Ne nastem din dragoste , apoi din cauza ei si datorita ei , dobandim credinta si speranta.
'' Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?''....Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva! Amin.
Pe caldurile de peste zi, gandul ca s-ar putea sa dau intr-o buna zi peste un sarpe gros pe balcon, imi staruie de ceva vreme, de cand am auzit de la Beni ,un drumet fericit, ca au aparut in habitate din Romania , nici mai multi nici mai putin decat coioti. Aici ( pagina lui Beni) : http://mybiosis.info/blogs/index.php?blogid=4
Sasaia ceva azi in bucatarie...ce sa fie , ce sa fie?Eram cu strecuratoarea in mana, arma alba ...si l-am prins:
Interventia greierului in rostirea rugaciunii inimii, mare comedie!Cum vin de se leaga lucrurile !
"Despre rugãciunea mintii, despre rugãciunea inimii si despre rugãciunea nipticã
Binecuvinteazã, pãrinte!
Când vrei, iubite frate, sã te rogi în tainã, din adâncul fiintei tale, imitã în aceastã rugãciune a inimii glasul greierelui. Greierele, atunci când cântã, o face în douã feluri. La început strigã de cinci-zece ori cu voce înceatã si retinutã si dupã aceea, spre sfârsit, glasul devine mai puternic, mai accentuat si mai muzical. Tu, iubite frate, când te rogi în tainã, dinlãuntrul inimii tale, la fel sã te rogi. Mai întâi sã spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mã" - de vreo zece ori, puternic din inima ta si clar cu mintea si din adâncul fiintei tale, la fiecare respiratie o rugãciune, dar la fiecare rugãciune sã-ti tii respiratia atunci când inima ta ia aminte la rugãciune din adâncul ei. Si dupã ce spui astfel de vreo zece ori rugãciunea si chiar de mai multe ori, pânã se încãlzeste înlãuntrul tãu locul unde se lucreazã rugãciunea, atunci spune rugãciunea mai puternic din sinele tãu si cu mai multã silintã din partea inimii, asa cum îsi terminã cântarea greierele, cu glas mai puternic si mai muzical.
Mi-am dorit o dacie 1100, de fapt cel putin doua, una gri si una bordeaux.Inainte sa o am pe una dintre ele, o decorasem in interior cu catifea, piele si lemn de trandafir. O umbreluta de ploaie cu manerul de lemn inchipuind o lisita si o umbreluta de soare din dantela frantuzeasca, de culoarea nisipului isi gaseau locul in suporturile de plasa crosetata, mulate riguros pe captuseala de catifea.Patru carti alese intr-o clipita si un sal usor auriu sau doar unul bordeaux aruncate pe bancheta din spate.(Imi place sa recitesc cartile,descopar alte randuri printre randuri...si printre file, hartii cu notite, fotografii,fire de ierburi inflorite,bucati de scortisoara, iconite.) Si cele doua cescute de cafea , cele mici din serviciul primit de bunica la nunta ei cu bunicul. Cateva coli ingalbenite de hartie si un stilou, cadoul meu favorit.Ca sa-ti pot scrie maruntisuri cand in linistea padurii, gandul meu nu-ti va fi deschis ochii somnorosi. Borseta de piele bej cu broderie sparta, cu aplicatii minuscule de dantela si pietricele roz, respira prin desenele mestesugit decupate.Miroase a pudra si a ruj si uneori se mai amesteca in simturi si-un guraliv miros de levantica.E un manunchi legat cu panglica, subtire si roz-aurie, cules dintr-un lan de grau, in ale carui falduri s-au prins hore si perechi de maci si albastrele, ascunse dupa ierburi subtiri si inalte. E drept ca acum imi doresc un Fiat 500. Unul in care sa pozez eu si pe care sa-l conduci tu. Si tu, vitezomanule sentimental, mi-ai dat un telefon, sa-mi spui ca iar nu mai ai permis pentru trei luni. Si Dumnezeu mi-a dat un un Fiat Lux! Caci, nu-i asa, in latineste FIAT LUX inseamna SA FIE LUMINA !
„Într-un cuvânt de mai-nainte s-a văzut că orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. O cădere în desfrâu este mai întâi o cădere în spirit. În spirit e înclinarea şi căderea. Iar aceasta e de la convieţuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-l munceşte cu pofte. Dar ispititorul nu poate face nimic fără consimţirea spiritului. Această consimţire însă înnegreşte sau spurcă faţa sufletului, îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slăbeşte şi se satură de pofte, pe când sufletul, fiind nemuritor, nărăvindu-se cu ele, caută să le împlinească, chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. Slava deşartă, mândria, orgoliul, viclenia, părerea de sine şi altele asemenea, se văd de departe în ţinuta dinafară a trupului. Această spurcare a obrazului, sufletul are să o plătească de pe urma consimţirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii, printr-un chin de nedescris. Totuşi încerc.
Deci, în cazul în care trupul şi-a robit stăpânul, când petele animalităţii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului, când sufletul s-a aprins de dorinţele trupului, aceste pofte, toate, însoţesc sufletul,şi-l aprind mereu, zorindu-l să le împlinească în faptă, chiar dacă nu mai are unealta trupească, precum o avea în viaţa pământească, nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele, pentru că ele, împlinite cu trupul, îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci, mulţumirea odihnei. Dar de îndată după încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, strârnesc în sufletul desfăcut de trup, o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta, cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
Pe Roy si pe prietenul lui, nu l-a mai incaput cabana.Toate locurile ocupate!Intr-o tara frumoasa , dar batjocorita(,,Brazii se frang, dar nu se indoiesc``) doi straini coborau si urcau muntii, intr-o tara straina.In seara in care i-am gasit rezemati de coltul cabanei, cautau un pat sa doarma. (Sau o dusumea.) Nu mai erau locuri la cabana. Alt`data cabanierii nu te lasau pe drumuri in noapte. In fond oricare am putea sa redevenim cabanieri.
Si i-am aratat lui Roy cum sa recunoasca un cabanier:
Reteta duhovniceasca a Sfantului Ierarh Ignatie (Briancianinov)
“Va trimit o reteta duhovniceasca si va sfatuiesc sa folositi doctoria propusa de cateva ori pe zi, mai ales in clipele de mare suferinta, atat a sufletului, cat si a trupului. Nu vor intarzia sa se arate puterea si vindecarea ascunse in doctorie, care la aratare e cat se poate de smerita. Insingurandu- va, rostiti fara graba, in asa fel incat sa va auziti glasul, inchizandu-va mintea in cuvinte (asa sfatuieste Sfantul Ioan Scararul), urmatoarele:
„Slava Tie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomeneste-ma intru Imparatia Ta!”
Rugaciunea trebuie rostita cat se poate de rar. Dupa ce ati spus-o o data, odihniti-va putin. Apoi spuneti-o din nou si iarasi odihniti-va. Continuati sa va rugati cinci sau zece minute, pana ce va veti simti sufletul linistit si mangaiat. Pricina linistirii si mangaierii e limpede: harul si puterea lui Dumnezeu se cuprind in slavoslovirea lui Dumnezeu, nu in grairea impodobita si multa. Iar slavoslovirea si multumirea sunt lucrari predanisite noua de Insusi Dumnezeu, nicidecum nascocire omeneasca. Apostolul porunceste din partea lui Dumnezeu sa facem aceasta lucrare (v. 1 Tes. 5, 18)”.
Sfantul Mare Mucenic Pantelimon (nascut din mama crestina si tata preot idolesc)doctor fara de arginti
Pantoleon, asa cum se numea initial, era un tanar medic dintr-o familie bogata a Imperiului Roman. Este initiat in medicina si devine atat de priceput incat insusi imparatul se gandeste sa-l ia ca medic particular. Cu alte cuvinte, Pantoleon avea tot ce iti putea oferi aceasta lume: famile instarita si de rang inalt, educatie de nivel inalt si o perspectiva de cariera naucitor de atractiva.
Se pare, insa, ca in sufletul sau era loc de altceva. Nu vorbim aici despre blandete, atentie, sau alte trasaturi firesti care se mai gasesc (acum, din ce in ce mai rar) la oameni, si care ii fac sa fie mai binevoitori sau amabili cu ceilalti. Se pare ca Pantoleon avea un suflet care nu se multumea cu ce ii dadea lumea si nici cu unele calitati omenesti pe care le poti dobandi.
El nu se multumea doar sa faca un mic bine pentru ceilalti, doar sa le vindece sau se le ogoiasca niste rani si sa ii lase in durerea si suferinta lor profunda. El nu se multumea sa ii ajute pe ceilalti omeneste. El nu putea spune „am facut tot ce am putut, gata, de acum inainte nu mai e treaba mea“. Avea o sete in el, o sete a milei fata de cel bolnav si impovarat, o sete de a il smulge pe acesta cu totul, integral, din starea sa, din boala sa. Nu se multumea cu a fi bun, el voia sa fie bun pana la sfarsit. Nu se multumea cu a face mila, el voia sa faca mila pana la sfarsit. Nu se multumea sa vindece, el voia sa vindece pana la sfarsit.
“Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon …
Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase …
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav:
* Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
* Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Creşti, mânia Domnului, ptimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
* Ne doare totul în noi.
* În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
* În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.“
Zambeste !Larg sau mieros ori simplu, cu sinceritate.Drumul pana la adevar este lung si omul, nerabdator sa-l parcurga. Am crezut ca m-am nascut intr-o lume buna. Ani la rand m-am zbatut ca pestele pe uscat cu convingerea ca tot ce fac e bun.Cu mirarea dureroasa a intamplarilor inconjuratoare. Ca tot ce era mai bun , nu era bun la nimic, pardon nu era cautat de nimeni.Un orice nimeni putea sa fie mai bun, pana cand din ce credeai ca tot ce faci e bun , ajungi sa intelegi ca nimic din ce ai mai bun sau mai rau , nu foloseste nimanui. Cum sa separi binele de rau si cum sa descifrezi care zambet e doar larg sau doar mieros si care este simplu, ca o virtute...stiinta aceasta a venit doar dupa ce L-am cautat pe Dumnezeu, cand strigandu-L si nestiindu-L, mi-a raspuns .Am deschis ochii sa vad mai bine de unde vine raspunsul si El ma cara pe umerii Lui, cine stie de cata vreme. Cum sa nu imparti lumea in bine si rau? Nu e rau ce e rau , ci ceea ce oricat de rau ar fi nu ma intoarce la Dumnezeu. Dumnezeu aceea fiinta de viata facatoare si nedespartita in trei ipostasuri:Tatal , Fiul si Duhul Sfant, singura fiinta care de mult ce ma iubeste, ma iarta si ma arata buna in cea mai putin buna valoare pe care o simt in aceasta societate mult prea folositoare ca sa ma apropie de Adevar.
,,La răspântia în care ne aflăm acum (spirituală, morală, economică, politică etc.), unde sunt vigilii care să dea alarma şi cine sare să salveze şi să liniştească situaţia tragică în care ne aflăm? Puţini veghează şi dau alarma, mai puţini aud, căci mulţi se fac că nu aud, şi încă mai puţini sunt dispuşi să sară pentru a salva cetatea. Dar fără jertfirea intereselor proprii nimic nu se poate realiza pentru binele obştesc; iar diavolul a preluat rolul vigililor, el s-a instalat şi a devenit paznic, în schimb continuu, zi şi noapte, şi strigă la toate răspântiile.
Cata nevoie are sufletul omului de dragoste, prin ce locuri o cauta , catre ce suflete se indreapta sa o primeasca? Raspunsul nu vine din directia in care sufletul isi cauta mangaierea, daca aceasta directie este doar catre oameni. Devine de neinteles de ce oameni catre care indrepti sufletul neatins de hainele ce l-ar putea cat de putin acoperi, nu-ti pot raspunde cu aceeiasi sinceritate, cu dragostea pe care o ceri.Neputintele noastre omenesti nu ne lasa. Suflete triste.Cea mai mare cadere a omului este tristetea, deznadejdea. Cum poti sa descrii durerea sufletului? E o durere pe care doctorul nu o poate dibui in realitatea ei,durerea sufleteasca e unica, asa cum unici suntem fiecare, cum numai Dumnezeu ne-a facut. E o durere pe care doar Dumnezeu o stie. E o durere care te duce catre uitarea Lui Dumnezeu. Te duce departe de El pentru ca ai uitat ca El e tamaduitorul, doctorul doctorilor, singurul care vindeca durerea sufletului si a trupului. Niste goi la minte si la suflet, plini de invataturi dobandite in scoli inalte ( probabil cu multe etaje...caci alta inaltime nu vad )pun in fata Sfintei Spovedanii, a celei repetate dupa nevoia sufletului,profesia de psiholog ...cata mandrie bieti posesori de patalamale! De n-am uita ce ne invata Dumnezeu, de nu ne-am crede tari,fara Dumnezeu, destepti sau invincibili,fara Dumnezeu, doar pentru ca niste voci de langa noi ne indeamna : fii pozitiv, fii puternic, fii nu stiu cum...fara Dumnezeu.
,,Vai de cel prin care vine sminteala``
Sufletul unui artist, ca sufletul oricarui om, este vulnerabil, aplauze, ovatii, slava multa si desarta, care fac sufletul sa creada ca aceasta e dragostea, iubirea...vulnerabil si pentru ca deodata te simti responsabil sa dai inapoi aceasta dragoste...si nu mai poti, ca ce sa dai inapoi , daca ai primit o minciuna, fara sa stii ca e minciuna, fara sa stie ei ca te-au ovationat din jumatate de adevar.
Nu e totul sa ai o casa, desi pentru cei care nu au avut acoperis ori nu-l mai au, devine de neinteles... nu zice Dumnezeu sa nu judecam noi dupa mintea noastra?
Nu e totul sa ai sot, copii sanatosi, desi asta ti-ai dorit toata viata.Unele femei nu le au sau nu le votr avea niciodata.Nu poti trece oricum de tristete si deznadejde.Nimeni de langa tine nu te poate convinge ca alta ti-e menirea. Nu zice Dumnezeu sa nu fii trist? Zice, Bunul Dumnezeu...dar nu-L ascultam, nu-L auzim...doar atat zice Dumnezeu , sa-l chemam din inima cand ne intrsitam , cand suntem in orice fel de neputinta.
Draga Madalina,
Imi doresc din toata inima, ca macar in ultima clipa a vietii tale,sa fi spus ,,Doamne, iarta-ma , nu ma lasa``. Numai Dumnezeu stie ce-a fost in sufletul tau si ce ,,indrumatori`` te-au impins catre tristetea fatala. Stiu doar atat, ca ce mai putem noi face pentru tine sunt rugaciunile catre Dumnezeu, care sa-ti usureze sufletul , ca tare greu trebuie sa-i fi fost si mai ales ii este acum , cand din nefericire ... Aceste rugaciuni sunt fie simple,, Doamne iart-o``, fie Acatistul celor adormiti, care se citeste 40 de zile si citirea tot 40 de zile din Psaltire... dar numai cu post. Cu post si rugaciune se poate invinge tristetea , greutatea, pacatul, ispitirea ...acestea toate venite de la spurcatul. ,,Postul este necesar pentru smerenia trupului, caci atunci cand trupul se smereste se smereste si sufletul. `` http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/07/14/pocainta-este-schimbarea-vietii/ Cata tristete seamana in multe suflete plecarea ta...Dumnezeu sa apere sufletele oricui de deznadejde si de necredinta.
Doamne, ce popor am devenit noi, din trei oameni daca intreb unul nu va sti ce face Sfanta Spovedanie, Sfanta Impartasanie, la ce-s bune cele 7 Sfinte Taine si Invataturile Sfintilor Parinti, rugaciunea parintilor, sotului, fratilor, rudelor, prietenilor. Doamne , ce popor suntem noi care ne intristam si disparem, ce popor ne-ai facut Tu , Doamne si cu ce pacate te-am izgonit noi ?De la cel mai ,, nevinovat`` gand rau pana la uciderea sfintilor, mocirlindu-ne prin hotie, mandrie, avorturi, zavistie, viclenie,nedreptate, judecati indreptate catre celalalt, mereu catre celalalt, atat de superficial indreptate catre propria fire mocirlita...
Omul nu e facut sa traiasca singur,dar omul singur fara Dumnezeu cel Adevarat,e un om singur. In jurul lui pot sa strige cu mainile sus mii , milioane de oameni: ovatii, laude, strigate , extaz determinat artistic,scrisorele de admiratie. Fara Dumnezeu nu exista viata.
Fie ca Dumnezeu sa o ierte,pe Madalina, sa ne ierte si pe noi, sa ne asculte, sa ne invete indreptarile Lui si sa nu ne paraseasca,nu pentru ca noi n-am merita sa fim parasiti , pentru cate pacate facem in fiecae clipa, ci pentru ca El e Milostiv si Bun fata de ascultarea fiilor Lui, aceia care urmeaza invatatura Fiului Lui Dumnezeu, Cel rastignit pe cruce pentru noi.
O alta bogatie a tarii acesteia.Privind-o mi-am amintit de prietenii mei.La vremea asta unii au obraz de matase , altii l-au pierdut, asa cum pierzi orice bogatie de nu esti treaz sa o aperi cu puterea Lui Dumnezeu, nu cu mandrie omeneasca.
Si mi-am amintit cum se prelucreaza bumbacul si mi-am amintit ca e permis sa-i bumbacesti pe prieteni ( din dragoste) mai degraba decat sa-i pierzi. E la fel de usor sa pierzi prietenii, tot asa cum e usor sa ramai fara obraz. Printre bumbacarite si florile Retezatului, de-ar fi venit in minte ori in inima un gand rau, Dumnezeu m-ar fi bumbacit indata ...multumesc, Doamne...Slava Tie Doamne!
Sfantului STEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam musatin, pentru taria credintei sale in Hristos, pentru multimea faptelor sale crestinesti, pentru maretia actelor sale de vitejie, de aparator al Bisericii stramosesti si al hotarelor patriei, poporul roman de pretutindeni i-a inaltat in adancul constiintei sale un altar de preamarire cuvenita, un monument mai trainic decat orice granit 1. Prin acest monument nepieritor, inchegata din virtutile stralucitului voievod, acesta este ridicat in cinstire si preaslavire, este privit asemenea sfintilor si asezat in randurile binecredinciosilor aparatori ai Bisericii si ocrotitori ai dreptei credinte. Peste ani si veacuri el a fost si este in constiinta poporului asemeni Sfantului Imparat Constantin cel Mare, asemeni lui Justinian cel Mare.
Tropar
Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru,
primeste smerita noastra rugaciune si nu ne pierde pe noi, nevrednicii,
intru mania Ta,
cu revarsarea ploilor necontenite si cu rascoala mare de ape.
Ci porunceste norilor sa se imprastie,
si razelor soarelui sa straluceasca pe pamant,
spre inmultirea si adunarea roadelor acestuia, si spre pacea a toata faptura,
ca avand noi indestularea si paza milei Tale,
sa facem indreptare vietii noastre
si
sa proslavim preasfant numele Tau:
al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
acum si pururea
si
in vecii vecilor.
Amin!">
Inseanmna ca ingerul e slab? INGER GRAS NU CRED CA EXISTA, ARE MULT DE LUPTAT ZILNIC CU TOATE POCINOAGELE IN CARE-L BAGAM NOI CU PACATELE NOASTRE.
Ca sa fii slab de inger ,inseamna ca legatura ta cu el , cu Sfantul Inger Pazitor e fragila, ca nu-ti pasa de el, ca nu te ingrijesti sa-i intinzi asa un pahar cu apa, ca intr-o lupta oarecare, camaradului tau.
O buna legatura cu Sfantul Inger Pazitor te tine in legatura stransa cu Sfintii Apostoli Petru si Pavel de pilda, al caror praznic este in ziua de 29 iunie. Fie ca ei prin rugaciunile lor sa ne aduca si pe noi cu sufletul mai aproape de Dumnezeu.
Sinaxar 29 Iunie
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.
Petru si PavelLa aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.
Petru si PaulIar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că din tăierea aceea a curs sânge şi lapte. Şi măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe urma lui Petru, moaştele lor însă tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul har. Şi se face prăznuirea lor în biserica Sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserică cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Era o frica interioara, fara putinta de a iesi pe chip.Chipul este bariera universala intre a fi sau a nu fi. Am iesit in strada.Frica exterioara umpluse spatiul.Petreceam clipe de singuratate interioara intr-un ocean care ma anihila.Au trecut 21 de ani de atunci , anii tineretii mele , pe care e drept nu i-am petrecut intr-o inchisoare cu ziduri de beton, ci doar a unui eu pe care-l creditam cu usurinta sinceritatii. Am crezut ca atat am avut de trecut ca sa fiu libera.O lupta cu frica separata selectiv printr-o bariera trupeasca. M-am aruncat inainte, am cazut inapoi, iar m-am descatusat si iar am cazut.Am cazut din toate.Mai ales din dragoste.Cand s-a intamplat asa mi-am dat seama ca toate celelalte erau tot ... dragoste , numai ca uneori mai putina , poate doar urme fine, alteori dezechilibrata doar dintr-o parte.Niciodata nu semana ce era in interior cu oceanul exterior.Doar asemanari fugitive pe care le agatam peste aripile din umerii mei sperand, sperand, sperand.De cate ori ma straduiam sa gasesc asemanarile in numar majoritar , de atatea ori ma alegeam cu o durere .Punctele ei preferate erau inima, stomacul, lobul frontal, fluierele picioarelor si altele. N-am mai avut niciodata prieteni.E nedrept sa tot cauti prieteni.Ori ii tradezi ori te tradeaza si nu pentru ca ne-am fi dorit vreodata sa fim tradatori , ci pentru ca nu percepem nevoia celuilalt. Prietenul are de munca mai mult decat un frate si un frate orice ar face nu e doar un prieten. Si dintr-odata mi-am zis in gand vorbind tare cu inima mea: Mi-e dor de... si nu stiam ce o sa zic, nu cunosteam , nu vedeam,nu stiam in ce fel exista Dumnezeu!Mi-e dor de Dumnezeu , a strigat inabusita intr-o licarire de lumina toata inima mea. Habar nu aveam ce poate sa faca El pentru mine. Credeam ca doar e undeva si face ceva , nu intelegeam nimic despre El. Am observat doar ca in interior cand ma durea, facea El ceva si ma facea sa uit si sa-mi treaca. In timp mi-a aratat ca daca nu strig cu sprancenele unite deasupra radacinii nasului asupra ta si striga glasul inimii mele la El, mi-e mult mai lesne sa-mi pastrez bataile inimii intr-o muzica de nunta. El e in interiorul meu ,putin, atat cat ma straduiesc sa-L las sa se hodine la fiecare chemare. Ma uit in exterior si pentru ca nu-l vad decat foarte putin... imi zic in gand vorbind cu inima mea: Doamne, e prea multa durere afara , slobozita dinlauntru. O sa murim? E o durere care-mi atrage atentia , mai ales cand ploua, caci da, de neiubire , o sa murim. Moartea nu e atunci cand oamenii sunt introdusi intr-un sicriu si inapoiati pamantului, ci doar cand ei nu-L vor mai auzi niciodata pe Dumnezeu. Din neiubire. Persoanele de fata se exclud.,,Insemnatu-s-a peste noi Lumina fetei Tale , Doamne``
1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui. 2. Cine va grai puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui ? 3. Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate, in toata vremea. 4. Adu-Ti aminte de noi Doamne, intru bunavointa Ta fata de poporul Tau; cerceteaza-ne pe noi cu mantuirea Ta, 5. Ca sa vedem intru bunatati pe alesii Tai, sa ne bucuram de veselia poporului Tau si sa ne laudam cu mostenirea Ta. 6.Pacatuit-am cu parintii nostri, nelegiuit-am, facut-am strambatate. 7. Parintii nostri in Egipt n-au inteles minunile Tale. nu si-au adus aminte de multimea milei Tale si Te-au amarat cind s-au suit la Marea Rosie. 18. Dar i-a mantuit pe ei pentru numele Sau, ca sa fac cunoscuta puterea Lui. 9. Si a certat Marea Rosie si a secat-o si i-a condus pe ei prin adancul marii ca prin pustie; 10. El i-a scos pe el din mana celor ce-i urau si i-a izbavit pe ei din mana vrajmasului; 11. Si a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei; nici unul din el n-a ramas. 12. Si au crezut in cuvintele Lui si au cantat lauda Lui; 13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui si n-au suferit sfatul Lui; 14. Ci au fost cuprinsi de mare pofta, in pustie, si au ispitit pe Dumnezeu, in loc fara de apa. 15. Si le-a implinit cererea lor si a saturat sufletele lor. 16. Si au maniat pe Moise in tabara si pe Aaron, sfantul Domnului. 17. S-a deschis pamantul si a inghitit pe Datan si a acoperit adunarea lui Aviron. 18. Si s-a aprins foc in adunarea lor, vapaie a ars pe pacatosi. 19. Si au facut vitel in Horeb si s-au inchinat idolului. 20. Si au schimbat slava Lui intru asemanare de vitel, care mananca iarba. 21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbavit pe ei, Care a facut lucruri mari in Egipt; 22. Lucruri minunate in pamantul lui Ham si infricosatoare in Marea Rosie. 23. Atunci a zis sa-i piarda pe dansii, si i-ar fi pierdut, daca Moise, alesul Lui, n-ar fi stat inaintea fetei Lui ca sa intoarca mania Lui si sa nu-i piarda. 24. Apoi au dispretuit pamantul cel dorit si n-au crezut in cuvantul Lui, 25. Ci au cartit in corturile lor si n-au ascultat glasul Domnulul. 26. Atunci El a ridicat mana Sa asupra lor, ca sa-i doboare pe ei in pustie 27. Si sa doboare samanta lor intru neamuri si sa-i risipeasca pe ei in toate partile. 28. Au jertfit lul Baal-Peor si au mancat jertfele mortilor 29. Si L-au intaratat pe El cu faptele lor si au murit multi dintre ei. 30. Dar a stat Finees si L-a imbanzit si a incetat bataia 31. Si i s-a socotit lui intru dreptate, din neam in neam pana in veac. 32. Apoi L-au maniat pe El la apa certarii, Moise a suferit pentru ei, 33. Ca au amarat duhul lui si a grait nesocotit cu buzele lui. 34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul; 35. Ci s-au amestecat cu neamurile si au deprins lucrurile lor 36. Si au slujit idolilor lor si s-au smintit. 37. Si au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor, 38. Au varsat sange nevinovat, sangele fiilor lor si al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange. 39. S-au pangarit de lucrurile lor si s-au desfranat cu faptele lor. 40. Atunci S-a aprins de manie Domnul impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Sa. 41. Si i-a dat pe ei in mainile neamurilor si i-au stapinit pe ei cei ce-i urau pe ei. 42. Vrajmasii lor l-au asuprit pe ei si au fost nefericiti sub mainile lor. 43. De multe ori Domnul i-a izbavit pe ei, dar ei L-au amarat pe El cu sfatul lor si i-a umilit pentru faradelegile lor. 44. Dar Domnul i-a vazut cand se necajeau ei, a auzit rugaciunea lor, 45. Si si-a adus aminte de legamantul Lui si S-a cait dupa multimea milei Sale; 46. Si le-a dat sa gaseasca mila, inaintea celor ce i-au robit pe ei. 47. Izbaveste-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, si ne aduna din neamuri, ca sa laudam numele cel sfant al Tau si sa ne falim cu lauda Ta. 48. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac si pana in veac. Tot poporul sa zica : Amin. Amin.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Ma gandeam la Sfantul Ierah Luca al Crimeei, doctor fara de arginti,
„principalul în viaţă este să faci întotdeauna bine oamenilor. Dacă nu poţi să faci pentru oameni un bine mare, străduieşte-te să faci măcar unul mic”.
praznuit astazi in calendarul crestin ortodocs, ale carui Sfinte Moaste se gasesc de putina vreme la Biserica din curtea Spitalului Institutul de endocrinologie C.I.PARHON si-n drumul meu am intrat spre seara (ce sa fac, daca acolo e statie) sa zabovesc putin cu mainile impreunate langa piatra care adaposteste capul Sfantului Constantin Brancoveanu in Biserica Sfantul Gehorghe.Tot acolo este si mana dreapta a Sfantului Nicolae.Trupul sfintit al Sfantului Nicolae se afla la Bari in Italia.
M-am uitat intamplator catre o fereastra si mi-a placut asa de mult lumina incat am facut o fotografie. Nu vedeam bine ce sfant este acolo, eram prea pitica fata de inaltimea la care era scrisul.
,,parintele Razvan Negoiescu ne-a explicat si denumirea de sfinti doctori fara de arginti: 'Au fost numiti asa pentru ca nu doreau plata aceasta omeneasca, nu luau banii pe care oamenii doreau sa-i dea ca drept multumire pentru vindecarile facute, ci doreau cel mai mult bogatia spirituala, si anume aceea ca bolnavii care s-au vindecat sa-l recunoasca pe adevaratul Vindecator al lor, pentru ca si noi vorbim de Doctorul sufletului si al trupului'. ``
Sunt medic. Lucrez la negru. In sensul ca oficial si legal, tratez oameni din ce in ce mai negri de suparare! Supararea se poate ingropa si pentru aceasta inmormantare nu avem haine negre de purtat, ci albe, de lumina. Ma simt aparata! Si nu de cainele meu, iubirea mea, care e si el aparat de aceeiasi fiinta in trei ipostasuri!
Sa ne apere sa nu ne pierdem sufletul!Casele, mobilele , cartile, locurile de munca, agoniseala trudita, toate sunt ale lumii.Viata e simpla.Patimile noastre o complica.
Constrangeri, incercari, nici de data aceasta dupa atatea razboaie, intalniri la nivel inalt , ce de zgarie nori s-au construit in ultimii ani,scoli peste scoli, omenirea nu a ajuns la echilibru. Tot experimentam drumul spre armonie,fericire,iubire. Viata e simpla, doar patimile o complica.
Cum se traieste simplu in ortodoxie?
Dimineata cum te ridici din pat, te inchini la icoana si multumesti Lui Dumnezeu, ca ti-a mai dat o zi ca sa te indrepti din cadere. Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie! de trei ori
Gusti de trei ori din Aghiazma mica si iei o bucatura de anafura. Spui rugaciunile de dimineata, daca ai timp la icoana, daca nu pe drum, in masina, pe cal , pe bicicleta sau pe jos.Fiecare cu ce mai are.Spui coborand mintea in inima: Tatal nostru de 7 ori, Crezul o data, Psalmul 50 o data.
Nu-i asa ca mai toate dietele de slabire sau care recomanda o viata sanatoasa sugereaza sa bem apa dimineata? Aghiasma nu e o simpla apa, ea e o apa careia i s-au spus cuvinte insuflate de Duhul Sfant.E o apa buna, blanda, linistitoare. Ca si rugaciunile.
Tatal nostru Carele esti in ceruri Sfinteasca-se Numele Tau, Vie Imparatia Ta, Faca-se voia Ta, Precum in Cer asa si pe Pamant, Painea noastra cea de toate zilele Da-ne-o noua astazi Si ne iarta noua greselile noastre, Precum si noi iertam gresitilor nostri, Si nu ne duce pe noi in ispita, Ci ne izbaveste de cel viclean.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase , Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.
Crezul
Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor. Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut; Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, Si S-a facut om; Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat; Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui; Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, A caruia imparatie nu va avea sfarsit. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci. Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica; Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor; Astept invierea mortilor; Si viata veacului ce va sa vie. Amin!
l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. 13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. 14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Declaraţia lui Gheorghe Magheru: Eu, fraţilor, sunt român şi ca român, mă simt ferice de a muri pentru ţara mea. ``Merg agale pe Bulevardul Magheru din Bucuresti,cu ochii mijiti si cu buza inferioara usor impinsa in afara, cautand in memorie si alte franturi de istorie.
Ma opreste un afis mare cat o baricada din vremea Revolutiei Romane de la 1989.
Fondat ca Teatrul Armatei in 1947, teatrul condus azi de actorul Mircea Diaconu in scaunul de director,poarta numele de Teatrul Nottara dupa marele actor român Constantin Nottara (1859-1935).
Inauntru o armata de candidati, in serii de cate 5 pe scena teatrului.
Pe scandura, cum zic actorii.Multi nici nu cred c-au auzit de marii actorii care au calcat scandura pe care se scalambaie ei.Mult mai multi insa nu stiu nimic din cat e de greu sa te scalambai cu un cutit ajuns la os.
O armata de oameni in nevoie, alaturi de care o alta armata isi ofera ajutorul.
Vreo 2000 in total.
Nu am bani, nu am mare lucru sa-ti ofer.Prietenia mea, dragostea mea si ...sa Dansez pentru tine!
Asa spunea fiecare privire pe care o intalneai voit ori intamplator.
Doar 8 din 2000 vor fi alesi.Doamne , dar toate celalate povesti afara de cele 8 sunt inlacrimate.
In sala mirosul e greu, unii au venit de ieri,nu mai au bani de intors acasa si le e foame.Cativa copii scancesc , fara vlaga, sunt prea multi oameni care se misca deodata in fata lor.
Urc la... balcon.
Lojele sunt delicate, ca niste cupe cu crema de vanilie , decorate cu fire de zahar ars .Fotoliile sunt rosii ca ciresele coapte ale lunii mai.
Coregrafii le dau cateva miscari candidatilor de pe scena.Ma retrag pe un holisor de unde vad ce se petrece pe scena si dansez odata cu ei.
Mi-e atat de dor de dans!Nu, nu de bataiala!
Sunt singura, pe un hol stramt si dansez pentru mine.
Da, ma bucur.
Mult!Mi-e dor!Mai vreau!
Pe scena a aparut Cristina.E blondina si are obrajii roz, imbatraniti.
Tine buzele stranse si pleoapele coborate.Nici nu stiu ce culoare au ochii ei.
Cat le ia interviu la fiecare, am timp sa cobor langa scena, unde este prietena ei.
O fata mica,ce nu va mai creste niciodata, boala asta se numeste nanism,o fata mica pe care familia ei mare nu a vrut-o niciodata.
Asa a ajuns sa-i fie ca o sora Cristinei si sa creasca in acelasi orfelinat.
Cristina coboara de pe scena.
O imbratisez.
Ea nu face niciun gest.
Nu e printre cei alesi sa concureze mai departe.
E momentul in care in loc de inima am un clopot.
Unul de durere.Parca dangatul lui a trecut de la Cristina la mine.
Doar pana in februarie anul urmator copilele acestea nevinovate mai sunt acceptate la orfelinat.Dupa ... sunt ale societatii infometate de carne.
Of, neam de nepostitori ce suntem!
Doamne, invata-ne indreptarile Tale!
Invata-ne Doamne, sa dansam nu pentru noi, ci pentru TINE!
Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. „Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti. Căci pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt în carne, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8, 5-8). Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstingnit împreună cu poftele (Galateni 5,24). „Nu suntem datori trupului ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhul poftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ei, fiii lui Dumnezeu sunt.” (Romani 8, 12-14). Căci: „Voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, că să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.” (1 Tesaloniceni 4, 3-5, 7).
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 275.
Imi place mult ziua copilului , se refera la oricare dintre noi si e zilnica. La starea de inocenta, de puritate , de iubire si iertare. Cu cat esti mai mic , cu atat esti mai bun de model. Cu cat esti mai mare, si mai mare, si mai mare cu atat vrei sa demonstrezi ca tu nu esti mic, ci esti mare si te mai si rusinezi sa te copilaresti! E si asta o lacomie!
Intr-o zi a plouat. Sub acelasi acoperis ploaia a adunat copii de toate dimensiunile.
De la dimensiunea lor, doua fetite urmareau pas cu pas, tinandu-se de manuta, un dans al unor copii mai mari,care dansau unul in bratele celuilalt,situatie riscanta si periculoasa , intrucat s-au petrecut cazuri de electrocutare printr-o simpla privire.
Si pe toti copiii ii acompania ploaia!
Uneori ploaia se insoteste de furtuna. Uneori copacii se rup sub furia ei. Uneori oamenii sunt copaci, uneori oamenii sunt furie. Unde e copilul din voi, furiosilor? (furiosilor= fur io si lor...)
Rar mai gasesti bilete de autotaxare cand vrei sa mergi de aici pana colea. Un card activ musai pentru doua calatorii , pentru o persoana care calatoreste cu mijloacele de transport in comun, costa 3,7+2x1,3=6,3 lei. Se introduce notiunea de portofel electronic.
Cine nu intelege democratia si cine nu se pune in situatia celui pentru care face reguli, trece ca tavalugul peste neputinta oamenilor.
Daca un pensionar sau un om care castiga putin sau un om bolnav venit la oras cu painea uscata in traista,om in orice nevoie, nu are 6,3 lei, nu-si poate cumpara o singura calatorie de 1,3 lei, ca sa ajunga pana la gara sau pana la statia urmatoare. Suma asta poate fi fabuloasa pentru multi oameni, nu numai pentru cei care nu au de obicei, ci si pentru cei care au un amarat de salariu. La o reincarcare, platesti si operatiunea reincarcarii,un banut neinsemnat, zice lupul in blana de oaie, nu doar calatoriile, obligatoriu doua.
In bataie de joc, instructiunile de folosire a cardului activ, pentru validarea calatoriei , la urcarea in mijlocul de transport, sunt afisate , undeva pe tavan.Ca sa-l citesti iti trebuie lupa si bunavointa ocupantului locului de la geam, plus o buna extensie a gatului. O pensionara , o doamna respectabila mi-a marturisit ca a luat amenda pentru ca nu a validat corect portofelul electronic. Mi-am zis in sinea mea, trebuie facut ceva , sa fie mai simplu si cred ca asa gandesc si cei care se ocupa de bunul mers al lucrurilor in tara asta care face parte din lumea aceasta. Probabil cand nu vor mai da pensia pensionarilor, le vor pune cateva unitati compensatorii in portofelul electronic implantat pe mana dreapta, ca sa fie mai usor sa valideze o calatorie cu tramvaiul de exemplu.
Nesimtitilor, sa va fie rusine si frica sa nu-l pierdem pe Dumnezeu! Ne-simtit...vine de la a nu simti iubirea, ce-ati facut nesimtitilor de ati gonit Duhul Sfant de la voi?Intreb retoric, incluzandu-ma! Nici voi nu stiti ce vi se intampla!
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/parintele-sofian-boghiu-despre.html Rugaciunea de Vineri
Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.
Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.
Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.
Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa;
Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului.
Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.
Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.
O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!
Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.
P.S.Un pensionar face cariera in vanzari! Vanzare buna, nea Mihai!
Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu
Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos, venim la Tine, Doamne, cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc. Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare. Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte. Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor. Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat. Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima. Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta. Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii. Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc. Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau. Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta. Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata. Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta! Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare. Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
si+pulsatila+alba.jpg)
