dovleac si eoliene

Dovleac si eoliene


Prin octombrie am ajuns la Bailesti.
Vecin peste doua case , Ritu, olteanul mustacios tine in coltul gurii,si-un zambet si-o tagarie.
Adesea in coltul ochilor are si-o lacrima si-o bucurie.
Zambeste cind ne vede, isi indreapta spatele , nu zice nimic si dispare.
Se intoarce repede tinand la fiecare subsuoara un rotofei din gradina lui care se intinde pana-n vale la canalul cu papura.
,,Luati acolo la Bucuresti , sa va fie dor de noi cind il coaceti in cuptor si sa veniti mai des pe aici``
A stat dovleacul pana acum , credeam ca l-am pierdut , ca s-a uscat pe dinauntru de ,,nepasarea`` noastra de a-l da cuptorului , apoi de a-l impodobi cu nuci si dulceti cu boabe amarui, cu scortisoara si cu povesti duhovnicesti in timpul Postului Mare.
Sa fi auzit ce plescaituri si ce taceri prelungi se asternura cind cei care se nimerira la usa casei in vremea cind scosei dovleacul din cuptor fusera primiti cu un zambet intr-un colt de gura si cu un altul in celalalt colt de gura, c-o lacrima intr-un colt de ochi si cu o bucurie alaturea celuilalt colt.
Mare bucurie se poate descoperi in timpul postului, bucurie ce odata descoperita e buna de dus si in restul zilelor.
Postul si infranarea e un fel de generator de energie.
Mancarea mai putina si daruita de pamant , cu adevar crescuta, nu cu minciuna substantelor care ,,umfla muschii pe ele`` , roadele obtinute din truda omului, sunt darurile Bunului Dumnezeu.Cind stomacul are mai putin de lucru , mintea are mai mult timp pentru a se lasa formata de suflet si invers.
Ce seminte pun in gandurile mele , acestea vor incolti, vor creste , vor da roade sau vor strica si roadele pe care le-am obtinut.
Este o energie pe care o am , nu ma costa nimic sa o mentin, sa o inmultesc si sa o daruiesc mai departe.
Tot asa gandindu-ma ...imi vine sa le zic ganduri eoliene.
Si ca sa ma amuz , mi-am facut si un parc de eoliene, ca sa nu-mi pierd gandurile , sa le am in fata intamplator cind dau tarcoale ( ,,mai am vreun kilogram`` ...vorba amicului M)prin bucatarie.
Am luat un fruct de avocado, l-am pipait sa fie moale , sa fie copt , l-am decojit, i-am scos miezul .Miezul l-am inconjurat cu patru scobitori, i-am facut un fel de tipar de crinolina, apoi l-am sprijinit pe gura unui vas cu apa.
Pipai camasa miezului in fiecare dimineata ,a nadusit ,o fi dansat cu dorintele lui de a avea o familie numeroasa, cat un arbust care sa poata creste intr-o micuta casa. Peste noapte apa se strecoara pe sub camasa,e plin de apa, parca s-ar umfla in pene..Apa ii da energie miezului sa incolteasca.
Si nu-l costa nimic sa incolteasca , sa se inmulteasca si sa se daruiasca.
Pulpa fructului , sub care am descoperit miezul , numaidecat am zdrobit-o cu pisalogul de lemn , tot intr-o strachina de pamant, tot asa cum zdrobesc si usturoiul si-am amestecat-o , da, cu usturoi sau cu praz.
Incerc sa imprietenesc fructul de avocado cu o noua tara pentru el , un pamant nou numit Prazilia , regiunea Bailesti.(De undeva aud un ras plin si sanatos, parca ar fi al domnului Amza)


Era tarziu , se intunecase , pulpei zdrobita de pisalogul obositor, i-am intins un patuc de paine prajita !Sa-ti spun despre gustul viselor?
Mmmmm....delicios, delicios!Dupa fiecare inghititura , mi-am dat seama ca visa pentru miezul ce tocmai fusese pregatit de bal , sa nu fie singur.
Si uite asa, am luat rand pe rand cate un fruct de avocado, l-am decojit , l-am amestecat de fiecare data cu alte roade, fie seminte de dovleac , fie gogonele taiate foarte marunt , fie ceapa rosie , verde , patrunjel , muraturi taiate marunt ca pentru furnicute.

Acum am un parc de eoliene .Asa mi se inchipuie acesti mieji de avocado, care-si iau energia din apa, dar de la Bunul Dumnezeu si nadusesc pe sub camasa , muncesc stand in apa pentru ca in curand cind se va fi terminat postul ... incepe balul.
Incoltesc , se fac plante, se fac arbori si dau roade.

Si noi suntem seminte!Seminte ,, eoliene``!