Translate

vineri, 6 aprilie 2012

Bucuria mea!

Mi-era dor de tine.
Am apucat telefonul in maini ca pe-un buchet de crini pitici (asa cum cred ca eram noi cind eram pici) , lacramioare si margarete si te-am sunat.
O data.
M-am speriat ca te voi trezi, m-am temut ca orice ti-as spune tu ai mai auzit.
Am sunat o singura data.O singura data , lung cat timpul pe care nu l-am petrecut amandoi.
M-am mirat ca ti-am dat bip.Telefonul mi-a alunecat printre degete si ...
buchetul de crini, margarete si margaritar s-a risipit pe covor, de fapt e un razor dintr-un alb nor, nici vorba de altfel de covor.

M-am trezit.
dimineata, in zori
visasem o banalitate
despre care in mod sigur ai mai auzit

Mi-era dor de tine.
Bucuria mea!
Asta chiar nu conteaza ca ai mai auzit!

Atat, dar ar mai fi ceva,
nu cunosc nimic despre ,,bucuria ta``, cum se numeste ,,ea``. Am ridicat un colt de la covor , credeam ca te-am ratacit cu tot cu numar de telefon intr-un nor, nici vorba de altfel de covor!


Si pana ce voi afla , ma indrept intr-acolo unde cineva , spunea oricui cu dragoste ,, Bucuria mea``
(Bum!:) )
Sfanmtul Serafim de Sarov

Există două apoftegme ale sfântului Serafim de Sarov care m-au impresionat mult şi în care este rezumată întreaga sa viziune asupra vieţii spirituale:

1) Când Duhul Sfânt coboară asupra omului cu plinătatea darurilor Lui, sufletul omenesc este umplut de o pace indescriptibilă.

2) Fără suferinţă nu există salvare!

pe care le-a rostit cu ocazia conversaţiilor sale cu fiul lui spiritual Nikolai Motovilov, discuţie în care imediat apoi Nikolai a văzut lumina necreată pe faţa sfântului Serafim.


Aici sfântul Serafim insistă deschis asupra celor două aspecte esenţiale şi indispensabile ale vieţii creştine: bucuria şi suferinţa.

Bucuria indescriptibilă a Transfigurării şi a Învierii, dar şi Ghetsemani şi Crucea. Fără suferinţe, bucuria noastră devine ceva sentimental şi nerealist; dar fără bucurie creştinismul devine doar o grea povară, suportată cu resemnare.

Vedem foarte clar aceste două aspecte în însăşi viaţa sfântului Serafim:

1) Bucuria – este evidentă pentru toţi:

- îmbrăcămintea sa de culoare albă, şi nu neagră cum se obişnuieşte în viaţa monastică:

- salutul lui care este pascal pe tot timpul anului: Bucuria mea, Cristos a înviat!

- conversaţia lui cu Nikolai Motovilov, când faţa lui a strălucit mai tare ca soarele, de o lumină scânteietoare şi plină de bucurie;

- instrucţiunile adresate călugăriţelor care sunt sub îndrumarea sa:

- Să nu urmăm calea descurajării… Cristos a învins totul. L-a înviat pe Adam. A restaurat-o pe Eva în demnitatea ei. Iar moartea, a omorât-o!

- Bucuria nu este un păcat, Matuşka, dimpotrivă. Ea alungă oboseala, iar din oboseala provine descurajarea, nimic nu poate fi mai rău decât aceasta.

- Când am intrat în mănăstire, cântam în cor. Se întâmpla adesea că fraţii erau obosiţi, cântările se resimţeau din cauza aceasta, unii nu veneau deloc să cânte. Şi eu eram atât de bucuros. Când se adunau cu toţii, le spuneam ceva năstruşnic şi ei îşi uitau oboseala. În casa lui Dumnezeu este nepotrivit să vorbeşti ori să faci ceva rău dar un cuvânt binevoitor, amuzant, încurajator, nu este un păcat, Matuşka. El ajută spiritul omului să se menţină într-o bună dispoziţie în faţa lui Dumnezeu.

Dar în experienţa sfântului Serafim există şi o altă latură pe care nu trebuie s-o uităm. El a suferit mult toată viaţa, în corpul şi în sufletul lui:

- în timpul rugăciunilor lui el a plâns mult;

- în schitul lui din pădure, asemenea lui Cristos în deşert, el a fost asaltat şi ispitit de demon;

- în timpul miilor de zile şi de nopţi când s-a rugat constant în picioare sau în genunchi pe o piatră mare şi plată, sau în cavoul săpat în izba lui, el a intrat efectiv, ca şi sfântul Siluan Atonitul, în adâncimile infernului;

- după atacul celor trei hoţi din pădure, a suferit fizic, şi aceasta definitiv, umblând cu mare greutate, încovoiat, sprijinindu-se de toiag;

- mai dureros încă, existau grave neînţelegeri între el şi egumenul mănăstirii, Nifon, şi astfel a suferit mult din cauza calomniei şi a acuzaţiilor total nedrepte.

Nu trebuie să subestimăm nici unul, nici altul din aceste două aspecte ale experienţei sfântului Serafim: nici bucuria, nici suferinţele lui. Cele două merg împreună. Aşa cum rostim în fiecare dimineaţă în utreniile bizantine:

Vedeţi, numai prin Cruce a venit bucuria la toată lumea.


Prin Cruce, nu există alt mijloc. Viaţa creştină este o participare simultană la Tabor şi Golgota.

Când sfântul Serafim spune, în aceste cuvinte memorabile: Dobândeşte pacea interioară şi alte mii în jurul tău îşi vor găsi mântuirea. Trebuie insistat că această pace interioară, această pace a Duhului Sfânt, este posibilă numai dacă intrăm deopotrivă în misterul Transfigurării şi în misterul Crucii, care nu sunt două mistere, ci un singur mister, integral şi indivizibil.

Aceasta învăţăm din exemplul sfântului Serafim de Sarov, aceasta ne spune şi apostolul Pavel:

…consideraţi ca fiind pe pragul morţii dar iată că suntem în viaţă;
ca nişte pedepsiţi dar nu ucişi;
ca nişte întristaţi dar pururi bucurându-ne;
ca nişte săraci dar pe mulţi îmbogăţind;
ca unii care n-au nimic dar toate le stăpânesc.
(2 Cor. 6,9-10)

Mitropolit Kallistos Ware

Sursa: Revista Le Chemin, nr.78 (primăvara lui 2008);
web:www.centre-bethanie.org


http://serafimdesarov.trei.ro/
Publicat de la

Un comentariu:

Vera spunea...

Sa fie o zi plina de bucurii!

8 aprilie 2012 la 15:11

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!



Postări populare