Ai alunecat pe tobogan.Ai prins viteza si nu te poti opri sa ne privim in ochi.La o intersectie cu un alt tobogan , tot asa in viteza , te saluti cu o fata frumoasa, cu o doamna blanda, cu un baiat ca tine, cu un nesuferit care nu scrie chiar cele mai simpatice comentarii pe blogul tau.
Toboganul e construit ca un labirint .In el ca sa te misti intr una cu viteza, altfel trece ziua si vine urmatoarea si nu esti activ, aoleu,nu te poti ridica la suprafata, poti doar sa cobori, desi pare ca te tii la suprafata, in timp ce , repet mai dai de cate-o intersectie cu un alt om , ca si tine, ametit de togogan , ca de o baterie de vin sec si va salutati si va simtiti ca-ntre prieteni .
Ce esti tu?Esti tu , esti cel care vrei sa fii sau cel care doresc altii sa fii?
Pe tobogan nu poti sa fii tu, ca nu ai timp la intersectie sa te prezinti cu adevarat, acolo esti cum ti-ar placea sa fii vazut de ceilalti toboganari .Si apoi in viata de zi cu zi, cand te intalnesti cu oameni in carne si oase si nu mai poti sa fii cel din intersectie (ca deh, intri in conflict cu celalat eu al tau, acela de a fi tu asa cum esti).O , ce te mai plictisesc oamenii in carne si oase !O, in ce minciuna bine ascunsa traiesti!
Internetul este un tobogan care ne amesete viata.
Dar cine stie pe cineva care-l foloseste in exces?
Totusi daca stie cineva pe cineva care nu se dezlipeste usor de monitor, ii ofer aceasta hrana naturala , dar virtuala.
In caz ca nu se simte gustul sau mirosul sau celelate trei simturi nu pot detecta hrana, ofer din toata inima hrana Bunului Simt, celui de al saselea simt : Duhul Sfant ...care l-a hranit si pe Sfantul Niclae Velimirovici, asa cum ne-ar hrani pe oricare dintre noi, numai sa-l chemam:

,,Nimeni nu a avut cuvinte mai grele asupra culturii, modernitatii si modelor europene decat Sf. Nicolae, care le-a cunoscut din interior. Nimeni nu a osandit si a profetit asupra nocivitatii “ciumei albe” sau “demoniei albe” – asa cum numea Sfantul mult idolatrizata Europa, careia i se inchina astazi, cu veneratie de la intelectuali ortodocsi si pana la vladici - decat Sf. Nicolae, care a strabatut-o in lung si in lat. Ca episcop, a facut tot ce a putut pentru a indrepta cate ceva din starea in care se afla poporul sau. Dupa unele marturii, datorita lui, regele Iugoslaviei din perioada interbelica, Alexandru, s-a lepadat de apartenenta la societati secrete, ceea ce i-a adus, intr-un final, moartea, fiind asasinat. Iar cand nu a mai putut face nimic pentru poporul sau, atunci a dat drumul plangerilor dureroase, similare cu cele ale prorocului Ieremia, pe ruinele Ierusalimului devastat…``

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/17/sfantul-nicolae-velimirovici-noul-ioan-gura-de-aur-si-proorocul-suferintelor-celor-din-urma/


P. Justin Parvu: Sf. Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al Creştinătăţii

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al Creştinătăţii şi dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor şi avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul Sârb, în această fărâmiţare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului Sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi nu este cine să apere valorile credinţei, acea credinţă este moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor.

Unele umbre stau bine, altele ma supara, tofu e bun , imi place si mai fac acasa.
Am gasit un om bun care nu face un secret din cunostintele lui.E chinez.Asa am aflat din tainele micului producator de branza tofu de casa.
Interesant este ca odata ce faci branza tofu , musai rezulta si lapte de soia si un munte de soia macinata din care prepari un delicios pate vegetal.


Tu ce mai faci..pe-acasa?
Incercarile culinare nu-mi dau pace, mai ales cele vegetariene.Daca esti atent , la fiecare mutare si la fiecare transformare orice leguma sau orice fruct iti sugereaza filosofii traditionale hranitoare.Incerc sa tac .Mananc si tac.Incerc si incercarile sunt chiar incercurile mele.

Tu ce incercari mai ai?

Poate din acestea, la fel cum am si eu :

Încercările

"Dumezeu ne iartă uşor, însă noi, oamenii, fiind uşuratici cu firea şi
scurţi la minte, trebuie să ne întărim în starea de pace cu Dumnezeu prin
osteneală sau prin nevoinţă multă. Vinovăţia ne-o iartă Dumnezeu îndată după
mărturisire. Cu obişnuinţa de a păcătui trebuie să ne luptăm noi, uneori,
toată viaţa. Această vreme de amărăciune care ne învaţă minte ca să nu ne
mai întoarcem la cele dintâi e chiar vremea de întărire a sănătăţii noastre
sufleteşti. Aceasta ne învaţă cel mai bine calea lui Dumnezeu.

Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e
suferinţa omului nemărturisit. Unul e luminat la minte, liniştit şi câştigă
din nou nevinovăţia; celălalt e întunecat, îndărătnic şi mai mult se
afundă. Unul e ascultător de duhovnic, - asta-i uşurează răbdarea
încercărilor; celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i face îndreptarea cu
neputinţă."

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii
Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

“Pe jos de va trebui să mă duc mai departe, o voi face! Voi porni în patru labe, dar nu dând din coadă”

De ce ne da Dumnezeu toate greutatile?
Simplu , din neascultare.In Imparatia Cerurilor, nu va intra nimeni care sa se asemene celui fara chip , din a carui ispita si din voia lor , se lasa atitia oameni ademeniti iadului in care vor trai pentru vesnicie.Unde vom sta nu stim niciunul dintre noi, in rai ori in iad.Nu stim nici cand va fi sfarsitul lumii, de fapt ni se spune clar in Crez ( simbolul credintei) ca Imparatia Lui Dumnezeu nu va avea sfarsit, iar in Sfanta Scriptura scrie ca ,, va fi cer nou si pamant nou`` , si nu sfarsitul lumii.
Despre dobandirea Sfantului Duh , care ne este la indemana aici pe pamant , jertfind pentru aceasta izbanda voia noastra in bratele parintesti ale Voii Lui Dumnezeu,au scris prea frumos de-a lungul timpurilor cei care au dat ascultare si s-au nevoit in a da ascultare ( caci nu exista om fara de pacat)oameni deveniti sfinti sau despre care numai Bunul Dumnezeu stie ca sunt sfinti.
Noi in tara aceasta mica si cucerita fara lupta de tradatorii neamului, limbii si spera ei si ai credintei, dar spera degeaba, noi in tara aceasta mica ne-am cutremura sa stim pe cate oaseminte de sfinti calcam.
De fapt daca nu ne cutremuram de cat suntem de idolatri fata de bani ( pentru cati bani or fi acceptat romanii nostri, tradatori de neam si tara sa scrie pe cladirile inalte, postere negre mari , pe care scrie cu rosu Romanii n-au valoare?``, ce sugestie fac ei creierului ?)si noi fiecare cat suntem de idolatri fata de propria valoare fara ascultare de Dumnezeu?Daca lor japonezilor le-a dat Dumnezeu atata durere, noua carora ne-a dat Darul dreptei credinte, reteta fericirii, a drumului prin pamantul pacatelor, reteta pe care ar fi trebuit sa o aplicam , sa o pastram neatinsa, spre a fi raspandita asa in toata lumea si nu tinuta secreta asa ca reteta de coca-cola (moarte), noua tradatorilor de Dumnezeu ...ce ne va da El?Ca de dat ne-a dat , dar nu ne intereseaza.
Ce ne-a dat ne va lua sau nu ne va mai da, adica dragostea Lui, iertarea Lui, Mila Lui.Caci om sunt si cand dau altui om ceva din ce am eu mai bun si batjocoreste si calca in picioare si nu foloseste , ce rost are sa-i fi dat ori sa-i mai dau ?


E Postrul Mare.De ce le-a dat Dumnezeu japonezilor atata durere ? De buna seama nu pentru ca Dumnezeu pedepseste in post , ci pentru a-i face sa postasca si pe ei?
http://saccsiv.wordpress.com/2011/03/15/credinciosii-ortodocsi-din-japonia-sa-va-rugati-pentru-noi-pacatosii/

Prea multa idolatrie in Japonia.Dar la noi, prea multa neascultare.Pe ei ii va judeca Dumnezeu cu Mila Lui, cu Dragostea Lui, dupa celelalte virtuti, pe care le au din plin. Isi respetca si neamul si limba si traditiile.Si muncesc mult.Daca ar munci pentru Dumnezeu si nu pentru idolul ,,bani``, daca idolul ,,bani`` nu le-ar ocupa tot timpul in care mai apuca sa traiasca, ar mai avea loc sa-L cheme si pe Dumnezeu, dar valul neascultarii si al uitarii de Dumnezeu te ia si te duce exact ca un tsunami, catre iad.

E plin de secte si la noi, in taa aceasta mica si cucerita fara lupta tocmai de unii dintre noi, tradatori de neam si tara, care demartirizeaza eroi, dupa ce i-au martirizat, tradatori de neam si tara , dintre noi, dintre fiecare, pentru ca neamul si tara nu ti se iau daca mai ai credinta.Si credinta nu e suficient sa o ai doar in suflet sau sa te porti ,,civilizat`` .Nimic nu se castiga fara jertfa.Ce ne cere noua Dumnezeu sa jertfim , in aceste timpuri in care e drept nu ne mai ataca turcii sau tatarii, este dreapta credinta.Rugaciune, ascultare , fapte bune, iertare , iubire. Atat ne cere Dumnezeu.
Ca nu poti ierta singur, dar Dumnezeu iti da reteta , ca nu poti iubi fara sa ierti, dar Dumnezeu iti arata calea, ca nu poti asculta , ca esti mandru de tine si crezi ca lumea merge dupa ,,logica, ratiunea, starea ta de om civilizat, destept , sclipitor``...ca dracu intocmai, ca nu poti face fapte bune ca sa te mandresti cu ele si sa astepti laude, caci ele Dumnezeu le face, pe El trebuie sa-l laudam pentru fiecare reusita a noastra de a ajuta un om, cu o vorba, cu un banut, cu o casa , cu o hainuta, cu o bucata de paine, cu o imbratisare , cu o fotografie, cu un gand, cu o rugaciune.

Despre Dumnezeu nu ar trebui vorbit atat de mult pe cat vorbesc eu pe un blog, care nu sunt nici teolog ,nici monahie, nici copil,dar imi pare ca nu mai este vreme sa vorbes despre iubirile mele, angoasele mele, ce sa mai zic despre pasiunile mele:) sau despre umilintele si izbanzile muncii.De fapt despre ele vorbesc , despre toata, caci fara niciuna dintre ele nu l-as fi chemat pe Dumnezeu si n-a fi avut ncio Lumina daca nu mi-o dadea El.Si ma intreb mereu , pe unde sunt , caci Dumnezeu ma asteapta de atata vreme asa cum ne asteapta pe fiecare.



,,Cârma din zare



„Oare de ce învinuieşte Dumnezeu pe oameni de faptul că nu se mai naşte dreptul printre dânşii, şi că ei nu bagă de seamă? Răspunsul este următoarul: drepţii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfătuieşte neamurile şi, prin rostul lor, face cu putinţă milostivirea Sa peste oameni; pe când dacă nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptăţii Sale, după faptele lor. Familia, cu roadele ei împovărate de fărădelegi, îl aduce pe Dumnezeu la impas; drept aceea oamenii sunt traşi la răspundere şi se află în aceeaşi primejdie ca smochinul fără roadă (Luca 13, 6; Marcu 11, 13)



Căutat-am printre ei, să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate înaintea feţei Mele pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi n-am găsit (Iezechiil 22, 30). Primul drept care a stat înaintea lui Dumnezeu pentru alţii a fost Avraam (Facere 18,23). Altul a fost Moise, care chiar a strâmtorat pe Dumnezeu, ca să ierte norodul care făcuse mare păcat, închinânduse la viţelul de aur, zicând: Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris! (Ieşire 32, 32).

Şi Dumnezeu ascultă de om. Alt drept, Iisus Navi, urmaşul lui Moise, intrând în pământul făgăduinţei, la o luptă cu Amoreii, s-a rugat să stea soarele şi s-a oprit soarele, până ce i-a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmaşilor. Şi n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi, în care Domnul să asculte aşa glasul omului (Iisus Navi), mărturiseşte Scriptura. De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute; acestea tot în capul lor se întorc, dar în chipul cel mai văzut cu putinţă.”``



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Incepe , incepu

E Duminica iertarii.
E greu sa ierti si e greu si sa iubesti,
Am aflat ca nu noi iertam si nu noi iubim , ci doar Dumnezeu chemat in inima noastra poate sa ierte pentru noi , ceea ce noi nu putem ierta altuia cu niciun chip.


http://apologeticum.wordpress.com/2011/03/06/duminica-iertarii-iarta-pe-aproapele-si-cere-iertare-de-la-el-ca-sa-fii-iertat-de-dumnezeu/
Si incepe Postul Mare.
Postul e porunca de la Dumnezeu, nu este optional.
Cine vrea sa se apropie de Dumnezeu, de iubire, se straduieste.Unde vede Dumnezeu dorinta si nevointa multe daruri trimite.

De luni pana miercuri e post foarte aspru.
Nimic nu se mananca.
Cine poate.
In general in calugarie se poate intampla.
Ascetii nu se hranesc zile intregi cu mancare, ci doar cuvantul Lui Dumnezeu le e hrana.

http://www.ortodoxia.md/postul-mare/232-postul-mare-calea-spre-impria-dragostei


Se spune ca altadata Lasatul de Sec era prilej de intalnire inainte de inceperea Postului Mare.
Altadata s-a intamplat sa se prelungeasca si in casa mea, la masa mea.Caci Dumnezeu mi-a trimis doi prieteni cu care ne-am ospatat , cu care ne-am mangaiat si ne-am bucurat.

Si-am facut planuri! Bune de vestire !

drept sau stramb

Biserica e in dreapta credinta , Constantin Brâncoveanu domnitor al Tarii Romanesti s-a nascut in cer tocmai pentru ca-si apara dreapta credinta, atunci de ce fotografia ii arata nedrepti.
Probabil ochiul meu vede stramb ceea ce este drept?

,,În perioada domniei sale, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, Brâncoveanu fiind un sprijinitor al culturii. În timpul domniei sale s-au tipărit în Ţara Românească numeroase cărţi româneşti, greceşti, slave şi chiar arabe, turceşti şi georgiene şi s-a creat în arhitectură un stil caracteristic, denumit brâncovenesc. Constantin Brancoveanu este inmormantat la biserica Sfântul Gheorghe din Bucuresti.``

,,În vremea sa au avut loc intense acţiuni politice şi diplomatice pentru stăvilirea expansiunii ţariste şi otomane. Folosind o politică abilă, s-a menţinut 26 de ani la domnie. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată şi de cererile mereu sporite ale Porţii otomane, a îngreunat viaţa ţăranilor şi târgoveţilor. A dus o politică externă şovăitoare. Ajungându-se să se dea ajutor lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, în timpul acestui război, o atitudine de expectativă. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorât la Constantinopol în 1714, împreună cu cei patru fii ai săi.``

Se poate asadar cultura, ,,datorii`` de achitat necredinciosilor si credinta dreapta si domnitor drept!

I a sa-mi indrept si eu ochiul catre Dumnezeu , caci Dumnezeu nu l-a luat nicio clipa de la mine, ca sa nu mai vad stramb ce e drept.

Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti.

“Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh cele duhovniceşţi. Ci pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt în carne, nu pot să placă lui Dumnezeu.

“Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstignit împreună cu poftele”.

“Nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci, dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhul poftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ei, fiii lui Dumnezeu sunt”.

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/27/parintele-arsenie-boca-20-de-ani-de-la-adormirea-intru-domnul-iconomii-tainelor-1/