G si B

Bob l-a fotografiat pe G in Cismigiu.
Parculetul era cam gol, custile animalelor la fel.
Nu prea era ce scria pe tablite.
G slobozise a dezamagire buza de jos.
Era pentru prima data in viata lui la Bucuresti.
S-au dus la mall, G si Bob s-au jucat cu toate pana cand exasperat, G cel cumpatat de 9 ani impliniti a zis : ,,aici doar urcatul cu scarile rulante nu costa bani``
Cand sa ma manance pizza cu fructe de mare i s-a facut mila de ele, erau asa micute...





In alt parc, mai aproape de casa, distractia a fost dupa asteptari.
Copchiii se imprietenesc usor in aer liber.
Si ce era de neinchipuit, G , cel care de mic se satura doar cu apa si masline , iar dimineata prefera la micul dejun ,,niste ape``nu altceva , nu mi-a spus la ureche ci in gura mare : ,,mi-e foaameeeeeeeeeeeeeeee, vreau sarmale``

A mancat sarmale, multe si cu gogaltz, a mancat si pizza cu picioare de paianjen-facuta cu ce aveam prin casa-bineinteles ca era piept de curcan in suvite subtiri, ca doar facui si eu curat de sarbatori, luai toti paianjenii de la colturi, apoi l-am culcat in vierme...noul sac de dormit al lui Bob cu fata verde, cu tighele transversale, prin grosimea ca de vierme gras.

Copiii sunt minunati , darurile Lui Dumnezeu, nu va opriti sa-i aveti daca sunteti casatoriti...spun Sfintii Parinti sau canoanele bisericesti ca aceia care se opresc la a primi copiii de la Dumnezeu prin tot felul de metode contraceptive, afar de abstinenta ...nici sa nu se apropie sa mai sarute icoane.
Cand Dumnezeu trimite copii pe lume stie sa tina parintii in bratele lui parintesti -Dumnezeiesti si la fel pe copii pe care-i trimite.
Singura conditie este ca noi, cei din lume care primim copii in bratele parintesti sa urmam invataturile trimise noua de Bunul Dumnezeu prin unicul Fiu , Domnul nostru Iisus Hristos.

http://logos.md/category/avort/




,,Contraceptia – eludarea unui scop al casatoriei

Iulie 1, 2008 Categoria: Articole, Familia, Morala, Avort


f) Ideea paternitatii responsabile in morala apuseana. Viata pe care parintii trebuie sa o dea copiilor presupune nu numai o existenta fizica, ci inca si o formare psihica, ca si conditii de viata normale. Dand nastere copiilor, parintii iau asupra lor atat raspunderea intretinerii lor, cat si a educatiei lor. Ei nu au nici dreptul de a avea copii, daca nu au in acelasi timp posibilitatea de a le asigura existenta. Notiunea de “limitarea nasterilor”, de care se face mult caz in continuare, in morala apuseana, este identica in esenta cu aceea a sterilitatii voluntare. Ce se alege din condamnarea avortului si a celorlalte practici anticonceptionale, pe care catolicismul le-a considerat pacate atat de grave ? Ramane abstinenta singura forma acceptabila a “reglementarii nasterii”? Conciliul Vatican II nu afla o portita de scapare. Se va limita la constatarea unei probleme si la fomularea unui ideal ; ‘”Biserica recunoaste ca nu poate exista o veritabila contradictie intre legile divine care calauzesc transmiterea vietii si acelea care favorizeaza iubirea conjugala autentica”. Ferindu-se de a sustine cauzul maltuzianismului sau a neomaltuzianismului, doctrina conciliara privitoare la limitarea nasterilor incearca sa depaseasca pozitia clasica a moralei romano-catolice, trecand de la ideea generatiei de pe planul vietii animale la aceea de “rationalitate”. Moralitatea vietii conjugale nu va mai consta numai in respectul fata de un anumit numar de acte cu virtuti creatoare, ci si in respectul demnitatii persoanei, fie ca e vorba de parinti sau copii. “Sexualitatea proprie omului, ca putere omeneasca de a naste copii, biruie cu prisosinta peste tot ceea ce apartine treptelor inferioare ale vietii, de unde urmeaza ca actele specifice vietii conjugale, implinite dupa o autentica demnitate umana, trebuie sa fie ele insele inconjurate de un mare respect”. Facand o concesie subiectivismului conjugal, teologii romano-catolici raman in cautarea unor criterii obiective care sa determine in constiinta sotilor numarul copiilor pe care il accepta, dar pe care pana in prezent nu le-au gasit.

(…)

Nu putem incheia acest capitol, in care am incercat sa dicernem elementele pozitive de cele negative, din morala apuseana, fara sa facem unele precizari de rigoare, cu consecinte practice immediate. In raport cu distinctia pe care aceasta morala o face intre o “planificare familiala naturala” si o “planificare familiala artificiala”, acceptand ca licita pe prima si respingand ca ilicita pe a doua, suntem obligati sa observam un refugiu al acestei gandiri la o cazuistica a mijloacelor contraceptive, care triseaza litera doctrinei oficiale. La drept vorbind, de vreme ce se admite metoda contraceptiva a calculului lunar (Ogino-Knaus), hotarul dintre firesc si nefiresc, natural si artificial, respectiv licit si ilicit, devine greu de precizat, cu totul imprecis si aleatoriu. Pe de-o parte, actele “prezervate” prin calcularea zilelor, printr-un mijloc mecanic, ca si printr-o continenta voita, dar calculata, sunt in fond acte nefiresti. Pe de alta parte, intentia de a impiedica nasterea este una si aceeasi, atat pentru mijloacele naturale cat si pentru cele artificiale. Asadar, problema nu este cea a mijloacelor, ci problema este a intentiei. Pacatul se infiripa in ordinea vietii splrituale. Ca atare, se evita “fraudele contra naturii”, dar se comite frauda impotriva dreptei constiinte, prin promovarea judecatilor oferite de o constiinta stramba. Iar aceasta e mai mult decat o frauda contra naturii, este o perversiune a constiintei si o ranire a iubirii privind gravitatea acestui pacat, citim in Pravila bisericeasca de la Govora “Orice femeie care bea ierburi ca sa nu nasca copii sa nu se impartaseasca sapte ani si metanii doua sute pe zi, iar de se va intampla ei a muri, sa nu se ingroape”.

g) Combaterea canonica a practicilor “anticonceptionale”, cu efecte contragestive. De incalcarea planului divin al nasterii de prunci tine un intreg cortegiu de nelegiuiri, o serie de actiuni si fapte pe care le-am putea imparti, revenind succint asupra lor, in trei mari categorii de pacate: onanismul conjugal (frauda conjugala), tehnica asa-zisa “contraceptiva” (practicile folosirii produselor farmaceutice, din care face parte mai ales “pilula” ca si al altor tertipuri de ordin mecanic si chirurgical) si avortul provocat (pruncuciderca). In ce priveste onanismul conjugal, raspandit ca un sistem generalizat in numeroase medii sociale, este pacatul ce se datoreaza mentalitatii actuale anticonceptionale si proavortioniste. Dupa precizarile pe care le-am facut mai sus, sotii in casatorie au ajuns sa considere pIacerea fizica, vinovata ca atare drept scop al legaturilor conjugale. Acest scop ar fi, chipurile, in masura sa legitimeze orice manevra in stare sa impiedice transmiterea vietii. Pe Onan, insa, care a savarsit acest pacat, ne spune Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, Dumnezeu l-a pedepsit cu moartea (cf. Gen XXXVIII, 10). In Legea Noua, Sfantul Apostol Pavel scrie: “Nu va amagiti… malahienii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu “(1 Cor. IX, 10). Introducerea mijloacelor artificiale de restrictie in calea fecunditatii, cum sunt acelea a utilizarii produselor farmaceutice, mai ales a “pilulei”, ca si a tehnicilor mecanice si chirurgicale, constituie si acestea o practica interzise de canoane. Luarea unor substante chimice sau produse biologice, in speta hormonale, in mod preventiv, ar putea fi considerata dupa maniera de utilizare, ca si dupa intentie, nu doar un pacat asemanator fraudei sau onaniei conjugale, ci de-a dreptul pacat de pruncucidere. Substantele si tehnicile mecanice contraceptive sunt in realitate, dupa efectele lor, mai mult contragestive, decat contraceptive, dupa cum vom vedea, analizand un fenomen proavortiv al vietii contemporane in orice caz, o anumita nesiguranta in distrugerea celulelor germinative, care ar putea fi mai mult, adica nimicirea unui embrion format, facea ca acest pacat sa fie trecut, inca dintr-o perioada mult anterioara vremii noastre, in randul pacatelor de ucidere. Sfantul Vasile cel Mare, in canonul 2, se pronunta astfel: “Cei care iau medicamente preventive sunt ucigasi si ei ca si cele care primesc otravuri ucigatoare de feti (embrioni)”. In zilele noastre, insa, actiunea contragestiva hormonala (pilula) creeaza un fenomen pe care nu l-a mai cunoscut istoria, iar acesta se cuvine sa fie analizat si inregistrat in toata gravitatea lui. E vorba despre viata intrauterina a copilului, descoperita in zilele noastre, prin metode tehnico-stiintifice superioare, dar in acelasi timp expusa celor mai mari primejdii, tot datorita descoperirilor in cauza.

Extras din cartea “Adevarul si frumusetea casatoriei”, de Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan``