Ca batiste luându-şi rămas bun fâlfâie norii...
(Pablo Neruda - Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere in limba română de Dan Munteanu Colán)
Ne nastem din dragoste , apoi din cauza ei si datorita ei , dobandim credinta si speranta. '' Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?''....Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu