
15 noiembrie reprezinta inceputul Postului Craciunului in calendarul ortodox. In aceeasi zi, credinciosii ortodocsi il praznuiesc pe
Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt, cunoscut si sub numele de
Velicikovski.
,,duhul Sfantului Paisie, care via si care isi rasfrangea energiile sale in jur, sfintind, luminand, intorcand oameni la Dumnezeu. ``
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/14/sfantul-paisie-de-la-neamt-15-nov-si-inceputul-postului-nasterii-domnului-postul-moderat-si-cumpatat-este-baza-si-capul-tuturor-virtutilor/
Nascut in Ucraina, Petru (numele de botez al Cuv. Paisie) a intrat in viata monahala la varsta de 19 ani, luand numele de Platon. In 1746, pleaca spre Sfantul Munte, unde se va nevoi timp de 4 ani, pentru ca in 1750 sa fie tuns in monahism de Cuv. Vasile de la Poiana Marului, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah si intemeiaza o obste monahala in Schitul Sfantul Prooroc Ilie, unde se nevoieste pana in vara anului 1763, adunand in jurul sau 64 de calugari romani, ucraineni si rusi.
De-a lungul anilor s-a stabilit la Manastirea Dragomirna, la Secu, pentru ca, in final, sa fie timp de 15 ani staret al celor doua manastiri unificate, Neamt-Secu. Riguros practicant al isihasmului, Cuviosul Paisie se ruga neincetat cu rugaciunea inimii, avand darul lacrimilor. O atentie deosebita a acordat Cuviosul Paisie traducerii din limba greaca a scrierilor patristice filocalice, continuand, astfel, sirul traducerilor de la Dragomirna si Secu.
Unii calugari moldoveni, munteni si ardeleni, fiind buni elenisti, traduceau scrierile Sfintilor Parinti din limba greaca veche in limba romana, iar calugarii slavi traduceau in limba slavona, facand din Manastirea Neamt o adevarata
academie patristica si duhovniceasca,
nemaiintalnita in alte tari ortodoxe din acea vreme.
In anul 1974, pe 15 noiembrie, la varsta de 72 de ani, Cuviosul Paisie s-a stins, “Activitatea staretului Paisie la Neamt a fost deosebit de bogata. El intareste aici (la Neamt n.n.) randuielile monahale athonite, cu slujbe zilnice conform tipicului, cu viata de obste, cu predici,
cu munca si rugaciune –
dupa regula a Sfantului Vasile cel Mare –
cu grija pentru batrani si bolnavi.
La Neamt s-a construit, sub indrumarea sa, un spital, o casa de oaspeti si noi chilii, numarul monahilor trecand rapid de 800: romani, rusi, bielorusi, ucrainieni, greci, sarbi si bulgari.”(N. Iorga)
Cu un astfel de model de credinta si nevointa spirituala, credinciosii incep Postul Nasterii Domnului, primul post din anul bisericesc care a debutat la 1 septembrie. Acest post de 40 de zile se incheie in ajunul Craciunului, pe 24 decembrie si
aminteste de postul lui Moise pe Muntele Sinai,
timp in care acesta astepta sa primeasca Tablele Legii.
Postul nu inseamna numai o infranare de la alimente, ci de la tot ceea ce inseamna viciu, exces, de la tot ceea ce ne face rau noua si celor din jur. Este o perioada de curatire a trupului si a sufletului pentru a intampina asa cum se cuvine
Nasterea Domnului.
,,Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu:
1. mândria, când socoteşte că vieţuieşte bine;
2. că mulţi se folosesc şi se zidesc din întâlnirea şi vorbirea cu el;
3. că vieţuirea lui place şi lui Dumnezeu, şi oamenilor; şi
4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie.
Dacă acestea le socoteşte omul despre sine, nu vieţuieşte Dumnezeu intru el. Ci călugărului, dimpotrivă, i se cuvine a se socoti pe sine mai rău decât necuvântătoarele şi a socoti că lucrul lui nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu; după cum zice proorocul:
„Toată dreptatea omului este ca o cârpă lepădată înaintea lui Dumnezeu“.
(Sf Paisie de la Neamt)``

,,Iar mărturisirea gîndurilor către duhovnici o considera marele stareţ temelia vieţii duhovniceşti şi nădejdea mîntuirii pentru toţi.``
“Să piară toate ale noastre, să piară şi trupul nostru, dar să păzim poruncile lui Dumnezeu şi cu dânsele sufletele noastre!”
“După măsura ostenelilor voastre, cu timpul veţi dobândi lacrimi şi plâns cu nădejde, spre mângâierea sufletului. Se va ivi în voi râvna fierbinte de a trăi după poruncile Domnului şi veţi câştiga smerenie şi răbdare, milă şi iubire către toţi, iar mai ales către cei nedreptăţiţi, către bolnavi şi bătrâni”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu