Bijuterie naturala coapta pe tabla...mmmmmmmmm, dulce foame !
Patru piersici
Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta.Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si la intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, tata, am mancat-o si-ti multumesc. A fost buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sigur tu o sa ajungi un bun gospodar.
Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost asa buna, coapta si frageda ...
- Si apoi?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama
sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga" Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu sunt toate de vanzare in viata; mai ales ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul
meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucuratmult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.
povestioara dintre povestioarele de la parohia Homorod a parintelui Ciprian
Bijuterie de... AUR
Taina Sfintei Spovedanii
Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:
- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si mi cred ca este neaparat sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.
- Fiule, ii spuse atunci calugarul, ai o camasa foarte frumoasa. Nedumerit,
omul nu a mai stiut ce sa zica, insa calugarul a continuat:
- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
- Da, raspunse omul.
- Dar doua zile, o porti?
- S-ar putea.
- Dar o saptamana sau o luna, o porti?
- Nu, parinte, bineinteles ca nu.
- De ce? - il mai intreba calugarul ca si cand nu ar fi priceput.
- Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine, cand este curata si frumoasa
.
- Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi, la fel si sufletul se "murdareste" de pacate si rautate si cum 1-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Domnului?!
"Intra in Biserica si te caleste! Aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor. " ( Sfantul IOAN GURA DE AUR)
Capcane in calea marturisirii:
*
NU AM PACATE INSEMNATE
Daca un om sta pentru mai mult timp inchis intr-o camera, se obisnuieste cu aerul stricat si nu simte cat este de neplacut. Insa daca intra cineva de afara, nu va putea rabda mirosul adunat acolo si va iesi indata. Sa raspunda cei care spun: "nu am pacate inseminate" daca il au pe Hristos in inima
lor. Acestuia ii place sa salasluiasca in inimi curate.
* DE CE SA NE MARTURISIM CAND STIM CA IARASI VOM PACATUI?
Cum este mai bine: sa cazi in noroiul mlastinii duhovnicesti sau sa te ridici dupa fiecare cadere si sa-ti continui drumul inainte, cu nadejdea ca poate odata vei putea ajunge la limanul statornic si frumos al virtutii? De indata ce ai cazut , ridica-te! Ia-o de la capat in fiecare zi! Pentru curatirea intinarii trupesti Dumnezeu ne-a dat apa
, iar pentru curatirea intinarilor sufletesti, Dumnezeu ne-a daruit harul Sfintei Taine a Spovedaniei.
* AMANAREA SPOVEDANIEI IN VEDEREA ASTEPTARII UNOR CONDITII MAI FAVORABILE.
Imaginarea unor conditii favorabile, gen un parinte "sporit",lume putina, e o stare a noastra interioara potrivita, etc.. sunt ispite care incearca sa ne impiedice sa punem inceput unei vieti noi in Hristos. Orice clipa de amanare ne poate fi fatala, moartea poate veni oricand. Iar daca nu moartea, parerile noastre se pot schimba, ne putem pierde credinta pe care am dobandit-o pana in acest moment, continuand viata noastra intr-o stare de nelucrare, fara nici un folos.
Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intre noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.( I Ioan 1, 8-9).
Ca un nobil marinimos, discret, modest, curajos, elegant si demn de purtari, spontan si darnic in relatiile cu ceilalti ni se infatiseaza Domnul nostru. E bine sa stim, deducand din parabola fiului risipitor, ca daca noi facem un pas catre El , El face o suta inspre noi. E oricand gata sa ne ierte, sa ne cada pe grumaz, sa dea uitarii ratacirile, neroziile si instrainarile noastre, sa Se bucure de intoarcerea pacatosului cu o bucurie nu mai putin simpla, sincera, naiva decat a pacatosului care isi afla oaia ori a femeii
care isi gaseste drahma razletita in casa
. Aceasta ne da curaj si nadejde deoarece constatam ca Domnul nostru nu-I un socotitor nemilos, un contabil strasnic al pacatelor nostre. Intocmai ca tatal din parabola risipitorului, e la orice ora din noapte si zi dispus sa ne primeasca, sa ne ierte, sa uite si prin urmare sa se bucure si sa se veseleasca, gasind chiar ca-i nimerit sa serbeze fara zgarcenie si de falsa pudoare blagoslovitul eveniment
. Nu ni se cere altceva decat sa ne intoarcem la El: fara teama, fara indoiala, cu nadejde si incredere; cina e gata, usile-s deschise, vitelul e mult si gras, totu-I frumos oranduit.Sa avem numai haina de nunta, altfel spus: cainta si credinta.
(Texte culese de Ana Maria din Bucuresti
din Leacul uitat, Sf. Taina a Spovedaniei - Arh. Serafim Alexiev, Experienta duhovniceasca si cultivarea puterilor sufletesti, Pr.Dr. Eugen Jurca, Daruind, vei dobandi, Nicolae Steinhardt)
PREGATIREA PENTRU SPOVEDANIE
"Inima curata zideste intru mine Dumnezeule si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele."(Ps. 50)
Dupa ce ne-am cercetat constiinta si am descoperit cu durere cauzele indepartarii noastre de la Izvorul Vietii, sa ne rugam cu inima infranta si smerita ca Domnul sa ne ierte si sa ne dea prin parintele duhovnic cuvant de invatatura si indreptare.
FERICITI CEI CARORA LI S-AU IERTAT PACATELE
MINUNATE SUNT ROADELE SPOVEDANIEI CELEI ADEVARATE!
Adevaratul crestin care se pocaieste primeste iertarea pacatelor sale, se impaca cu Dumnezeu, cu Biserica si cu propria sa constiinta, si astfel se intoarce catre Dumnezeu, ca si catre un tata si se impartaseste din toate darurile dragostei si bunatatii parintesti(Avva Isaia).
10 comentarii:
Coaptă pe tablă încinsă la soare :P
Bine ca esti tu fotograf!:P
Adică tabla s-a încins pe foc?
Vad ca ai multe intrebari , firesc la un intelectual atit de mare:), mai ia si tu o masa de fructe ....uite 4 piersici, curata cugetul!
Dacă aţi flipui stânga-dreapta imaginea ar ieşi superbă. Ca poveştile pe care le scrieţi aici.
Cu sau fără bască! :)
Ca tot am o oglinjoara in mana ...am alaturat de imaginea cu oul impiedicat de coaja sa se scurga in afara tablei si-am facut oare ceea ce se cheama flip? Sa mai plinga cineva cind nu are cu ce-si edita fotografiile
:)!
Apropos de basca- nu vi se pare haios un model de basca inspirata de oule de pe tabla lasate ochi plin de soare si culoare?
Ba da, e bun modelul dar cred că ați omis să scrieți un cuvânt:
”un model de bască inspirată de ouăle de pe tablă lăsate PE ochi” :)
O crosetarati misto!:)Aruncam cu margarete in aer, intrucat ele seamana cu ochiurile si ochiurile cu bacaPe ochi...iar crosetat fara ochiuri nu are sens ( scuze: mai nou se spune ,,nu face sens``:P )
Mă gândesc că Dumnezeu ne dă soarta pe care ne-o dă și care nu depinde de noi.Însă depinde de noi ce facem cu ceea ce ne oferă soarta.
Apropo,mi-ai făcut poftă de ochiuri.Miamm...
Nu stiu ...Dumnezeu ne da o misiune, ne niste talanti, unora mai multi, altora doar cate unul, dupa masura fiecaruia,,soarta cred ca e alegerea noastra intre a ne stradui (nevoi) sa ne implinim misiunea cu darurile -talantii- de la Dumnezeu si irosirea de ,,dragul`` celor lumesti , placeri mai mici si mai mari, scuzabile sau nu,protejate de tot felul de explicatii, fara de care nu ,,putem`` trai in lume ...in special in marile orase:).
Iti fac ochiuri :), am citit ca ,,a face cu ochiul`` nu e tocmai crestineste.
Trimiteți un comentariu