,,O sa-l botezam Mihail, iar acum o ajutam pe mama cu maturatul casei!
Avem nevoie de un carut pentru doua ,,persoane``: una mica ( Maria de un an si jumatate) si unul mic ( viitorul Mihail,de nici o luna)``zise George-n gandul lui..
George a crescut mare si frumos, iar cind era cat sorioara lui de mititel, putea sa-i spuna lunei de pe cer doar ...ANA.Cine stie , poate va intalni o fata , la vremea insuratului pe nume ANA.
I-ar folosi o tabara in care sa capete invataturile dreptei credinte si in care sa-si sporeasca talantii.


De curand i-am facut Mariei un cadou, o pereche de papucei albastri, pe care nu i-a vrut deloc, turuind in dulcele ei grai in timp ce refuza sa-i incalte, explicand si motivul:,,Bebe, bebe!``.Si a avut dreptate, mama ei a nascut un fratior, caruia mai degraba i s-ar potrivi papucei albastrei, pentru barbatei.

Mihail ( pe viitor , dupa primirea Tainei Botezului)s-a nascut in ziua Sfantului Iuda Tadeul, ruda Domnului.
Tadeu = Marturisitor, laudator, sanii laptelui sau Iuda Levi, adica leul)

Iuda Tadeul este altul decat Iuda Tscarioteanul, da?

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/iunie/06-19-sf_apostol_iuda.html

http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/44/Iuda
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
Capitolul 1

1.	Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:
2.	Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească!
3.	Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
4.	Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos.
5.	Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut.
6.	Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
7.	Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
8.	Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti).
9.	Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"
10.	Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.
11.	Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core.
12.	Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi,
13.	Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.
14.	Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,
15.	Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.
16.	Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste.
17.	Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18.	Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19.	Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul.
20.	Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21.	Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică.
22.	Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i,
23.	Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor.
24.	Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
25.	Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!

SFANTUL APOSTOL IUDA, FRATELE DOMNULUI DUPĂ TRUP
(19 iunie)

    Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai lui Hristos, trăgându-se din seminţia lui David şi a lui Solomon. El s-a născut în Nazaretul Galileii, din tatăl său, Iosif teslarul - care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - şi din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie şi fratele lui Zaharia. Pe ea a luat-o Iosif în însoţire legiuită şi i-a născut pe aceşti fii, care sunt pomeniţi în Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon şi Iuda. însă acest Sfânt Iuda se numeşte Iuda al lui Iacov - adică fratele lui Iacov cel numit fratele Domnului -, căci pentru smerenie, singur se făcea nevrednic să se numească fratele Domnului după trup, de vreme ce la început a greşit din neştiinţă faţă de El, pe de o parte pentru necredinţă, iar pe de alta pentru neiubirea de frate. Cu necredinţa a greşit, precum adevereşte despre aceasta Sfântul Ioan, zicând: Nici fraţii lui nu credeau în El.

    Tâlcuind aceasta, Sfântul Teofilact spune că feciorii lui Iosif sunt fraţi ai Lui şi zice: „Il ocărăsc fraţii lui, feciorii lui Iosif, între care este şi acest Iuda. Insă de unde aveau ei această necredinţă? Din socoteala cea putredă şi din zavistie, pentru că obiceiul rudeniilor este ca totdeauna să urască mai mult pe ai săi, decât pe cei străini". Deci este arătat că Iuda de la început a greşit întru neştiinţă către Hristos, cu necredinţa şi cu zavistia. El a mai greşit şi cu neiubirea de frate, precum se scrie despre aceasta în Viaţa Sfântului Iacov, fratele Domnului, pentru că Iosif - după întoarcerea din Egipt - împărţind pământul său fiilor lui cei fireşti, pe care i-a avut cu femeia cea dintâi, a voit să facă parte şi Domnului nostru Iisus Hristos, Cel născut fără de stricăciune, mai presus de fire, din Preacurata Fecioară, fiind Acela atunci încă prunc mic, iar ceilalţi fii ai lui Iosif - între care şi acest Iuda - nu voiau să-L primească la moştenire împreună cu ei, ca pe Cel ce nu era născut din aceeaşi maică. Iar Iacov L-a primit pe El împreună moştenitor la partea sa, şi de aceea Iacov s-a numit după aceea „fratele Domnului". Deci Sfântul Iuda, ştiind greşelile sale cele mai dinainte, nu îndrăznea să se numească fratele Domnului, ci numai al lui Iacov, precum scrie şi în scrisoarea sa, zicând: „Iuda, sluga lui Iisus Hristos şi fratele lui Iacov...". Acest sfânt apostol are încă şi alte felurite numiri.

    Astfel, Sfântul Matei Evanghelistul îl numeşte Levi sau Tadeu şi aceasta nu fără oarecare taine, pe care le putem cunoaşte în parte din tâlcuiri, pentru că Levi se numeşte „împreunat" sau „din inimă" sau „ca un leu". Deci Sfântul Iuda s-a numit Levi, pentru că după greşeala lui cea mai dinainte, ce o făcuse din neştiinţă, după ce a cunoscut că Iisus este adevăratul Mesia, s-a alăturat lângă Dânsul cu dragoste din inimă şi ca un leu s-a nevoit cu bărbăţie pentru El. Drept aceea, cu dreptate şi cu cuviinţă s-au zis despre dânsul aceste cuvinte, care oarecând s-au zis şi despre Iuda cel dinainte, fiul lui Iacov şi strămoşul lui Hristos: ludo, pe tine te laudă fraţii tăi; culcându-te, ai dormit ca un leu şi ca un pui de leu. Iar Tadeu se tâlcuieşte "lăudător" şi "mărturisitor" sau "sânii laptelui". Deci Sfântul Iuda a fost numit Tadeu, căci, lăudând şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu, hrănea din învăţăturile sale apostoleşti ca prin nişte sâni de lapte pe cei ce erau prunci în credinţă, adică pe cei dintâi credincioşi ai Bisericii.

    Mai sunt încă şi unii care socotesc cum că acest Sfânt Iuda, iar nu altul, este numit Varsava în Faptele Apostolilor. Acolo se zice: Au voit apostolii şi bătrânii cu toată adunarea să aleagă pe un bărbat dintr-înşii şi să-l trimită în Antiohia cu Pavel şi cu Varnava, anume pe Iuda, care se numea Varsava. Deci Varsava se tâlcuieşte „fiul întoarcerii" şi de aceea se numeşte Sfântul Iuda Varsava, fiindcă, după greşelile sale cele de mai înainte către Hristos, s-a întors la El prin pocăinţă, cu credinţă şi cu dragoste. Căci, în cele ce greşise mai mult, în acelea a arătat mare îndreptare. El greşise mai întâi prin necredinţă, după aceea a crezut într-însul fără îndoială şi s-a făcut Apostolul şi propovăduitorul Lui. Greşise către Hristos şi prin neiubire, iar după aceea atât L-a iubit, încât şi-a pus şi sufletul pentru Dânsul, pentru că avea mare râvnă pentru Hristos şi dorea ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-însul, să-L iubească şi să-şi câştige mântuirea. Această râvnă a lui este povestită şi în Sfânta Evanghelie. Căci, pe când Domnul grăia către ucenicii Săi: Cel ce mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi pe el şi singur Mă voi arăta lui... atunci Iuda -nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului după trup - a zis către dânsul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Ca şi cum ar fi zis: „Doamne, nu numai nouă să ne dai cunoştinţa Ta, ci la toată lumea. Nu numai nouă singuri să ne arăţi mântuirea Ta, ci şi la tot neamul omenesc, ca nu numai noi, robii şi ucenicii Tăi, ci şi toată lumea, cunoscându-Te pe Tine Făcătorul şi Mântuitorul său, să Te iubească cu căldură, să-Ţi slujească cu credinţă şi să Te proslăvească în veci".

    Iar după înălţarea Domnului, Sfântul Apostol Iuda a propovă­duit pe Hristos în felurite ţări. Despre aceasta ne spune Nichifor, istoricul bisericesc, zicând despre dânsul astfel: „Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea două nume, Tadeu şi Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui Iacov, cel aruncat de pe aripa bisericii, a propovăduit mai întâi Evanghelia în Iudeea, Galileea, Samaria, şi Idumeea, apoi în cetăţile Arabiei, în părţile Siriei şi ale Mesopo-tamiei; iar mai pe urmă, s-a dus în Edesa, în cetatea lui Avgar, unde mai înainte propovăduise pe Hristos alt Tadeu, care era unul din cei şaptezeci de apostoli. Acolo, dacă lipsea ceva din slujba acelui Tadeu, acest Iuda Tadeu le-a împlinit bine".

    Incă să se mai ştie că Sfântul Iuda a binevestit cuvântul mântuirii şi în Persia, iar de acolo a scris în limba grecească Epistola sobornicească către toţi credincioşii, care, deşi este scrisă pe scurt, este însă de mare înţelegere şi plină de învăţături folositoare. Unele cuvinte din acea scrisoare sunt dogmatice, adică despre taina Prea Sfintei Treimi şi a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi şi despre înfricoşata judecată ce va să fie; iar altele sunt învăţătoare de obiceiuri, care sfătuiesc pe oameni a fugi de necurăţiile păcatelor trupeşti, de huliri, de mândrie, de neascultare, de zavistie şi de urâciune, de meşteşugiri şi de vicleşuguri, ca fiecare să fie statornic în chemarea sa, în credinţă, în rugăciune şi în dragoste. Aşijderea, ele mai învaţă a se îngriji de întoarcerea celor rătăciţi la adevărata credinţă şi a se păzi de eretici, ale căror obiceiuri vătămătoare de suflet le-a vădit luminos, iar pierzarea lor a arătat-o asemenea cu a sodomitenilor.

    In scrisoarea sa arată încă şi aceasta, că nu este destul pentru mântuire, ca să se lepede cineva de păgânătate şi să fie chemat la sfânta credinţă, ci se cuvine ca, pe lângă credinţă, să facă şi fapte bune cuviincioase chemării şi vrednice de mântuire. Pentru aceasta el aduce spre pildă pe îngerii şi oamenii pedepsiţi de Dumnezeu. Pe îngerii răi Dumnezeu i-a legat în întuneric cu legăturile cele veşnice şi spre judecata Sa îi păzeşte, deoarece nu şi-au păzit rânduiala lor. Pe oamenii cei scoşi din Egipt i-a pierdut în pustie, deoarece n-au umblat după chemarea lui Dumnezeu, ci s-au abătut la îndărătnicii. Astfel Sfântul Apostol Iuda a arătat în trimiterea sa prin cuvinte scurte lucruri mari.

    El a suferit multe dureri şi osteneli, trecând prin multe ţări, propovăduind pe Hristos, botezând şi încredinţând popoarele şi povă-ţuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părţile Araratului, întorcând mulţime de popor de la înşelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli şi, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Şi fiind străpuns cu săgeţi de cei necredincioşi, şi-a sfârşit nevoinţa şi alergarea sa, şi a trecut la Hristos Dumnezeu, ca să-şi ia cununa cea veşnică a răsplătirii aposto-leşti la ceruri.

La începutul paginii | Vieþile Sfinþilor pe luna iunie

o postare ...mai mult pentru mine

Multumesc Marcel!




,,Populari, energici, hotarati, reflex-istii trezesc entuziasmul spectatorilor pana in punctul in care - asa cum marturiseste indrumatorul lor, maestrul Marcel Nicolae Botscheller - "iti vine sa urci pe scena si sa li te alaturi."

 http://scoaladeblog.ro/2010/02/06/la-un-ceai-cu-maestrul-botscheller/

La un ceai cu maestrul Botscheller

În mai 2008, am avut ocazia să obţin un post de moderator în cadrul televiziunii Europa Nova, din Timişoara. Urma să realizez o emisiune de divertisment pentru copii. Zilnic eram în căutare de mici talente pe care să le invit în emisiunea mea. Astfel, am ajuns la Casa Studenţilor, unde maestrul Marcel Nicolae Botscheller m-a primit încântat în sala lui de balet. M-a prezentat copiilor, şi m-a invitat să iau loc pentru a viziona dansul. La final am mers în biroul său. Când am intrat, colecţiile de costume, postere, medalii şi cupe, mi-au luat ochii. El mi-a zâmbit cu căldură, mi-a luat haina şi a pus-o în cuier, mi-a aranjat un fotoliu comod şi a insistat să îmi ofere un ceai. Nu am vrut să-l deranjez, dar automatul de băuturi calde era pe hol. S-a întors după câteva minute, cu un ceai cu lămâie, timp în care eu admiram multitudinea de costume de dans, de toate genurile şi culorile. Mă tot întreba dacă stau bine, dacă mai doresc ceva, iar eu încercam să citesc titlurile de pe pereţi. Îmi spuneam în gând: “Oau, a fost şi în Turcia, Grecia, Franţa … extraordinar!” Abia aşteptam să aflu povestea vieţii unui mare maestru de balet al României.
Cu mulţi ani în urmă, pe când lucra ca subinginer la minele de aur în Munţii Apuseni, Nicolae a întâlnit-o pe Elena, o moaţă foarte frumoasă. Odată ce s-a îndrăgostit de ea, contrar voinţei părinţilor, a şi luat-o de soţie, fără să ţină seama de tradiţiile şi etniile germane. Ajunşi la casa lor, în Bucium Poeni, judeţul Alba, au dat naştere celor trei copii ai lor: Silvia, Mioara şi mezinul familiei, Marcel. Imediat după 4 august 1942, când cel din urmă împlinea vârsta de un an, s-au mutat în Timişoara, unde Marcel avea să-şi înceapă viaţa de sportiv. Fotbalul a fost prima sa pasiune. Gimnaziul l-a făcut la Arad, unde, în clasa a V-a, s-a înscris la Palatul Pionierilor. Datorită numelui său, a făcut parte din formaţia de dansuri germane. Acesta a constituit primul său contact cu dansul.
“Primul spectacol la care am participat a avut loc la Oradea. A fost o experineţă frumoasă. Singurul incovenient a fost că partenera mea, Mariane Zimmermman, era mai înaltă cu un cap decât mine şi mă inhiba puţin. Încercam să dansez cât ma spre public. Dacă eram după ea, nu mă vedeam.”
Stăteam în fotoliu, sorbeam din ceai din când în când, ascultând cu mult interes răspunsurile maestrului. Ochii lui blânzi, de o culoare greu de definit (verzui – căprui), lăcrimau cu fiecare ocazie în care aducea vorba despre mama lui, “o femeie simplă, care mi-a oferit o educaţie şi sfaturi valabile şi acum. Odată m-a pedepsit pentru că nu am salutat un vecin”. De la ea a primit cel mai bun sfat, care l-a călăuzit în viaţă: “Întotdeauna să laşi loc de «Bună ziua»”. Cea mai veche amintire din copilărie era legată de mersul după pâine. Fiind cel mai mic, surorile îl “exploatau”, trimiţându-l doar pe el la cumpărături. Îşi aminteşte că uneori se întorcea după câteva meciuri de fotbal cu prietenii, chiar şi fără pâine.
Încercam să observ gestica lui, şi realizam câtă importanţă avea fiecare fapt pe care mi-l povestea. Vorbea cu atâta pasiune despre scenă, creaţie, muzică, despre o experienţă atât de îndelungată, care nici cum nu se citea pe chipul său, un chip care clar îi trăda vărsta. Îmbrăcămintea sport îi conferea acelaşi aer de balerin pe care îl exprima în posterele sale. Doar câteva kilograme în plus, expresia frunţii şi vocea puţin tremurândă îi diferenţiau.
Un artist complet şi complex
Eram curioasă să aflu cum a reuşit să meargă în atâtea ţări. În vremurile acelea era greu să treci graniţele, iar din cauza numelui, dificultăţile creşteau. Am aflat că în primăvara anului 1983 a câştigat marele premiu al Festivalului de Dans de Societate din Iaşi, iar Ministerul Culturii i-a oferit o bursă de trei luni în RDG, pentru a urma un curs de dans. La întoarcere i s-a făcut paşaport şi astfel în iarna aceluiaşi an a plecat în primul său turneu, în Turcia, cu sprijinul ARIA. În anii următori a avut parte de multe alte turnee în Grecia, Cipru, Spania, Franţa, Ungaria, Italia,etc.
Pe parcursul celor trei luni petrecute în Sardinia, în turneul anului 1996, maestrul a avut parte de un program foarte solicitant. Se afla într-o staţiune care oferea în fiecare seară spectacole. Zilnic trebuia să monteze câte două dansuri. Între orele 8:00 şi 13:00 lucra la coregrafie, seara la ora 18:00 avea loc vizionarea iar la 20:00 începea spectacolul. Toate eforturile pentru realizarea acestora au determinat declanşarea unui diabet pe bază nervoasă. Întors în ţară şi luând la cunoştinţă de această afecţiune a început să ţină un regim. “Mai corect aş putea spune că mănânc sănătos, decât că ţin un anumit regim. Întotdeauna am avut grijă ca din alimentaţia mea să nu facă parte mâncărurile cu E-uri, cu multe grăsimi şi mai ales sucurile din comerţ. Beau doar apă, ceai şi sucuri naturale”. Aşa a reuşit să se menţină în formă, mai ales că în meseria lui el nu predă teorie ci trebuie să exemplifice fiecare mişcare.
Domnul Marcel Botscheller este dansator, coregraf, regizor, dar şi maestru de balet, designer de costume şi relizator de colaje muzicale. Practic, el face tot ceea ce presupune existenţa unei formaţii de dans cu rezultate extraordinare ca Reflex-ul,care a cucerit aproape toate trofeele oferite în cadrul festivalurilor studenţeşti de dans din România. Dacă privim în arhivele ziarelor, găsim numai titluri onorifice: “Reflex a triumfat la Cluj”; “Aur, argint şi bronz pentru… Reflex“; “Jubileul formaţiei REFLEX este marcat de triumf” ori “Un maldăr de diplome pentru Reflex“. Am întâlnit doar cuvinte de laudă, atât la adresa membrilor formaţiei cât şi a omului din spatele cortinei.

Cine este şi ce-i place
Nu demult am avut ocazia să merg la ultimele repetiţii înainte de deplasarea la Festivalul Studenţesc de Dans din Sibiu. Acolo am cunoscut-o pe doamna Botscheller, şi nu am ezitat să îi pun câteva întrebări. Când l-a întâlnit, a fost fascinată de talentul lui, pe care probabil îl moştenise de la tatăl său, un bun muzician, apoi l-a admirat din ce în ce mai mult, cunoscându-l mai îndeaproape. Cel mai mult apreciază la el toleranţa şi sinceritatea. I-a urmat exemplul în continua sa activitate: “Nu stăm nici o clipă. În permanenţă facem ceva constructiv. Ne place să fim cât mai informaţi, în toate domeniile. Cu cât aflăm mai multe lucruri noi, cu atât vom înţelege totul mai bine, iar la nevoie vom lua cele mai bune decizii. Aceasta este şi deviza lui: să fie mereu în priză”.
Calitatea pe care profesorul Marcel Botscheller o apreciază la o persoană este sinceritatea: “Să fii franc şi pentru mine eşti om”. Cel mai bun prieten al lui este soţia. Drept dovadă, tot timpul liber şi-l petrece alături de ea. I-ar plăcea să îşi poată petrece toate concediile în străinătate. Dacă ar avea de ales, şi-ar dori să locuiască tot aici ori în altă ţară cu o climă mai plăcută. Iubeşte mult sărbătorile, deoarece constituie un prilej de a fi alături de întreaga familie. Complexitatea vieţii sale şi faptul că majoritatea rudelor locuiesc în Germania, îi împiedică să se întâlnească mai des.
Timp de câteva săptămâni am frecventat şi eu cursurile sale de dans. Mi se părea fascinant tot ce realizase cu formaţiile sale. Fetele erau foarte bine pregătite şi contribuiau la montarea dansurilor, împreună cu domnul profesor. Era o adevărată muncă de echipă. După un timp, am început să mă înţeleg mai bine cu una dintre colege, Elena. Îmi zicea că este studentă, locuieşte singură şi mai şi lucrează. Mi se părea extraordinar că reuşea să îşi mai facă timp şi pentru dans. Însă mi-a spus că lipseşte uneori, sau întârzie şi nu e singura în această situaţie. Domnului profesor nu îi stătea în caracter să ierte aceste abateri, însă încearcă şi el să le înţeleagă şi să fie tolerant. Iar dacă ne gândim la interesul tinerilor din ziua de azi pentru sport, cu o atitudine autoritară, profesorul risca să rămână fără echipă. Atunci mi-am explicat vorbele dumnealui: “Rgret doar că nu mai sunt destul de exigent. Fetele sunt suprasolicitate, nu au timp şi astfel trebuie să accept scuze, motive, etc.”
Acum, Relfex-ul şi maestrul Botscheller se pregătesc de o nouă deplasare la Iaşi. În acest an, formaţia de dans sportiv Elegance, a coregrafului Cornel Tătaru, împlineşte 20 de ani de la înfiinţare, prilej cu care va avea loc un eveniment în zilele de 18 – 21 aprilie. Era de aşteptat ca o trupă ca Reflex să nu lipsească de la o asemenea manifestare.
10 Lucruri Preferate

• Culoarea: azur
• Animalul: câine
• Flaorea: lalea galbenă
• Anotimpul: vara
• Cântăreţul: Luciano Pavarotti
• Pictorul: Edgar Germain Hilarie Degas
• Autorul: John Grishman
• Actorul: Jack Nicholson / Toma Caragiu
• Compozitorul: Wolfgang Amadeus Mozzart
• Dansatorul: Rudolf Nureyev / Maya Plisetskaya

gust de poame noi

Intrucat samburele de avocado care a incoltit in postarea precedenta nu a starnit valuri de admiratie, nici bujorul si nici si nici, nadajduiesc sa va poftesc la prima strachina de capsunele si cirese , de prin tinuturile Targovistei .
M-am uitat la sfarsitul cartii cu coperti negre si lucioase, acolo scrie ca atunci ,,cand incepi sa faci paine din recolta noua, sa gusti din vinul nou sau sa manaci din orice fel de poame``Bunul Dumnezeu a randuit spre a fi rostit :

Psalmul 33

1.	Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
2.	În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească.
3.	Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună.
4.	Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
5.	Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
6.	Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
7.	Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
8.	Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.
9.	Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
10.	Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11.	Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;
12.	Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
13.	Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.
14.	Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.
15.	Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
16.	Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
17.	Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
18.	Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
19.	Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20.	Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.
21.	Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Dedicatii blogorale ::

http://duhlicious.com/   Madalinei

si Mihaelei
cu ale ei dulciuri fel de fel

http://dulciurifeldefel.blogspot.com/2012/05/pasta-de-avocado.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+DulciuriFelDeFel+%28Dulciuri+fel+de+fel%29

Sa fiti iubite de cine vreti voi!

This Think ţii

Care e diferenta intre o trupa de hip hop care-si premiaza eroii cu un cantec si cateva capete incoronate care acorda distincţii catorva capete incornorate?

Diferenta este ca hip hop arii (fac parte din generatii de primavara pentru tara)  isi cauta istoria , adevarul, ascuns de (?),despre tara lor.
Se vede buna intentie , se vad si greselile din lista-unde s-au strecurat si numele unor ,,eroi``.

Ziua Independenţei Romaniei – La 9 mai 1877, Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România  rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta.

“În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare “.

  Atunci erau turcii, acum sunt FMI si U.E.

Aceleasi biruri, alti milogi , alti mucari, tot lifte pagane!

  ... uitat, pentru care vorbesc pietrele :

Pr Iconom Constantin Nazarie

 dupa ce a slujit

Biserica

Scoala

Patria

ca: preot, profesor universitar si protoiereu al

preotilor de armata

 

pentru

 

INTREGIREA NEAMULUI ROMANESC 

Mormantul pe care-l putem cinsti cu rugaciune de pomenire , cu flori si candele ori lumanari de ceara curata, cu tamaie , ca pe orice drept credincios adormit intru Domnul, se afla la cimitirul Bellu-militari (Fig.9-tablita de orientare in cimitir), pe aceeiasi parte cu cimitirul Eroiii Revolutiei si lipit de cimitirul Bellu cel deja cunoscut, caruia i se mai spune si cimitirul muzeu.Tramvaiul 11 este cel cu care se poate ajunge atat la pr Ilie Lacatusu (Giulesti-cimitirul Adormirea Maicii Domnului)cat si la pr Constantin Nazarie Eroii Revolutiei-cimitirul Bellu-militari)

 

 

,,În toate Duminicile şi sărbătorile din cursul anului calendaristic, cuvântul lui
Dumnezeu este vestit de gura preotului. Dacă te ajunge vreo supărare, dacă inima este
adânc întristată sau ochii plini de lacrimi, dacă soarta îţi este nemiloasă, dacă sufletul îţi
este la „răspântii de drumuri“ şi nu găseşti nici o alinare, dacă îngerul morţii intră sub
acoperişul casei tale, provocându-ţi durere şi întristare, atunci vine preotul „ca un stâlp al
credinţei“ şi aduce mângâiere prin cuvântul Evangheliei.
Acesta este preotul, cu rolul său de binefăcător şi tămăduitor al celor ce aşteaptă
mântuire.``http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/PREOTUL.pdf

De ce tocmai mormantul parintelui Constantin Nazarie?

Doi oameni gasindu-se cu oarecare treburi prin cimitirul Belu, au zarit un mormant cu buruienile mai mari decit pe oricare alt mormant.Asa cum este crestineste , daca vezi o fantana parasita sa o cureti, daca vezi o cruce cazuta sa o ridici, acesti doi oameni au luat hotararea sa curaţe si sa ingrijeasca acest mormant demult uitat.Nu mica le-a fost mirarea cind curatandu-l si impodobindu-l cu flori, dupa ce au sarutat crucea incrustata pe placa mormantului, aceasta a izvorat mir.

De sase ani nu au spus nimic, pana cind avand binecuvantarea duhovnicului au inceput a marturisi, asa au venit si alti oameni la mormantul din care a izvorat mir ( semn ca acolo este un sfant de care avem nevoie acum a fi stiut, ca doar de aceea ni s-a descoperit )oameni care au primit vindecari de bolile de care sufera, marturisind si ei mai departe aceste minuni ale Lui Dumnezeu care lucreaza prin sfintii Lui, prin oamenii Lui, prin neamul Lui cel dreptcredincios.

 

Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă! (psalmul 118)

(sta scris pe crucea parintelui iconom Constantin Nazarie)

 

 

 

 

Ce-am gasit scris despre pr Consantin Nazarie?

 

.................................................................................................

http://www.preot-turcu.ro/literatura/omule.html ,,Am avut, cu mult timp in urma (eram student pe atunci), o carte. Se numea Apologetica, fiindu-i autor sau traducator un preot: Constantin Nazarie. N-o mai am! Ca am imprumutat-o cuiva, ca s-o fi imprumutat cineva cu ea, nu mai stiu, important este ca nu mi s-a restituit. Macar de ar folosi-o cel ce o are!

De atunci, am cautat mereu alta, fara a ma i gasi. Erau in ea intrebari multe cu raspunsurile lor, dar si raspunsuri la intrebari nepuse.
Erau in ea acuzele materialistilor atei, pe care acestia, cu aplomb, le aduceau credintei noastre in Dumnezeu, dar, Doamne, si ce raspunsuri la acele intrabri! Abia atunci am inteles ca Teologia este si ea tot stiinta, ba chiar superstiinta, atunci am inteles ca stiinta cu care eram mereu umiliti este, cu intentie, gresit directionata, spre a ne conduce la premise false. Nu mai era nevoie ca in discutii cu oameni care doreau sa stie si ma intrebau pe mine, teologul, sa ma limitez la argumente teologice, bune in cercul meu, dar insuficiente in afara. Orizontul meu explodase, vedeam dincolo de el, pe culmi nebanuite pana atunci, ceea ce, daca lumea ar fi vrut mai demult sa inteleaga, ar fi fost scutita de multe convulsii: Religia si Stiinta nu se contraziceau, nu se combateau, nici macar nu se ignoreau reciproc, ci, senine, se tineau de mana.``

 

  ................................................................................................

1
JERTFA PREOŢILOR MOBILIZAŢI ÎN
RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI
(1916–1919)
Conf. dr. Aurel PENTELESCU*
Conf. univ. dr. Gavriil PREDA**
Moto:
„Preoţii, în vremi aşa grele, au dat dovezi de o abnegaţie,
de un curaj, de un spirit de jertfă şi de o activitate
aşa de înţeleaptă, spornică şi folositoare, că
şi-au atras admiraţia şi respectul tuturor militarilor,
asigurându-şi locul de cinste în rândurile lor şi devenind
element absolut indispensabil, cum şi este1“.
Protoiereu Constantin NAZARIE
Şeful Serviciului Religios al Armatei
25 decembrie 1918
n preajma declanşării Primului Război Mondial (1914 – 1918),
toate marile state europene aveau, în armatele lor ce vor deveni
beligerante, structuri bine conturate, oficiale, privind asistenţa religioasă
a combatanţilor, ca o condiţie sine qua non a formării şi menţinerii
moralului ridicat al acestora.
Potrivit unor relatări din epocă, în armata germană, spre
exemplu, „s-a pus mare preţ pe educaţia sufletească a ostaşului. Afară
de un personal bisericesc numeros şi bine pregătit, pentru sarcina de
educatori sufleteşti ai ostaşilor, corpul ofiţeresc şi mai ales cel superior
se interesează de aproape pentru pregătirea sufletească a oştirii.“2 La
* Membru al Comisiei de Istorie Militara.
** Membru al Comisiei de Istorie Militara.
1 Constantin Nazarie, Activitatea preotilor de armata în campania din anii 1916-1919,
Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1921, p. 12.
2 Gabriel Pârvu, Pregatiri sufletesti pentru zile mari, Atelierele Socec et Co., Bucuresti,
1916, p. 44.
Î
2
fel, în armata franceză, unde „afară de preoţii de armată, acolo şi
ofiţerii se ocupă de această cerinţă militară“.3 Potrivit aceloraşi surse,
în Rusia „educaţia sufletească a oştirii se face cu mare îngrijire de cler
şi de şefii de armată“, în sensul că „la toate unităţile mari şi mici de
armată e [câte] un preot; până şi pe fiecare vas mare de război - din o
escodră este un preot“, iar preoţii de armată sunt puşi sub conducerea
unui protopop de armată, care face parte din Sinodul rusesc, deşi
nu este arhiereu.“4 Mai mult, în Rusia erau „mii de călugări şi călugăriţe
din mânăstirile ruseşti care au fost pregătite pentru Crucea Roşie
şi aduc un mare serviciu armatei ca infirmieri şi brancardieri.“5
În ceea ce priveşte armata română, trebuie spus că după războiul
din 1877 – 1878, dintr-o economie prost înţeleasă s-a redus drastic
numărul confesorilor militari şi abia în campania din 1913, la mobilizare,
au fost desemnaţi preoţi la fiecare regiment şi formaţiune de
sine stătătoare.6 Cu toate acestea, trebuie spus, în preajma declanşării
Primului Război Mondial, în armata română situaţia, în acest sens,
nu era deloc satisfăcătoare. Măsurile, atâtea câte s-au întreprins, au
fost la iniţiativa Bisericii şi nu a Armatei, care, în perioada neutralităţii
(1914 – 1915) a tergiversat sau a respins multe dintre propunerile
Bisericii.7 Mai mult, nu a existat nici o lege adoptată de Corpurile
legiuitoare ale Regatului României prin care să se reglementeze, ca
în alte ţări, statusul social al preoţilor mobilizaţi în caz de război,
necum acela în timp de pace.8
Vrednicul de pomenire mitropolit al Moldovei şi Sucevei,
Pimen Georgescu (1853 – 1934; mitropolit: 1909 – 1934), în şedinţa
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 16 mai 1915, sesizând
carenţele în organizarea preoţilor de armată, a făcut o amplă
Propunere în şapte puncte, care, aprobată cu unanimitate de voturi,
a devenit decizie sinodală, cu obligativitatea Bisericii de a o aplica în
3 Idem, p. 44.
4 Ibidem, p. 44.
5 Ibidem.
6 Ibidem, p. 42.
7 Constantin Nazarie, op. cit., p. 5-11.
8 Gabriel Pârvu, op. cit., p. 50.
3
litera şi spiritul ei.9 În aceeaşi şedinţă, Sfântul Sinod a ales ca protoiereu/
protopop al preoţilor de armată pe preotul iconom Constantin
Nazarie (1865 – 1926), profesor universitar de Teologie Morală la
Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, învestindu-l cu
răspunderea de a organiza Serviciul Religios al Armatei Române în
cel mai scurt timp posibil.10 Acesta a relatat dezbaterile îndeplinirii
acestei grele răspunderi într-un simplu Referat asupra activităţii preoţilor
de armată în campania din 1915 – 1918, datat: Bucureşti, 25 decembrie
1918.11 Propunerea făcută de Mitropolitul Pimen Georgescu
în şedinţa Sfântului Sinod din 16 mai 1915, solicita episcopiilor şi
mitropoliilor ţării să dea Armatei, „după cererea Ministerului de
Război, preoţii trebuincioşi în timp de pace şi în timp de război.
Aceşti preoţi vor fi titraţi în teologie, cu aptitudini pentru păstoria
militară şi nu vor avea vârsta mai mare de 45 de ani şi nici mai mică
de 30 de ani“12. La punctul al treilea se preciza: „Odată făcută numirea
unui preot în serviciul armatei (prin Decizia Ministerului de
Război – n.a.), el intră sub regimul legilor militare, asimilându-se în
corpul ofiţeresc şi având spuntamentele (însemnele la vedere, cf.
verbului spunta (arhaism) = a se ivi, a apărea – n.a.) ofiţerului locotenent.“
13 De asemenea, la punctele patru şi cinci se stipula: „Preoţii
de armată, în timpul mobilizării însoţesc trupele oriunde vor merge,
dând poveţe pastorale militare, ce se impun de împrejurări şi făcând
serviciile religioase fără ezitare. În timpul mobilizării toţi preoţii de
armată primesc instrucţiuni din partea arhimandritului, anume numit
pe lângă Marele Cartier al Armatei şi stau sub conducerea lui în
ceea ce priveşte serviciul preoţesc. Numirea acestuia se face de
9 Ibidem, p. 50-51. Pentru Mitropolitul Pimen Georgescu, vezi fisa în Mircea Pacurariu,
Dictionarul teologilor români, ed. a 2-a, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2002, p. 193, precum
si monografia lui Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu. Viata si
înfaptuirile sale (1853 – 1934), Ed. Printeuro, Ploiesti, 2003, p. 542.
10 Ibidem, p. 51. Pentru Protopopul Constantin Nazarie, vezi fisa în Mircea Pacurariu, op.
cit., p. 328, precum si evocarea lui Scarlat Porcescu, Preotul Constantin Nazarie, în
„Mitropolia Moldovei si Sucevei“, an XLVIII, nr. 3-4, 1972, p. 201-216.
11 Constantin Nazarie, op. cit., p. 5-96.
12 Gabriel Pârvu, op. cit., p. 50.
13 Ibidem, p. 51.
4
Ministerul de Război, după recomandarea Sf.[ântului] Sinod, prin
preşedintele său.“14
La ultimul punct, al şaptelea, amintita Propunere preciza că:
„Această propunere, devenită decizie a Sfântului Sinod, se va urma
până la facerea unei legi (subl. n), în care scop se va cere Onor.
Guvern şi prea sfinţilor episcopi şi mitropoliţi”,15 fapt ce avea să se
împlinească abia în anul 1921, când Corpurile legiuitoare ale României
întregite au votat Legea pentru organizarea clerului militar, care a
permanentizat preoţii militari în Armata Română şi a instituit Episcopia
militară, cu episcop ce a purtat titlul „Episcop de Alba Iulia“ şi
gradul militar de general de brigadă.16
Nu vom intra în detaliile organizării Serviciului Religios al
Armatei Române sub îndrumarea protopopului Constantin Nazarie,
în anii 1915 – 1916 şi nici în dezvoltarea activităţii administrative şi
îndrumătoare a acestuia în campaniile anilor 1915 – 1919, chestiuni
prezentate pe larg în Referatul amintit.17 Vom prezenta doar câteva
aspecte esenţiale, lămuritoare, în context. Primul şi poate cel mai
important aspect fiind alcătuirea instrucţiunilor necesare preoţilor
de armată, tipărite şi difuzate sub titlul Instrucţiuni asupra atribuţiunilor
preoţilor la armată, cuprinzând o Introducere trei titluri, şapte
capitole şi o Anexă.18 De precizat, că aceste Instrucţiuni au fost
aprobate de Sfântul Sinod „aproape nemodificate“, cum notează protopopul
Constantin Nazarie, precum şi de Ministerul de Război, care,
prin Marele Stat Major, „schimbă forma instrucţiunilor“, în
sensul că „de unde erau alcătuite în articole, lucru foarte lesnicios
pentru consultare şi aplicare, au fost transformate în capitole.“19
Noroc că cei care le-au transformat – precizează aceeaşi sursă – nu au
intervenit în text, întrucât „tot ce se putea provoca, prevăzusem eu
14 Ibidem.
15 Ibidem.
16 Dezbaterile Adunarii Deputatilor/Sedinta de marti 19 iulie 1921, în „Monitorul Oficial“
nr. 154 din martie 1922, p. 4358-4359, unde se afla si Expunerea de Motive, prezentata de
generalul Ioan Rascanu, Ministru de Razboi, în Senat.
17 Vezi nota 11.
18 Gabriel Pârvu, op. cit., p. 53-74.
19 Constantin Nazarie, op. cit., p. 8.
5
până în cele mai mici detalii.“20 Aceste Instrucţiuni s-au tipărit în octombrie
1915, prin grija Marelui Stat Major, dar au fost puţin cunoscute
în armată de către comandanţii de unităţi şi mari unităţi,
dovadă peremptorie că, în avalanşa de evenimente, sosiseră mult
prea târziu, chestiunile strict militare având prioritate. Acurateţea cu
care au fost alcătuite respectivele Instrucţiuni l-au îndreptăţit pe protopopul
Constantin Nazarie să afirme: „în timpul războiului, cu toată
varietatea de situaţii, n-am ieşit o singură dată din litera şi spiritul
lor, şi n-am avut vreun caz care să nu fie prevăzut în ele.“21
Un alt aspect vizează alcătuirea de către protopopul Constantin
Nazarie, concomitent cu elaborarea Instrucţiunilor amintite, a zece
cuvântări „menite a da preoţilor un model de felul cum trebuie să
vorbească trupei în diferite ocaziuni şi situaţii de război“22. Cele zece
subiecte erau: ce înseamnă a fi soldat ?; Drapelul; De ce trebuie să
ascultăm superiorii ?; La ce foloseşte omului şi ostaşului ajutorul lui
Dumnezeu?; Trezvia (trezvie/trezie = starea celui treaz, veghe; arhaism
– n.a.) şi militarul; Vorbire la declararea de război; Vorbire înainte
de a începe lupta; Vorbire la câştigarea de victorie; Vorbire la
încurajare în caz de pierdere de luptă; Vorbire la înmormântarea
unui ostaş în vreme de război.23 De precizat că aceste cuvântări au
fost aprobate de Sfântul Sinod şi s-au tipărit pe cheltuiala protopopului
Constantin Nazarie, fără nici un fel de sprijin din partea Marelui
Stat Major, nici măcar acela de a fi difuzate în armată.24
Un ultim aspect esenţial l-a constituit adunarea preoţilor mobilizabili
pe eparhii, la sediul acestora, în baza propunerii protopopului
Constantin Nazarie şi hotărârea Sfântului Sinod nr. 2216 din 2
iunie 1916, unde „consfătuirile avute cu ei au fost de cel mai mare
folos şi au contribuit măcar în parte la pregătirea lor.“25 Întrunirile
20 Ibidem.
21 Ibidem. Data fiind întinderea mare ale acestor Instructiuni (peste 20 de pagini) nu putem
sa le oferim în anexa si nici sa dezvoltam un meritat comentariu pe text. Anexa cuprinde
rugaciuni pentru binecuvântarea trupei la plecarea din garnizoana si înaintea unei lupte.
22 Ibidem.
23 Ibidem.
24 Ibidem.
25 Ibidem, p. 11.
6
au avut loc în toate eparhiile din Regatul României (Moldova şi
Muntenia), mai puţin în eparhia Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi,
întrucât a fost programată pentru data de 16 august 1916, iar intrarea
României în război a avut loc în ziua precedentă.26
În campania anilor 1916 – 1918, în baza ordinelor Marelui Stat
Major, au fost mobilizaţi în total 252 de preoţi. Din aceştia, doi nu
au funcţionat efectiv, iar 46 au fost demobilizaţi pentru diferite motive.
Au fost încadraţi la regimente, la brigăzi independente, precum
şi la ambulanţele sanitare ale diviziilor sau la spitalele mobile un
număr de 204 preoţi. De precizat că din numărul total de 252 de
preoţi mobilizaţi, 135 (53,57%), erau licenţiaţi în teologie, 10 absolvenţi
ai Facultăţii de Teologie, 70 cu seminarul complet (opt clase),
10 cu patru clase seminariale, 11 cu câte două sau trei clase secundare,
iar 6 cu studii neidentificate (prizonieri etc.)27. De asemenea, la
sfârşitul campaniei din anii 1916 – 1918, din totalul celor 204 preoţi
mobilizaţi pe front, au fost, ca pierderi de război, un număr de 30 de
preoţi (14,70%), din care: 5 morţi, 6 răniţi, 19 dispăruţi /(prizonieri,
etc.). În anul 1918, la trupele din Basarabia au rămas mobilizaţi 40 de
preoţi. Un număr de 147 de preoţi au fost avansaţi la gradul de căpitan,
asimilat în perioada 15 iunie 1917 – 1 mai 1918. Ulterior au mai
fost avansaţi încă 5 preoţi.28
De precizat, în context, că protopopul Constantin Nazarie a
funcţionat ca şef al Serviciului Religios al Armatei în gradul de colonel
asimilat, iar ajutorul său preotul Vasile Pocitan (1870 – 1955; din
1929 arhiereul Veniamin Pocitani), în gradul de maior asimilat.29
Prezenţa preoţilor în structurile mobilizabile ale Armatei
Române, îndeosebi la începutul campaniei din anii 1916 – 1918, a
fost privită cu suspiciune şi chiar cu respingere de către corpul ofiţeresc:
„Ce mai caută şi popa acesta pe aici !“, dovadă peremptorie a
faptului că din neglijenţa Marelui Stat Major, Serviciul Religios al
26 Ibidem.
27 Ibidem, p. 35.
28 Ibidem, p. 97-102.
29 Ibidem, p. 103.
7
Armatei nu a fost organizat încă din timp de pace, cum era în armatele
statelor beligerante.
Între altele, seminariştii, studenţii şi licenţiaţii în teologie, consideraţi
clerici, în baza dispoziţiunilor Ministerului de Război au fost
repartizaţi la formaţiunile sanitare ale armatei, fie în zona frontului,
fie în spatele frontului. La multe spitale, pe lângă faptul că au fost
ridiculizaţi, au fost trataţi inuman şi incorect cu gradul lor de pregătire
şi scopul pentru care au fost mobilizaţi, ca spălatul pe jos, curăţirea
closetelor, ş.a. Serviciile cele mai grele şi însoţite de pericole
(transportul decedaţilor de tifos exantematic ş.a), au fost încredinţate
lor şi ei şi-au făcut datoria, răbdând, iar alţii dându-şi obştescul
sfârşit pentru binele comun. Nefiind gradaţi, au fost trataţi în consecinţă,
ca simpli combatanţi, nu numai la corvezi, ci şi ca hrană, îmbrăcăminte,
cazare etc. La sesizările pe această linie făcute de
protopopul Constantin Nazarie, de cele mai multe ori răspunsul
Marelui Cartier General a fost negativ. „În ceea ce priveşte asimilarea
lor cu plutonierii, aceasta nu se poate admite, conform hotărârii
ministeriale, în nici un caz.“30
Este acesta doar un exemplu care atestă marile greutăţi traversate
de Serviciul Religios al Armatei în campaniile anilor 1916 –
1918, cu o categorie de clerici, alţii decât cei 252 de preoţi mobilizaţi,
care, de la începutul campaniei – cum s-a mai arătat – au avut gradul
militar de locotenent asimilat. Dar şi aceştia, abia pe măsura afirmării
lor ca indispensabili pentru întărirea moralului soldaţilor, au fost
pe deplin acceptaţi şi în cele din urmă, chiar veneraţi de către comandanţi
şi de ofiţeri, nu numai de trupă. Spre exemplu, la 10 aprilie
1918, generalul de Corp de Armată adjutant Constantin Prezan,
fost Şef al Statului Major General, însărcinat cu comanda Armatei
Române, aflat în vizită la Serviciul Religios, a spus între altele: „Preoţii
şi-au făcut mai mult decât datoria şi este o cinste pentru cler, care
alături de ostaşi, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Ţară
şi Neam.“31
30 Ibidem, p. 32-33.
31 Ibidem, p. 31.
8
Această apreciere a generalului Prezan era o recunoaştere dintre
cele mai autorizate şi pe deplin meritată a eforturilor prestate de
preoţii mobilizaţi în Marele Război pentru făurirea României întregite.
De fapt, această apreciere încununa suita caracterizărilor elogioase
cu care comandanţii de unităţi şi mari unităţi, au venerat în
scris preoţii pe care i-au avut în subordine.32
Vorbind despre jertfa preoţilor mobilizaţi în Războiul Întregirii
Neamului avem în vedere atât jertfa supremă – sacrificiul vieţii în
condiţii de război, pe front –, cât şi dăruirea de sine, abnegaţia fără
seamăn şi spiritul de jertfă în îndeplinirea datoriei lor pe front, în
tranşee, alături de ostaşi. La 8 iulie 1921, în şedinţa Senatului României,
ministrul de Război, generalul Ioan Răşcanu, în Expunerea de
Motive la Legea pentru organizarea clerului militar – prima lege de
acest gen în istoria Bisericii şi a Armatei – i-a spus între altele: „Armata
noastră, care a luptat în condiţiuni extrem de grele, cunoscute
îndeajuns de domniile noastre, graţie pregătirii ei sufleteşti a putut să
înfrunte cele mai grele timpuri şi să treacă neatinsă pe lângă flagelul
teribil al bolşevismului, care a prins în focul său şi mistuit formidabila
armată rusească. Această pregătire sufletească este de netăgăduit că
în mare parte îşi are obârşia în sentimentalele religioase cu care a fost
înzestrat românul în toate timpurile şi care l-a ajutat şi salvat în timpurile
de restrişte. Sentimentul religios a fost veşnic cald în sufletul
soldatului nostru, căci preoţimea militară care a însoţit
armata în tot timpul războiului a fost mai presus de orice laudă
şi ca adevăraţi apostoli preoţii nu au părăsit un moment postul
lor sfânt şi de onoare, ajutând ofiţerimea spre a putea duce la
glorie trupele noastre.“33
Într-adevăr, faptele preoţilor mobilizaţi şi aflaţi pe front în
Războiul Întregirii Neamului sunt impresionante, unele de un ero-
32 Ibidem, p. 36-90, unde se afla secvente din aceste caracterizari. Integralitatea caracterizarilor,
în Arhivele Militare Române, fond Marele Stat Major. Vezi pe larg în acest scop volumul
de documente Gheorghe Nicolescu, s.a., Preotii în lupta pentru Marea Unire, 1916 –
1919, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 2000, 488 p.
33 Vezi nota 16. Pledoaria generalului Ioan Rascanu a fost pentru „formarea unui corp preotesc
militar activ“, cu caracter permanent, asa cum s-a si întâmplat în anii 1921 – 1948,
când Episcopia Armatei a fost desfiintata de regimul comunist.
9
ism copleşitor (vezi Protosinghelul Justin Şerbănescu, distins cu Ordinul
Militar „Mihai Viteazul“ clasa a III-a). Numai o lucrare de sine
stătătoare – când se va scrie – le-ar putea cuprinde. Este, cred, acum
locul să pomenim numele preoţilor morţi, răniţi şi dispăruţi în Marele
Război. Morţi: preoţii Armăşescu N., de la Reg. 2 Vânători;
Bârlogeanu D., de la Reg. 51/52 Infanterie; Rătescu I., de la Brigada
11 Roşiori; Cerbulescu I., de la Spitalul evacuare nr. 1; Gibescu C.,
de la Ambulanţa Diviziei I-a. Răniţi: preoţii Gârlănescu N., de la
Brigada 4 Artilerie; Baculescu H., de la Brigada 1 Călăraşi;
Grigorescu I. de la Brigada 8 Artilerie; Dicu P., de la Regimentul 45
Infanterie; Ionescu D., de la Reg. 28 Infanterie; Mironescu I. de la
Regimentul 16 Infanterie. Dispăruţi (prizonieri etc.): preoţii
Florescu I. Dâmboviţa, Popescu Belizarie, Dumitrescu Marin,
Şerbănescu Justin, Popescu Lazăr (rămas în teritoriul ocupat),
Mărculescu Em., Furnică V.N., Stoicescu A., Sadeanu C., Pârligras
T., Popescu A., Jugureanu Gh., Popescu D., Ionescu Gh. V.,
Ionescu St., Roşoga Ilie, Blănariu Gh., Popa Marin.34 Doar cercetarea
arhivelor va putea clarifica pe deplin situaţia lor, sub toate aspectele,
în timp de război.
În cele ce urmează, fapte şi împrejurări semnificative din activitatea
de pe front a unora dintre preoţii mobilizaţi, extrase din Referatul
deja citat al protopopului Constantin Nazarie.
Preotul Florescu I. Dâmboviţa, de la Reg. 2 Vânători, căzut
prizonier la bulgari, în urma luptelor de la Turtucaia, încheiate la 24
august/3 septembrie 1916. Când toţi căutau să fugă cum puteau peste
Dunăre, părintele Florescu a stat neclintit la postul său, dând îngrijiri
sanitare răniţilor şi muribunzilor, preferând a fi răsturnat şi
călcat în picioare, dar hotărât să-şi facă datoria, notează locotenent
colonelul R. Seinescu, comandantul său. În captivitate a suferit cu
bărbăţie, ca un martir, toate maltratările, mai ales când i s-a răpit
Sfânta Cruce şi Evanghelia.35
Preotul Ionescu Gh. Vasile, din comuna Groşerea, judeţul
Gorj, mobilizat la Reg. 18 Infanterie, pe care l-a urmat până în data
34 Constantin Nazarie, op. cit., p. 99.
35 Ibidem, p. 88.
10
de 20 noiembrie 1916, când a căzut prizonier în localitatea Greci,
judeţul Argeş. A fost internat în lagărele germane din Stralsund,
Fuchel şi Larusdorf. Purtarea sa în captivitate a fost demnă şi patriotică,
notează generalul Obogeanu, preşedintele Comisie de verificarea
situaţiunii ofiţerilor căzuţi prizonieri. Între altele, prin
conferinţe a pregătit pe soldaţi contra propagandei bolşevice, care
căuta să ia naştere în lagăr. A fost repatriat la 31 decembrie 1918.36
Preotul Mărculescu Emanuil, din Corabia, mobilizat la Reg.
59 Infanterie a luptat pe frontul din Transilvania în 1916, dând între
altele, mare ajutor medicilor în pansarea răniţilor, îndeosebi în timpul
luptelor din Pasul Vâlcan. La 12/25 octombrie 1916 a căzut prizonier
la germani. Comandantul său, locotenent colonelul
Homoriceanu a consemnat ulterior: „A căzut prizonier la postul
meu, alături de mine, şi numai întâmplarea a făcut că nu a fost mort
sau rănit. În captivitate a stat cu mine, în spitalul german din
Orăştia, aproape trei luni de zile. M-a îngrijit şi pe mine şi a îngrijit
şi mângâiat 900 de răniţi români ce erau în spital.“37
Preotul Şerbănescu Justin, călugăr la Mânăstirea Cernica, judeţul
Ilfov. A luat parte cu Reg. 21 Infanterie, a cărui confesor era, la
toate luptele ce au avut loc în Transilvania în 1916. La 17/30 septembrie
1916, a fost rănit. La sfârşitul lunii noiembrie acel an a căzut
prizonier, în mijlocul trupei, care nu se mai putea apăra. În iulie
1917 a evadat şi a rătăcit prin munţi în căutarea regimentului său. La
sfârşitul lunii februarie 1918 a ajuns la Galaţi, unde se afla Reg. 21
Infanterie, la acea dată. Este singurul preot care a fost decorat cu cel
mai înalt ordin militar românesc „Mihai Viteazul“, clasa a III-a, în
baza Înaltului Decret nr. 1561 din 25 iunie 1918. Conform motivaţiei
din Înaltul Decret de decorare, Protosinghelu (asimilat gradului de
locotenent) Şerbănescu Justin s-a distins: „Pentru vitejia, destoinicia
şi iubirea de Patrie, ce a arătat pe câmpul de onoare, în 1916. Pe lângă
că şi-a îndeplinit cu un mare devotament îndatoririle ce avea ca
confesor al regimentului, a mai luat parte la toate luptele, mergând
cu Sfânta Cruce în mână, în fruntea luptătorilor regimentului. În ziua
36 Ibidem.
37 Ibidem, p. 83.
11
de 21 octombrie 1916, văzând că Regimentul „Feldioara“ a pierdut
în lupte aproape pe toţi ofiţerii şi că comandantul căzuse rănit pe
Muntele Clăbucetul Taurului, a luat comanda acestui corp şi luptând
ca un erou o zi şi o noapte, a respins pe inamic până pe Muntele Susai,
oprindu-l de a ocupa Azuga. În luptele de pe Muntele Dihamului
a condus un batalion de dispersaţi, iar la 17 noiembrie 1916, fiind
pentru a doua oară rănit pe Muntele Sorica în timpul unui atac al
Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărţi de vitejii regimentului.“
38 Serviciul Informaţiilor din Marele Cartier General consemna
că Protosinghelul Şerbănescu Justin „a dat dovadă de un înalt
patriotism şi dragoste de ţară. Cu toată vârsta sa înaintată (n. 1867) a
suportat timp de opt luni rigorile de pribegie în munţi, a înfruntat
cu curaj primejdia, expunându-şi viaţa a reuşit să treacă în rândurile
noastre.“39
Preotul Popescu St. Ioan, din Târgovişte, confesorul Reg.
51/52 Infanterie a dovedit cu prisosinţă calităţi sufleteşti, a stat veşnic
în mijlocul trupei, încurajând-o prin vorbe şi prezenţa sa în tranşee,
chiar în timpul luptelor celor mai aprige, la Nămoloasa,
Mărăşeşti, Muncelu, umblând cu crucea şi cu apa sfinţită în tranşeele
din prima linie. A ajutat pe medici la postul de prim ajutor în marea
lupta de la 6 august 1917 de la Mărăşeşti, iar seara a îngropat morţii,
sub bombardamentul de artilerie. Cuvântările ţinute trupei şi ofiţerilor
erau înălţătoare. Ofiţerii şi trupa au avut cu adevărat un preot
între ei. În perioada cât a fost în Basarabia prin slujba bisericească ce
făcea, a atras simpatia locuitorilor basarabeni, precizează colonelul
Cristofor, comandantul său.40
Preotul Răuţ Melinte, din Râmnicu Vâlcea, de la Spitalul de
contagioşi nr. 1, şi-a îndeplinit cu abnegaţie îndatoririle, slujind şi la
acele spitale şi formaţiuni fără preoţi. Cel mai anevoios serviciu fiind
cel al îngropării morţilor, pe care i-a însoţit la cimitire militare şi civile
îndepărtate, pe timp de ploaie şi de viscole, de cele mai multe ori
38 Anuarul suveranilor principilor, ofiterilor si drapelelor decorati cu ordinul Militar „Mihai
Viteazul“, Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1931, p. 133-134
39 Constantin Nazarie, op. cit., p. 84-85.
40 Ibidem, p. 77.
12
pe jos, cu furgonul dric supraîncărcat cu sicrie. În vecinătatea Spitalului
de contagioşi nr. 1 a construit, pe cheltuială proprie, o biserică
din scânduri de brad, înzestrată cu odoare, odăjdii şi cărţi de ritual.
În vârstă de 59 de ani, a dovedit calităţi de bun preot şi de bun român.
A cerut să fie trimis în Basarabia, unde s-a distins prin servicii
pastorale şi naţionale deosebite.41
Preotul Dobrescu Victor, din Creţeşti, jud. Gorj, confesor la
un regiment din Brigada 1 Artilerie. Cât regimentul a fost în refacere,
în prima parte a anului 1917, şi-a îndeplinit cu devotament datoria.
Nu s-a dat înapoi de la nimic, expunându-şi viaţa, cu un spirit de
jertfă deosebit. A umblat din infirmerie în infirmerie, aflate la distanţe
între 24 şi 30 km, cu 600 – 700 bolnavi de febră recurentă şi
tifos exantematic, distribuind medicamente şi mângâindu-le suferinţele,
în condiţii când nu aveau medic, până când dânsul însuşi a căzut
bolnav de tifos exantematic, notează superiorul său, maior Gh.
Constantinescu. Iar colonelul C. Tănăsescu preciza: „Este iubit şi
stimat de toţi pentru calităţile sale frumoase de om şi preot. Cult,
modest, corectitudine exemplară. A servit de pildă ofiţerilor şi trupei
în toate împrejurările. Patriot fanatic, admirator al instituţiei militare.
Îl iubesc şi-l stimez“. Colonelul Paşelega din Brigada 1 Artlerie
consemna: „N-am avut decât admiraţie pentru părintele Dobrescu.
Sentimentele frumoase ce posedă au fost balsam pentru trupă şi ofiţeri,
vorbindu-le şi fiind o pârghie puternică în susţinerea moralului
trupei.“42
Şirul faptelor săvârşite de preoţi, pe front, în anii Războiului
pentru Întregirea Neamului ar putea continua. În mod practic, nu a
existat preot mobilizat la unităţile de pe front să nu îşi fi îndeplinit
cu prisosinţă îndatoririle animaţi de un spirit de jertfă cu totul deosebit,
ca slujitori ai Mântuitorului Iisus Hristos. Marele Război a fost
pentru ei, ca şi pentru toţi militarii din Armata Română, o experienţă
de viaţa unică, cu simţul datoriei şi al jertfei ridicat la cote maxime.
41 Ibidem, p. 74-75.
42 Ibidem, p. 69.
13
Mai precizăm, în context, că unii dintre aceşti preoţi mobilizaţi
pe front, după război, au ajuns personalităţi de primă mărime în ierarhia
Bisericii Ortodoxe Române. Avem în vedere în primul rând
pe preotul Teodor Simedrea (1886 – 1971), din Prunaru, jud. Vlaşca,
confesorul Reg. 36 Infanterie, cu activitate de excepţie pe front.43
După război, rămas văduv s-a călugărit în anul 1924, la 38 de ani. A
fost, între altele, Episcop al Hotinului, cu sediul la Bălţi (1935 –
1940), apoi Mitropolit al Bucovinei (1940 –1945), cu sediul la Cernăuţi
şi la Suceava. Istoric bisericesc de prestigiu, a lăsat în urma sa o
operă vastă.44 La fel, preotul Gheorghe Leu (1881-1949), de la Trenul
sanitar nr. 6, apoi la Reg. 53/63 Infanterie. Generalul Anastasiu I,
afirma despre el: „A fost un apostol, este dintre rarele exemple de
preoţi ce am întâlnit. Un preot model, un apostol.“45 A devenit arhiereu
– vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor (1924 – 1936), apoi Episcop al
Argeşului (1936 – 1940) şi Episcop al Huşilor (1940 – 1949).46 S-a arătat
anterior despre preotul Vasile Pocitan (1870 – 1955), subşef al
Serviciului Religios al Armatei, devenit arhiereul Veniamin Pocitan.
Autor de valoroase lucrări de istorie bisericească.47
Încorporat ca soldat în Reg. 29 Infanterie Dorohoi, în noiembrie
1916, rănit în luptele de la Caşin – Oituz şi ajuns sergent la demobilizarea
din 1 aprilie 1921, Ştefan Ciopron (1896 – 1980), avea să
devină Episcop al Armatei Române, sub numele de Partenie
Ciopron (călugărit în 1921, la Mânăstirea Slatina, azi judeţul Suceava),
în anii 1937-1948, şi Episcop al Romanului şi Huşilor, în anii
1962 – 1978. În cea dintâi Scrisoare pastorală către preoţii militari
din subordine, aflaţi pe tot cuprinsul ţării, datată 20 noiembrie 1937,
sublinia: „Ca fost ostaş, îmi dau seama ce influenţă are cuvântul preotului,
mai ales în împrejurări grele. Şi astăzi, după douăzeci de ani,
am înaintea ochilor figura preotului militar de pe front (preotul
Danalachi Ion, confesorul Reg. 29 Infanterie Dorohoi – n. n), la care
43 Ibidem, p. 62-63.
44 Vezi fisa în Mircea Pacurariu, Dictionarul teologilor români, ed. a 2-a, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2002, p. 441-442.
45 Constantin Nazarie, op. cit., p. 46.
46 Vezi fisa în Mircea Pacurariu, op. cit., p. 248.
47 Ibidem, p. 369-370.
14
mă uitam ca la un trimis al lui Dumnezeu şi îmi amintesc cu emoţie
de cuvintele ce ni le spunea înainte de începerea luptelor, oţelindu-ne
sufletele: „Viaţa unui om – spunea el – oricât de lungă ar fi, nu reprezintă
aproape nimic faţă cu veşnicia; deci, a-ţi încheia viaţa mai
târziu sau mai devreme, n-are importanţă, însă foarte important este
felul cum ţi-ai încheiat viaţa şi ce moştenire ai lăsat urmaşilor tăi.
Acel om se poate socoti pe deplin fericit pe care sfârşitul vieţii l-a găsit
făcându-şi datoria“. 48
Nici că se putea un mai frumos omagiu adus preotului militar
de pe front de către un fost ostaş, care a ajuns Episcop al Armatei
Române şi personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române.
Epopeea Războiului pentru Întregirea Neamului, încununată cu Marea
Unire din anul 1918 şi făurirea statului naţional unitar român, a
cuprins, în vâltoarea faptelor de sublimă jertfă şi eroism desăvârşit,
alături de ostaşi şi preoţii mobilizaţi pe front, adevăraţi apostoli şi
modele de urmat. Încă destul de puţin facem azi pentru cinstirea
memoriei lor.
48 Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond Ministerul de Razboi, Inspectoratul General al
Armatei, dosar nr. 2, f. 79-80.

PARINTELE SOFRONIE SAHAROV DESPRE ÎNFIERE:

“(…) În Psaltire găsim cuvintele:  

Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă! 

Când rostesc aceste cuvinte mă văd împărţit. Căci zicând lui Dumnezeu: Al Tău sunt eu, vorbesc despre mine însumi; însă îndărătul acestei expresii se ascunde şi alt gând, că nu este destul expresie. „Până când Tu însuţi, Dumnezeule, vei zice: Da, tu eşti fiul Meu, eu nu mă pot încrede în cuvintele mele: Al Tău sunt eu… Singure cuvintele mele nu sunt destul: trebuie ca şi Tu să dai mărturie sufletului meu şi, dacă vrei, şi împrejurul meu, despre faptul că eu sunt fiul Tău“.

Într-o zi am cercetat pe un bătrân ce petrecuse mulţi ani în Vechiul Russikon, şi am stat la el în chilie nu puţină vreme. El mi-a povestit despre viaţa lui şi despre o vedenie. În copilărie era bolnăvicios şi nu putea duce greutăţile vieţii ţărăneşti. Şi munca ţăranului este cu adevărat grea. Şi iată că într-o zi el spune părinţilor:
- Daţi-mă la mănăstire.

Ei i-au răspuns:

- Nu, puişorule, tu nu poţi acolo; în mănăstire trebuie să munceşti.

- Dar totuşi, daţi-mă! Şi iată că mama îl ia pe băieţel, îl duce la icoana Maicii Domnului şi spune: „De acum Tu să fii mama lui, eu nu mai pot; Ţie îţi dau în grijă băieţelul acesta, fiul meu.”

Şi după rugăciunea maicii, când şi-a dat fiul Maicii Domnului, el a adormit. Şi în vis vede o sală mare şi scaunul împăratului în capătul sălii; şi şedea Stăpânul, împăratul, iar împrejur stăteau mulţime de feţe importante, apropiaţii împăratului.

Şi acolo îl ducea o Femeie (care era Maica Domnului), lăsându-l îngenuncheat înaintea împăratului. Şi împăratul spune unuia din cei de lângă El: „Du-te şi vezi ce are el acolo în basma.” Omul ia din mâinile băieţaşului legăturica, o desface şi zice: „Două inimi zdrobite.” Atunci împăratul se ridică de pe scaunul Său, Se apropie de băieţaş şi spune: „Aşadar, tu eşti fiul Meu.”

Vă închipuiţi puterea rugăciunii, şi a mamei, şi a băiatului, şi a însăşi Maicii Domnului? Dumnezeu S-a ridicat de pe scaun şi a spus: „Tu eşti fiul Meu!“ Cei ce nu au trăit astfel de lucruri nu le pot înţelege.
Cuviosul Ioan Scărarul scrie că dacă cuiva nu i-a fost dat să trăiască ceva din Duhul Sfânt, el aceea nu o poate înţelege.

 

Orice inger este necesar , insa doar cel bun este de urmat

M-a sunat Gheorghe.
El spera sa intalneasca o femeie interesanta.
Ma uit la mine, intrebandu-ma ce ar putea fi interesant, la o femeie ca mine ?
Desigur , doar daca m-as intalni cu Gheorghe.
Dar Gheorghe nu ma intalneste pe mine , ci pe el , in fiecare om in care se poate oglindi interesant pe sine.




Eu cred ca am o problema!In cazul acesta as asculta un disc superb cu Alexandru Andries.
Atunci el , Gheorghe, are o problema, motiv pentru care ma uit la un film romanesc:
Ingerul necesar.Ca nu l-am vazut si aud ca e interesant.
Ca poate devin o femeie interesanta .
Ce stii tu Gheorghe?Ce stii tu cate ma framanta!?
Da-ti spun , ca sa nu fac pe interesanta tocmai cu tine, iti spun , ma framanta cat de necesari ne sunt ingerii si cum sa-l urmez doar pe cel bun de la Bunul si pentru ca toate cuvintele se joaca , ma framanta suplimentar si care e necesarul unui inger ?

....................................................................................
Ma intalnii cu Gheorghe!

Jorj stie multe si frumoase.
Dar ca sa fi putut constata asa ceva nu fuse nevoie nici sa fiu frumoasa, nici desteapta si nici interesanta.Fuse necear doar sa fiu eu , eu ca mine.

Jorj...multumesc!
Jorj, mai vorbim noi!Pa!


Urc intr-un troLEU
ma simt ca un FLUTURAS galbior
urca si un pui de z`meu,
cred ca are 17 ani
si mai sa-i vina fluturasului
putere de Leu sa rapuna z`meuRICA


ce facea ?

repeta ca un disc de vinil stricat acelasi lucru.
dar nu orice lucru

o pangarire, o bravura adolescentina vulgara

ceea ce ma facea sa nu ma mai simt ca un fluturas galbior si nici sa mai vad frumuseti africane, adica sa  ma joc prin cuvinte si sa-i zic troleibuzului LEU, devreme ce troleul e un simplu troleu

si-atunci mi-am amintit ca puterea nu e in pumn, in vorbe , in afara mea


ci in mine

RUGACIUNEA
 care ma salveaza intotdeauna cind ma tem , cind ma deranjeaza cineva si vreau sa plece pentru ca nu slujeste Bunului Dumnezeu: si ma tulbura , fie ca e gand , om sau animal ori ce-o fi.

„Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“

N-am apucat sa termin sa o zic pana la capat ( dar pentru ajutorul primit imediat si ca o multumire am spus-o de trei ori)si bietul baiat, caruia ii zisesem ,,fiul zmeului``, a plecat in spatele troleului, unde nu era nimeni.Biet baiat cu mintea stapanita de intuneric.
Aparata de Maica Domnului sunt eu ca mine ...
nu ca un fluturas, nu ca un z`meu, nici macar ca un troLEU.
Ce stii tu ...Jorj?



Ce ziceai Jorj?
Aha da...asta ziceai
,,Din pacate nu am fost pregatit sa te intalnesc.Clipa aceea va veni in curand.Sentimentele mele raman neschimbate``  (Final necesar pentru Inger necesar)

Tema zilei - de invatat pe de rost in cateva zile :), bun pentru acele zile in care inimioara ne e infricosata de la orice

Psalmul 26

1.	Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2.	Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3.	Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4.	Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5.	De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6.	De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7.	Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8.	Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9.	Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10.	Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11.	Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12.	Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13.	Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14.	Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15.	Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16.	Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17.	Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18.	Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19.	Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20.	Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Cauti doctor de familie?

 

Hristos a Inviat! Si va veni!

Cel care tamaduieste este Domnul nostru Iisus Hristos, prin El omenirea a vazut vindecari incredibile, orbi din nastere care au capatat vederea, slabanogi care s-au ridicat si au umblat, morti care au inviat , chinuiti de diavol care au cunoscut linistea.

El este doctorul doctorilor.

Astfel doctorii pamantesti trateaza , iar Dumnezeu vindeca.

Dar cum sa gasim doctorul potrivit cind suntem dintr-o data bolnavi sau bolnavi timp indelungat, daca nu prin rugaciune , prin Sfanta Spovedanie si prin Sfantul Maslu?

Cum sa nu ne rugam Bunului Dumnezeu ca sa puna in mintea si sufletul doctorului , stiinta si dragostea pentru tratatea bolii de care suferim?

O colega de breasla , poate deveni medicul de familie al unora dintre noi.

Daca sunteti in cautarea acestui medic si rugaciunile catre Bunul Dumnezeu si Maica Domnului va indreptara sa cititi aci, folositi si dati mai departe!Se numeste milostenie!

,,Doctor crestin, medic de familie Cristina Balan, face înscrieri pentru completarea numărului de locuri. Pentru a funcţiona contractul cu Casa Asigurărilor de sănătate este nevoie ca un medic de familie să aibă 1000 de pacienti inscrisi, caz in care medicul are un salariu aproximativ egal cu salariul minim pe economie.
Doamna medic a mai lucrat la un cabinet de medicină de familie unde a îngrijit foarte mulţi copii, de la cei cu vârste mici la cei mai mari. Are competenţă atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Poate exercita toate funcţiile unui medic de familie, reţete compensate, concedii, scutiri copii, fişe medicale înscriere grădiniţă etc.
A studiat şi vaccinurile şi are o viziune similară doctorului Pavel Chirilă.
Are şi competenţă de ecograf şi apifitoterapie. Apelează la antibiotice doar în caz de forţă majoră. Prefera tratamentele naturiste, ceaiuri, balneologie, fiziokinetoterapie. Spre deosebire de doctorul Pavel Chirilă este rezervată în ceea ce priveşte homeopatia.
Are 7 copii şi merge la un mare duhovnic căruia nu-i putem face însă public numele din motive duhovniceşti.
Cine vrea să-şi încredinţeze sănătatea unui creştin competent si totodata să ajute astfel un creştin cu 7 copii poate să o facă dacă nu înscriindu-se personal, cel puţin difuzand mai departe mesajul persoanelor interesate.

Datele de contact:
dr. Cristina Bălan tel. 0722 751 271
mail: drcristinabalan@yahoo.mail
Policlinica Drumul Taberei 34, strada Pravăţ, nr. 12, lângă staţia de autobuz Drumul Taberei 34
camera 5

Program luni şi miercuri 07.30 - 12.30
marţi, joi, vineri 15.00 - 20.00``

Adu(na)ma inapoi!

Aseara am fost la concert.

Trupa Liverpool si-a balanganit usuratic pantalonii largi si clopot pe glezna.

In sala,pe locurile de la capatul randului, el si ea stau sifonati.Sa fi venit cu o ora inainte?

Ca de obicei sunt deranjati de cei care vin mai tarziu decat ei si intra pe locurile de la mijlocul randului.

Fac socoteala ca doar o singura data mai pot fi deranjati in seara asta , un singur loc de la mijlocul randului a ramas liber.

Rad in mintea mea si ii intreb ,, ce va faceti daca ma iese vreunul de pe rand cu vreo urgenta la toaleta sau daca la gravida aceea grasuta i se rupe apa?``

Gata! Ultimul ii deranjeaza si ei remarca usurati, dar mult mai sifonati ca prima data!

Liverpool e o trupa de baieti de talii diferite si varste vesnice.

Ei nu sunt ,,The Beatles``, doar canta piesele lor.

Instrumentele suna bine, panatlonii largi pe glezne ca un clopot ai vocalistului suna si ei bine.

Din cind in cind isi indoaie piciorul drept , lasand greutatea pe spate si intinde piciorul dinspre public, piciorul stang, pe care-l lipeste ca la menuet de cel drept.

E pentru imagine!Din pozitia asta isi culege de pe scandura scenei sticla de plastic.

Poate bea apa! Sau e tot pentru imagine?

El si ea, cutati de-a dreptul se ridica si pleaca.

Inca un cuplu din spatele lor, el barbos si grasuliu si ea pierduta in intuneric , pleaca de asemenea.

Mult mai tarziu un domn cu barba incaruntita , sasait si inteligent , va remarca plecarea din sala a doar doua domnisoare foarte tinere.

Si mie mi-e dor de The Beatles.

Nu sunt ei.

Trupa Liverpool de Romania indrazneste.

De ce-i admir si de ce nu plec?Tocmai pentru ca ei fac ceea ce eu nu fac nici daca e vorba de o mamaliga facuta-n public.Nu indraznesc.

Si suna binisor!Si mie-mi plac , dansez pe sub scaune doar cu picioarele si cant cu ei.

Si sunt foarte tanara.

Chiar mai tanara decat ei.

Canta ca ei!

Si au prea putina nebunie!

Scart!

Tresar! Ei canta ,,free as a bird``!Liberi ca pasarea Z!

Falfai un pic dintr-un gand si gata!

Ultima piesa din concertul lor este ,,Love me do``.

Asa sa fie!

Iti transmit eu tie , draga ,,ilie``,

care-mi vii in minte mie,de-mi aduci o bucurie, ca  floarea la palarie!

Dupa ei vin cei care poarta veste.

Unul poarta vesta cu cele mai multe buzunare, cele mai multe fermoare, o varianta arhitecturala a posetelor imense purtate de madame si mademoisele.

El e  dragut.

I-a incaruntit barba.

Fara importanta!

Si soricelu-i tot bine dispus.

Cu importanta!

E sasait, inteligent si are bun simt.

Bun simt!

Trag aer in piept si ma bucur in intunericul din sala.

Imi inchipui ca vestele lor sunt un fel amuzant de aparare fata de gloantele ne simtirii.

Nu danseaza si nu am vazut nicio reclama la tv sau lipita mizerabil pe ziduri.In sala e doar lumina unor reflectoare economice.

Sala e plina.Sala vechiului cinema.

Patria!

Patria s-a umplut de bun simt!

Cu Mircea TIberian la ,,pian`` ei canta cu versuri romanesti compuse de el,de domnul Alexandru Andries, muzica de la The Beatles.

Splendid!

Albumul se numeste ,,Du-ma inapoi``

Canta ultima piesa ,, Submarinul galben``

Ne roaga sa nu plecam de pe locuri, inainte sa iese ei din sala, intrucat la cinema nu sunt culise.Radem.Usor si indestulator , ca in multe momente din seara aceasta.

Si daca vom face asa, ne asteapta o surpriza la iesire.

,,Atentie! Sa nu puneti pe feisbuc sau in alta parte ca nu ar fi bine.``O spune intr-un fel detasat , in care te simti protejat si in care el este cel care te protejeaza, cind ,,jean boxeaza `` si castiga ,, meciuri culturale``.

Fredonez pana ajung acasa, dupa miezul noptii , ajung iarasi la ,,Submarinul galben``, nu la ,,yelow submarine``, deschid televizorul.

Ma uit la tine cu acelasi zambet cu care te privea bunicul.
Sunt stiri in reluare la TVR Info.
Tu porti o cravata galbena sub costum.

Uneori esti balbait,

esti inteligent si ai bun simt!

Si pentru ca pot sa inchid ochii si sa aud pasarile care canta in cartierul meu,
iti spun sa stii: mi-e dor de tine ,,Ilie``!
(fara importanta)

Boule!

,, Nu te schimba``

don`t let me down

lennon/mccarteney

past masters 1988

nu te schimba

nu te schimba

 e pentru prima oara ca mi-e bine

foarte bine

bine de tot

si vreau sa fiu tot timpul doar cu tine

peste tot

nu te schimba

nu te schimba

am citit despre asta

in carti si in cafea

dar n-am crezut nicio secunda

ca se poate si intampla

nu te schimba

nu te schimba

stiu ca nu m-am simtit asa vreodata

niciodata

stiu ca nu

nu mai imi trebuie nici ciocolata

lumea toata imi esti tu

nu te schimba

nu te schimba

nu te schimba

nu te schimba

nu te schimba