
Cafeaua neagra, cu flori de camp alaturi ori cu scortisoara si miere, ori iute, ciocolatie , arborand treziri maya in constiinta adormita, cafeaua pipetata cu lapte,de parca nonconformiste flori de margaritar plonjeaza in contraste, cafeaua abandonata langa pat, amestecandu-si aroma cu clocotul trupului proaspat,cafeua mica, o cafea mai mare, adolescentina, o cafea unica... multa cafea buna.
Si m-am prins de ce nu ma cheama, el , cafeloiul... la o cafea.
Deoarece eu beau multa cafea buna, aproape ca o nebuna, iar el , cafeloiul ...aproape m-a innebunit cu frumusetea lui generala.
Zic aproape ...pentru ca ,uneori ma priveste prin zatul vechi, dintr-o ceasca sparta.
Arta!
2 comentarii:
de ce-l facusi mai cafeloi? un caf-el, asa de la ca(ti)fel(at) :D
frumos scris!
place si de caf-ea-ua cu flori de camp, adec' de poza!
io nu beu cafea! d-aia n-am ce trup proaspat sa adulmec de dimineata :))
suplineste mon pitic! care-i un duhorel de pechinetz, cat o matza persana de-o avusei odat"
Mare bucurie mai au sufletele noastre cand afla alte suflete dispuse sa le priveasca dincolo de zid.
Duhorel?Ruda cu HORA de la Podragu, un ditai ciobanescul alb cu ochelari negri ,fatat pe viscol, in varf de Fagaras, la mijloc de august.Duhorel...tare nazbatioasa mai esti dumneata, madam OgarOFgan si faci nazbatii de catifea albastra.Multumesc pentru ganduri!
Trimiteți un comentariu