Rugaciune la necontenirea ploilor si la rascoala apelor

Viata lui Stefan cel Mare

Sfantului STEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam musatin, pentru taria credintei sale in Hristos, pentru multimea faptelor sale crestinesti, pentru maretia actelor sale de vitejie, de aparator al Bisericii stramosesti si al hotarelor patriei, poporul roman de pretutindeni i-a inaltat in adancul constiintei sale un altar de preamarire cuvenita, un monument mai trainic decat orice granit 1. Prin acest monument nepieritor, inchegata din virtutile stralucitului voievod, acesta este ridicat in cinstire si preaslavire, este privit asemenea sfintilor si asezat in randurile binecredinciosilor aparatori ai Bisericii si ocrotitori ai dreptei credinte. Peste ani si veacuri el a fost si este in constiinta poporului asemeni Sfantului Imparat Constantin cel Mare, asemeni lui Justinian cel Mare.



Tropar

Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.





Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru,
primeste smerita noastra rugaciune si nu ne pierde pe noi, nevrednicii,
intru mania Ta,
cu revarsarea ploilor necontenite si cu rascoala mare de ape.
Ci porunceste norilor sa se imprastie,
si razelor soarelui sa straluceasca pe pamant,
spre inmultirea si adunarea roadelor acestuia, si spre pacea a toata faptura,
ca avand noi indestularea si paza milei Tale,
sa facem indreptare vietii noastre
si
sa proslavim preasfant numele Tau:
al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
acum si pururea
si
in vecii vecilor.
Amin!">

Slab sau gras?

Daca esti slab de inger poti sa fii si gras?

Inseanmna ca ingerul e slab?
INGER GRAS NU CRED CA EXISTA, ARE MULT DE LUPTAT ZILNIC CU TOATE POCINOAGELE IN CARE-L BAGAM NOI CU PACATELE NOASTRE.

Ca sa fii slab de inger ,inseamna ca legatura ta cu el , cu Sfantul Inger Pazitor e fragila, ca nu-ti pasa de el, ca nu te ingrijesti sa-i intinzi asa un pahar cu apa, ca intr-o lupta oarecare, camaradului tau.

O buna legatura cu Sfantul Inger Pazitor te tine in legatura stransa cu Sfintii Apostoli Petru si Pavel de pilda, al caror praznic este in ziua de 29 iunie.
Fie ca ei prin rugaciunile lor sa ne aduca si pe noi cu sufletul mai aproape de Dumnezeu.

Sinaxar 29 Iunie



În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.

Petru si PavelLa aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.

De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.

Petru si PaulIar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că din tăierea aceea a curs sânge şi lapte. Şi măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe urma lui Petru, moaştele lor însă tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul har. Şi se face prăznuirea lor în biserica Sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserică cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.



http://www.calendar -ortodox. ro/luna/iunie/ iunie29.htm









Ziua arestarii lui Eminescu
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/28-iunie-1940-o-palma-pe-obrazul.html si zi de doliu national in 1940, ziua in care Romaniei i s-a luat Basarabia.

tango

Maran Atha !( din aramaica : Vino Doamne!)

Era o frica interioara, fara putinta de a iesi pe chip.Chipul este bariera universala intre a fi sau a nu fi.
Am iesit in strada.Frica exterioara umpluse spatiul.Petreceam clipe de singuratate interioara intr-un ocean care ma anihila.Au trecut 21 de ani de atunci , anii tineretii mele , pe care e drept nu i-am petrecut intr-o inchisoare cu ziduri de beton, ci doar a unui eu pe care-l creditam cu usurinta sinceritatii.
Am crezut ca atat am avut de trecut ca sa fiu libera.O lupta cu frica separata selectiv printr-o bariera trupeasca.
M-am aruncat inainte, am cazut inapoi, iar m-am descatusat si iar am cazut.Am cazut din toate.Mai ales din dragoste.Cand s-a intamplat asa mi-am dat seama ca toate celelalte erau tot ... dragoste , numai ca uneori mai putina , poate doar urme fine, alteori dezechilibrata doar dintr-o parte.Niciodata nu semana ce era in interior cu oceanul exterior.Doar asemanari fugitive pe care le agatam peste aripile din umerii mei sperand, sperand, sperand.De cate ori ma straduiam sa gasesc asemanarile in numar majoritar , de atatea ori ma alegeam cu o durere .Punctele ei preferate erau inima, stomacul, lobul frontal, fluierele picioarelor si altele.
N-am mai avut niciodata prieteni.E nedrept sa tot cauti prieteni.Ori ii tradezi ori te tradeaza si nu pentru ca ne-am fi dorit vreodata sa fim tradatori , ci pentru ca nu percepem nevoia celuilalt.
Prietenul are de munca mai mult decat un frate si un frate orice ar face nu e doar un prieten.
Si dintr-odata mi-am zis in gand vorbind tare cu inima mea: Mi-e dor de... si nu stiam ce o sa zic, nu cunosteam , nu vedeam,nu stiam in ce fel exista Dumnezeu!Mi-e dor de Dumnezeu , a strigat inabusita intr-o licarire de lumina toata inima mea.
Habar nu aveam ce poate sa faca El pentru mine.
Credeam ca doar e undeva si face ceva , nu intelegeam nimic despre El.
Am observat doar ca in interior cand ma durea, facea El ceva si ma facea sa uit si sa-mi treaca.
In timp mi-a aratat ca daca nu strig cu sprancenele unite deasupra radacinii nasului asupra ta si striga glasul inimii mele la El, mi-e mult mai lesne sa-mi pastrez bataile inimii intr-o muzica de nunta.
El e in interiorul meu ,putin, atat cat ma straduiesc sa-L las sa se hodine la fiecare chemare.
Ma uit in exterior si pentru ca nu-l vad decat foarte putin... imi zic in gand vorbind cu inima mea: Doamne, e prea multa durere afara , slobozita dinlauntru.
O sa murim?
E o durere care-mi atrage atentia , mai ales cand ploua, caci da, de neiubire , o sa murim.
Moartea nu e atunci cand oamenii sunt introdusi intr-un sicriu si inapoiati pamantului, ci doar cand ei nu-L vor mai auzi niciodata pe Dumnezeu.
Din neiubire.
Persoanele de fata se exclud.,,Insemnatu-s-a peste noi Lumina fetei Tale , Doamne``


La multi ani , Marana... prietena mea, sora mea!Marana Ta!
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/claritatea-gandirii-teologice-la-romani.html

Puntea

Asculta mai multe audio Incredibil














din CATISMA A CINCISPREZECEA

PSAMUL 105

Aliluia

1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
2. Cine va grai puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui ?
3. Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate, in toata vremea.
4. Adu-Ti aminte de noi Doamne, intru bunavointa Ta fata de poporul Tau; cerceteaza-ne pe noi cu mantuirea Ta,
5. Ca sa vedem intru bunatati pe alesii Tai, sa ne bucuram de veselia poporului Tau si sa ne laudam cu mostenirea Ta.
6.Pacatuit-am cu parintii nostri, nelegiuit-am, facut-am strambatate.
7. Parintii nostri in Egipt n-au inteles minunile Tale. nu si-au adus aminte de multimea milei Tale si Te-au amarat cind s-au suit la Marea Rosie.
18. Dar i-a mantuit pe ei pentru numele Sau, ca sa fac cunoscuta puterea Lui.
9. Si a certat Marea Rosie si a secat-o si i-a condus pe ei prin adancul marii ca prin pustie;
10. El i-a scos pe el din mana celor ce-i urau si i-a izbavit pe ei din mana vrajmasului;
11. Si a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei; nici unul din el n-a ramas.
12. Si au crezut in cuvintele Lui si au cantat lauda Lui;
13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui si n-au suferit sfatul Lui;
14. Ci au fost cuprinsi de mare pofta, in pustie, si au ispitit pe Dumnezeu, in loc fara de apa.
15. Si le-a implinit cererea lor si a saturat sufletele lor.
16. Si au maniat pe Moise in tabara si pe Aaron, sfantul Domnului.
17. S-a deschis pamantul si a inghitit pe Datan si a acoperit adunarea lui Aviron.
18. Si s-a aprins foc in adunarea lor, vapaie a ars pe pacatosi.
19. Si au facut vitel in Horeb si s-au inchinat idolului.
20. Si au schimbat slava Lui intru asemanare de vitel, care mananca iarba.
21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbavit pe ei, Care a facut lucruri mari in Egipt;
22. Lucruri minunate in pamantul lui Ham si infricosatoare in Marea Rosie.
23. Atunci a zis sa-i piarda pe dansii, si i-ar fi pierdut, daca Moise, alesul Lui, n-ar fi stat inaintea fetei Lui ca sa intoarca mania Lui si sa nu-i piarda.
24. Apoi au dispretuit pamantul cel dorit si n-au crezut in cuvantul Lui,
25. Ci au cartit in corturile lor si n-au ascultat glasul Domnulul.
26. Atunci El a ridicat mana Sa asupra lor, ca sa-i doboare pe ei in pustie
27. Si sa doboare samanta lor intru neamuri si sa-i risipeasca pe ei in toate partile.
28. Au jertfit lul Baal-Peor si au mancat jertfele mortilor
29. Si L-au intaratat pe El cu faptele lor si au murit multi dintre ei.
30. Dar a stat Finees si L-a imbanzit si a incetat bataia
31. Si i s-a socotit lui intru dreptate, din neam in neam pana in veac.
32. Apoi L-au maniat pe El la apa certarii, Moise a suferit pentru ei,
33. Ca au amarat duhul lui si a grait nesocotit cu buzele lui.
34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
35. Ci s-au amestecat cu neamurile si au deprins lucrurile lor
36. Si au slujit idolilor lor si s-au smintit.
37. Si au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor,
38. Au varsat sange nevinovat, sangele fiilor lor si al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange.
39. S-au pangarit de lucrurile lor si s-au desfranat cu faptele lor.
40. Atunci S-a aprins de manie Domnul impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Sa.
41. Si i-a dat pe ei in mainile neamurilor si i-au stapinit pe ei cei ce-i urau pe ei.
42. Vrajmasii lor l-au asuprit pe ei si au fost nefericiti sub mainile lor.
43. De multe ori Domnul i-a izbavit pe ei, dar ei L-au amarat pe El cu sfatul lor si i-a umilit pentru faradelegile lor.
44. Dar Domnul i-a vazut cand se necajeau ei, a auzit rugaciunea lor,
45. Si si-a adus aminte de legamantul Lui si S-a cait dupa multimea milei Sale;
46. Si le-a dat sa gaseasca mila, inaintea celor ce i-au robit pe ei.
47. Izbaveste-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, si ne aduna din neamuri, ca sa laudam numele cel sfant al Tau si sa ne falim cu lauda Ta.
48. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac si pana in veac. Tot poporul sa zica : Amin. Amin.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.




Nu pot sa plec in nicio alta tara! Nu am timp! Toata viata mea nu-mi va ajunge ca sa vad toata tara mea.
Ce tara binecuvantata!

De-ar fi sa vii

Asculta mai multe audio Muzica


Nici o ploaie nu ma gasea cu sandalele petrecute in jurul gleznelor
Ploua din frunze ,cu picaturi alunecate dintr-un ricoseu innorat
sau
din senin.

Ploua din litere,cu picaturi formate in metafore
Si tinute sub limba.
Pe un tobogan lingual s-au dat multe cuvinte
cazute la datorie in inima.


Ploua ca si azi

Si eu am ramas
ca si azi

cu ploaia si cu picioarele mele desculte
lipaind picaturi dintr-un dans, intr-o balta.


Asculta mai multe audio Muzica

Doctor fara de arginti

Ma gandeam la Sfantul Ierah Luca al Crimeei, doctor fara de arginti,

„principalul în viaţă este să faci întotdeauna bine oamenilor. Dacă nu poţi să faci pentru oameni un bine mare, străduieşte-te să faci măcar unul mic”.

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/11/sfantul-ierarh-luca-al-crimeei-minunea-constiintei-marturisitoare/


praznuit astazi in calendarul crestin ortodocs, ale carui Sfinte Moaste se gasesc de putina vreme la Biserica din curtea Spitalului Institutul de endocrinologie C.I.PARHON si-n drumul meu am intrat spre seara (ce sa fac, daca acolo e statie) sa zabovesc putin cu mainile impreunate langa piatra care adaposteste capul Sfantului Constantin Brancoveanu in Biserica Sfantul Gehorghe.Tot acolo este si mana dreapta a Sfantului Nicolae.Trupul sfintit al Sfantului Nicolae se afla la Bari in Italia.

M-am uitat intamplator catre o fereastra si mi-a placut asa de mult lumina incat am facut o fotografie.
Nu vedeam bine ce sfant este acolo, eram prea pitica fata de inaltimea la care era scrisul.



,,parintele Razvan Negoiescu ne-a explicat si denumirea de sfinti doctori fara de arginti: 'Au fost numiti asa pentru ca nu doreau plata aceasta omeneasca, nu luau banii pe care oamenii doreau sa-i dea ca drept multumire pentru vindecarile facute, ci doreau cel mai mult bogatia spirituala, si anume aceea ca bolnavii care s-au vindecat sa-l recunoasca pe adevaratul Vindecator al lor, pentru ca si noi vorbim de Doctorul sufletului si al trupului'.
``

Aparator

Sunt medic.
Lucrez la negru.
In sensul ca oficial si legal, tratez oameni din ce in ce mai negri de suparare!
Supararea se poate ingropa si pentru aceasta inmormantare nu avem haine negre de purtat, ci albe, de lumina.
Ma simt aparata!
Si nu de cainele meu, iubirea mea, care e si el aparat de aceeiasi fiinta in trei ipostasuri!

Sa ne apere sa nu ne pierdem sufletul!Casele, mobilele , cartile, locurile de munca, agoniseala trudita, toate sunt ale lumii.Viata e simpla.Patimile noastre o complica.

Constrangeri, incercari, nici de data aceasta dupa atatea razboaie, intalniri la nivel inalt , ce de zgarie nori s-au construit in ultimii ani,scoli peste scoli, omenirea nu a ajuns la echilibru.
Tot experimentam drumul spre armonie,fericire,iubire.
Viata e simpla, doar patimile o complica.


Cum se traieste simplu in ortodoxie?

Dimineata cum te ridici din pat, te inchini la icoana si multumesti Lui Dumnezeu, ca ti-a mai dat o zi ca sa te indrepti din cadere.
Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie! de trei ori

Gusti de trei ori din Aghiazma mica si iei o bucatura de anafura.
Spui rugaciunile de dimineata, daca ai timp la icoana, daca nu pe drum, in masina, pe cal , pe bicicleta sau pe jos.Fiecare cu ce mai are.Spui coborand mintea in inima:
Tatal nostru de 7 ori, Crezul o data, Psalmul 50 o data.

Nu-i asa ca mai toate dietele de slabire sau care recomanda o viata sanatoasa sugereaza sa bem apa dimineata?
Aghiasma nu e o simpla apa, ea e o apa careia i s-au spus cuvinte insuflate de Duhul Sfant.E o apa buna, blanda, linistitoare.
Ca si rugaciunile.

Tatal nostru Carele esti in ceruri
Sfinteasca-se Numele Tau,
Vie Imparatia Ta,
Faca-se voia Ta,
Precum in Cer asa si pe Pamant,
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua greselile noastre,
Precum si noi iertam gresitilor nostri,
Si nu ne duce pe noi in ispita,
Ci ne izbaveste de cel viclean.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase , Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.


Crezul

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!


Asculta mai multe audio Muzica

http://psaltirea.wordpress.com/2009/02/28/pr-cleopa-talcuire-la-psalmul-50/


PSALMUL 50
Al lui David.

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Dansez pentru Tine

Declaraţia lui Gheorghe Magheru: Eu, fraţilor, sunt român şi ca român, mă simt ferice de a muri pentru ţara mea. ``Merg agale pe Bulevardul Magheru din Bucuresti,cu ochii mijiti si cu buza inferioara usor impinsa in afara, cautand in memorie si alte franturi de istorie.
Ma opreste un afis mare cat o baricada din vremea Revolutiei Romane de la 1989.
Fondat ca Teatrul Armatei in 1947, teatrul condus azi de actorul Mircea Diaconu in scaunul de director,poarta numele de Teatrul Nottara dupa marele actor român Constantin Nottara (1859-1935).

Inauntru o armata de candidati, in serii de cate 5 pe scena teatrului.
Pe scandura, cum zic actorii.Multi nici nu cred c-au auzit de marii actorii care au calcat scandura pe care se scalambaie ei.Mult mai multi insa nu stiu nimic din cat e de greu sa te scalambai cu un cutit ajuns la os.
O armata de oameni in nevoie, alaturi de care o alta armata isi ofera ajutorul.
Vreo 2000 in total.
Nu am bani, nu am mare lucru sa-ti ofer.Prietenia mea, dragostea mea si ...sa Dansez pentru tine!
Asa spunea fiecare privire pe care o intalneai voit ori intamplator.
Doar 8 din 2000 vor fi alesi.Doamne , dar toate celalate povesti afara de cele 8 sunt inlacrimate.
In sala mirosul e greu, unii au venit de ieri,nu mai au bani de intors acasa si le e foame.Cativa copii scancesc , fara vlaga, sunt prea multi oameni care se misca deodata in fata lor.
Urc la... balcon.
Lojele sunt delicate, ca niste cupe cu crema de vanilie , decorate cu fire de zahar ars .Fotoliile sunt rosii ca ciresele coapte ale lunii mai.

Coregrafii le dau cateva miscari candidatilor de pe scena.Ma retrag pe un holisor de unde vad ce se petrece pe scena si dansez odata cu ei.
Mi-e atat de dor de dans!Nu, nu de bataiala!
Sunt singura, pe un hol stramt si dansez pentru mine.
Da, ma bucur.
Mult!Mi-e dor!Mai vreau!

Pe scena a aparut Cristina.E blondina si are obrajii roz, imbatraniti.
Tine buzele stranse si pleoapele coborate.Nici nu stiu ce culoare au ochii ei.
Cat le ia interviu la fiecare, am timp sa cobor langa scena, unde este prietena ei.
O fata mica,ce nu va mai creste niciodata, boala asta se numeste nanism,o fata mica pe care familia ei mare nu a vrut-o niciodata.
Asa a ajuns sa-i fie ca o sora Cristinei si sa creasca in acelasi orfelinat.

Cristina coboara de pe scena.
O imbratisez.
Ea nu face niciun gest.
Nu e printre cei alesi sa concureze mai departe.
E momentul in care in loc de inima am un clopot.
Unul de durere.Parca dangatul lui a trecut de la Cristina la mine.
Doar pana in februarie anul urmator copilele acestea nevinovate mai sunt acceptate la orfelinat.Dupa ... sunt ale societatii infometate de carne.
Of, neam de nepostitori ce suntem!
Doamne, invata-ne indreptarile Tale!
Invata-ne Doamne, sa dansam nu pentru noi, ci pentru TINE!


Vezi mai multe video din Muzica">

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/12/cuviosul-paisie-aghioritul-lumea-arde-pricepeti-asta/

„Cuvinte hotărâtoare”



Sfânta Scriptură, prin Apostolul Pavel, împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. „Cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti. Căci pofta cărnii este moarte, deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. De aceea cei ce sunt în carne, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8, 5-8). Cei ce sunt însă ai lui Hristos, trupul şi l-au răstingnit împreună cu poftele (Galateni 5,24). „Nu suntem datori trupului ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri; iar dacă ucideţi cu duhul poftele trupului, veţi fi vii. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, ei, fiii lui Dumnezeu sunt.” (Romani 8, 12-14). Căci: „Voinţa lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră, că să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftelor, cum fac necredincioşii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.” (1 Tesaloniceni 4, 3-5, 7).



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 275.

De ziua copilului

Imi place mult ziua copilului , se refera la oricare dintre noi si e zilnica.
La starea de inocenta, de puritate , de iubire si iertare.
Cu cat esti mai mic , cu atat esti mai bun de model.
Cu cat esti mai mare, si mai mare, si mai mare cu atat vrei sa demonstrezi ca tu nu esti mic, ci esti mare si te mai si rusinezi sa te copilaresti!
E si asta o lacomie!

Intr-o zi a plouat.
Sub acelasi acoperis ploaia a adunat copii de toate dimensiunile.

De la dimensiunea lor, doua fetite urmareau pas cu pas, tinandu-se de manuta, un dans al unor copii mai mari,care dansau unul in bratele celuilalt,situatie riscanta si periculoasa , intrucat s-au petrecut cazuri de electrocutare printr-o simpla privire.

Si pe toti copiii ii acompania ploaia!

Uneori ploaia se insoteste de furtuna.
Uneori copacii se rup sub furia ei.
Uneori oamenii sunt copaci, uneori oamenii sunt furie.
Unde e copilul din voi, furiosilor?
(furiosilor= fur io si lor...)

Rar mai gasesti bilete de autotaxare cand vrei sa mergi de aici pana colea.
Un card activ musai pentru doua calatorii , pentru o persoana care calatoreste cu mijloacele de transport in comun, costa 3,7+2x1,3=6,3 lei.
Se introduce notiunea de portofel electronic.

Cine nu intelege democratia si cine nu se pune in situatia celui pentru care face reguli, trece ca tavalugul peste neputinta oamenilor.

Daca un pensionar sau un om care castiga putin sau un om bolnav venit la oras cu painea uscata in traista,om in orice nevoie, nu are 6,3 lei, nu-si poate cumpara o singura calatorie de 1,3 lei, ca sa ajunga pana la gara sau pana la statia urmatoare.
Suma asta poate fi fabuloasa pentru multi oameni, nu numai pentru cei care nu au de obicei, ci si pentru cei care au un amarat de salariu.
La o reincarcare, platesti si operatiunea reincarcarii,un banut neinsemnat, zice lupul in blana de oaie, nu doar calatoriile, obligatoriu doua.


In bataie de joc, instructiunile de folosire a cardului activ, pentru validarea calatoriei , la urcarea in mijlocul de transport, sunt afisate , undeva pe tavan.Ca sa-l citesti iti trebuie lupa si bunavointa ocupantului locului de la geam, plus o buna extensie a gatului.
O pensionara , o doamna respectabila mi-a marturisit ca a luat amenda pentru ca nu a validat corect portofelul electronic.
Mi-am zis in sinea mea, trebuie facut ceva , sa fie mai simplu si cred ca asa gandesc si cei care se ocupa de bunul mers al lucrurilor in tara asta care face parte din lumea aceasta.
Probabil cand nu vor mai da pensia pensionarilor, le vor pune cateva unitati compensatorii in portofelul electronic implantat pe mana dreapta, ca sa fie mai usor sa valideze o calatorie cu tramvaiul de exemplu.

Nesimtitilor, sa va fie rusine si frica sa nu-l pierdem pe Dumnezeu!
Ne-simtit...vine de la a nu simti iubirea, ce-ati facut nesimtitilor de ati gonit Duhul Sfant de la voi?Intreb retoric, incluzandu-ma!
Nici voi nu stiti ce vi se intampla!

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/06/parintele-sofian-boghiu-despre.html
Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.



Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.


Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.


Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa;

Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!

Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului.

Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.


Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.


O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!


Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre,
ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El,
si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata.
De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca,
la necazurile, ispitele si durerile
cate ar veni asupra mea,
sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea,
caci cunosc, ca
neputincios sunt de nu ma vei intari;
orb de nu ma vei lumina;
legat de nu ma vei dezlega;
fricos de nu ma vei face indraznet;
pierdut de nu ma vei cerca;
sclav de nu ma vei rascumpara
cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere
si
cu Darul Sfintei Tale Cruci,
careia ma inchin si o maresc,
acum, si pururea
si
in vecii vecilor. Amin.





P.S.Un pensionar face cariera in vanzari!
Vanzare buna, nea Mihai!

La Multi ani!

Bob a plecat la serviciu.
I-am impachetat de cu zori prajiturile si placinta cu branza sarata, facuta cu drag dupa reteta strabunicei.
Pentru colegi ...carora le doresc multa sanatate!


Nu , nu sunt pesimista si nici prea cinica, doar ca recunosc ...eu am facut prajiturile si nu e prima data.
Prima data a fost cand am facut bezele.
Mmmmm ce-mi place sa sparg bezele intre dinti si sa-mi ramana firimituri lipite pe buze.
Bezele cu mot,albe, roz sau fistichii de la vechile cofetarii!
Ale mele in loc sa stea mot, s-au baltit si s-au stacojit, s-au lipit atat de bine de tava, ca nu le-a mai putut desparti nimeni.
Niciodata!
Tava a fost ingropata, ca sa stergem urmele, noi cei care avusesem ideea cu bezelele , dupa multe alte idei pentru care parintii isi puneau mainile in cap.Si bunicii!Strabunicii erau mai distractivi.Nu se valvoiau din orice!

Isler, dom`le...Isler am facut pentru Bob!Cantitate dubla!Niste fursecuri cu mult unt , nuca, lapte , oua din belsug, lipite cu crema de vanilie si ea cu unt, glazurate cu ciocolata si nuca.Numai ca mie,dupa ce-am decupat si lipt si glazurat, mi-au ramas piese in plus,precum reparatorului de televizoare de pe vremuri, cand dupa ce schimba lampile, condensatoarele, lipea firele cu letconul inmuiat in fludor si punea capacul,constata scarpinand-si ceafa transpirata, ca au ramas niste piese pe afara.



Asa ca le-am lipit cu ce-am gasit comestibil si le-am mai inflorit si eu pe ici pe colo.Sunt pentru acasa!Margine, cum ar veni!

Bob ne-a scos in parc,pe un ponton ne-a cinstit cu inghetata si limonada si ne-a dus la teatru.
Bob-boierule, esti cel mai bun!Cretule!

Mi-am luat la pachet pantofii galbeni cu toc.
Cu toc eficient de inalt ca sa ma simt muiere.
Noua romancelor obinuite nu ne lipsete plasa pe langa poseta.
In timpul saptamanii caram in ea, intotdeauna se gaseste ce, de la piata sau de la lucru.
Duminica... pantofii cu toc.

Am ras sau am suras, ce bine au jucat-o!Am aplaudat in picioare! Ce actrite frumoase ,ce talent ...Vizante te iubesc!
Si zic si eu ca-n piesa : Imi place painea prajita cu unt si dulceata!

Si-atunci de ce m-am chinuit sa fac o zi intreaga Isler cantitate dubla, taiat cu paharul cu diametrul de 56 mmm din care au rezultat 41 bucati lipite sitaiate si cu un alt pahar, cu diametrul de 33 mmm, din care au rezultat 32 bucati lipite si care culmea se poate manca doar dupa trei zile ...ca sa fie fraged?
Azi se pot manca!
Toate sunt in pachetele de azi dimineata cu care a plecat Bob la serviciu!
Nu stiu ce gust au,a inceput postul Sfintilor Petru si Pavel, poate ca acestea : http://dulciurifeldefel.blogspot.com/2010/05/islere.html
Sunt usor obosita! Ma duc sa ma intind ca untul pe o felie de paine prajita! Pana intr-o ora sa nu strigati prea tare la mine:

Dulceata mica!
:)















La Multi Ani!







Sa te nasti la vremea cand florile campului traverseaza timpul, e ca si cum te-ai uita flamand la bucata de paine care miroase a ingeri si ai vedea alaiul cu care a copilarit si a crescut si s-a maturizat bobul de grau.


La Multi Ani, Bob :)!

Rusalii cu maci si flori de camp

E de neinteles de ce majoritatea celor care traiesc in afara Romaniei, romani fiind, se intorc la drumurile sparte, la harababura din tara , la aproape nimic vizibil civilizat, cu sentimentul ca vor sa-si sarute pamantul cum coboara din avion.ori din otocar ori masina pe patru roti ori calare ori pe jos.
De la Inviere , Sfintele Paste, pana la Inaltarea Domnului(intotdeauna intr-o zi de joi)au trecut 40 de zile.
Dupa zece zile , Duminica este Pogorarea Sfantului Duh.Si asa 40 zile+ 10 zile , se face vorbire despre cincizecime.
Adica, a plecat Domnul nostru Iisus Hristos la cer , ne-a aratat ce avem de facut, pe ce cale sa o apucam, ca sa traim vesnic in odihna si pace si sa ajungem in Imparatia Cerurilor, trimitindu-ne drept ajutor Duhul Sfant.

Binele din Imparatia cerurilor este asadar in cer , nu pe pamant, sederea noastra aici este doar pregatitoare, intocmai cum pruncul in pantecele mamei se pregateste 9 luni sa inceapa viata in afara si ca sa nu ni se urasca de prea mult bine, aci unde traim noi cei cazuti dimpreuna cu toti cei cazuti din harul dumnezeiesc.( ca am mai auzit oameni care de bine ce le e isi dau singuri cu stangul in dreptul) , aici unde suntem cazuti in firea pacatoasa, Dumnezeu ingaduie necazuri, boli, ca sa ne intarim in alegerea pe care o facem. Putem alege sa traim in Imparatia Cerurilor, unde nu este durere , nici intristare , nici suspin sau putem alege caderea definitiva in cazanul cu smoala.
Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, in Om , s-a facut din Duhul Sfant si din Pururea Fecioara Maria.
Duhul Sfant purcede de la Dumnezeu Tatal.
Domnul nostru Iisus Hristos, ,,Unul nascut , nu facut, care din Tatal s-a nascut , mai inainte de toti vecii.``, capata trup pe pamant ca sa fie asemenea noua, prin intrupare de la Duhul Sfant si Pururea Fecioara Maria.
Maica Domnului cu o viata pamanteasca in curatenie si rugaciune a fost aleasa pentru a fi salasul Duhului Sfant, loc sfintit in care sa se nasca intocmai ca pe pamant, Omul Iisus Hristos.

Asadar Maica Domnului nu e o femeie oarecare, a trait in curatie si rugaciune, in credinta, aleasa fiind sa dea nastere Mantuitorului , fara sa se strice fecioria ei.Un lucru peste firea noastra pacatoasa de intelegere, dar un lucru in care credem mai devreme sau mai tarziu.


Dupa pogorarea Sfantului Duh , Biserica praznuieste Sfanta Treime :Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh- treimea cea de o fiinta si nedespartita... o mare taina despe care s-au scris nenumarate pagini.

De atunci exista icoanele, Biserica si cele 7 Sfinte Taine, cele 10 porunci si propovaduirea Sfintei Evanghelii de catre Apostoli.
Capul Bisericii este Domnul nostru Iisus Hristos si calea ce ne-a dat-o El.
Gresit denumita catolica, biserica condusa de papa, in care el se autodenumeste capul bisericii,este corect numita biserica papistasa sau romano-catolica.
O tara nu are nevoie de presedinti, de regi , de conducatori de orice fel, ci de oameni intelepti si de prooroci, de Biserica .
Lupii in blana de oaie nu sunt din Biserica, ei pot fi eventual dintr-o institutie cu nume asemanator, intocmai cum pe o cutie de suc pe care scrie suc natural , intalnim explicatia ca sucul e natural identic cu cel natural in ce priveste culoarea, gustul, aspectul, dar pe cand sucul natural e obtinut din fruct adevarat, sucul natural identic e dintr-un fruct care doar seamana cu fructul natural , dar nu rasare din pamant , ci din eprubeta.

Din toata valtoarea orasului, a clasificarilor si a judecatilor, m-am dus pe campul plin de maci si alte flori si l-am vazut pe Dumnezeu in toate.
Ziua pogorarii Sfantului Duh.
De asta iti vine sa te pleci in genunchi la pamant si sa-l saruti cand vii de departe, e pamantul in care in fiecare zi prin Sfanta Liturghie pogoara Sfantul Duh.
Caci in multe manastiri din Romania se face zilnic Sfanta Liturghie,iar in bisericile de mir ( adica in preajma carora traiesc mirenii, noi astia cu sirvici ori pensioara ori copchii de crescut ori cu somaj ori fara ori cu vreo fafacere)in zilele de Duminica (Ziua Invierii Domnului)si la praznice imparatesti.
Pogorarea Sfantului Duh aduce pacea.
Cu cat ne rugam mai putin , cu atat mai putin avem in noi Duhul Sfant, suntem mai lipsiti de pace interioara.
cred ca pentru asta se spune ca Biserica e in noi.
Cand nu va mai fi pace nicaieri , atunci nicaieri nu va mai fi fost facuta Sfanta Liturghie.
Atunci va veni si Domnul nostru Iisus Hristos sa ne salveze si sa ne separe , unii de-a dreapta , altii de-a stanga .





...........................................................................

Stiati ca:

Biserica Ortodoxa este Biserica Catolica (Universala). Asa a fost dintotdeauna. Biserica papei este biserica romano-catolica. Cind romano-catolicii s-au despartit de Biserica in 1054 nu au incetat sa foloseasca in mod fraudulos numele de catolic si sa se pretinda catolici. In mod asemanator, in 1924, ecumenistii si-au insusit numele de ortodox si au continuat sa se pretinda ortodocsi pina in zilele noastre.

Catolic este un cuvint grecesc: Katholikos (καθολικoς ,καθολικής) si inseamna universal.

Crezul de la Nicaea (Nicene, Niceea) a fost scris in greaca in 325 AD. Crezul in celelalte limbi, inclusiv latina , sint versiuni ale originalului in greaca.

“Είς μίαν, αγίαν, [SIZE=3]καθολικήν[/SIZE] καί αποστολικήν Έκκλησίαν.” (greaca)

“Et unam, sanctam,[SIZE=3] catholicam[/SIZE] et apostolicam Ecclesiam.” (latina)

Soborniceasca este un cuvint de origine slavona (de la soboru). Slavii au fost crestinati tirziu, la sfirsitul primului mileniu. Limba liturgica la romani nu este nici de origine latina, nici greaca, ci slavona. Numai in limbile slave si in romana se foloseste soborniceasca in loc de catolica in crez.

“Во едину Святую, [SIZE=3]Соборную[/SIZE] и Апостольскую Церковь.” (in slavona si transcriere ruseasca)

De ce a intrat asa in lumea slava, ca e catolica sau soborniceasca nu schimba cu nimic crezul, dar confirma uzurpatorului de nume pretentia. Macar sa fim atenti ca atunci cind ne referim la supusii papei sa-i numim romano-catolici si, pentru ca istoria sa nu se repete, sa le spunem si ecumenistilor neo-ortodocsi, iar bisericii ecumeniste Biserica Ortodoxa de Stil Nou.

de la : http://vechiul-testament.crestinortodox.ro/forum/member.php?u=15936

Frica de morti

Cui e frica de ce-ar putea sa iese dintr-un sicriu?
Ce ar putea sa iese dintr-un sicriu?
Un mort sau un viu!

Un mort-mort nu mai misca, nu poate iesi singur .


Un om inviaza din morti prin minune dumnezeiasca !(Moartea clinica nu intra aici, intrucat nu despre o astfel de ,,moarte`` vorbim)
Un mort care misca este acela care nu crede in Inviere!

Un mort-mort care misca (am vazut in filme) in preajma caruia mori de frica poate sa fie un drac, ei cauta sa ne insele prin toae metodele ca sa-L pierdem pe Dumnezeu.
.Sfanta Cruce facuta mare si marturisitor, cu credinta , in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si numele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos ... il defaimeaza pe al cu coarne si frica dispare din noi.


La toti ne e frica de ceva , candva...dar ei i-a fost frica noaptea cand catelul se cerea la afara : http://nnovalee.blogspot.com/2010/05/poveste-din-cripta-scarii.html


21 Mai – Pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)


Sfanta Imparateasa Elena este cea care a plecat in cautarea Crucii pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos si a crucilor celor doi talhari intre care Mantuitorul a fost rastignit.

Pentru ca le-a gasit pe toate trei pe locul rastignirii , se punea problema care dintre ele este a Mantuitorului.

Atingand Crucea de tanarul mort al carui cortegiu trecea pe langa locul respectiv , acesta a inviat.

Sfanta Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant-Biserica Invierii, loc de pelerinaj in zilele noastre in care credinciosii din toate neamurile si confesiunile vin sa vada Lumina Invierii, care coboara doar prin rugaciunile Patriarhului Ortodox.

Sfantul Imparat Constantin si-a riscat mantuirea primind Botezul doar pe patul mortii.
Din vremea domniei lui, ziua de Duminica pe care si pana atunci crestinii o praznuiau prin Sfanta Liturghie a devenit zi libera pentru toata lumea , chiar si pentru cei care nu cred si nu participa la Sfanta Liturghie.

Asadar cine se teme de un sicriu , cine se teme de Inviere?
Teama nu vine de la Dumnezeu,cred ca pentru teama ce o simte cel cu coarne fata de Dumnezeu... si pentru ca uraste Invierea si nu cunoaste iubirea, sufletele noastre de oameni ispititi simt frica, pe de o parte frica cu care ne ispiteste el , cel cu coarne sa nu credem in inviere si pe de alta parte frica cea buna , intiparita in firea omului facut de Dumnezeu, ca s-ar putea sa nu primim continuitatea fericita a vietii pamantesti...Invierea!

21 Mai – Pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)

Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.



Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: “Prin acest semn vei invinge“. Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.

Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste “Decretul din Milan“.

Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).

Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.

Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.

Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi “Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati”. Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/05/21/21-mai-ppraznuirea-vietii-si-patimirii-sfintilor-martiri-constantin-voda-brancoveanu-si-cei-patru-fii-ai-sai-constantin-stefan-radu-si-matei-si-a-sfetnicului-eanachie-vacarescu

Rodul cel nou

La taraba din piata de unde cumpar numai mere romanesti, nea Cornel a inghesuit si o gramada de capsuni.,,Sunt de la Giurgiu`` mi-a zis, curatand zglobiu cateva frunze si putin pamant ca sa-mi dea sa-i gust marfa, iar pe fata lui asprita de schimbarea vremii si a vremurilor s-a ivit un suras care i-a indreptat si spatele. De ce s-o mai gust, m-am intrebat simtind in palma rodul trudei omului si a Milei Lui Dumnezeu?
Mirosul de capsuna zdrobita, de cotor mic si verde indepartat pe nedrept si de tarana si imaginea fructelor fragile si zemoase in mainile lui muncite mi-au trimis lacrimi in ochi.
Habar nu am de unde tot vin lacrimile in ochii mei de om facut de Dumnezeu, am o banuiala insa , ele vin intotdeauna de la oglinzile din mine, descoperite celor de langa mine.
Si in oglinga te uiti ca sa te asiguri cat esti de frumos!
Exista o stare de frumusete care te raneste pana la intristare.
Aceea nu se mai numeste frumusete , ci inselarea frumusetii.

Si ca sa pot alege frumusetea de inselare, pun intr-o strecuratoare lumea si ma rog la Dumnezeu sa separe El pentru mine tristetea de fericire.
Si ca sa nu ma simt inutila cand Dumnezeu face toata treaba, imi zice sa-L urmaresc cu degetul pe cartea din sufletul meu ... o oglinda catre Dumnezeu, care mai are si portiuni pline de praf, urme de ruj ori zoaie de la lacrimi de mandrie, de slava desarta care-mi raneste frumusetea si sa ma auit in acelasi timp in strecuratoare.
In cartea sufletului meu Dumnezeu a tiparit reguli de circulatie, mi-a facut autostrada cu 10 benzi .Aici pe autostrada ne mutam de pe o banda pe alta, suntem multi sau putini , nu stiu , unii sunt inainte , altii inapoi, oricand poti sa faci pana , oricand poti ajunge la capatul drumului.Nu stiu cat va dura calatoria.

De te tii pe autostrada asta si opresti la semnul Biserica , descoperi inauntru cele 7 Sfinte Taine.
Asa calatorind pe autostrada ( interesant, o lume intreaga poate calatori doar pe 10 benzi) cu strecuratoarea tinuta bine de coada si cu frumusetile lumii saltand in ea,ramai cu acelea de la Dumnezeu si vezi cum se scurg cele inselatoare (adesea atractiv colorate) de la cel cu coarne, acelea care aduc intristare.

Cand am trait emotiile langa gramada de capsuni a lui nea Cornel mi-am amintit ca pentru toata frumusetea cea buna, se aduce Slava , multumire si cerere Lui Dumnezeu.
A multumi pentru ca ai gustat dintr-o capsuna, pentru ca te-ai trezit dimineata, pentru ca in orice intamplare fara iesire , Dumnezeu iti construieste usa catre El.
,,Bate si ti se va deschide!``(E firesc...la toate usile batem inainte de a intra,dar nu toate se deschid si nu toate cele deschise ne sunt de folos)
,,Cere si ti se va da``(Atentie la ce-ti doresti , ca s-ar putea sa ti se intample ...Nu toate cererile noastre, folosesc inalbirii sufletului nostru)

,,„În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”



,,Cand incepi sa faci paine din recolta noua, sa gusti din vinul nou, sau sa mananci intai din orice fel de poame se citeste: Psalmul 33``


Asculta mai multe audio Blog">

PSALMUL 33

Un psalm al lui David, cand si-a schimbat fata sa inaintea lui Abimelec si i-a dat drumul si s-a dus.

1. Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea.
2. In Domnul se va lauda sufletul meu; sa auda cei blanzi si sa se veseleasca.
3. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine, si sa inaltam numele Lui impreuna.
4. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a izbavit.
5. Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze.
6. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el, si din toate necazurile lui l-a izbavit.
7. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El, si-i va izbavi pe ei.
8. Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El.
9. Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem de El.
10. Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniti fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului va voi invata pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile bune ? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug.
13. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor.
15. Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor.
16. Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit, si din toate necazurile lor i-a izbavit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliti la inima, si pe cei smeriti cu duhul ii va mantui.
18. Multe sunt necazurile dreptilor, si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul.
19. Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea pacatosilor este cumplita, si cei ce urasc pe cel drept vor gresi.
21. Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Democratie, D`emo kratos (Dumnezeu are puterea sa invinga intristarea)

Puterea poporului!

demos + kratos

demos= popor

care popor ?

1.de sine statator
2.nomad
3.migrator

1+2+3= naţie

Na, ţie!



Limba românească ne-a ţinut împreună ca naţie!

Limba românească
(versurile: Gh. Sion
muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!


Tricolorul

(muzica: Ciprian Porumbescu)

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintiri de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.


Deşteaptă-te, Române

(Versuri: Andrei Mureşianu
Muzica: Anton Pan)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să arătăm în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Si că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n jur de tine,
Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupu-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Corvine
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele-narmate, cu focul nostru-n vine,
"Viaţa-n libertate, ori moarte!" strigă toţi.

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate,
Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!
Şi blăstămată cu lacrimi în ochi pe orişicare
În astfel de pericol s-ar face vînzător.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm,
Acum se-ncearcă cruzii în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăsi în vechiul nost' pământ!


Ne topim ca neam , ca natie, ca limba , ne topim de neputinta,de necredinta in Dumnezeu.
Si asta pentru ca in fiecare dintre noi e un deget care arata ca alt om e vinovat, in realitate o mana cu un deget care arata spre tine,are trei degete care arata spre mine, iar eu uit sa ma uit la vinovatia mea.



Cu cata nesimtire ambasadorul Marii Britanii , cel care vine dintr-o tara in care eticheta, politetea pareau etalonul lumii, vine in tara mea cu valori morale aparate de insasi natura umana, de bunul simt al natiei acesteia , sa defileze pe strazile orasului cu barbati imbracati in femei , cu femei care se saruta intre ele in fata copiilor, in fata oamenilor in varsta, in fata tuturor celorlalti .
Homosexualitatea manifestata ostentativ de ei nu mai deranjeaza linistea publica , morala publica, in schimb intr-o seara tarziu cand am strigat mai tare dupa un caine , o patrula a vrut sa ma amendeze ca deranjasem linistea publica.
Nici nu-mi vine sa cred ca Regina Maria e din aceeiasi natie cu tine, asa zis ambasador! Si nici despre tradatorii de neam si de tara din Romania nu-mi vine sa cred ca sunt din aceeiasi natie cu Constatntin Brancoveanu.

(,,Plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, a fost de fata in 15 august 1714, la scena executiei lui Constantin Brancoveanu Voda si a membrilor familiei sale ucisi din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa catre dogele Venetiei, plenipotentiarul sau raporteaza astfel:

Duminica 15 august de dimineata, s-a taiat capul batranului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui si unui boier care-i era vistier.

Iata cum s-a facut:

Inca de dimineata Sultanul Ahmed se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Jalikiacs pe canalul Marii Negre, in fata careia era o mica piata, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul la oarecare departare, un gade le-a scos caciulile din cap si Sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.

Inainte de a se ridica securea asupra capului lor fura intrebati daca voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel inabusit de credinta al batranului Brancoveanu rasuna si zise inspaimantat de aceasta insulta:

“Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem insa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mantuitorul nostru cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intru aceasta si nu va miscati nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta.”

La aceste cuvinte Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant. Apoi se incepu cu uciderea copiilor. Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima; sarmanul copilas, vazand atata sange de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de Sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, Domnul, al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: “Mai bine sa mori in legea crestineasca, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!

Copilasul asculta si ridicand capul, cu glas ingeresc zise gadelui: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”

In urma ucise si pe Brancoveanu.

O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremura cand va scriu Excelenta. Ceea ce am vazut … Ma intreb: putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias tanar tinerel, rostogolindu-se pe jos, langa capul parintelui sau care se apropiase de-al copilului … parea a-l imbratisa…

Gadele stropit de sangele crestinesc, face un salut Sultanului Ahmed si se retrage. Sultanul insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridica sa plece. Vazandu-ma cu ochii inlacrimati spuse Sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit…``)

Dreptate nu astept de la oameni.
Si ca sa ajung la dreptatea Lui Dumnezeu, El imi mai lasa vreme sa-mi amintesc toate nedreptatile pe care eu le-am facut altora, toate mandriile cu care m-am ridicat asupra altora, toate prostiile care m-au facut vreodata sa cred ca eu sunt nu stiu cum sau merit nu stiu ce sau ...etc.


Dumnezeu ingaduie si pe cei care se intrec in a semana haos, minciuna, coruptie , ingaduie pe masura puterii cu care ne ajuta sa le trecem pe toate.Doar omul singur fara Dumnezeu, nu poate trece prin haos si dincolo de el.


Despre smerenie

Precum mortul nu mãnâncã, asa si smeritul nu poate sã osândeascã pe alt om, chiar dacã l-ar vedea închinându-se la idoli (Avva Longhin).

Smerita cugetare este o rugãciune neîntreruptã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Smerenia este cea mai credincioasã chezãsie pentru un virtuos în fata cãderii. Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).

Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion).

Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).

Smerita cugetare o aratã nu acela care se ticãloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie îi amãrãste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).

Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).

Dacã crinii cresc mai cu seamã în vãi, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se teme de Domnul are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Coboarã în adâncul smereniei, unde vei afla mãrgãritarul de mult pret al mântuirii tale (Cuviosul Teognost).

Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).

În sufletele smerite se odihneste Domnul, cãci nimic nu dezrãdãcineazã asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).

Cel ce nu este smerit a cãzut din viatã (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).

Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).

Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se înaltã cu îngâmfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).

Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).

Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).

Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).

Nimic nu se poate sã se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rãdãcina, hrana, temelia si legãtura oricãrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).

Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).

A spori în virtute înseamnã sã sporesti în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).

Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).