Ma uitam ,,cius``, ca un magarus, cand cineva isi intampina cu tristete ziua de nastere.
Nu intelegeam cum e sa-ti lasi muschii slabi in fata unei asemenea forte cum este tristetea zilei de nastere, cand muschii ar trebui sa fie ca o sampanie.
In fiecare an am visat sa fac ceva extraordinar de ziua mea, iar noaptile pana la ea , numarate asiduu imi ardeau toate ideile.Faceam schimbari , construiam decoruri , invitam personaje.Ani de zile nu s-a intamplat nimic special de ziua mea.Nici macar ceva normal nu s-a intamplat.Si atunci inchideam ochii si-mi inchipuiam .
Nu inteleg la ce e buna atata imaginatie?
Nu e buna la nimic.
Speranta e regina, dar nu are nimic in comun cu inchipuirea sau visarea.
Am stat la radacina unui copac , am zimtuit un fir de iarba-n dinti, Asa am vazut eu odata intr-o fotografie , o fata cu buze pline , cu parul blonziu si dezordonat ridicat peste crestet.Era tare frumoasa.Firul de iarba dintre dintii ei copilarosi imi transmitea ca asa poti sa-ti asezi gandurile.
Eu nu mi le-am asezat defel.Si-am pasut ceva, ceva pana cand ...
Odata am primit de la un barbat o cutiuta de portelan pentru bijuterii.Am deschis-o.
Ne cunosteam de ceva vreme, petrecusem cateva plimbari prin anotimpuri impreuna.
Ma uit la el.
El tacea.
Tacea de felul lui.
Acum nu vorbea, dar radea.
Ii vedeam dintii pana la gingii.
Am deschis cutia cu toata emotia prinsa-ntre genele care tremurau umede.
Alergasem odata cu el pe o plaja din tara lui cea noua.Rochia din voaluri urmarita de marea in valuri se mula de pe trupul vantului pe al meu.Atingere de matase si soare..Aveam si un voal ciresiu prins subtil de un deget.Noua ne placea amandurora sa ne inchipuim lucruri.El era foarte incantat de imaginatia mea.Mie-mi parea bine ca el poate fi incantat .Imi facuse atunci o fotografie frumoasa, la drept vorbind mihaita e un bun fotograf.Si un bun povestitor.Ma trimisese asa de bine in povestea lui incat reuseam acu de pe malul baltii in care ne aruncasem doua undite vlaguite sa ma simt pe o plaja exotica din tara lui cea noua.
Mihaita radea.Radea si-i vedeam dintii pana la gingii.Am deschis cutiuta de bijuterii pe care mi-o daduse privindu-ma in ochi asa cam ca Rett Butler.Era goala.
Mi-a ramas de la el cutiuta si undita lui.Doar in a mea s-a prins un peste.Am plecat acasa. Eu si pestele.L-am curatat , l-am spalat si am cantat la solz , vorba vine ca am cantat, era mai mult ceva asa care suna a paguba, si pentru ca nu facusem nicio garnitura cu ciuperci, nu putea evident sa fie vorba de paguba-n ciuperci.Am mancat pestele gol.Singura.N-am baut vin alb sau sec asa cum se obisnuieste la mesele cu staif.
N-am baut nimic pentru ca mi-era dor sa beau doar sampanie.

Un dor nestapanit de sampanie.De paharele inalte , pretioase , usor bombate in anumite parti, asa cum sunt unele femei, cum era si acea fata frumoasa (un roman de radu tudoran )de la radacina copacului care zimtuia un fir de iarba intre dinti.Un dor de miscarea sampaniei care aci parca plonjeaza ca un delfinas intr-un oceanas, aci parca e o pisica din bule, uleios-matasoasa, sprintena, solara.Mi-era dor de sampanie.
Sampania e ca sarutul.
Sarutul fara atingere care cuprinde intr-o privire toata fiinta celuilalt.

Am sunat scurt la usa .Ma astepta de doua ore.Era o gluma de-a lui.Daduse limbile ceasului peste cap si imi arata ca si dupa doua ore de asteptare e tot amabil si bucuros ca ma vede.Avea un papion haios, putin stramb.Imi pregatise o surpriza pe o masuta mica de mahon.(O piesa de familie.)
Imi intinde un pahar, ma priveste cam asa cam ca Rett Butler, paharele se lovesc ,(a scris cineva o simfonie , vreun preludiu macar, intitulat chiar asa: note de sampanie ?),toata emotia prinsa-ntre genele care tremurau umede ma surprinde cu un suras roz.
Mi-era dor de sampanie.Ceea ce pentru altii devenise un gest banal , odata cu falsificarea sampaniei cu nume latinesc de ingeri , scrisa cu doi de ,,l``, mie mi se intampla acum si adevarat,pentru prima data.
Imi placea sa rad.Uneori in somn cand radeam , in loc de ras auzeam o sampanie.

Baiatul asta cu papion stramb radea tot timpul.Radeam impreuna cu el, dar el radea si-n plus.Radea si de el si de toti.Se pricepea strasnic la politica , dar nu era politician.Ma privea in continuare ca Rett Butler... sunetul paharelor de sampanie si mi-am apropiat buzele de pahar.De parca eram acea fata frumoasa...da, cea cu buzele pline si firul de iarba .Nu-mi dezlipeam privirea de privirea lui si-ntr-un acces de ras pe care nu si-l mai putea stapani (si-l pregatise de doua ore, de cand ma astepta)mi-a spus ca el nu consuma niciodata alcool.Nici macar sampanie.

Sampania e ca sarutul.Pentru o sampanie e nevoie de doi.Ca si pentru un sarut.Ca si pentru o privire care te face din doi o singura fiinta.
Mi-e dor de sampanie.


Poate sa mai astepte sampania? ...pentru ca acum schimb parchetul.
Il schimb pentru ca mi-e dor de dans.

Si pentru dans, parchetul de lemn e ca sampania.
Iar tu esti pentru mine ca sarutul!
Si te rog , nu ma mai privi ca Rett Butler ca mi se face dor de poseta si te umbrela mea. Gianni Morandi -in ginochio da te

Asculta mai multe audio diverse




,,Tipuri de sampanie

Sampaniile cu "corp"
Cuvintele de baza pentru acest tip de sampanie sunt: forta, structura si intensitate, fiind asa-numitele vinuri "musculare". Aceste sampanii, fie ele de generatie tanara sau mai veche, sunt de obicei facute din Pinot noir sau Pinot meunier, doua sortimente de struguri care creeaza aromele deosebite si ofera vinului profunzime si vigoare.

Sampaniile cu "inima"
Cuvintele cheie sunt: generozitate, caldura si finete. Sunt vinuri cu o aroma proaspata, fina si intotdeauna echilibrate. Sunt sampanii dominate, de obicei, de Pinot, Pinot noir si Pinot meunier, dar pot fi rose sau demi-seci. Culorile lor variaza de la galben auriu pana la roz inchis.

Sampaniile cu "spirit"
Cuvintele de baza sunt: usoara, vivace, delicata. Invariabil, sunt sampanii Brut sau Blanc, cu o preponderenta de Chardonnay. Acest sortiment de vin este viu, stralucitor, adesea avand o culoare aurie, cu tente de gri. Bulele sale sunt usoare si foarte delicate.

Sampaniile cu "suflet"
Cuvintele cheie sunt: maturitate, complexitate si bogatie. Sunt cele mai rare sampanii, vinurile cu cea mai mare complexitate. Sunt vinuri mature, adesea provenind dintr-o recolta exceptionala. Bulele extrem de fine si culoarea de aur vechi, asemanatoare ambrei, inspira aproape un sentiment religios printre cunoscatori...`` www.eva.ro

Imagineaza-ti o seara numai cu sampanie.

Nu , nu-ti mai imagina nimic.

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:aSYp5WhZ0dsJ:www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/55-meditatie-si-autohipnoza.htm+despre+imaginatie+%2B+ortodoxie&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro



Da.