,,Eu citesc!Dar, tu?``

Neclar sau ce?

Cerbisor

cu Andrei Tache?

RM foto by MR

Am plecat de acasa intr-o stare de emotie, pretendenta fara echivoc a culorilor toamnei.Frunzele purtate de curentii de aer, in cadere, completand puzzle-ul covorului din anul in care ma gasesc, gaseau timp si spatiu pentru a dansa in cadere cu lumina.
Ma intrebam emotionata, cum va spusai, daca lui , coregrafului si dansatorului, ii voiu vedea ochii.Rasfoind imaginile din memorie, el dansa , minunat dansa, dar nu ma apropiam de ochii lui.
Ajung la destinatie, inconjurata de toamna Bucurestilor si privindu-ma prin toamna tolanita in fotoliul memoriei..
Prima fotografiei pe care o caut cu privirea este desigur cea a dansatorului si coregrafului ...si da, emotia mea imi intinde pe fata un zambet larg care-mi face ochii sa para doar niste fante prin care intra lumina si iese lumina.
Razvan Mazilu, coregraful si dansatorul si ceva, ma priveste si pe mine si pe ceilalti de dupa mine si pe cei dinaintea lui , restul fetei ii este acoperita de o carte.Ma bucur ca fotograful i-a surprins privirea.Este exact ce-mi doream!Razvan pare ca citeste cu nasul si gura, miroase cuvintele, poate le vorbeste soptit , iar eu el aud soptite prin privirea lui, privirea dragostei si a suferintei necuprinse.de intelegerea mea omeneasca.

Prima fotografie la care m-am uitat a fost a lui Razvan Mazilu, dar primul om pe care l-am cautat cu privirea era altul.

Mi-era dor de Ileana Popovici actrita si femeia si tanara cu candoarea pastrata, din a carei fotografie atarnata pe pereti imi parea ca pot intinde mana sa-i iau putin cartea , sa o rasfoiesc sa o pun la loc si sa nu o fi deranjat cu nimic, ba mai mult sa fi fost rasplatita cu bunatatea firii dumisale.
Ma uit la gleznele dumneaei, par ale unei fete care se joaca mult cu baietii, fiind preferata si acceptata in gasca lor.

Zaresc o privire adanca, o figura de stanca imblanzita de lacrimi, un tumult de inteligenta, feminitate si lupta, este doamna doctor Monica Pop.Ce-mi place cel mai mult la domnia sa este ca sare ca o leoaica atunci cind are pe cineva de aparat.Sare iniante cu sufletul, nu cu interesele.
Ce mi-a placut foarte mult la fotografia in care apare este discretia detaliilor.Portretul ma face sa ma intreb in ce film , in ce poveste, poveste grea de dragoste, am vazut-o? Privind fotografia , fara sa stiu cine este in ea, aflu esentialul.
La geam sunt flori, mai multe orhidee.Florile cu cele mai mici seminte.
Cat semintele de mici sunt si urmele acului care au brodat numele pe buzunar.Nume din litele mici si mari, ca-n panoul care-l are pe perete orice doctor de ochi.
Doctor de patru ochi, ai celui care priveste si a celui privi.


Indelung am privit si filmele domnului Sergiu Nicolaescu, zarindu-l in fotografia cufundata intr-un oarecare intuneric, doar chipul omului si icoana intorcaeu lumina.M-am tot intrebat daca e posibil fara fotoshop sa faci o asemenea fotografie.Probabil ca e posibil, dara multa cunoastere trebuie ca sa mesteresti lumina sa cada in asa fel incat sa se ridice catre privitor si sa-l pofteasca inauntrul fotografiei ca si cum maestrul Sergiu Nicolaescu l-ar pofti acasa la el.

Acasa la el sau la ea cred ca e si domnul ,,Tralala``.
Pe acesta, exact asa cum fuse surprins de fotograf, nu-l stapaneste decat femeia potrivita pentru el si cartea pentru baieti mari pe care o citeste ca un nene bine imbracat si parfumat.
E singura fotografie din expozitie in care cineva apare fara haine si culmea , nu e o femeie, iar culmea culmilor este ca fotografia m-a facut sa ma amuz, spontan.Femeia din spatele domnului ,,Tralala``(l-ar chema Mircea Badea)trebuie ca are ochi buni, in timp ce-l tine locului pe domnul, mai citeste si cate un rand din cartea dumnealui.

Ma surpind ca trec cu privirea fara sa zabovesc prea mult peste fotografia cu domnul Cristian Topescu.Ceva ma nemultumeste.Parca e nedreptatit.
Il vad printre vizitatori, ma apropii cu sapuniera de el, ma vede, evident, desi e mic un aparat tip sapuniera, e mai vizibil decat un aparat cu tunul la vedere.
De aceea , ca nu fiu ipocrita, nu-l felicit pe fotograf imediat cum il prind un moment singur...haha, nu e singur deloc.O secunda e mai mica decat un moment?Poate!

Ma opresc ultima data , desi mi-a tot agata privirea, intocmai ca o copila balaie si zburdalnica, o mica ,,Smarandita  popii``, o doamna pe care o privesc adesea cu drag, cea care-si iubeste invitatii pe care-i are in emisiunea ,,Profesionistii`` si de la care primeste matasea rosie a sentimentelor pe care le scoate din camarile sufletesti ale interlocurorilor cu o feminitate, cu o noblete , cu un dar inmultit al dragostei pentru cel cu care vorbeste, cu un dar luminat de inteligenta si dreapta credinta.
Fotografia , singura in care se foloseste culoare este si aceea rosie si imi atrage atentia ca exista da, si ,,cea mai mare carte`` cu care cineva se poate fotografia.

Mai era o fotografie , nu e a lui ,, a fi sau a nu fi`` , ci o fotografie a lui OR ESTE or` nu este.?
Conteaza cum este el in ultima clipa a vietii...dar e greu(IMPOSIBIL) sa-l jmecheresti pe Dumnezeu!Oamenilor carora le place sa citeasca , dar nu se tin de Dumnezeu , le e foarte simplu sa piarda cararea cea dreapta, fie ca-i prea stramta, fie ca-i ,,prea dreapta`` si pare ,,prea usoara``..

Figura acestui om , ma duce in lumea copilariei , acolo unde un baietel sopteste cind e pus la colt cu fata la clasa , zambind peste asprimea pedepsei si zicand ca sa fie auzit ,,eu numai prostii fac!``

Despre delicata faptura Dana Deac ...oare chiar Ana mere?

Fuse o frumoasa intalnire cu doamne , domnite si domni....iara amfitrionului , domnul Mircea Radu ...calde felicitari! Nu as fi crezut ca o expozitie cu atat de putine lucrari si cu atat imbulzeala intr-un spatiu mititel, imi va fi fost pahar plin!

"În afară de cărţi nu trăiesc decât dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că n-au raţiune, ceilalţi pentru că o au în prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă" (Petre Ţuţea)
``

``

Sergiu Nicolaescu: “Fiecare carte este pentru fiecare dintre cititori un film unic şi irepetabil, un film personal. Tu, cititorul devii scenarist, regizor, actor şi spectator în acelaşi timp!”

Cristian Ţopescu: “O parafrază a unei glume: dacă vrei să fii fericit o zi, îmbată-te! Dacă vrei să fii fericit o lună, căsătoreşte-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, citeşte!”

``

``

t O am na !

Toamna,

Azi e ziua ta!

Ziua ta o am si eu
pusa-ntr-o cutie fara pereti
Se da pe-o frunza, se da pe alta...
Cade
printre celelate  frunze
isi vede frumos de galbena ei masura

si ca sa vezi ce schimbare ,intr-o oarece masura, de culoare,


Toamna,
de ziua ta
...mananca o bomboana de ciocolata!
Nu-i asa?








Lyrics:

When I wake up in the morning, love
And the sunlight hurts my eyes
And something without warning, love
Bears heavy on my mind

Then I look at you
And the world's alright with me
Just one look at you
And I know it's gonna be
A lovely day
... lovely day, lovely day, lovely day ...

When the day that lies ahead of me
Seems impossible to face
When someone else instead of me
Always seems to know the way

Then I look at you
And the world's alright with me
Just one look at you
And I know it's gonna be
A lovely day.....

When the day that lies ahead of me
Seems impossible to face
When someone else instead of me
Always seems to know the way

Then I look at you
And the world's alright with me
Just one look at you
And I know it's gonna be
A lovely day...

Din prea putina dragoste pentru profesorul Nicolae C.Paulescu

Motto: “În ce mă priveşte, eu afirm sus şi tare că sunt tot atât de sigur de existenţa sufletului, cât de oricare alt adevăr dovedit de ştiinţa experimentală. Şi nu este vorba aici de o simplă convingere, ci de o credinţă adâncă, dobândită în mod ştiinţific.” (N. Paulescu)

Intr-un articol din 1971, Ian Murray scria “Lui Paulescu, distinsul om de stiinta roman, i s-a acordat o recunoastere insuficienta. Cand echipa din Toronto isi incepea cercetarile, profesorul roman reusise deja sa extraga hormonul antidiabetic din pancreas (insulina n.a.) si sa-i demonstreze eficienta in reducerea hiperglicemiei diabetice. Banting si Best sunt considerati a fi primii care au reusit sa izoleze insulina. Ei fost numiti ‘descoperitorii insulinei’. Renalizandu-se toate circumstantele, este sa ironic sa vezi cum Paulescu, cu toata experienta sa, este in pericol de oblivion, in timp ce tanarul si neexperimentatul Banting este prezentat ca si cum ar fi descoperit singur insulina”. La fel se pronunta si Roif Luft, presedintele Fundatiei Internationale de Diabet si Director al Comitetului Nobel pentru Fiziologie si Medicina (1971).

Orice incercare de distrugere si deconstructie a identitatii unui popor in functie de interesele vremii, se face actionand mai cu seama asupra numelor cu rezonanta, fie trecandu-le sub uitare, fie schimbandu-le reprezentarea. Se produce astfel o dezradacinare, insotita de o labilitate morala, care cu greu mai poate fi combatuta. Este de datoria noastra nu numai de a ne cunoaste marile valori personificate in mari romani, ci si de a le promova in contextul mondial. “Nosce te ipsum” nu numai ca individ dar si ca popor, ca suflet colectiv!http://protocronism.wordpress.com/documentar-altermedia-precursori-romani/precursori-romani-nicolae-paulescu-insulinao-descoperire-romaneasca-furata/

 „(…)unii m-au devalizat, altii incearca sa-mi inabuse plangerile. Si aceasta se petrece in sanul cinstitei familii a oamenilor de stiinta. Odinioara credeam ca un cercetator poate munci in liniste, caci eram convins ca publicatiile sale il pun la adapost de orice nedreptate. Din nefericire, astazi sunt silit sa marturisesc ca m-am inselat cu desavarsire”. A adormit intru Domnul  in 1931, fiind inmormantat in cimitirul Bellu. 

http://www.flickr.com/photos/bankofcanada/5852863462/

Cel putin pe bancnota cea noua de 100 de dolari a canadienilor ,care intra in circulatie din noiembrie,  alaturi de sticluta pe care scrie insulina, nu mai apare nici un nume,Pana nu demult aparea numele cercetatorilor canadieni.
.

Despre oamenii demonizati

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA DUMINICA A XXIII-A DUPĂ RUSALII: DESPRE OAMENII DEMONIZAŢI

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

* Despre oamenii demonizaţi

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiţi credincioşi,

Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înţelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare şi nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, al doilea, cît de mare şi cumplită este răutatea diavolilor faţă de om şi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd starea jalnică şi chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita lui milă şi bunătate faţă de zidirea Sa, a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulţi ani, zidit după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1, 26); iar demonii, văzîndu-se izgoniţi de puterea cea fără de margine a Mîntuitorului, după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere şi îndată s-au aruncat în mare şi s-au înecat (Luca 8, 33).

Iată cît de mare este oceanul cel fără de margini al dragostei şi al milostivirii lui Dumnezeu faţă de om, că pentru slobozirea unui singur om din legăturile şi chinurile diavolului, a îngăduit să se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). 

Iar diavolii, avînd învoire de la Hristos şi vrînd să-şi arate răutatea şi puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci şi într-o clipă i-au înecat pe toţi în mare. 

La această Evanghelie Sfîntul Ioan Gură de Aur, arătînd cîtă răutate au demonii asupra oamenilor, zicea: 

“Dacă asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au arătat diavolii atîta răutate, apoi cu atît mai mult asupra ta, omule, de-a pururea dă război neîmpăcat, luptă neîncetată şi vrajbă fără de moarte. 
Şi dacă pe porci, cu care nimic nu le era lor de obşte, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atît mai mult ne urăsc pe noi care sîntem vrăjmaşii lor şi doresc să ne piardă şi să ne supună lor. 
Apoi cîte rele am fi pătimit de la ei, dacă ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastră.
 Căci pentru aceasta i-a lăsat Dumnezeu să intre în turma de porci, ca şi în trupul dobitoacelor să cunoaştem răutatea lor. 
Deci şi acum cînd vei vedea vreun om stăpînit de diavol, închină-te Stăpînului şi cunoaşte răutatea vrăjmaşului. 
Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ţine pe diavol şi nu-i dă voie să-şi arate puterea şi răutatea asupra omului cît ar voi el. 
Atît îi dă voie să-l muncească pe om cît să-l facă mai înţelept şi să arate răutatea diavolului asupra omului”.

Apoi zice acelaşi Părinte Ioan Gură de Aur: “Voieşti şi altă pildă despre răutatea diavolilor, cînd Dumnezeu îi dă voie să-şi pună în lucrare puterea sa?

 Socoteşte cirezile şi turmele lui Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. 

Apoi socoteşte moartea cea ticăloasă a copiilor lui şi rana ce s-a adus asupra trupului său şi vei vedea cruzimea, asuprirea şi nemilostivirea răutăţii dracilor.

 Din aceasta vei înţelege minunat, că dacă lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stăpînirea lui, în puţină vreme pe toate le-ar fi tulburat şi asemenea porcilor de care aţi auzit în Sfînta Evanghelie de azi şi cirezilor lui Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o milă de noi nu ar fi avut” (Puţul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833, p. 108-109).

Să ascultăm mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice:

Iar păstorii, văzînd ceea ce s-a întîmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate şi au ieşit să vadă cele ce se făcuseră şi venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii şezînd lîngă picioarele lui Iisus îmbrăcat şi întreg la minte şi s-au înfricoşat (Luca 8, 34-35).

Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de diavoli sau înecarea porcilor în mare?  

Nici una, nici alta, ci pricina temerii şi înspăimîntării lor era călcarea Legii lui Dumnezeu.

 Căci Legea lui Moise oprea a se mînca carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei creşteau porci şi mîncau din cărnurile lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atîta spaimă, ca nu cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege şi pentru alte răutăţi ale lor să-i pedepsească şi cu alte pedepse mai grele. Deci avînd această frică şi neîndrăznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toţii pe Iisus Hristos să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul şi blîndul Mîntuitor, văzînd împietrirea şi nemulţumirea lor, nu i-a certat, ci intrînd în corabie S-a întors iarăşi în Galileea (Luca 8, 37). 

 Iar bărbatul din care ieşiseră demonii se ruga să rămînă cu El, iar Mîntuitorul, eliberîndu-l, i-a zis: 
Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus omul, propovăduind în toată cetatea, cîte i-a făcut Iisus (Luca 8, 39).

Vedeţi, fraţii mei, blîndeţea, smerenia şi bunătatea cea negrăită a Domnului? 
După ce a făcut un bine aşa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu aşteaptă plată de la el spre a rămîne şi a-i sluji Lui. 
Ci i-a zis: Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu (Luca 8, 39). 
Dacă ar fi zis “întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-am făcut Eu ţie”, cărturarii, fariseii şi arhiereii cei plini de zavistie care pîndeau învăţătura Lui, ar fi avut motiv să spună că Mîntuitorul face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. 
Dar aşa, la toţi le-a închis gura, zicînd: Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu.

Deci se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat învăţătura şi viaţa Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).

Iubiţi credincioşi,

Să ştiţi că sînt trei feluri de oameni demonizaţi: 

întîi 
sînt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sînt epilepticii, lunaticii şi cei demonizaţi ca cel din Evanghelia de astăzi. 

 Al doilea 
sînt toţi ereticii şi învăţătorii mincinoşi şi răi care cu învăţăturile lor greşite schimbă adevărul Sfintei Scripturi şi duc la rătăcire de la dreapta credinţă, pe creştinii nelămuriţi şi neîntemeiaţi în adevăr. 

Iar al treilea
 sînt cei stăpîniţi de grele patimi. 


Despre primul fel de demonizaţi am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea aminteşte marele Apostol Pavel, zicînd:  

Duhul vorbeşte lămurit că, în vremile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luînd aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor (I Timotei 4, 1). 

 Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, tîlcuind acest text al Apostolului Pavel arată că aceştia sînt toţi începătorii de erezii, care, povăţuiţi fiind de demoni şi mişcaţi de duhurile înşelăciunii vor grăi înşelăciuni către cei binecredincioşi, spre a-i înstrăina de la adevărata Biserică a lui Hristos.

Deci, luaţi aminte, iubiţi credincioşi şi ţineţi bine minte cele auzite, că toţi cei ce vor să vă dezbine de la dreapta credinţă ortodoxă sînt oamenii demonizaţi şi minţile lor sînt mişcate şi înşelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mîndriei. Pe aceştia Sfînta Scriptură îi numeşte fii ai diavolului şi vrăjmaşi a toată dreptatea (Fapte 13, 10) şi chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70).

 Aşadar, toţi cei ce învaţă erezii şi vor să propovăduiască altă învăţătură afară de cea ortodoxă şi care se împotrivesc învăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos dreptmăritoare, aceştia sînt fiii diavolilor (Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). 

 Aceşti învăţători mincinoşi şi înşelători, lucrează pururea sub stăpînirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). 

Ei ca învăţători mincinoşi şi vicleni, în toată vremea lucrează sub înrîurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ş. a.). 

Şi tot ca ei predicatorii rătăciţi fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) şi sînt înşelaţi de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). 

Aceşti propovăduitori ai minciunii sînt demonizaţi şi orbiţi de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).

Al treilea fel de oameni demonizaţi sînt toţi cei stăpîniţi de patimi grele, ca: necredinţa, uciderea, ura, beţia, iubirea de arginţi, fermecătoria, desfrînarea şi altele care îi stăpînesc de multă vreme. 

 Aceştia sînt numiţi de Sfînta Scriptură fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). 

De aceea Sfîntul Vasile îi arată pe toţi cei beţivi a fi mai rău decît cei îndrăciţi, zicînd: “Cel ce se îndrăceşte este vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima beţiei, este de rîs şi mai rău decît cel îndrăcit şi nimeni nu-l compătimeşte” (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvînt împotriva celor beţivi. Buc., 1828).

Tot demonizaţi sînt şi vrăjitorii care amăgesc pe oameni cu puterea duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii şi toţi cei care părăsesc pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor, sînt ei înşişi demonizaţi şi osîndiţi la veşnicele chinuri ale iadului.

Iubiţi credincioşi,

De la primii oameni pînă la sfîrşitul veacurilor, toţi sîntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutăţii, care încearcă fără odihnă să ne stăpînească, să ne tragă în adîncul iadului.

Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduinţa lui Dumnezeu numai în trup, cum sînt cei demonizaţi şi epileptici. 
Pe aceştia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atît trupeşte cît şi sufleteşte, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. 
Cele mai renumite sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în biserică, de preoţi evlavioşi, cu mult post, cu multă smerenie şi credinţă.

Pe lîngă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sînt spovediţi, împărtăşiţi şi li se face de mai multe ori şi Sfîntul Maslu. 

Cu cît se roagă şi postesc mai mult, cu atît se vindecă mai repede.

Al doilea fel de demonizaţi sînt cei stăpîniţi de duhul mîndriei, adică sectanţii care luptă pe faţă împotriva Bisericii, a Ortodoxiei şi dezbină pe mulţi creştini, răstălmăcind Sfînta Scriptură. 

Aceştia sînt mult mai greu de vindecat din cauză că sînt stăpîniţi de cei mai răi diavoli, ai mîndriei şi neascultării. Dar dacă îşi recunosc păcatele şi le mărturisesc la preoţi şi se roagă mai mult pot fi eliberaţi de duhul mîndriei şi al neascultării.

Însă cei mai numeroşi oameni demonizaţi sînt cei stăpîniţi de patimi cumplite, cum sînt beţivii, desfrînaţii, ucigaşii, vrăjitorii, iubitorii de averi şi cei robiţi de ură şi răzbunare. Toţi aceştia pot fi izbăviţi de robia diavolului şi a patimilor care îi ţin legaţi cu lanţul deprinderii, numai dacă vor veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-şi mărturisească păcatele la duhovnici iscusiţi şi dacă îşi fac canonul de pocăinţă dat.

 Fără acestea, adică fără spovedanie, căinţă şi părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din aceşti oameni demonizaţi, bolnavi la suflet şi la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli şi de osînda iadului.

Grija noastră, fraţii mei, este să facem voia lui Dumnezeu şi să împlinim poruncile Lui, cu toată credinţa şi rîvna. 
La aceasta ne ajută harul Duhului Sfînt, ne ajută sfinţii îngeri şi toţi sfinţii, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat pentru noi.
 Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu şi în locul lui intră duhul diavolului.

Să nu uităm că prin păcate, oamenii sînt loviţi de tot felul de boli, de necazuri şi suferinţe, ajung robi ai cumpliţilor diavoli şi-şi pierd mîntuirea sufletului.  
Oare cîţi creştini nu sînt astăzi robiţi de beţie şi desfrîu? Cîte mame nu-şi ucid cu voia proprii lor copii?
 Cîte familii nu se distrug prin divorţ ca urmare a acestor grele păcate?

Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli şi să rămînem cu Hristos. 
Să ne păzim inima curată de patimi şi mai ales de mîndrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi.
 Să ne păzim trupul curat de beţie şi desfrîu, ca să devină “templul Duhului Sfînt”. 

Să fugim de diavolul mîndriei, care ucide pe cei mai mulţi oameni, ştiind că Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereţii, de vrăjitorie, de înjurături şi drăcuit, de beţie şi vorbe deşarte, ştiind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ajungem să păţim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi.
 Să aveţi grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate grele şi să ajungă robiţi de diavoli. 

Spovediţi-vă mai des, rugaţi-vă mereu, nu lipsiţi de la biserică, preţuiţi mai mult postul, iubiţi viaţa curată şi toate “poruncile lui Dumnezeu” şi veţi fi vii.

Să ne rugăm Mîntuitorului Hristos să alunge patimile şi duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile şi să ne facă locaşuri ale Preasfintei Treimi. Amin.

http://acvila30.ro/2012/10/19/predica-parintelui-cleopa-la-duminica-a-xxiii-a-dupa-rusalii-despre-oamenii-demonizati/

Calea

Amalia mergea leganata.Soldurile ei imbatranite, ospitaliere cu coxartroza fie ea si venita pe neasteptate, chiar fara a fi poftita, ii trimiteau oarece dureri pe undeva , caci le vedeam incruntate la radacina nasului.Amalia zambea cu chipul ei bland si alb.
Pe fiecare stalp de lumina era notat un numar.Intre doi stalpi de lumina e o distanta de 50 m.Asa cazura de acord cativa barbati tineri la interventia inginereasca a unui barbat grizonat si bine imbracat care le taie elanul sa tot masoare cu pasul dinstanta dintre doi stalpi si sa le tot iese la socoteala 30 m.
Intr-un fel sau altul fiecare generatie mai tanara decat alta are alte masuri de recunoastere a distantelor de la cer la pamant.
Sa fi fost stalpul 84sau mai mult....
84stalpix50m=4200m

Jocul era asa:
sa iubesti pe toti cei de langa tine, sa nu te enervezi, sa nu te intrsitezi, sa nu parasesti randul decat la anumite nevoi fiziologice si sa parcurgi timp de 24 de ore aceasta distanta inaintand incet, incet , foarte incet.

Miza:
La capatul drumului te asteapta o mare bucurie, o parcurgi in 30 de secunde, capeti cunoastere la intrebarile pe care le pui si daca ai parcurs dupa regulile jocului distanta de la ultimul stalp pana la primul, atunci poti sa mai primesti si alte bucurii.

Noutate:
Da eram pentru prima data inscrisa in aceasta cursa:

E seara , putin dupa ora noua, mergem paralel cu malul Bahluiului.
Langa mine un voinic de la Suceava tuseste neintrerupt si sec.
Ii dau un leac din poseta mea.Se potoleste.
Tacem si inaintam.
Trec 5 ore.
Din cind in cind cate-o cohorta de tigani, cu tot neamul lor, ne flancheaza si ne depaseste.Astfel incat ei parcurg aceeiasi distanta  in 15 minute.Sunt uniti si nu se amesteca cu randul.

Dupa cinci ore in linie dreapta , melcul rabdarii afla ca o vom coti la dreapta.Nerabdare!
Gata am cotit, de-acum vom merge la fel.
Unii langa altii, in rand.
Voinicul din Suceava cade brusc secerat de o durere care-i acopera fruntea de sudoare rece.
Jandarmi, smurd, piatra la rinichi.
Lesin ca un student in anul intai la medicina .De durerea omului si de neputinta in a i-o alina.Ma mir! Ma ridic si petrec ambulanta cu privirea!Durerea careia nu-i poti gasi nici o pozitie in care sa te mai lase-n pace...si mi-aduc aminte de o poezie invatata atunci: papaverina-algocalmin-scobutil. Ce, nu e tocmai o poezie?Auzi, durere?Tu ce parere ai?

Trec orele , trece noaptea, mai uitam regulile jocului, ni le reamintim, se face ziua.
Incepe Sfanta Liturghie , dar suntem departe de biserica.Ma uit in jur.Sunt alti oameni decat cei cu care pornisem aseara la drum.
Un mos batos cu caciula neagra de astrahan, uscativ , imbracat cu un palton gros de culoarea fanului.Fiica-sa , o doamna evlavioasa, profesoara, care ca sa-si cumpere o carte subtire , ii veneau bani din batista innodata a domnului dinainte.O mama cu doi copiiintr-un carut pregatit pentru asaltul oricarui atac al frigului.O doamna fara varsta redesenata trupeste prin ,,talentul`` poliartritei reumatoide care-i deformase degetele.In spatele meu cinci studenti, 3 fete frumoase si doi baieti zdraveni care le purtau de grija .O tanara care nu ma suporta.Nu ea, ci legiunile ei de ispite, plus ale mele.

Lume multa, fiecare cu o viata sub forma unei povesti depanate sub forma unei rugaciuni , incet, cu viteza de melc, din 50 in 50 de metri mai aproape de raspuns la intrebarile din poveste.

Flori, lumina, icoane, calugari, preoti, copii care vand flori galbene, jandarmi evlaviosi.
Iti venea sa te inchini firesc ,,a multumire`` des, iar cu gandul neintrerupt.

Pe o cateva banci , mult inapoia masei de oameni care se impotmolisera in propriile directii si sensuri care-i adusesera la Sfanta Liturghie, erau cativa oameni cu totul simpli.Atenti si cu capetele plecate , cat sa nu-i ispiteasca si sa judece vederea altui om, sedea asa cum sta bunul simt si asteapta sa-l alegem ca dintr-o gradinina de flori, zicand doar din cind in cand ,, Doamne, iarta-ne, Doamne!``Pe ei nu cred ca i-a adus trenul ori masina ori altceva , ci o mana nevazuta care le-a stiut lipsurile si neputintele si care pe toate le poate.

Si trecem pe langa stalpi...trecem pe langa stalpi, ploua marunt.

Acum ploua de-a binelea.
De atatea ore ne-am apropiat unii de altii, incat nu mai conteaza nici de unde venim , nici ce facem ...doar ai Cui suntem!
Ai Lui Dumnezeu!

Se face seara, stalpi raman in urma, ajungem la ultimul si-l depasim.
Ne inchinam tremurand ca o lacrima, mireasma Sfintei Cuvioase Parascheva , taine si raspunsuri primite intr-o clipa, intampinarea celuilalt sfant , nebunul dupa Hristos Teofil, cel care se ingrijeste de copiii aruncati de mame, ma copleseste si ma copilareste.

Stalpii podiumului in care sunt asezate sfintele moaste sunt impodobiti cu flori,una langa alta,una in alta, din tavan atarna candelabre albe de clopotei, orhidee si alte flori necunoscute.Trandafiri albi, galbeni, flori albe si portocalii, verde busuioc si cine oare poate sa mai stie ce alte flori rare imbraca delicat, cinstind cu masura frumusetii lor dumnezeiesti aceasta ,,casa`` in care fuseram invitati la cinstea zilei praznuirii cuviosei Maicii nostre Parascheva de la Iasi.Nimeni dintre oameni nu a avut atatia invitati la petrecerea zilei de cinstire.

Ajung la doamna Zorica.
Amalia imi intinde blanda un mar verde.Sunt usoara si nu de  somn am nevoie.
Sa impartasesc ceea ce simt am nevoie.Slava Lui Dumnezeu ca m-a inconjurat de urechi montate direct pe inima.

Aparatul de fotografiat, sapuniera mea draga, am pierdut-o.
De azi , pentru o vreme...  nu mai am decat fotografii vechi.
Nu ma pot supara, pur si simplu nu ma pot supara.
Trebuie ca i-a fost altcuiva mai de folos decat mie.
Ploua in continuare!
Au fost cateva ore de nevointa, nu zeci de ani , ca-n timpurile in care aveam rege bun pe Decebal , ori domnitori dreptcredinciosi la carma tarii , neam cu Frica Lui Dumnezeu ori sfinti in inchisori...

Ploua la Iasi !
Sa ploua oricind peste noi cu binecuvantarile Sfintei Cuvioase Parascheva si ale Sfantului Teofil!




//sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/10/19/simplificati-va-viata-cuviosul-paisie-aghioritul/

Ce faci cind esti atacat?... S`am u` RAI!

Patriarhul Ierusalimului vorbeşte despre atacurile împotriva Bisericilor din Israel

Joi, 11 octombrie 2012, Sanctitatea Sa Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a declarat că Patriarhia pe care o conduce va răspunde la atacurile recente împotriva Bisericilor şi locurilor sfinte din Israel.

Acest răspuns – a spus ierarhul – va fi prin construcţia de noi Biserici şi prin repararea celor afectate de recentele violenţe şi profanări. „Musulmanii şi creştinii sunt prezenţi în această ţară nu ca nişte oaspeţi, ci ca cetăţeni de origine. Oricine gândeşte că aceste delicte ne vor face să plecăm din ţara noastră, se înşeală amarnic” a spus patriarhul.

Mai multe organizaţii extremiste evreieşti au atacat recent Biserici creştine din Israel, profanând locuri sfinte şi scriind grafitti cu mesaje violente şi obscene pe pereţii mănăstirilor.

De câteva zile, şi Biserica românească Sfântul Gheorghe din Ierusalim a fost atacată cu pietre şi gunoaie de extremişti evrei.

http://mitropolia.md/patriarhul-ierusalimului-vorbeste-despre-atacurile-impotriva-bisericilor-din-israel/

 .......


Extrapolez:
Cind Biserica este atacata, cand sufletul care-l urmeaza pe Hristos este atacat cu te miri ce carti, filme, imbracaminte fistichie ori cum s-ar numi desfraul alimentar ori material ori trupesc, ei bine , atunci e momentul sa-ti aperi biserica sufletului, contruindu-i cu o rugaciune si ascultare de duhovnic, de poruncile Lui Dumnezeu , de cele 7 Sfinte Taine, de glasul rugaciunii Maicii Domnului pe care-l auzi aprinzandu-i candela cu ulei din cel mai curat .
Ca un carbune aprins pe care sta un bob de tamaie , fie-ne sufletul in fata oricarui atac asupra bisericii din noi!
...............................................................................................

http://www.familiaortodoxa.ro/2012/09/28/convertirea-unui-samurai-primul-ortodox-japonez/ 

Convertirea unui samurai- Primul ortodox japonez

Extrapolez:

Cand esti atacat de minciuna cauti ADEVARUL!,, S`am u` RAI!

când vei fi mâhnit şi descurajat

Să ceri ajutorul Domnului

„’Nectarie, când vei fi mâhnit şi descurajat şi asaltat de grele încercari spune doar atât: Doamne, păzeşte, mântuieşte şi miluieşte pe robul Tău, Iero­monahul Nectarie’. Asta-i tot ce mi-a spus, dar cuvintele lui m-au salvat odată şi mă salvează până în ziua de azi, fiindca au fost spuse cu putere”.

(Stareţul Nectarie de la Optina (+ 1928), Citându-l pe Episcopul Macarie, care l-a hirotonit întru preoţie. The Orthodox Word, nr. 129, p. 184)

***http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/04/cuvinte-ale-parintilor-pentru-biruinta-deprimarii-biblia-este-ca-sanul-maicii-pe-care-sa-ti-pleci-capul-la-vreme-de-durere-si-necaz/

11.10.1593 - Mihai Viteazul

11.10.1593 - Mihai Viteazul intra in Bucuresti si ocupa tronul Tarii Romanesti, al carei Domn a fost numit de catre Poarta Otomana;

Ajutor pentru Daniel-reactualizare

 Slavit sa fie Domnul!

Toti banii necesari pentru Daniel s-au strans!
 Dumnezeu sa va rasplateasca pentru milostenie!

Sa ne rugam in continuare pentru sanatatea si mantuirea acestui tanar Daniel!
Si Dumnezeu va aduna rugaciunile noastre si-i va da lui Daniel cele dupa Voia Lui, faca-se Voia Domnului!

Celui care nu poarta la gat Sfanta Cruce

Ce-l intrebi
(daca-ti pasa , nu daca esti nepasator, adica tolerant)
pe un om care nu poarta la gat sfanta cruce:?

,,Oita, unde-ti e clopotelul?
Cum sa te gaseasca pastorul cand te pierzi de turma?``





Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și se duce după cea pierdută, până ce o găsește? Și, găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și, sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care nu au nevoie de pocăință”
(Luca 15, 3-7).

 „În această parabolă evanghelică (Luca 15, 1-7) se vede nemărginita dragoste a lui Dumnezeu față de oameni.

Cu câtă râvnă a alergat păstorul să caute oaia pierdută, ca să o aducă din nou în turma sa! În parabola fiului risipitor, acesta s-a întors singur acasă, pe când în cea a oii rătăcite, păstorul a lăsat în munți celelalte oi și s-a dus să caute oaia care se pierduse de turmă. Și după ce a găsit-o, pentru aceasta s-a bucurat mai mult decât pentru celelalte. Și iată cum a adus-o înapoi: nu a bătut-o, ci a luat-o cu dragoste pe umeri și s-a întors cu ea la turmă. Știind că Părintele ceresc, Care este Păstorul cel bun, nu numai că nu ne disprețuiește când ne întoarcem la El, dar ne primește înapoi cu multă dragoste – cu mai multă dragoste decât cea pe care o arată oamenilor sporiți în virtute –, știind nu numai că nu-i pedepsește pe cei rătăciți, dar Se duce chiar să-i caute, ca să-i aducă din nou în turmă și Se bucură mai mult pentru ei decât pentru cei drepți, atunci când suntem căzuți în păcat, nu trebuie să deznădăjduim, după cum atunci când facem vreun lucru bun, nu trebuie să aveam o prea mare îndrăzneală. Când cădem, să ne pocăim, iar când săvârșim vreo faptă bună, să fim cu luare aminte, să nu cădem. Căci este o la fel de mare cădere când lucrăm virtutea și căpătăm o prea mare îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu, ca atunci când păcătuim și ne cuprinde deznădejdea...

În viața creștinului, deznădejdea și nepăsarea sunt distrugătoare.


Pe cel care a căzut în păcat, deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepăsarea îl face să cadă. Deznădejdea îl lipsește pe om de bunătățile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă. Nepăsarea îl coboară din ceruri, pe când deznădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutății. Iată cât de mare este puterea celor două patimi” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Ajutor pentru Daniel reactualizare

Reactualizare ( sau cum se zice in limbaj ,,modern , limbaj de uituc al limbii romane...apdeit, pardon ,,up date``)

Cu bucurie am aflat ca s-au strans 410lei din cei 500, ban cu ban, amintind ca banul vaduvei a ridicat biserici.
Si-un indemn , sa nu ne lasam unul in baza celuilat, fiecare banut cit de mic e de mare folos , iar Bunul Dumnezeu si Maica Domnului, al carui Sfant Acoperamant il praznuim astazi il vom si simti deasupra noastra.

Bucura-te, puternica desteptare a constiintelor celor adormite!

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/09/30/acoperamantul-maicii-domnului/

La sfârşitul fiecărei ectenii, preotul cheamă poporul să se dea în chip deplin Domnului Hristos, zicând: „Pe noi înşine, şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!” La care poporul răspunde: „Ţie, Doamne!”.


De curand un suflet a cerut ajutor.
Cu greutate si cu ochii in pamant.
Boala poate veni peste oricare dintre noi,
dar sa nu o numim boala ,
ci nevoie,
nevoie din  care nu poti iesi singur.
 Ajutorul celor din jur, cei randuiti de Dumnezeu sa aline suferinta si nevoile, este mana cu care ei daruiesc lui Hristos.
Si orice dar facut in numele Domnului nostru Iisus Hristos,cu o mana, ti se intoarce inapoi cu zece maini.

(O prietena s-a dus la fiul ei, care traieste din munca binecuvantata, intr-o tara bogata.
Mai repede decat s-a dus, a si venit inapoi.
Nu avea cui sa faca milostenie !Nu avea cui sa dea o paine !
Cred ca milostenia e un motiv pentru care Dumnezeu ne daruieste o parte din bogatia vesniciei.
Multumim Doamne!)

Nu voi scrie o poveste impresionanta despre un tanar de 18 ani, nici fotografia lui nu o voi arata, nici nu o am, dar daca fratiile voastre puteti si inma va e curata cind  intindeti darul pentru Daniel , in numele Domnului nostru Iisus Hristos, va rog atunci sa trimiteti cea mai mica suma pe care puteti sa o dezlipiti din nevoile voastre, in contul de mai jos:


LILIANA ARAMA
RO72INGB0000999902553431
ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti
cu mentiunea" PENTRU DANIEL"

lilianaarama_co@yahoo.com

Banii sunt necesari pentru un storcator de fructe care costa 500 de lei, daca se va strange peste aceasta suma , isi va putea procura si fructe si legume de care are mare trebuinta in nevoia  trupeasca din acest moment, pentru boala trupului.
Pentru nevoia sufleteasca, pomeniti-l in rugaciunile voastre si fie ca Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria sa duca Fiului ei rugaciunile noastre ale tuturor!



Doamne ajuta!

O!, Preacurata Maica a Domnului, a puterilor celor de sus, Imparateasa cerului si a pamantului, atotputernica, aparatoarea si taria noastra, primeste aceasta cantare de lauda si de multumire de la noi nevrednicii robii tai.
Inalta rugaciunile noastre la Tronul lui Dumnezeu si Fiul tau ca sa fie milostiv nedreptatilor noastre. Sa adauge harul sau tuturor celor ce cinstesc preacinstitul tau nume si cu credinta si cu dragoste se inchina facatoarei de minuni icoanei tale. Ca nu suntem vrednici sa fim miluiti de Dansul, daca tu Stapana nu-L vei milostivi asupra noastra. Tie toate sunt cu putinta de la Dansul si pentru aceasta nazuim la tine, ca esti acoperitoarea noastra si grabnica ajutatoare. Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu puternicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si conglasuire, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilor frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, benchetuitorilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii.
Asa, Doamna preasfanta, milostiveste-te asupra noastra si asupra neputinciosului tau popor. Pe cei rataciti povatuieste-i pe calea cea buna, pe cei batrani ii sprijineste, pe prunci ii pazeste si pe noi pe toti ne apara si ne ocroteste cu milostivirea ta. Pe toti scoate-ne din adancul pacatului si ne lumineaza ochii inimii noastre spre cautarea mantuirii. Milostiva fii noua aici in aceasta viata, iar la infricosata judecata sa te rogi pentru noi catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Ca tu, Doamna, esti slava celor ceresti si nadejdea pamantenilor. Tu esti dupa Dumnezeu nadejdea si aparatoarea noastra a tuturor celor ce ne rugam tie cu credinta. Deci ne rugam tie, atotputernica ajutatoarea noastra si tie ne incredintam pe noi insine si unul pe altul si toata viata noastra acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

Eu cu cine ma lupt?

Pe aproapele avem si porunca si puterea sa-l iubim , avem de la Dumnezeu tot ce ne trebuie, dar pacatul aproapelui, ca si pe al nostru nu avem de ce-l urma, de ce-l lauda au a-l iubi.

Am primit intr-un an de ziua mea o carte voluminoasa, un volum spumos , respirabil cu efectul imediat si pe termen lung imbogatitor.

Mi-a placut ca autorul , un profesor adorabil si un artist nepretuit ,  Sorin Dumitrescu, a lasat pe marginea fiecarei pagini a cartii un spatiu de cativa centimetri, in care cititorul sa poata face adnotari.
Asta imi aminteste de cererile pe care le-am facut in timp , catre vreun director de institutie, la putine am primit raspuns, la si mai putine, am primit raspunsuri favorabile , dintre cele mai evazive.Ma plictisesc cererile, chiar dupa ce indoiesc marginea colii de hartie, adesea gresesc literele, inlauntrul meu stiu ca rezolvarea nu vine prin cereri de la oameni.

Cind i-am cerut ceva Lui Dumnezeu am primit si raspuns si ajutor si de m-a durut refuzul Lui in cele ce i-am cerut , m-a mangaiat purtarea Lui de grija.Mi-a aratat si de ce m-a refuzat.Ceva extraordinar!

,,Atentie la ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample!`` am auzit adesea si nu intelegeam ...si-i ceream ceva ce credeam eu ca e bine, nu ziceam ,,fie dupa cum voiesti , Doamne`` si primeam raspunsul durerii. 

In timp am capatat bucuria de a-i multumi pentru toate cererile pe care i le-am scris cu cerneala inimii sau cu lacrima ei, cu pana de gasca sau cu penita de aur a  mintii. 

De cerut , ii cer intr-una, dar de multumit cu mult mai putin.Pentru orice ajutor, ca e un gand care se curata , ca e un ajutor material, Dumnezeu imi scoate in cale un om de-al Lui , ca sa am cum ii multumi.Nu ma mir ca sunt atitia oameni nevoiasi in jurul nostru! Binecuvantata tara, in care sa poti milostivi pe oricine aflat in nevoie, sarac ori bogat.!

Nu e intamplator ca sunt atitia cersetori peste tot, unii in zdrente , la colt de strada , altii in costume cu cravata ori in rochii scumpe.
La o boala grea sau pe patul mortii toti devenim cersetorii iubirii!Si putem aduce multumire mai ales pentru ,,o clipa``!


Si Bunul Dumnezeu nu se supara ca omul , in aceeiasi situatie.
 Ce s-ar intampla sa cer ajutor la prieteni pentru una, pentru alta, nu mai spun de un ajutor financiar si sa nu le spun multumesc pana la pamant?

O-hooooooo!
Si ce-as pati eu in sufletul meu daca ajutor dand cuiva, nu as primi multumirea imediat?

Mi-a raspuns si la cerea aceasta, mi-a amintit ca nu am nimic in lumea aceasta, ca ce dau oricarui cersetor , dau de la Dumnezeu, ale Lui sunt toate, Cerul si Pamntul, vazutele si nevazutele,multumire sa astept nu de la om, nu spre slava mea, vai mie fatarnicul milostiv, ci de la Dumnezeu.Gestiunea Lui se masoara cu iubire.Nici cifrele nu sunt cifre, sunt iubire!

Citind textul de mai jos  m-am rugat Bunului Dumnezeu sa pot iubi pe aproapele meu , dar nu si pacatul lui. Oricum s-ar numi aproapele meu si din orice neam ar veni el. ( E clar ca trebuie sa-i cer mai cu ravna, imi da cu pipeta!Asa e cind ceri cu limba sau cu ochiul ...doar cu pipeta poti sa picuri in ele.Altfel ar fi cind as cere cu inima....eeee, credeti ca intamplator au aparut cateterele in lumea medicala?Da de unde, Dumnezeu ne ingaduie acces la tot ceea ce cerem si ne e de folos!)

Si intrebandu-ma cum sa iubesc cozile de topor din neamul meu, dar si topoarele care sfarteca neamul meu, n-am gasit decat locul rugaciunii catre Dumnezeu.

,,Fie mie dupa Cuvantul Tau!``

 Sa ne dea El conducatori buni, sa ne dea El putinta sa urmam calea adevarului, sa-L ascultam pe El si nu propria minte, sa postim sa aprindem candele si tamaie Maicii Domnului , caci prin ea ne-a venit salvarea, ea este vas ales a purta pe Fiul Lui Dumnezeu, ea a spus 

“Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul Tau!“

Si daca cea mai curata fiinta de pe pamant a spus asa, oare eu cea mai pacatoasa fiinta de pe pamant sa am mandria sa spun din gura ,, faca-se Voia Ta Doamne`` , dar sa  fac dupa voia mintii mele? 

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/27/fie-mie-dupa-cuvantul-tau-doamne/

Mai jos sunt scrise tehnici de manipulare, pe marginea carora se pot face adnotari corelate cu realitatea in care traim, tehnicile sunt scrise de un evreu, pe care-l iubim , ii multumim , si ne rugam sa-l aduca Dumnezeu Bunul , inapoi la dreapta credinta cu tot neamullui, cu toate neamurile pamantului.

 O sa-l parafrazez, caci iata ce spune:

,,A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!``

parafraza:

,,A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, prin Dumnezeu, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!``

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/10/pericolul-legaturii-cu-duhurile-cazute-sau-cu-uimire-si-infricosare-despre-usuratatea-cu-care-crestinii-de-astazi-se-incred-in-vedenii-si-aratari/ 

A cunoaste pe Dumnezeu cel in Sfanta Treime laudat, a-i cunoaste ,, Calea, Adevarul si Viata`` care sunt Iisus Hristos, Mila si dragostea nemasurata, a te apara cu Sfanta Cruce, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!Eu cu cine ma lupt, cine este adversarul meu?Omul Lui Dumnezeu sau sluga necuratului?Eu pe cine iubesc?

Si acum tehnicile de manipulare:

,,Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consta în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul.

Zece strategii de manipulare a poporului nostru

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gândire" scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degrade”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degrade”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ca ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si inrobirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” sa fie prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane  rasuflate si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.``

sursa: http://www.cotidianul.ro/cele-10-strategii-de-manipulare-a-maselor-150782/

mijloc de imbogatire

Ziua aceasta de toamna frumoasa , ca mierea zilei de anul trecut, ziua ca o clipa, anul ca o clipa, o mie de ani ca o zi ce tocmai a trecut.
Profesoara de romana imi apare in imaginea gandului, cu fata ei rotunda , cu parul corect strans la spate , intotdeauan parca purtand o bluza ori un pulover alb pe bustul ei planturos , corect acoperit de imbracaminte, lungindu-si gatul inainte si in sus, prelungind feminitatea de lebada cu elongatia cuvantului eleganta rafinata de curtoazia buzelor rujate insesizabil, apoi parca facand o pauza muzicala pe un portativ al compozitorului limbii romana, pronunta ca un actor dupa prelungi exercitii de dictie, accentutand consoana de la sfarsitul cuvantului si parca era un expir doinit , un of implinit, un adevar rostit .Si ziceam dupa profesoara , dar ritmat, in drum catre casa ,maimutarind neintelesurile, cu gandul la un baiat de care poate chiar ma indragostisem:,,didahii, didahii, didahii-di-da-Hii``Ziceam tot doinit, cu un of neimplinit, cautand sa aflu un adevar rostit-nerostit.

Andrei
Adrian

Antim Ivireanul
Adrian Fageteanu


Sfantul Antim Ivireanul- Andrei dupa numele mirenesc-canonizat in ziua de 20 iunie 1992 , praznuit astazi in calendarul ortodox
Arhimandrit Adrian Fageteanu - declarat mort de 7 ori in decursul vietii ,si inviat tot de 7 ori, plecat la Domnul anul trecut,  intr-o zi de toamna

Ziua aceasta de toamna, frumoasa ca mierea zilei de anul trecut, ziua praznuirii Sfantului Antim Ivireanul, l-a trecut pe parintele Adrian Fageteanu pe lumea cealalta.
Altadata , cind a fost eliberat din inchisoarile comuniste, era tot asa o zi frumoasa de toamna, tot a praznuirii Sfantului Antim Ivireanul. 

„Am dobândit un rugător în ceruri”

,, părintele arhimandrit Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, a afirmat:
„Este foarte interesant că mutarea la ceruri a părintelui s-a produs chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul. Nu este întâmplător acest lucru pentru că părintele a fost vieţuitor la Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti, făcând parte din mişcarea Rugul Aprins, alături de stareţul nostru, preacuviosul părinte Calinic Cărăvan. Mai mult decât atât, părintele Adrian va fi prohodit la Mănăstirea Lainici, chiar în ziua preznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. ``

Petrecut cu rugaciuni , cu flori , cu dragoste, ucenicii si cei cu evlavie  pentru iubirea de Dumnezeu marturisita de parintele Adrian Fageteanu de-a lungul vietii, si-a aflat mormantul langa altarul vechii biserici a manastirii.
Deasupra mormantului o creanga a marului batran , arcuia plina de roade, marturisirea frumusetilor si minunilor Lui Dumnezeu.
Niciun nor nu era pe cerul albastru.Cerul senin ii oglindea parintelui lumina in care a plecat de pe pamant.
Doar dupa ce mormantul a fost acoperit cu pamant si s-au aprins candele , un inger cu o trambita a traversat cerul. Un norisor ca un inger canta padurii de fag care inconjoara valea, valea plina de  rugaciunea nevoitorilor Sfintei Manastiri Lainici.

Ultimele cuvinte ale parintelui arhimandrit Adrian Fageteanu:

”Smerenia e cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte. Să aveți smerenie. Și jetfelnicie. Iar de ai supărat pe cineva, să-ți pară rău și să te împaci cu el.”

Randuri despre viata parintelui Adrian Fageteanu, pe saitul de la ,,Bucovina profunda``:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/10/04/parintele-adrian-fageteanu-16-nov-1912-%E2%80%93-27-sept-2011/ 

Sfantul Antim Ivireanul cel praznuit astazi, arhimandrit Adrian Fageteanu luat sub protectia sfantului, roaga-se si pentru noi cei obositi de lumeasca trecere, sa ne bucuram si sa marturisim tuturor acest mijloc de imbogatire!
 

 Didahiile- mijloc de imbogatire spirituala si culturala:
 http://www.parohiabrezoi.ro/documente/didahii.pdf