
Caldura usoara!Ce mult conteaza sa fii la locul potrivit din vreme! Sa fii primul cand se scurge prima picatura de racoare! Mie nu mi-au placut niciodata competitiile.Atat din perspectiva castigatorului cat si din cea a pierzatorului.
Dar imi place apa, cred ca as fi prima, pe caldaram, desculta, despletita, daca ar incepe acum ploaia!Nu, n-as mai dansa!Cred ca as sta nemiscata de teama sa nu mi se scurga privirea undeva si sa nu te mai pot vedea niciodata, sa nu-ti mai pot citi picatura cu picatura gandurile, senzatiile, starile, amintirile...
Pisica Mo sta si ea nemiscata , doar , doar o veni un suvoi format dintr-o picatura navalnica sa o racoreasca.Capacul e bine inchis, nu ca cele de pe strada , cum le descrie stimabilul domn cu stimabila dumisale familie Meremia( http://www.4000dpi.ro/blog/?p=2572 ).Pisica Mo e in sigurata!Tu cum te simti?E drept sa te simti !?:)
Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?
Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
"Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i."
O lectie de inchinare
A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!
Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...
Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!
de la parintele Ciprian
4 comentarii:
Imi place sensibilitatea cuvantului tau ! :)
Brandusa :) iti multumesc, dar orice lauda se cuvine Cuvantului, de la el sunt toate cuvintele, date noua spre grija, iar de la noi pleaca sciopatind sau moarte sau vii ...cuvintele catre Cuvantul ( Domnul nostru Iisus Hristos)
Oare Mo a primit autorizaţie de ... staţionare în "valea" asta inundabilă? :)
Da, capacul pare bine pus... Din ce ţară este fotografia? :)
Mo , in orice manastire exista cel putin o pisica pisicoasa peste masura, iar capacele , istoria si Adevarul, le gasim la Biserica oricarei Manastiri.Acolo unde este dreapta credinta.Mo se afla la Manastirea dintr-un lemn :).Iar mi-ati pus capac , sunteti extrem de atent si aveti o pisica agila:).
Trimiteți un comentariu