Ne-au dezbinat.Cam asa vad ca stau lucrurile in zilele noastre.
Colegii mei din strainatate , din si anume diaspora...sunt impartiti, unii cu bas,,escu`` t,,rai``an, altii cu ailalti.
Oamenii de langa mine de aici la fel.Incaierare verbala, vorbe rautacioase, suflete in suferinta.
Ne-au dezbinat!Ne-au si cucerit?Pe el si pe ailalti cine i-a dezbinat ca sa-i domine?Hm!
Suflete in suferinta!
Ma intreb si parca-mi las capul sa atinga pieptul, cum ne vom mai privi in ochi unii pe altii , cum ne vom mai imbratisa la urmatoarea intalnire , sa zicem cu colegii de liceu?Dupa atata mocirla verbala?
Ne-au dezbinat?Ne si domnia?
Ne domnia raul?Dar putem sa strigam la Dumnezeu!Sa ne intoarcem la El!
Imi staruie in minte imaginea cu halterofila Roxana Cocos pentru ca se straduia sa-si mentina chipul frumos, neschimonosit de greutatea de pe umeri, infrumuseta greutatea.O domina!
.Miroase a vanilie !Dau intr-o parte batonul de vanilie si cu lingurita pe jumatate plina cu zahar, arunc in ploaie cristalele albe.Apa fierbe , susura, se revolta, se urca pe peretii ibricului si aluneca intocmai ca pe o oglinda.Inchid focul.Focul domina apa!Cu un gest scurt din poinie pravalesc in apa o lingurita cu cafea macinata proaspat.Apa dominata de foc , cucerita si ea de cafea,dansa in aburi, imi domina simturile.
Ma indragostisem de un barbat caruia ii place cafeaua neagra.
El nu ma domina, eu nu-l dominam.
Nici vorba de dezbinare!
Era ceva care ne infrumuseta!
Nu am o fotografie cu el!
Oh, cafeaua mea ...
Un doctor scria ieri undeva ca gata , s-a saturat, isi alege alta tara in care sa traiasca, tara lui,aceea in care l-au crescut bunicii, aceea in care bunicii ii vorbeau despre regele lor care-i iubea.Incurajata , imi aleg si eu tara in care sa traiesc, tara lui Mihai Viteazul, a Brancovenilor, a celor carora li se spune pe drept ,,cel mare``.
Ne dezbinati?Ca sa ne dominati!Ne luati tot, vreti sufletele?
In ce tara traiti voi?Acolo in negura tarii voastre vreti sa ne impingeti si pe noi?
Strigam si noi, strigati si voi...la Bunul Dumnezeu!Sa ne infrumusetam chipurile, cu toate greutatile!
E greu?
,,Lucrarea
duhovnicului în suflete
- Părinte, când cel obraznic devine mai obraznic din pricina
bunăvoinţei pe care i-o arăţi, cum poti să-l ajuţi?
- Ascultă: când văd că
cineva nu este ajutat prin bunăvoinţa mea, prin bunătatea mea, prin dragostea
mea, atunci îmi spun că nu am înrudire cu el şi sunt nevoit să nu mă mai port
cu el cu bunătate. In mod normal, cu cât îti arăt mai multă bunătate, cu atât
trebuie să te schimbi, să te dizolvi, să te topeşti.
Ce s-a
întâmplat odată cu cineva? La început, ca să-l ajut, am fost nevoit să-i spun
câteva fapte dumnezeieşti pe care le trăisem. Dar în loc să spună:
"Dumnezeul meu, cum să-Ţi mulţumesc pentru această mângâiere etc."
şi să se topească, a prins curaj şi se purta cu obrăznicie. Atunci am început
să-l tin la distantă printr-o atitudine severă. "îl voi ajuta de departe,
cu rugăciunea", mi-am zis. Şi am făcut aceasta nu în mod normal, dacă ar
fi avut mărime de suflet, ar fi trebuit să se fi topit prin felul în care mă
purtam cu el. Dar am văzut că nu mă suferea, nu mă înţelegea. După aceea el
singur a plecat; nu l-am alungat eu. Vezi, îngăduinţa, dragostea îl fac pe cel
obraznic mai obraznic, şi pe cel mărinimos, mai mărinimos.
NEVOINTA
DUHOVNICEASCA Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu