Gradina sufletului
Un om 1-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti ca ele sa creasca? Asa, fara sa fac inimic, or sa rasara?
- Nu, parinte, trebuie sa le ud ...
- Dar daca le uzi si atat, vor creste ele mari si frumoase?
- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ...
- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca?
- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu
vor creste niciodata.
- Acum ai inteles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpat omenia... Noi insa trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete
.
Ce trebuie sa facem pentru toate acestea? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-1 mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului? Sa o udam mereu cu apa
datatoare de viata, care este rugaciunea.
Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica?!
E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante.Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezei ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple defericire.
"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua
si noi acestora. "
( Sfantul Ioan Gura de Aur)
Citate biblice si patristice despre Taina Spovedaniei
�Si graind acestea, a suflat si le-a zis: luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi, si carora le veti tine, tinute vor fi�.
Ioan 20, 22-23
�Adevar graiesc voua: oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer�
Matei 18, 18
�Faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu�
Psalm 37, 19
��oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca�
Ioan 3, 20
�Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si cuvantul Lui nu este intru noi�
Ioan 1, 8-10
�Intrati in biserica si marturisiti-va acolo pacatele voastre, caindu-va pentru ele; caci acolo veti afla doctorul care va vindeca, iar nu un judecator care sa va osandeasca, acolo nu se cere pedepsirea pacatosului, ci se da iertarea pacatelor.�
Sfantul Ioan Gura de Aur
�Precum sarpele, scos din ascunzis la lumins, se sileste sa fuga si sa se ascunda, tot astfel si gandurile cele rele, date pe fata prin marturisire se grabesc sa fuga de la om.� Sfantul Ioan Casian
Despre PROSCOMIDIE...din timpul Sfintei Liturghii.O invatatura de folos !
http://www.petru.jigorea.ro/?p=1557
7 comentarii:
Macro la frunze şi poveşti de aur...
preferatele mele, iubitele mele lăcrimoare! Da, o să-mi si o greblă, ca deh au crescut multe buruieni!
@Catalin....macro la frunze, ca florile pe care le observam dintii au frumusete tocmai prin grija frunzelor,cele care i-au servit hrana spre a le face frumoase....asa e si cu omul, ca sa fie frumos ca o floare are nevoie sa se ingrijeasca si de frunzele lui ( cu ce se hraneste, cu patimi sau cu iubire?)
@care.men(uet-)utza Iti da Dumnezeu o grebla buna si-ti curata si de buruieni gradina, parintele duhovnic e gradinar si te invata si pe tine cum sa-ti arati florile sufletului.
Dacă sufletul e precum o grădină,atunci viața e precum o cursă cu trenul.Unii sunt fericiți că au prins loc la fereastră sau la clasa I, alții sunt necăjiți că au rămas în picioare pe culoar,câțiva nu reușesc să se prindă nici măcar de scările trenului și rămân pe peron.Și fiecare uită,poate,câteodată,un singur lucru.Că toate trenurile duc în același loc.La Cel care ne-a oferit grădinile.La Cel care consideră omul care ocupă un loc la fereastră egal cu cel care stă în picioare și cu cel care vine abia cu următorul tren..
Ce poveste pilduitoare!Mi-a luminat seara.
Doar pierzind locul de la geam sau cel care-ti place intelegi ca Dumnezeu te asteapta in orice loc si doar marturisindu-ti neascultarile si patimile orice loc , chiar si ,,ultimul de pe ultima treapta``, chiar si cazut din tren este un loc din care Mila si Iubirea necuprinsa a Domnului te ridica, iti trimite un tren cu un loc si pentru tine.Sadesti cite-o floricica de cite ori treci pe aici:)!
Frumoasă poveste...
Da' bască (mai) aveţi? :)
@Marcel Eremia :) Nu (mai) am ! Sa crosetam pe marginea ei ... a povesti, doar , doar s-a vadi o alta poveste ...si pt cei lipsiti de basti:P!
Trimiteți un comentariu