Cele doua graunte
Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere, in schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea,spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria 1-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii, insa cei a caror inima
este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har.�
(Sfanta Scriptura)
10 comentarii:
Bun meniu. Da' fără coji! :)
Bun, atunci e mai bine sa luati calciu cu E-uri in loc sa papati coaja de ou bine macinata si amestecata cu miere?Eeeeeeeee, pai se infurie gaina si-si ia ouale inapoi, le duce la export.:)
Transmiteți-i vă rog Găinii, să nu se supere, că m-am referit doar la combinația și forma existentă în imagine.
Nu de alta, dar dacă-și extinde cercetările și va vedea Găina ce i-ați făcut cu ouăle (bănuiesc că nu vi le-a dat așa, sparte) nu vă mai văd eu bine.
Mult pomenita bască ... pe ochi nu vă va salva/acoperi deloc. :)
De altfel cred că Dumnezeu nu ne dă niciodată mai multe greutăți decât putem duce,chiar dacă uneori pare astfel.
Imainea e tare inspirată.Oare cum or fi ouăle prăjite cu coji...Hmm
@Marcel Eremia : Gaina stie ca Dumnezeu ne-a lasat sa stapinim toate animalele ( cu conditia sa slujim Lui), iar daca eu ma straduiesc sa-L caut pe Dumnezeu, se va stradui si ea sa cotcodaceasca , sa ma cotcodaceasca cine stie carui ...cocos cu pene multicolore la basca:P.
Daca basca nu ne mai ajuta cu nimic , atunci : JOS PALARIA!
@Vera : Nu ne da greutati mai mari decit putem duce, dar tare ce ne mai spariem si nici nu credem ca putem duce...ca noi vrem sa ducem altceva.In cazul tau pare mai simplu tu esti mai usoara ...nu poate sa-ti dea ceva foarte greu de dus:).
Cojile sustin albusul sa nu fuga pe toata tabla, le tin citeva secunde pana isi implinesc functia de baraj in calea albusului eliberat la spargerea cojii.E o raza de soare care-mi spune mereu ce sa fac ...la micul dejun.
Recunoaşte că ţi-au scăpat cojile printre degete, iar când ai văzut imaginea te-ai gândit: Am noroc de-o fotografie mai hoţomană! :)
PS: dacă mai faci o "ispravă" de genul ăsta să-mi spui să dau şi eu o fugă...
@Catalin: Vino , sa ispravim odata...dar nu veni singur :)!
Bine...fiind criză am să cumpăr eu un carton cu ouă! :)
Trimiteți un comentariu