„Aş mânca o pâine cât o vacă de mare”
Ti s-a intamplat sa nu fii ascultat, ci doar auzit, sa tot asculti si sa nu-ti vine niciodata randul sa-ti spui oful nimanui? Si lui i s-a intamplat!
,,Ştiţi când a început el într-adevăr să creadă mult, mult în Hristos şi în Dumnezeu? Dacă a văzut că oamenilor nu a putut să-şi spună durerea, atunci a început să se roage mult la Dumnezeu:„Doamne, dă-mi tăria, dă-mi puterea să rezist!”
Ai putea, bolnav fiind, grav bolnav fiind, sa renunti la medicamentele salvatoare pentru a i le ceda unuia cu mai multe sanse la viata de cat tine?
El asa a facut!
Daca ti-ar fi frig, foarte frig, daca ai fi stat inchis intr-o odaie rece si umeda, iar printr-o minune in pachetul primit de acasa gasesti o vesta calduroasa, ai putea sa o daruiesti altuia la fel de inghetat ca tine?
El a daruit-o!
http://foaienationala.ro/valeriu-gafencu-24-ianuarie-192118-februarie-1952.html
El mi-a daruit si mie , fara sa ma cunoasca, fara sa fi trait in acelasi timp fizic , mi-a daruit si mie ...Si tie iti poate darui!
Patru oameni sunt asezati pe patru scaune.
Isi sprijina coatele pe o masa.
Unul din ei, mic de statura si perfect in varsta, se ridica in picioare si vorbeste fara sa se grabeasca, vocea ii strnge gatul pe dinauntru.
Sala dinaintea lui e plina ochi .
Da, e un singur ochi si tot o lacrima .
Cred ca nu mai respira nimeni.
Doua randuri mai in fata o doamna se ridica si spune cu o voce eliberata dintr-o incatusare dureroasa: ,,Sunt fiica lui Rady Gyr``
Imi acopar fata cu palmele.fara sa vreau , o caldura mi-a incalzit atat de tare inima , stau prea aproape de mladitele unor suflete sfinte.
Ma simt imponderabila si nemiscata.Doua lacrimi ma racoresc pe obrajii aprinsi.
Domnul Nicolae vorbeste din nou.Cu acelasi glas.Cu niste cuvinte care , nu stiu cum a facut, rostesc fara sa le rosteasca despre ororile prin care a trecut si pe care le-a scris in carte.
Toata sala asta plina ochi a vebnit pentru lansarea cartii ,,Urla haita`` de Nicolae Purcarea.
Ma uit fix la doamna din dreapta mea.E zvelta, tunsa scurt si-mi par albastrii cenusii ochii ei.
De cateva ori printr-un gest reflex am prins-o de subsuori in ultimul moment , inainte sa ia contact cu podeaua., caci scaunul i s-a stricat in repetate randuri.
Are maini frumoase si e zglobie.
Alaturi o doamna mai tanara ii face semn sa taca.
Tocmai imi spusese, cind eu ramasesem sa ma uit fix la ea:,, Sunt sora lui Valeriu , Valeriu Gafencu``
Din momentul acela nu am mai auzit nimic, ma intrebam doar de forma , cu siguranta este iubita lui Ianolide.Stau linga iubita lui Ioan Ianolide si sora lui Valeriu Gafencu , Sfantul Inchisorilor.
Ochii ei sunt in lacrimi, sunt doua margele cenusii spalate cu ploaie, nu de vara , ci de viata , cu mainile ei frumoase imi spune mie ,,Am fost logodnica lui Ianolide.18 ani l-am asteptat ...``Aici a tacut si ea, ca Nicolae cind gatul i s-a strans pe dinauntru .
,,N-am vrut, dar tatal lui, tatal lui mi-a zis ,,,marita-te, nu mai stim nimic de atata timp de el, probabil a murit``
Si dupa ce l-a asteptat 18 ani s-a maritat cu altul.
Un prizonier de razboi , ramas la rusi , eliberat dupa 16 ani.
Asa a gasit-o el , eliberat doar dupa doi ani dupa ce ea se maritase...
Am trait si am citit si am vazut si am auzit multe povesti de dragoste, numai ca alor o port in suflet ca pe o comoara, ca pe o dragoste , ca pe Dumnezeu....asa au facut ei, Ioan si Valentine...s-au iubit curat , in suferinta, in nevoi, s-au iubit , dar mai presus de iubirea lor l-au asezat pe Dumnezeu.
Si ,,ce-a unit Dumnezeu , omul sa nu desparta``.
Si n-au stricat Taina Cununiei.
,,Poate una dintre cele mai cutremuratoare drame din culisele comunismului. Ioan Ianolide se indragosteste de Valentina Gafencu, sora prietenului sau cel mai bun, Sfantul Inchisorilor, Valeriu. Se logodesc. Aceasta il asteapta cu iubire si rabdare timp de 18 ( optsprezece!!) ani. Cand parintii lui ( nici macar ai ei...ai lui!) cu tot dragul din lume si cu cele mai bune intentii o sfatuiesc sa se casatoreasca cu altcineva. Le urmeaza sfatul, cu inima sfasiata de durere. La scurt timp, Ioan Ianolide este eliberat. Insa prea tarziu. A ajuns cu putin timp prea tarziu la femeia care il iubea si care il asteptase timp de doua decenii (!!) jertfindu-si cei mai frumosi ani ai tineretii. Avea sa scrie candva despre clipa intoarcerii la femeia iubita - pe care o gaseste acum a altuia.
”M-am încovoiat şi am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârşi niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.”
A murit intr-o zi de 5 februarie. Din ceruri se aude inca indemnul sau:
" Purtati-va crucea!"
Ioan Ianolide,,am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârşi niciodată din sufletul meu.``Valentina Gafencu (Elefteriu)
Frantura de fraza care-i tine fara sfarsit unul in sufletul altuia si unul si altul in ascultare si iubire de Dumnezeu.
Cineva caruia ii port admiratie si respect, ne-a facut o fotografie.. O sa tin la ea mai mult ca la orice, asa neclara si needitata cum e.
Valentina (Gafencu)Elefteriu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu