa o daruiesc mai departe.
Tot asa gandindu-ma ...imi vine sa le zic ganduri eoliene.
Si ca sa ma amuz , mi-am facut si un parc de eoliene, ca sa nu-mi pierd gandurile , sa le am in fata intamplator cind dau tarcoale ( ,,mai am vreun kilogram`` ...vorba amicului M)prin bucatarie.
Am luat un fruct de avocado, l-am pipait sa fie moale , sa fie copt , l-am decojit, i-am scos miezul .Miezul l-am inconjurat cu patru scobitori, i-am facut un fel de tipar de crinolina, apoi l-am sprijinit pe gura unui vas cu apa.
Pipai camasa miezului in fiecare dimineata ,a nadusit ,o fi dansat cu dorintele lui de a avea o familie numeroasa, cat un arbust care sa poata creste intr-o micuta casa. Peste noapte apa se strecoara pe sub camasa,e plin de apa, parca s-ar umfla in pene..Apa ii da energie miezului sa incolteasca.
Si nu-l costa nimic sa incolteasca , sa se inmulteasca si sa se daruiasca.
Pulpa fructului , sub care am descoperit miezul , numaidecat am zdrobit-o cu pisalogul de lemn , tot intr-o strachina de pamant, tot asa cum zdrobesc si usturoiul si-am amestecat-o , da, cu usturoi sau cu praz.
Incerc sa imprietenesc fructul de avocado cu o noua tara pentru el , un pamant nou numit Prazilia , regiunea Bailesti.(De undeva aud un ras plin si sanatos, parca ar fi al domnului Amza)


Era tarziu , se intunecase , pulpei zdrobita de pisalogul obositor, i-am intins un patuc de paine prajita !Sa-ti spun despre gustul viselor?
Mmmmm....delicios, delicios!Dupa fiecare inghititura , mi-am dat seama ca visa pentru miezul ce tocmai fusese pregatit de bal , sa nu fie singur.
Si uite asa, am luat rand pe rand cate un fruct de avocado, l-am decojit , l-am amestecat de fiecare data cu alte roade, fie seminte de dovleac , fie gogonele taiate foarte marunt , fie ceapa rosie , verde , patrunjel , muraturi taiate marunt ca pentru furnicute.

Acum am un parc de eoliene .Asa mi se inchipuie acesti mieji de avocado, care-si iau energia din apa, dar de la Bunul Dumnezeu si nadusesc pe sub camasa , muncesc stand in apa pentru ca in curand cind se va fi terminat postul ... incepe balul.
Incoltesc , se fac plante, se fac arbori si dau roade.

Si noi suntem seminte!Seminte ,, eoliene``!

joi, 15 martie 2012

cu drag




unui cer Zbişor
http://www.youtube.com/watch?v=HhllDK6C6eQ

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru (II)

,,Ce reprezintă, însă, 15 martie 1848 pentru români?


În cadrul Adunării Naţionale de la Blaj, din 3/5 mai 1848, de pe Câmpia Libertăţii, contrar programului revoluţionar maghiar, românii cer recunoaşterea naţiunii române şi se declară împotriva unirii forţate a Transilvaniei cu Ungaria şi, mai mult, aduc la cunoştiinţa Europei crezul lor politic şi naţional: „Noi vrem să ne unim cu Ţara !”, adică cu celelalte teritorii româneşti. Împotrivirea românilor, la unirea savamolnică a Transilvaniei cu Ungaria, a declanşat din partea Ungariei „revoluţionare” războiul contra românilor din Transilvania. Acest război, purtat de cele mai multe ori mişeleşte de unguri, a fost pierdut de aceştia. Dar preţul plătit de români a fost enorm: peste 40.000 mii de români ucişi, peste 300 de sate locuite de români arse şi şterse de pe faţa pământului, sute de crime odioase şi barbare care nu puteau să-şi aibă locul într-o Europă plecată pe drumul „libertăţii, egalităţii şi fraternităţii”, la care ungurii dar şi maghiarii minoritari din Transilvania s-au dedat şi se vor mai deda şi în secolul următor, XX. Toate acestea au fost săvârşite asupra a peste 100 de preoţi ortodocşi români spânzuraţi, la ele adăugându-se schingiuiri, incendieri a unor comunităţi întregi de români, execuţii ale „tribunalelor de sânge” destinate uciderii a cât mai mulţi români.``
http://foaienationala.ro/ce-reprezint-15-martie-1848-pentru-romni.html


Nichifor Crainic despre 15 martie la români şi unguri

(Nichifor Crainic, „Puncte cardinale în haos", Editura Timpul, Iaşi,1996)

„În istoria românismului, Avram Iancu, eroul revoluţiei ardelene de la 1848, re­pre­zin­tă un mo­ment din care putem desprinde două semnificaţii deosebite.

Una e o sem­ni­­fi­ca­­ţie lo­ca­lă, pro­vincială, în­tru­cât revoluţia dezlănţuită de el priveşte soarta fraţilor tran­sil­vă­­ne­ni, în condiţii politice speciale, de frag­ment etnic gemând sub apăsarea unui neam străin.

A doua e semnificaţia naţională, întrucât fapta lui se în­­corporează în con­ştiin­ţa ro­mâ­­nis­mu­­lui integral şi e primită ca un spor al patrimoniului comun. Aceasta din ur­mă sem­­ni­fi­ca­ţie depăşeşte intenţia eroului nostru, care a vrut să fie numai un re­vo­lu­ţionar ar­de­lean; dar vo­inţa de viaţă a neamului întreg se regăseşte în el, se recunoaşte în el, îl re­ven­dică şi-l ve­ne­rează ca pe unul din falnicele ei simboluri istorice....

... Anul 1848 e pentru popoarele Europei anul mesianismului naţional.

Cuvântul de or­dine al re­vo­luţionarilor de pretutindeni e doborârea tiraniei medievale pentru libertatea naţiunilor şi dreptatea so­­cială. Un suflu de vag, dar molipsitor misticism politic investea pe fiecare popor cu o misiune divină şi, pentru a o îndeplini, era nevoie de ruperea lanţu­ri­lor robiei în afară şi în lăuntru. După exemplul Parisului de atunci, tineretul generos de pre­tutindeni se găsea pe baricade. În Moldova revoluţia se veştejise încă în mu­­gur, iar în Muntenia se prăbuşise sub apăsarea Rusiei reacţionare. Capii instigatori pribegeau acum pes­­­te hotare, prin Bucovina austriacă, pe la Braşov sau pe la Brussa turcească. În prin­ci­pa­tul Ardealului, care atârna direct de Casa habsburgică, lucrurile se înfăţişau într-o învălmă­şea­lă greu greu de descurcat. Anul revoluţiei surprinsese Ardealul cu trei naţiuni recunos­cu­te ca atare, ungurii, secuii şi saşii, cu o no­bi­li­­me încărcată de privilegii şi o ţărănime în­că­tuşată în lanţuri. Românii erau excluşi din rândul naţiu­ni­lor şi al privilegiilor. Ideea li­ber­tăţii naţionale, însă, şi a dreptăţii sociale însufleţea pe toate popoarele prin­­cipatului, fie­ca­­re înţelegând-o în felul lui, toate voind o egală îndreptăţire în viaţa de stat, afară de un­­­gu­­­ri, bineînţeles.

Minoritatea maghiară din Ardeal, în acord revoluţionar cu cei din Un­ga­ria propriu-zi­să, voia o revoluţie în favoarea exclusivă a naţiei proprii, cu sa­cri­fi­ca­­rea ce­lorlalte popoare conlo­cu­i­toare, dar mai ales a românilor, care alcătuiau şi atunci ca şi acum majoritatea populaţiei. În fruntea miş­cării se agita marele demagog pa­şoptist Lu­do­vic Kossuth, slovac ma­ghia­rizat care, ca orice renegat, co­­vârşea în zel şo­vin pe orice un­gur de baştină.

Problema revoluţiei maghiare este următoarea: fiindcă po­­poarele din Ardeal se frământau pe tema egalei îndreptăţiri, în caz de izbândă, ungu­ri­mea, care se men­­­ţinea prin privilegii, ar fi rămas o minoritate oarecare, în primejdie să fie înghiţită.

Se impuneau deci două imperative: unul, unirea imediată a Transil­va­ni­ei cu Ungaria, al doilea, oprimarea mai de­par­­te a naţiunilor ardelene prin autoritatea statului maghiar astfel întregit.

Dar cum principatul Ardealului atârna direct de Casa habsburgică, mişcarea unionistă maghiară de­ve­nea totdeodată un război contra Austriei. Judecând după ideologia europea­nă a revoluţiei de la 1848, un­­gurii erau pe linia ei, luptând împotriva tiraniei habsburgice şi a privilegiilor medievale legate de ea, dar se situau la antipodul spiritului european re­fu­zând ce­lorlalte neamuri egala îndreptăţire şi dreptatea so­cială, în numele cărora luptau. Nu era nici întâia şi nici n-avea să fie ultima oară când acest neam, în­fipt în inima Europei din ne­cunoscutul asiatic, se dovedea inadaptabil la ordinea lumii noastre.

La 15 Martie 1848, parlamentul Ungariei votă unirea cu Ardealul.

E semnalul revoluţiei lui Avram Iancu.

Procedeul maghiar obişnuit de a hotărî de soarta celui mai numeros şi mai vechi po­por al Ar­dea­­lu­lui fă­ră ca el să fie întrebat, şi aceasta într-o vreme când ideea de libertate um­plea văzduhul Eu­ropei, înfurie pe Români. Strigătul răsculării îl dădură doi tineri care se aflau la Târgu Mureşului: Avram Iancu şi Aron Pumnul. Ei chemau poporul la o pri­mă adunare în Blaj, la Duminica Tomii, adunare care pregăti le­gendara demonstraţie a celor 40.000, în ziua de 3/15 Mai, pe Câmpia Libertăţii.... Salturile în istorie ale ardeleni­lor sunt destul de rare, dar, atunci când se produc, valurile veacului urlă în furtună şi apa­ri­ţiile lor se numesc revoluţia lui Horia sau revoluţia lui Avram Iancu. ....

În ziua Libertăţii, de la Blaj, el (n.a. poporul) apărea brusc şi întreg pe scena istoriei, fiindcă cei pa­­tru­zeci de mii, iviţi din anonimatul su­ferinţei milenare, erau rezumatul întregului Ardeal ro­mânesc.

Doi bărbaţi s-au impus atunci mulţimii în fierbere. Simion Bărnuţiu, în pelerina lui romantică de stu­dent tomnatic, reprezenta doctrina vremii, cerând în numele ei dreptul po­po­rului ardelean de a-şi făuri singur istoria. Avram Iancu, tânărul avocat care dăduse sem­­nalul mişcării, nu venea să demonstreze şi să ceară nimic, fiindcă el era însăşi voinţa şi ho­tărârea Ardealului de a face istorie românească.

Avea numai 24 de ani şi cobora din munţii lui Horia. Era înalt şi ochenat, de o frumuseţe răpitoare dacă n-ar fi fost oarecum înăsprită de grava seriozitate a cugetului. Bărnuţiu aducea în pelerină argumente ju­ridice; el purta pistoale în chimirul care îi strângea cămaşa moţească. Vorbea rar, dar când deschidea gu­ra, din toată fiinţa lui emana o putere magică, nefirească, de care nici el nu-şi dădea seama de unde vine. Contimporanii spun că avea un temperament vijelios, pe care, totuşi, ştia să-l strunească în frâna minţii. La studii, în şcolile ungureşti, se remarcase printr-o inteligenţă eminentă. Avea tot ce trebuie pentru a domina; frumuseţe de Făt-Frumos pe gustul românesc, care fermeca mulţimile, şi energie gravă în glas şi-n gest pentru a se face ascultat. Un asemenea exemplar nimbat de geniul rasei, ... nu devine căpetenie prin deliberare şi prin vot; instinctul gloatelor îl simte fulgerător şi i se supune cu voluptatea înnăscută în firea oamenilor de a se preda unei voinţe superioare să facă din ei orice-ar crede de cuviinţă. Puterea de fascinaţie a lui Avram Iancu sporea înmiit la gândul că el întrupează marea răzbunare a unui neam ţinut în veacuri în subteranele pline de caznă ale istoriei. ...

Iancu e cel care a vărsat în sufletul Ardealului conştiinţa de stăpâni din neamul împărătesc, care a strălucit odinioară în Dacia. ... Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ardeal...".

http://www.cotidianul.ro/nichifor-crainic-despre-15-martie-la-romani-si-unguri-176177/

luni, 12 martie 2012

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru (I)




Nichita Stanescu - Noi

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru,
stim cel mai bine locul si patima si rostul,
stim cel mai bine legea si mersul inainte,
suntem dupa nevoie si lacrima si dinte.

Nu cerem nimanuia nimic,










insa oricine
daca el vrea-l numim si prieten si vecine.
Aici si painea, sarea, noi avem la masa,



caci ne-am facut-o singuri, zidindu-ne o casa.

Nu zicem rau de nimeni, stapani peste pamant
Noi suntem in picioare, sub noi strabunii sunt.
De-aceea poate-n libertate sa luceasca,
deasupra noastra, universala bolta albastra.





,,Şi dacă Enescu spunea că orice intelectual trebuie să ştie pe de rost "măcar" simfoniile lui Beethoven, eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să se gândească dacă nu ar trebui să viziteze şi să privească măcar o dată pe lună (vi se pare mult???) la simezele unei galerii şi asta fără să te oboseşti să citeşti nici George Oprescu sau Elie Faure, nici Barbu Brezianu sau Pavel Şuşară şi nici măcar Hendrik Willem van Loon.``
http://www2.tvr.ro/ovedetauntablou/index.php?p=vedeta&id=1079

vineri, 9 martie 2012

Din traditia olteneasca si spre pomenirea Sfintilor 40 de Mucenici


bradoşei

Sfintii 40 de mucenici - Tropar

Sfintii 40 de mucenici;Sfintii 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei. In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.




Cantare de lauda la Sfintii 40 de Mucenici

Sfintii mucenici, cu trupurile incatusate de ger,
Puternic credinta o au tinut.
Luminati de nadejde,
Ei au strigat catre Dumnezeul lor iubit:
„O, Tu, Care ai uimit lumea
Cu infricosata Ta moarte si inviere,
O, Doamne, invie-ne pre noi!
Caci taria cerului si toata zidirea
Pe Tine Te lauda,
Si adincurile toate, focul, grindina si gheata
Te lauda pe Tine.
Tu pe robul Tau Moise cu tot cu popor
Din robia Egiptului ai scos,
Iar apoi pe Iosua, fiul lui Nun, si apoi pe Elisei,
Poruncind firii apele sa le linisteasca si sa le desparta.
Ajuta-ne acum si noua, robilor Tai,
Care credem intru Tine, precum ai ajutat pururea
Tuturor robilor Tai celor din veac.
Nu ingadui frigului sa fie mai tare ca omul,
Nu ingadui ca noi, cei 40 de Mucenici ai Tai,
Sa fim dati de batjocura nelegiuitilor.
O, Tu poti toate, Stapine,
Care toate le stapinesti.
Caci Tu prefaci focul in gheata, si gheata, in foc.
Iata, pentru Numele Tau, gerul ne ucide trupurile
Ca o fiara salbatica,
O, ajuta-ne noua ca Numele Tau Cel Atotputernic
Pretutindeni sa fie slavit!”
Mucenicii din lac, incatusati de gheata,
S-au incalzit minunat de la lumina cea pogorita de sus.
Ei au murit cu cinste si au ramas mucenici patruzeci
Pina la sfirsit,
Spre spaima, groaza si rusinea necredinciosilor
Celor ce zac in intuneric.


Predica Sfantului Nicolae Velimirovici

Despre rabdarea pina la sfarsit

„Dar cel ce va rabda pina la sfarsit, acela se va mintui” (Matei 24: 13).
O, Stapine mult indurator si indelung rabdator, Tu ai indurat toate, totul pina la sfirsit. De aceea esti Tu nu doar binecuvintat in vecii vecilor, dar si izvorul tuturor binecuvintarilor tuturor oamenilor care isi doresc binele in vecii vecilor. Sfintii apostoli au indurat pina la sfirsit si au intrat in vesnicia cea binecuvintata. Sfintii cuviosi de buna voie au indurat toate chinurile si suferintele pina la sfirsit si s-au preaslavit si in cer si pe pamint. Sfintii mucenici au indurat de bunavoie toate schingiuirile trupurilor si sufletelor lor si s-au facut impreuna-mostentori ai imparatiei lui Hristos.
Orice intemeietor de vreo noua organizatie sau partid isi recruteaza urmatori fagaduindu-le bogatii multe si multe placeri daca fac aceasta, dar ascunzind cu buna stiinta greutatile si chinurile prin care trebuie sa treaca spre a ajunge la acele bogatii si la acele placeri. Stapinul nostru Hristos este singurul Care a grait adevarul urmatorilor Sai, aratindu-le atit partea amara, cit si cea dulce a lui.
El nu a fagaduit nicicum si nicicind roade dulci fara mai intii slujire, nici slava fara mai intii suferinta, nici odihna vesnica fara mai intii mergerea pe cararea cea strimta si plina de spini, nici biruinta fara lupta, nici placere fara mai intii gustul amar al nevointelor, nici imparatia fara mai intii plins cu lacrimi si jertfire de sine. Desi Stapinul nostru a insiruit cu exactitate toate suferintele prin care trebuie sa treaca ucenicii Lui, El nu-i lasa fara sa-i mingiie cu descoperirea bunatatilor ce vor sa fie. El le descopera intelesul mai adinc al suferintelor, nelasindu-i in intunericul deznadejdii. El zice: „Dar cel ce va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui”. Iar care anume este acea binecuvintare care ii asteapta pe cei ce rabda pina la sfirsit, Mintuitorul insusi a aratat-o cu indestulare. Aceasta binecuvintare a fost marturisita de multi pina astazi si continua sa fie marturisita de multi sfinti, fie dintre aceia care s-au infatisat in slava din tarimul celalalt celor dintre cei vii socotiti vrednici de aceasta, fie dintre cei care, inca in trup fiind, s-au invrednicit de vederile cele ceresti ale binecuvintarilor care ii asteapta pe cei putini care, cu credinta si cu staruinta, bine se nevoiesc si rabda pina la sfirsit.
O, Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Tu esti puterea noastra. Ajuta-ne noua sa rabdam pina la sfirsit in credinta ca Tu cu noi esti pina la sfirsitul veacurilor. Caci Tie se cuvine toata slava si multumirea in veci, Amin!
***
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/09/sfintii-40-de-mucenici-predicile-sfantului-nicolae-velimirovici-si-mitropolitului-augustin-vin-zilele-crestinismului-sangelui-sa-nu-ne-distram-sa-ne-pregatim/

joi, 8 martie 2012

,,RO`` de la roade, rodire, ne ziua femeii




Cand un pom face roade , omul nu trebuie decat sa bata pomul, sa cada roadele si sa le adune.Unele roade sunt usor de adunat , de la ramurile joase, dar cele mai de sus cer putin efort.Sa-i zicem jertfa, sa-i zicem jerfta.E prea mult?Da, e prea mult, dar atat de putin cere Dumnezeu de la noi!
Ce te faci cu pomii care dau roade , dar nu are cine sa le culeaga?
Ele cad pe jos ,se fac una cu pamantul, prin iconomia Bunului Dumnezeu si cine stie , candva din semintele lor , va rodi un alt pom roditor , cine carui culegator de pom ,drept folositor.

Doar cind un copac nu face roade , acela trebuie taiat.Omul , ca si copacul, daca nu se hraneste cu roade , nu poate rodi.

Datoriile sunt roade...

iata de ce :

Datoria actuală a intelectualilor

NAE IONESCU

(Înfrăţirea Românească, anul VI, nr. 9, 1 martie 1930)

Nae+tinar Datoria actuală a intelectualilorOpera de închegare a sufletului românesc într’un tot unitar nu se poate desăvârşi din cauza ambiţiilor politice necugetate şi a inerţiei condamnabile, de oare dau dovadă intelectualii.

Şi când rostesc cuvântul „intelectuali” nu mă refer la indivizii, care’şi revendică acest titlu în baza unei sarbede diplome purtată în fund de buzunare, ci îmi îndrept gândul către acele elemente admirabile ale vieţii noastre cărturăreşti — desprinse din cercul viţios al pedanteriei sau al încrederii în sine prea mult.

„Intelectual” în înţelesul etic al cuvântului este ceva mai mult decât trepăduş politic. “Intelectual” în înţelesul naţional al cuvântului este categorie opus noţiunii de „înstrăinare” sau „necinste”. Sub acest raport coeficientul numeric al „adevăraţilor intelectuali” este foarte scăzut”.

Ieşit de pe băncile universităţii, tânărul titrat îşi croeşte planuri uriaşe de viitor — nesocotind întru totul realităţile vii întâlnite la tot pasul. De aceea , ciocnirea lui cu greutăţile vieţii îi distrug iluziile — făcând din el un sceptic, un nemulţumit — şi mai apoi un „închinător la arginţi”.

Mentalitatea, deci i s’a pervertit. Apucat pe drumul abzicerii de la comandamentele conştiinţei, intelectualul îşi făureşe drept ţintă supremă a vieţii lui — banul. Conştiinţă, caracter, cinste — toate sunt de vânzare la intelectualul schimbat astfel spiritualiceşte.

Şi din acest punct de vedere străinul profită. Cu monedă sunătoare el împânzeşte toate administraţiile publice, îmbrobodeşte simţământul naţional şi narcotizează sistematic simţurile raţiunii intelectualului — pus în locuri de conducere a mecanismului atât de complicat, care este Statul. Cu această monedă blestemată străinul slăbeşte temeliile Statului naţional, împiedecând unificarea sufletească într’un tot armonic.

Iar domnul „intelectual ” priveşte nepăsător la surparea progresivă a clădirii naţiei româneşti. In faţa planului infernal de slăbire a încheeturilor etnice româneşti, „intelectualul ” are datoria să iasă din amorţeală.

Crescut în crezul ideei naţionale şi al adevăratei iubiri de legea strămoşească, „domnul intelectual ” trebue să lucreze fără obosire la întărirea sufletului şi fiinţei româneşti.

Declaraţiile sale sentimentale, uneori chiar patetice , la zile de praznic, nu au nici o valoare atâta timp — cât faptele n’au dovedit mărturia dreaptă a vorbelor.

Simţământul de „cinste ” şi „omenie” trebue înscăunat la loc de frunte — iar nu ca acum, când asemenea idei stârnesc zâmbetul compătimitor al celor tociţi în rele .

„Solidaritatea naţională ” întemeiată pe adevărurile organice ale naţiei să călăuzească paşii conştiinţei fiecărui intelectual român.

Nu servirea intereselor străine, protivnice vieţii conştiente în cadrul de stat naţional, ci ajutarea reciprocă a fratelui de acelaş sânge ne va duce la izbândirea idealului, scump tuturor:

România a Românilor!

Nae IONESCU

(Înfrăţirea Românească, anul VI, nr. 9, 1 martie 1930

sursa : http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/03/08/datoria-actuala-a-intelectualilor-nae-ionescu-martie-1930/


...........................................................
fEL SI FEL DE ROADE PE LUME , UNELE FALSE, ARTIFICIALE, ALTELE CURATE , INSANATOSESC SUFLETUL SI TRUPUL

Alegerea ne apartine!
...................................................................................................................
Adevarat sau fals?

,,

Pe urmele tovarăşei Clara Zetkin

Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8 martie (demagogic numită “internaţională”, căci n-au sărbătorit-o oficial, după modelul Sovietelor, decît ţările din fostul “lagăr socialist”, iar în restul lumii numai anumite cercuri de stînga, marxiste sau marxizante).
Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective avînd loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde şi-a văzut împlinit visul “tinereţii revoluţionare” şi a propăşit pe linia bolşevismului stalinist).
De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (şi cel mai invocat) este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale “femeilor muncitoare”, începînd cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, reprobabil de aspru reprimată de autorităţile “capitaliste” ale vremii).``
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2012/03/in-loc-de-8-martie-repostare.html
..............................................................................................................................................

ADEVARAT !

,,Pe drumul Golgotei, Hristos mergea zdrobit sub povara crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena Il urmau îndeaproape. Veronica I-a întins năframa ca să-Şi şteargă fruntea. Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus``

Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi.``
pr martir Constantin Sarbu
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/07/ziua-femeii-ortodoxe-si-a-fiului-iubirii-cuvinte-pline-de-miez-si-de-miere-ale-parintelui-constantin-sarbu-pentru-duminica-mironositelor-si-praznicul-sfantului-apostol-si-evanghelist-ioan/

Dumnezeu a randuit o zi de sarbatorire , de cinstire a femeilor , aceea a Duminicii Mironositelor- a treia Duminica dupa Sfintele Pasti-, mai mult , ziua de Buna Vestire, cand Maica Domnului este vestita de catre Arhanghelul Gavril ca va naste pe Mantuitorul sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos este o alta zi de cinstire a femeii, caci bucuria vestii ca va aduce pe lume un prunc este neasemuita pentru oricare femeie.
Nu cinstesc ziua de 8 martie ca ziua femeii, am incercat , dar niciodata n-am fost prea potrivita pentru ea, nu sunt feminista, nu sunt revolutionara, nu-mi plac deloc competitiile, nu-mi place obligativitatea barbatilor ( dar si a femeilor) de a oferi flori sau atentii , doar pentru ca in ziua aceea au o anumita nevoie de ajutorul meu,E drept ca mai nimeni nu stie de unde vine ,,sarbatoarea ``, stim de-acum , o sarbatoare rosie ( comunista)si ca a domolit intru mare masura scopul si mijloacele ei , nu-mi plac intalnirile ,,intre fete`` la o masa unde se manaca ,,ceva gras``.Peste toate simt nevoia de bucurie, de cinstire, sufletul femeiesc in cautarea cinstirii, al magaierii , al ridicarii macar pentru o zi deasupra rutinei, obrazniciei, marlaniei sau nepasarii.Imi place ca vad mai multe flori in mainile oamenilor, imi place bucuria(
sau speranta ei)de pe chipul doamnelor , domnitelor , domnilor si domnisorilor , ador primavara si hainele cele bune scoase pentru ziua de sarbatoare.
Multi ani tuturor celor care sarbatoresc si le doresc sa gaseasca drumul adevarat al cinstirii sufletului spre mantuirea lui!Sarbatoriti si cu mine de Buna Vestire si de Duminica Mironositelor, la Sfanta Liturghie! La multi ani!Doar cunoasterea ne poate da libertatea sa alegem ceea ce e de folos implinirii sufletesti!Va doresc sa cunoastem bucuria din timpul Sfintelor Liturghii!

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare

Arhivă blog