La

La
La
La multi ani! Care te simti , nu e obligatoriu, dar suntem oameni...o capsuna , o cireasa cu sambure si fara vierme, ceva de sezon, o berica, dar discret.Si poate un film documentar , pe inserat la Muzeul Taranului sper ca inca Roman despre Pina Bausch.
Da, da...cred ca e bun tortul Pavlova.A-ha, tocmai l-ati ispravit.Sigur...ramine cum ne-am inteles , o berica si la cei de pe margine.
La multi ani, cu dragoste!

,,Asa sunt uitati prietenii?``

Patria natala-Rusia
Prizonier de razboivindut de un tatar unui ofiter superior turc in Procopie

,,Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu?Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Iisus Hristos nu imi esti stapan.Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad``asa i-a raspuns stapanului turc la cereerea acestuia de a-si parasi credinta cea dreapta

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/05/27/sfantul-ioan-rusul-indemn-catre-tineri-si-cateva-din-noile-sale-minuni/

"Asa sunt uitati prietenii?"

De fiecare data cind imi amintesc sau aud aceste cuvinte, povesteste preotul bisericii, ma cuprinde veselia si rid impreuna cu batrinul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrica din zona Pireului. Mos Nicolae (purtind de mai bine de 20 de ani niste ochelari cu lentile groase si vechi, aproape fara nici un fir de par in cap), in discutiile lui, in rugaciunile lui, il numeste pe Sfintul Ioan prieten si intr-adevar il are ca pe un prieten. Este asa de copilareasca simplitatea si naivitatea lui!

"Am venit si anul asta, parinte, am venit sa-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile sintem prieteni! Si cum sa nu fie asa, daca imi implineste imediat tot ceea ce ii cer?"

Intr-un an batrinul Nicolae a venit suparat, cu o adinca mihnire in suflet. A intrat in biserica, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaste. Cind si-a terminat de spus "of"-ul catre Sfintul a venit si mi-a zis: "Ce vreti, azi am mare suparare, adica ce zic eu astazi, ca o am de ieri dimineata. Ieri, pe la ora 10, am cumparat
o bucata de ficat de miel si i-am spus nevestei sa-l puna la tigaie, iar eu am alergat la bacanie sa cumpar putin vin. La semafor, unde m-am oprit si asteptam sa se faca verde, am auzit in spatele meu un glas:
- Asa sint uitati prietenii?
Eram singur. Ma uit in spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul insa il auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat in bacanie; aici se auzeau niste cintari bisericesti minunate.
- Frumoasa caseta cu cintari - ii zic vinzatorului.
- Nu-i caseta mos Nicolae, se transmite Sfinta Liturghie la radio. Astazi este sarbatoarea Sfintului Ioan Rusul, in Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, dupa cum a spus prezentatorul.
N-am mai cumparat nimic. Am iesit, am traversat pe rosu. Si acum am in urechi claxoanele, frinele, strigatele soferilor. Am ridicat amindoua miinile in sus si le-am facut semn sa opreasca toti, sa pot traversa.
Ce sa fac? N-am mincat de ieri nimic, nici nu vreau sa maninc. Putin lucru este sa-ti spuna un sfint ca l-ai uitat?
Pot sa-i mai zic acuma prieten?

Da, mos Nicolae, i-ai fost si ii vei fi prieten. Macar sa ajungem si noi la simplitatea si la curatia inimii tale.

11 aprilie 1985

meniul zilei de joi- trei oua in trei perechi de coji si doua graunte

Cele doua graunte

Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere, in schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea,spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria 1-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii, insa cei a caror inima
este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har.�
(Sfanta Scriptura)

foto bai Bob

Cheia potrivita

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa
.
- Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul?
- Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-1.
- Cand ati avut iar probleme
, ce-ai mai facut?
- Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si 1-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia
, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
- Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
- Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita - 1-a
rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
- Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide!
"invataturile date cu forta nu pot dainui in suflete, pe cand invataturile primite in suflet cu placere si cu bucurie raman de-a pururi. "
( Sfantul Vasile cel Mare)

poveste de la parintele Ciprian - parohia Homorod

Iar marele Vasile zice: „De greşeală nu fi nebăgător de seamă, măcar de ar fi mai mică decât boldul. Ci sârguieşte-te mai vârtos către întoarcere prin pocăinţă. Pocăinţa este mântuire, iar neînţelegerea ei este moarte” (Cuvânt pustnicesc pentru lepădarea de lume).``
http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/05/sfantul-nicodim-aghioritul-trei-pricini.html


Hristos a înviat!



Cei curaţi cu inima



„Măsura celor sporiţi stă sub fericirea fecioriei sau a celor curaţi cu inima. Căci una e să făgăduieşti că vei petrece în feciorie şi alta e să ajungi cu adevărat starea nevinovăţiei şi nepătimirea. Cei ce-şi întorc mânia şi pofta de la cele de aici, unde altfel ar fi zăcătorit în contra firii, aceia scapă de bărbatul sau de femeia dintr-înşii şi vin la starea unui suflet de fecioară.

Sufletul ajuns în starea de fecioară are parte de crinul Bunei – Vestiri a naşterii lui Hristos într-însul. În vremea aceasta, sortită dezvelirii darurilor dobândite prin Sfântul Mir, se întâmplă că sufletul trebuie să treacă prin nevoinţe fără de voie, neatârnătoare de el, care însă îi vin prin dumezeiască orânduire, împlinind ceea ce mai lipsea din lămurirea la câtă s-a supus prin nevoinţe de bună voie. În vremea aceasta, lucrează asupra nevoitorilor puterea cea mai presus de fire a Duhului Sfânt. Dar, să nu uităm: numai după ce ei, prin nevoinţele cele de bună voie, au scos toate puterile sufletului din robia lucrării contra firii şi le-au adus la lucrarea potrivită cu firea, spre care le erau date. Odată dobândită această convertire şi armonie lăuntrică a puterilor, vine şi lucrarea cea mai presus de fire şi ajută creşterea şi rodirea darurilor Duhului Sfânt, potrivit orânduirii lui Dumnezeu cu fiecare.

Prunc nou s-a născut firii, pe care a întors-o la starea de fecioară fără prihană. Iar Pruncul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune, şi Harul lui Dumnezeu era cu El. El e steaua de dimineaţă, care răsare în inimile credincioşilor, după cum zice Petru. El e Dumnezeul - lumină – lumina ta – cea care era învăluită de întunericul neştiinţei din vremea patimilor, care va răsări ca zorile şi va grăbi tămăduirea ta. Pe dărâmăturile tale vechi se vor face zidiri din nou, cărora le vei pune temelia cea străveche: Iisus Hristos. Lumina lumii şi lumina ta va creşte tot mai tare, Pruncul Iisus s-a făcut, în ceata celor desăvârşiţi, bărbat desăvârşit, şi vine, plecându-şi capul, sub mâna de ţărână a zidirii Sale, arătându-ne smerenia ca pe un botez.

Duhul lui Dumnezeu, lumina cea adevărată: Hristos, lumina care luminează pe tot omul ce vine în lume, ajută sufletul să se cunoască cu adevărat ce este faţă de sfinţenia lui Dumnezeu. La lumina adevărului veşnic îşi vede mulţimea păcatelor, loviturile tâlharilor, tăieturile fărădelegilor şi întârzierea tămăduirii. Pe măsură ce sporeşte într-însul lumina dumnezeiască a cunoştinţei de sine, pe aceeaşi măsură vede câtă stricăciune i-a făcut vremea închisă în necunoştinţa de sine. Aşa se face că sub lucrarea sfântă a Harului, nevoitorii se văd cei mai mari păcătoşi – căci e Cineva sfânt în ei şi le arată aceasta. Iată cuvântul Sfântului Marcu Ascetul: Cu cât sporeşti virtutea astăzi, cu atât te-ai dovedit dator pentru ziua de ieri, făcând arătată capacitatea firii. Fiindcă prin sporul de azi s-a dovedit că nu există un spor sau un scăzământ al firii, ci al voinţei. Ca atare sfinţii sunt convinţi de păcatele lor. De aceea judecându-se pe ei înşişi vrednici de iad, primesc de la Dumnezeu Raiul şi în dar mântuirea.

Cei înşelaţi nu-şi văd păcatele, ci virtuţile.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

meniul zilei de joi-2 oua si patru piersici

Bijuterie naturala coapta pe tabla...mmmmmmmmm, dulce foame !


Patru piersici

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta.Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si la intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, tata, am mancat-o si-ti multumesc. A fost buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sigur tu o sa ajungi un bun gospodar.
Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost asa buna, coapta si frageda ...
- Si apoi?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama
sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga" Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu sunt toate de vanzare in viata; mai ales ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul
meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucuratmult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

povestioara dintre povestioarele de la parohia Homorod a parintelui Ciprian


Bijuterie de... AUR

Taina Sfintei Spovedanii

Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:
- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si mi cred ca este neaparat sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.
- Fiule, ii spuse atunci calugarul, ai o camasa foarte frumoasa. Nedumerit,
omul nu a mai stiut ce sa zica, insa calugarul a continuat:
- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
- Da, raspunse omul.
- Dar doua zile, o porti?
- S-ar putea.
- Dar o saptamana sau o luna, o porti?
- Nu, parinte, bineinteles ca nu.
- De ce? - il mai intreba calugarul ca si cand nu ar fi priceput.
- Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine, cand este curata si frumoasa
.
- Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi, la fel si sufletul se "murdareste" de pacate si rautate si cum 1-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Domnului?!
"Intra in Biserica si te caleste! Aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor. " ( Sfantul IOAN GURA DE AUR)


Capcane in calea marturisirii:


*
NU AM PACATE INSEMNATE
Daca un om sta pentru mai mult timp inchis intr-o camera, se obisnuieste cu aerul stricat si nu simte cat este de neplacut. Insa daca intra cineva de afara, nu va putea rabda mirosul adunat acolo si va iesi indata. Sa raspunda cei care spun: "nu am pacate inseminate" daca il au pe Hristos in inima
lor. Acestuia ii place sa salasluiasca in inimi curate.



* DE CE SA NE MARTURISIM CAND STIM CA IARASI VOM PACATUI?
Cum este mai bine: sa cazi in noroiul mlastinii duhovnicesti sau sa te ridici dupa fiecare cadere si sa-ti continui drumul inainte, cu nadejdea ca poate odata vei putea ajunge la limanul statornic si frumos al virtutii? De indata ce ai cazut , ridica-te! Ia-o de la capat in fiecare zi! Pentru curatirea intinarii trupesti Dumnezeu ne-a dat apa
, iar pentru curatirea intinarilor sufletesti, Dumnezeu ne-a daruit harul Sfintei Taine a Spovedaniei.



* AMANAREA SPOVEDANIEI IN VEDEREA ASTEPTARII UNOR CONDITII MAI FAVORABILE.
Imaginarea unor conditii favorabile, gen un parinte "sporit",lume putina, e o stare a noastra interioara potrivita, etc.. sunt ispite care incearca sa ne impiedice sa punem inceput unei vieti noi in Hristos. Orice clipa de amanare ne poate fi fatala, moartea poate veni oricand. Iar daca nu moartea, parerile noastre se pot schimba, ne putem pierde credinta pe care am dobandit-o pana in acest moment, continuand viata noastra intr-o stare de nelucrare, fara nici un folos.
Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intre noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.( I Ioan 1, 8-9).
Ca un nobil marinimos, discret, modest, curajos, elegant si demn de purtari, spontan si darnic in relatiile cu ceilalti ni se infatiseaza Domnul nostru. E bine sa stim, deducand din parabola fiului risipitor, ca daca noi facem un pas catre El , El face o suta inspre noi. E oricand gata sa ne ierte, sa ne cada pe grumaz, sa dea uitarii ratacirile, neroziile si instrainarile noastre, sa Se bucure de intoarcerea pacatosului cu o bucurie nu mai putin simpla, sincera, naiva decat a pacatosului care isi afla oaia ori a femeii
care isi gaseste drahma razletita in casa
. Aceasta ne da curaj si nadejde deoarece constatam ca Domnul nostru nu-I un socotitor nemilos, un contabil strasnic al pacatelor nostre. Intocmai ca tatal din parabola risipitorului, e la orice ora din noapte si zi dispus sa ne primeasca, sa ne ierte, sa uite si prin urmare sa se bucure si sa se veseleasca, gasind chiar ca-i nimerit sa serbeze fara zgarcenie si de falsa pudoare blagoslovitul eveniment
. Nu ni se cere altceva decat sa ne intoarcem la El: fara teama, fara indoiala, cu nadejde si incredere; cina e gata, usile-s deschise, vitelul e mult si gras, totu-I frumos oranduit.Sa avem numai haina de nunta, altfel spus: cainta si credinta.
(Texte culese de Ana Maria din Bucuresti
din Leacul uitat, Sf. Taina a Spovedaniei - Arh. Serafim Alexiev, Experienta duhovniceasca si cultivarea puterilor sufletesti, Pr.Dr. Eugen Jurca, Daruind, vei dobandi, Nicolae Steinhardt)


PREGATIREA PENTRU SPOVEDANIE

"Inima curata zideste intru mine Dumnezeule si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele."(Ps. 50)
Dupa ce ne-am cercetat constiinta si am descoperit cu durere cauzele indepartarii noastre de la Izvorul Vietii, sa ne rugam cu inima infranta si smerita ca Domnul sa ne ierte si sa ne dea prin parintele duhovnic cuvant de invatatura si indreptare.
FERICITI CEI CARORA LI S-AU IERTAT PACATELE
MINUNATE SUNT ROADELE SPOVEDANIEI CELEI ADEVARATE!
Adevaratul crestin care se pocaieste primeste iertarea pacatelor sale, se impaca cu Dumnezeu, cu Biserica si cu propria sa constiinta, si astfel se intoarce catre Dumnezeu, ca si catre un tata si se impartaseste din toate darurile dragostei si bunatatii parintesti(Avva Isaia).

Gradina sufletului

Un om 1-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti ca ele sa creasca? Asa, fara sa fac inimic, or sa rasara?
- Nu, parinte, trebuie sa le ud ...
- Dar daca le uzi si atat, vor creste ele mari si frumoase?
- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ...
- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca?
- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu
vor creste niciodata.
- Acum ai inteles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpat omenia... Noi insa trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete
.
Ce trebuie sa facem pentru toate acestea? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-1 mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului? Sa o udam mereu cu apa
datatoare de viata, care este rugaciunea.
Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica?!
E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante.Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezei ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple defericire.
"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua
si noi acestora. "
( Sfantul Ioan Gura de Aur)


Citate biblice si patristice despre Taina Spovedaniei

�Si graind acestea, a suflat si le-a zis: luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi, si carora le veti tine, tinute vor fi�.
Ioan 20, 22-23
�Adevar graiesc voua: oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer�
Matei 18, 18
�Faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu�
Psalm 37, 19
��oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca�
Ioan 3, 20
�Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si cuvantul Lui nu este intru noi�
Ioan 1, 8-10
�Intrati in biserica si marturisiti-va acolo pacatele voastre, caindu-va pentru ele; caci acolo veti afla doctorul care va vindeca, iar nu un judecator care sa va osandeasca, acolo nu se cere pedepsirea pacatosului, ci se da iertarea pacatelor.�
Sfantul Ioan Gura de Aur

�Precum sarpele, scos din ascunzis la lumins, se sileste sa fuga si sa se ascunda, tot astfel si gandurile cele rele, date pe fata prin marturisire se grabesc sa fuga de la om.� Sfantul Ioan Casian


Despre PROSCOMIDIE...din timpul Sfintei Liturghii.O invatatura de folos !
http://www.petru.jigorea.ro/?p=1557

Uimitor cite semnificatii poate avea o basca!
De dai cu ea sus , te bucuri, de-o trintesti de pamaint , necaz iti e.
De-o ai, de ce o ai, de nu o ai, de ce nu o ai?
Intrebari firesti din bancul cu iepurasul!
De o ai , dar nu o porti cu demnitate esti luat in bascalie.
Esti pionier inca sau ai fost luat de val fara sa stii ce se petrecea cu tine, basca ai purtat.Salut voios de pionier , Prostea mic!
De porti tricoul cu portretul tinarului comunist C.GHE. Vara....tintesti cu ochii insigna de pe basca lui.
Apoi mi-am amintit ca am avut un prieten in Tara Bascilor, un tinut spaniol frumos dupa cum scriu cartile si descriu oamenii locului si turistii.
Basca e strengareasca, bravureasca, rebela, basca nu te stringe, nu te constringe , basca nu se lasa mostenire, cu basca dai ori de pamint cind ti-e necaz ori o arunci in cer daca te bucuri.
Mai e o basca, o singura basca...a ramas pe farfurie singura, celelalte au incaput in stomacele diferite.Suntem satui de basti!
Vrem liliac!

despre starea casatorita, necasatorita si vaduvie

Cand caut adevarul, caut sa-l privesc direct in ochi.Cand nu pot sa ma uit in ochii tai, nici in mine , nici in tine nu-i inca destul de cautat adevarul.Suntem doi cautatori slabi.Sa bem putina apa, sa mancam putina paine si sa primim putin vin! Ce poate fi ,,mai`` adevarat?













,,Apropo de casnicie, sa retineti ca una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea. Ni se inoculeaza aceasta minciuna, prin literatura, presa, filme, inca de cand suntem copii. Ni se spune ca nu putem fi fericiti decat daca ne gasim jumatatea. Este o minciuna care dateaza cam din perioada romanticilor, cand omul s-a indepartat de Dumnezeu si cauta sa puna pe piedestalul pe care statuse Dumnezeu un alt om, persoana iubita.``

http://ramurainflorita.blogspot.com/2011/05/una-dintre-minciunile-cu-un-impact.html



Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 7
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.