Joia Mare din Saptamana Patimilor

Saptamana Patimilor

aprilie 1, 2010

Joia Cinei celei de Tainã

“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)

Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

(Pr. Sabin Voda – Biserica Memoriala Mihai Viteazul, Alba Iulia)

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/

Episcopul Nicodim - DATORIA DE A URMA DOMNULUI

"Mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie a zis Apostolilor pe cale: iată, ne suim In Ierusalim, şi Se va da fiul Omului, precum scrie pentru Dânsul. Veniţi aşadar, şi noi cu gânduri curate să mergem împreună cu El, şi împreună cu El să ne răstignim şi să murim pentru desfătările lumeşti, ca să şi viem împreună cu Dânsul" (Stihira I de la Vecernie).

De astăzi, fraţilor, începe Sfânta Săptămână a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. Timpul acesta este cel mai pretios din tot cursul anului si de aceea fiecăreia din ziele acestei săptămâni. încă din vechime, i s-a dat numele de rnare sfantă. Cu adevărat zilele acestea sunt mari pentru măreţia lucrurilor ce s-au săvârşit în ele. Cu adevărat ele sunt sfinte pentru curăţia în care petrec adevăraţii creştini şi pentru sfinţenia ce pot aduce ele tuturor celor ce le respectă cum se cuvine. Iată pentru ce Sfânta Biserică acum, la în­ceputul acestor zile măreţe şi sfinte, ne deşteaptă auzul nos­tru printr-o deosebită îndemnare, chemându-ne să le petre­cem cu vrednicie. Şi pentru ca îndemnul acesta să fie ascul­tat şi urmat de noi, Sfânta Biserică ni-1 adresează în numele şi din partea chiar a Domnului nostru Iisus Hristos: "Mer­gând Domnul spre patima cea de bunăvoie, a zis Apostolilor pe cale...".

Domnul a spus Apostolilor pe cale cele ce aveau să se în­tâmple. Se poate, oare, ca cele spuse de El să nu fie socotite valabile pentru toti cei ce se numesc cu numele Lui? Mân­tuitorul îndemna pe cei dintâi ucenici ai Săi să ia aminte la patimile Sale. Dar care oare, chiar şi dintre cei mai de pe urmă ucenici ai Săi, nu se va crede dator să ia aminte la aceste patimi mântuitoare? Noi am sărbătorit cu multă stră­lucire toate întâmplările însemnate din viaţa pământească a Domnului nostru: am sărbătorit minunata Lui zămislire şi preaslăvita-I naştere, am sărbătorit aducerea Sa în biserică, dumnezeiescul Său botez şi, ieri, intrarea Sa domnească în Ierusalim. Putem noi, oare, să nu împărtăşim cu Dânsul şi cele de pe urmă minute ale Sale? Iubirea şi căldura noastră pentru El trebuie să ni le arătăm mai cu seamă acum, când toţi L-au părăsit. Oare nu pentru noi merge El la patima cea de bunăvoie? Oare nu păcatele noastre vor fi şterse şi spălate cu sângele Lui? Cum vom cuteza să lipsim de lângă Dânsul tocmai în aceste momente? Nu, fraţilor, să nu fie aceasta! Ci veniţi cu toţii: mic şi mare, bătrân şi tânăr, bogat şi sărac, învăţat şi neînvăţat, veniţi să ne unim în duhul credinţei şi al dragostei şi cu cugete tari să urmăm Mântuitorului nos­tru, să nu scăpăm nici unul din cuvintele Lui, să împărtăşim toate simţămintele Lui şi să pătrundem în duhul tuturor celor săvârşite de Dânsul. Dacă chiar şi oamenii de rând, înainte de moarte, vorbesc şi lucrează lucruri deosebiţe,apoi cu cât mai mult Dumnezeu-Omul! Deci să ne dublăm lua- rea-aminte şi mai cu seamă să ne curăţim cugetele! Căci, după cum cu ochii plini de praf nu putem vedea nici chiar lucrurile cele mari, tot aşa şi cu mintea plină de cugete ne­curate şi de griji pământeşti nu putem privi măreţia patimi­lor lui Hristos.

Dar, spre adânca noastră mâhnire, mintea şi sufletul multora dintre noi niciodată nu sunt aşa de necurate şi pline de felurite griji deşarte, ca în această Săptămână Mare şi Sfântă. Grija de a isprăvi până în sărbători toate treburile în­cepute, grija de a pregăti de Paşti fel de fel de lucruri întind mintea în toate părţile şi o împrăştie după lucrurile cele mai deşarte şi mai neînsemnate. Din această cauză slujbele bise­riceşti, până şi cele mai însemnate, ca Ceasurile împărăteşti din Vinerea cea Mare, nu sunt aproape deloc cercetate de lume. Alte slujbe bisericeşti, deşi cercetate de creştini, nu sunt asculate cu luarea-aminte cuvenită. Multe din cele ce se citesc în biserică, de altfel lucruri foarte însemnate, cum sunt, de pildă, istorisirile celor patru Evanghelişti despre viata lui Iisus Hristos, trec nebăgate în seamă, ca lucruri de mâna a doua. Chiar patimile lui Hristos, preînchipuite de Bi­serică în slujbele sale într-un chip aşa de amănuntit şi înţelept, nu sunt contemplate în toată profunzimea lor, decât doar de Sfinţii îngeri, care pururea sunt de fată în Biserica lui Dumnezeu. Ah, fraţilor, nu cu astfel de cugete necurate, împrăştiate şi împovărate de griji deşarte, ni se cere să petre­cem această Sfântă şi Mare Săptămână a Patimilor Mân­tuitorului nostru! Noi avem de ascultat în aceste zile istori­sirea întregii vieţi a Mântuitorului, căci când, oare, e mai potrivit să ascultăm această istorie, dacă nu la sfârşitul vieţii Sale? Dar va fi, oare, în stare să cuprindă cu mintea sa această viată omul acela care are cugetele aşa de îm­prăştiate, încât nu-şi cunoaşte deloc nici măcar viata sa? în aceste zile avem a fi martori la cea de pe urmă sfătuire a Domnului cu Ucenicii Săi la Cina cea de taină; dar se va putea oare înflăcăra inima noastră de focul dragostei lui Iisus, dacă ea, asemenea inimii lui Iuda, va fi acolo unde sunt comorile ei? Aşadar, fraţilor, dacă nu pentru Domnul, cel puţin pentru noi înşine suntem datori să ne adunăm, cât mai bine, toate cugetele şi simţămintele noastre şi să le curăţim. Altfel, nu vom putea urma după Mântuitorul nos­tru, ci ne vom rătăci de Răscumpărătorul nostru şi vom rămâne: unii în curtea lui Caiafa, având numai chipul evlaviei; unii, în pretoriul lui Pilat, cu mâinile spălate dar cu conştiinţele întinate; unii, în palatul lui Irod, glumind asupra simplităţii credinţei; alţii, în tovărăşia lui Iuda, cu o vădită negare a celor sfinte sau cu deznădejde în suflet. Nu în zadar, însuşi Domnul, cu puţin înainte de Patima Sa, a zis Aposto­lilor Săi: "Cel ce are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi ce, care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere" (Lc. 22, 36). Aceasta înseamnă că în aceste zile trebuie să ne debarasăm de tot ce e de prisos, de tot ce ne îndepărtează de la lucrarea mântuirii. Ne trebuie sabie, adică hotărârea_de a înjunghia toate grijile şi toate poftele trupeşti. Vinde acum, suflete credincios, toate şi cumpără-ţi această sabie mi­nunată. Cu ea vei lovi însă nu pe Malhus, ci pe acel om vechi, care şi în tine adesea striga cu ură grozavă şi neîmpăcată împotriva Răscumpărătorului tău, împotriva lui Hristos, cum strigau oarecând vechii iudei: "Ia-L! ia-L! Răstigneşte-L!" (In 19, 15).

Dar va zice, poate, cineva: "Atunci ce să facem cu grijile vieţii? Apropierea acestor sărbători mari, care ţin mai multe zile, cer nu putină purtare de grijă şi de cele ale vieţii tru­peşti". Cunoaştem, fraţilor, această stare de lucruri şi ne mâhneşte faptul că, tocmai când Hristos e pe Cruce, creştinii de dimineaţă până seara se îndeletnicesc cu cumpărăturile. Tocmai când Hristos este adăpat cu otet, creştinii pregătesc tot felul de mâncăruri şi băuturi care mai de care mai alese. Tocmai când Hristos îşi dă sufletul Său în mâinile Tatălui, creştinii abia îşi trag sufletul din pricina grijilor deşarte lu­meşti. Toate acestea au ajuns pentru mulţi neînlăturabile. Dar pentru ce, oare? Cine a legiuit ca toate grijile noastre lu­meşti să se îngrămădească anume în aceste zile în­fricoşătoare ale morţii şi îngropării Domnului nostru? Din a cui poruncă trupul şi sângele nostru îşi arată pretenţiile şi drepturile asupra noastră şi ne fac robii lor, mai cu seamă acum, când Hristos îşi dă pentru noi trupul şi sângele Său? Oare nu se putea ca cea mai mare parte, dacă nu chiar toate treburile noastre, să fi fost terminate săptămânile trecute, pentru ca săptămâna aceasta, şi mai cu seamă cele de pe urmă zile ale ei să le putem închina Domnului? Oare nu sunt astfel de oameni care fac aşa şi pe care grijile trupeşti nu-i împiedică de la cele sufleteşti? De ce nu ar face toti aşa? Ce-i împiedică de la aceasta? Ce nu-i lasă să plătească din vreme tribut lumii şi trupului, pentru ca acum să fie liberi să se în­grijească de suflet? "Atunci târgurile sunt goale". Dar cine le face să fie pline de lume tocmai în zilele cele mai sfinte şi să facă să fie pustii bisericile lui Dumnezeu? Negreşit ne-chibzuinta noastră, iubirea noastră fată de cele lumeşti! Dar, totuşi, să nu pretindem schimbarea mersului obişnuit al vieţii de toate zilele, oricât de rău şi de nedemn de numele creştin ar fi el. Să lăsăm lumea să domnească acolo unde este locul ei, chiar şi în aceste zile. Chiar şi în această stare de lucruri se pot îndeplini cerinţele Bisericii, se poate avea cugetul curat şi urma pe Hristos la patima Sa cea de bunăvoie, cu duhul credinţei şi al dragostei. Sărbătorile ce se apropie cer pregătiri: dar multe, oare? Creştinul cel bun, fără multă osteneală, va găsi mijlocul de a răspunde la toate ce­rinţele sărbătorilor, fără să piardă din vedere pe Mântuitorul său. Şi Apostolii s-au dus în târg să facă cumpărături. Si ei au pregătit sfânta cină, şi femeile mironosiţe cele inţocmai cu Apostolii au cumpărat aromate şi miresme, dar, ia luaţi seamă, cum toate ale lor au ieşit curate şi sfinte! Pentru ce nu am putea sâ tăcem şi noi ca aceia? Numai deşărtăciunea noastră născoceşte această mulţime de nimicuri care ne chinuie şi pe noi şi pe alţii! Numai trupul nostru cel nesăţios înmulţeşte peste măsură cerinţele sfintelor şi luminatelor zile ale sărbătorilor ce vin, care prin ele însele sunt hrănitoare de suflet, nu cer atâta hrană pentru trup.

Aşa e, fraţilor, sărbătorile ce vin nu cer multe pregătiri, pentru că ele, după însăşi firea lor, cuprind în sine multă hrană şi băutură duhovnicească, multe plăceri şi dulceaţă pentru inimă. Dacă în timpul lor ni se pare că ne trebuie multe pentru trup, apoi aceasta se întâmplă numai pentru că duhul nostru nu se îndulceşte din bucuria ce se cuprinde în sărbătorile acestea. Nu se îndulceşte pentru că nu este în stare să se împărtăşească din bunurile duhovniceşti. Nu este în stare să facă aceasta, pentru că este rob trupului, pentru că întotdeauna a însetoşat numai după plăcerile şi poftele trupeşti şi n-a căutat să cureţe gustul şi celorlalte simţuri. De aceea noi, după ce luăm parte, de cele mai multe ori numai cu trupul, la slujbele bisericeşti, nu înţelegem în ce constă sărbătoarea, crezând că ea constă numai în mâncă­ruri, în zgomotul petrecerilor, care adesea ajung până la în tunecarea mintii şi a tuturor simţurilor. Astfel, noi toată îm­părăţia lui Dumnezeu, cu marile ei lucruri, toată credinţa cu sfintele sale taine, o coborâm într-o îndelungată slujire pântecelui, în mâncare şi băutură. "Dreptatea şi pacea şi bucu­ria în Duhul Sfânt" (Rom. 14, 17), desfătările cele curate ale inimii, veselia cea sfântă a sufletului, adică toate cele ce alcătuiesc fructul de căpetenie al credinţei şi miezul oricărei sărbători adevărate, sau ne sunt cu totul necunoscute, sau ne sunt cunoscute numai după nume. Starea aceasta e cu adevărat vrednică de plâns! în aceasta se şi cuprinde ade­vărata cauză a denaturării sărbătorilor, mai cu seamă a celor ce se apropie. Fiind noi înşine cu totul pământeşti, dăm un aer cu totul pământesc şi dumnezeieştilor sărbători. Fiind noi înşine cu totul trupeşti, facem chiar din Crucea lui Hristos căpătâi pentru trupul nostru. Dar să apucăm pe calea cea adevărată şi totul va lua un chip nou. Să petrecem această săptămână cum se cade, să facem cum ne povăţuieşte Biserica, să urmăm după Domnul, Cel Ce merge spre patima cea de bunăvoie, să ne răstignim împreună cu Dânsul de toate dulceţile vieţii, şi atunci vom fi încredinţaţi că, şi fără o mare pregătire pentru cele trupeşti, vom găsi în sărbătorile ce vin ceea ce niciodată n-am găsit: o hrană ne­sfârşită pentru suflet şi o veselie nemărginită pentru inimă.

Desfătarea de bunurile duhovniceşti cuprinse în aceste sfinte şi mari sărbători ne va face nepăsători faţă de bunurile trupeşti, unite cu ele. Noi vom înceta să mai măsurăm mă­reţia zilelor sfinte cu durata ospeţelor noastre şi cu mulţimea felurilor de bucate, şi împreună cu aceasta va cădea de pe umerii noştri şi acea povară a grijilor nenumărate, care ne răpesc acum timpul cel atât de preţios şi nu ne lasă să mer­gem după Mântuitorul nostru. Astfel, de la sine, fără multe eforturi, şi pe nesimţite, se restabileşte adevăratul mers al lucrurilor.

încă o dată vă amintesc, fraţilor, şi vă îndemn să faceţi această. încercare. Să ne silim în aceste zile să jertfim cea mai mare parte de timp Domnului şi numai foarte putină, lumii. Să ne hotărâm a ne aduna toate cugetele şi simţirile şi să le îndreptam după Domnul, Care merge spre patima cea de bunăvoie. în multe rânduri au trecut aceste zile fără să tra­gem vreun folos din ele, ba poate pricinuindu- ne noi înşine pagube sufletului nostru. Să le petrecem măcar o singură dată cum se cuvine! Aceasta ni se pare greu şi respingător. Eu însă, în numele Sfintei Biserici, în numele Mântuitorului Care merge la patima cea de bunăvoie, îndrăznesc să vă în­credinţez că petrecerea cum se cuvine a acestor zile cuprinde atâta dulceaţă, încât cel ce le-a petrecut o dată astfel, nu va mai avea nevoie să fie îndemnat să le petreacă mereu cum se cuvine, căci şi fără îndemn va face aceasta. Amin.

Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.

Despre Sfanta Spovedanie:Pr Cleopa Ilie

http://biserica.org/Publicatii/1995/NoIV/05_index.html

Despre Taina Sfintei Spovedanii

TAINA SPOVEDANIEI

Este Taina in care Dumnezeu iarta, prin duhovnic, pacatele crestinilor care se caiesc sincer si le marturisesc la scaunul spovedaniei, in fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocainta, pentru ca cel ce o primeste trebuie sa regrete in mod sincer, pacatele savarsite si marturisite preotului duhovnic; marturisire sau spovedanie, intrucat crestinul isi marturiseste pacatele in fata preotului; al doilea Botez, pentru ca prin ea se spala pacatele intocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru ca prin ea se dezleaga pacatosul de legatura pacatelor; impacare, pentru ca ne impaca cu Dumnezeu.

Mantuitorul Hristos a ingaduit aceasta Taina sfintilor Sai apostoli cand le-a spus : “Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer” (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi dupa Sfanta Sa inviere din morti, cand aratandu-Se apostolilor le-a zis : “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan XX, 21?23). Puterea de a lega si dezlega pacatele o are numai Mantuitorul Hristos, cum ne-a aratat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat aceasta putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea pacatelor se face prin marturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, in fata preotului-duhovnic. Pacatul apasa constiinta noastra ca o piatra si o raneste dureros. Dar prin marturisire, sufletul se usureaza, inima dobandeste liniste, constiinta castiga impacare si rana se vindeca. Dupa cum bucuriile cer sa fie marturisite si prin aceasta isi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer marturisite si astfel sufletul se usureaza.

Pacatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie sa fie martunsit in fata preotului duhovnic, cu adanca parere de rau, cu hotararea de a nu mai gresi, cu credinta puternica in Hristos si cu nadejdea in indurarea Lui. Aceasta, pentru a ne pastra mereu curata haina sufletului nostru, pentru a nu ne desparti de Dumnezeu. Sfantul apostol Iacob ne indeamna, zicand : “Marturisiti-va unul (credinciosul) altuia (preotului) pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacob V, 16). Asadar, cand ne simtim apasati de pacate, cand suntem bolnavi sufleteste, sa alergam la preotii Sfintei Biserici si lor sa ne marturisim, ca prin rugaciunea si dezlegarea lor sa dobandim iertarea pacatelor (Iacob V, 14?15). Si in alt loc ni se graieste despre indatorirea crestina de a ne marturisi pacatele: “Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele, El ? Iisus Hristos ? este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, il facem mincinos, si cuvantul Lui nu este Intru noi” (1 Ioan I, 8?10).

Lucru deosebit de insemnat nu este insa numai marturisirea pacatelor, ci cainta, adica parerea de rau si durerea sufleteasca pe care o simte crestinul pentru pacatele savarsite in felurite chipuri. Caci fara de cainta, Sfanta Marturisire sau Pocainta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si impacarea cu Dumnezeu. Iar cainta trebuie sa fie sincera, deplina (pentru toate pacatele) si sa izvorasca din credinta, nadejdea si iubirea lui Dumnezeu.

Aceeasi insemnatate o are si hotarirea de indreptare, curajul prin care punem hotar intre viata trecuta si cea viitoare; o hotarare sfanta, ca vom duce de acum inainte o viata noua, viata in Hristos, facand fapte vrednice de pocainta (Matei III, 7).
Marturisirea sau insirarea pacatelor fara cainta adevarata si fara hotarare de indreptare, nu aduce iertarea pacatelor (Luca XIII, 5).

Cerintele unei bune marturisiri a pacatelor trebuie implinite printr-o pregatire din buna vreme, cu deosebire prin post si rugaciune. Caci postul smereste trupul, iar rugaciunea deschide sufletul credinciosului in fata lui Dumnezeu. De asemenea, sa cercetam in cei masura ne-am implinit datoriile catre Dumnezeu, catre Sfanta Biserica, apoi catre aproapele, catre familie, catre noi insine, catre Patrie, si asa sa pasim catre Sfanta Taina a Spovedaniei.

Stiut este ca Sfanta Marturisire se administreaza celor ce se pregatesc a primi Sfanta Cuminecatura. De aceea si graieste sfantul apostol Pavel: “Sa se cerceteze (insa) omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar” (1 Cor. XI, 28), adica sa ia Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Iisus Hristos numai dupa vrednica marturisire.

Dupa ascultarea celor marturisite de crestin, daca din ele se vadeste cainta si hotarare de indreptare, preotul-duhovnic il dezleaga pe acesta prin cuvintele: “Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule, si sa-ti lase toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”.

Potrivit cu greutatea pacatelor marturisite si dupa cea mai buna socotinta a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se da, inainte de dezlegare, un canon de pocainta, ca de pilda : rugaciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si indeosebi la Sfanta Liturghie din duminici si sarbatori, fapte de milostenie, infranari de la anumite mancaruri sau fapte. Toate acestea nu urmaresc pedepsirea celui ce s-a marturisit, ci indreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre insanatosire duhovniceasca, spre intarire in virtute si indepartare de pacat.

Roadele Sfintei Marturisiri sunt de nepretuit. Caci ea ne dezbraca de haina intinata a pacatelor si ne imbraca in haina cea noua a virtutilor crestine, in haina luminoasa a harului dumnezeiesc ; din starea de pacat si de osanda, ea ne trece in starea de har mantuitor. Ea ne deschide calea spre desavarsire, ne sporeste evlavia, rodeste curatia sufletului, pacea cugetului, indreptarea vietii spre castigarea fericirii vremelnice si vesnice.

Soroacele Sfintei Marturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastra duhovniceasca, sa ne spovedim cat mai des, dar mai ales cu prilejurile aratate in legatura cu Sfanta Cuminecatura.

RUGACIUNI

a) inainte de spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce pentru pacatele mele ai primit ocara pe cruce si chemi pe cei pacatosi la Tine, zicand : “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”, primeste-ma si pe mine, nevrednicul. Iarta-mi toate pacatele mele si-mi da harul Tau si binecuvantarea Ta, pentru mila Ta cea mare si nemasurata; cu rugaciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.
b) Dupa spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul intelepciunii si al darului, deschide buzele mele ale pacatosului si ma invata cum se cuvine si pentru ce se cade sa ma rog. Ca Tu esti Cel ce stii multimea cea mare a pacatelor mele. Iata, cu frica stau inaintea Ta; indreapta viata mea, Cel ce indrepti toata zidirea cu cuvantul si cu puterea cea nespusa a intelepciunii, Cel ce esti liman celor inviforati, si-mi arata calea pe care voi merge. Da cugetelor mele duhul intelepciunii Tale, iar nepriceperii mele duhul intelegerii. Cu duhul temerii de Tine patrunde faptele mele si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Cu duh stapniitor intareste alunecarea gandurilor mele; ca in toate zilele fiind indreptat spre cele de folos cu Duhul Tau cel bun sa ma invrednicesti a implini poruncile Tale si pururea sa-mi aduc aminte de marita venirea Ta, care va cerceta toate faptele noastre.
Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Una pe zi (x)

Sfântul Siluan Athonitul:

Așa cum ai dat Apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt

și ei Te-au cunoscut pe Tine,

așa, Doamne Iisuse Hristoase, dă tuturor oamenilor

să Te cunoască pe Tine

prin Duhul Tău cel Sfânt. Amin.

Meditatia zilei de Miercuri

(sursa: http://daruindveidobandi.blogspot.com/2008/04/meditatia-zilei-de-miercuri.html)

Miercurea cea mare, ziua trădării. Iuda Iscarioteanul slujeşte satanei prin vânzarea Mântuitorului. Pentru treizeci de arginţi Iuda Îl vinde pe Hristos şi devine astfel prizonier al iadului. Zi de adâncă întristare pentru fapta cea necugetată a celui care, deşi văzând minunile şi dragostea cea fără margini a lui Hristos, a rămas de piatră. Zi de adâncă întristare pentru fiecare suflet care Îl trădează pe Hristos, devenind prizonierul păcatului.

Miercurea cea mare este însă şi o zi de nădejde pentru tot sufletul care se pocăieşte. Este ziua de pomenire a femeii păcătoase. ( Luca 7, 37-50)

Cu lacrimile pocăinţei, cu mirul dragostei de Dumnezeu, cu sărutarea nădejdii femeia cea păcătoasă se aşează la picioarele Mântuitorului. Datoria ei e mare, greşalele ei sunt multe, însă pocăinţa ei e mai mare decât păcatele ei, iubirea ei pentru Dumnezeu copleşeşte agoniseala ei cea ruşinoasă, credinţa ei îi aduce mângâierea iertării. Nu se teme de ceea ce spun ceilalţi, se dăruieşte lui Hristos cu toată suferinţa pe care păcatul a înmulţit-o în inima ei, dar şi cu pocăinţa născută prin primirea luminii lui Hristos. Şi nu numai că Iisus îi iartă păcatele, ci face amintirea ei neştearsă din conştiinţa oricărui om care primeşte cuvântul Evangheliei.

Tot de aici.

S-ar putea să îţi placă şi:

• MIERCURI: FEMEIA CEA PĂCĂTOASĂ
• Miercuri, in Saptamana Patimilor
• Saptamana Patimilor - urcus spre Inviere

http://theologhia. wordpress. com/2010/ 03/24/geniul- insingurat/

Porunca a X-a

„Să nu pofteşti nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău. ”

• Nu cumva ai poftit la femeie străină (sau bărbat), fiindu-ţi rudă, sau nu?
• Nu cumva ai invidiat reuşita altuia sau ai râvnit la bunurile sale?
• Nu cumva te stăpânesc tristeţea şi deprimarea din cauză că altul îţi este înainte sau că excelează în ceva şi te simţi pus în umbră?
• Nu cumva eşti muncit de supărare, de amar împotriva cuiva şi cauţi mijloace să îl micşorezi sau să îl desconsideri în fata celorlalti? Nu cumva faţă de acela te porţi cu duritate, fără duhul păcii?
• Nu cumva iubirea de plăcere şi aplecarea către viaţa de confort te fac să-ţi compari mereu felul de viaţă cu al altora mai bogaţi decât tine?
• Nu cumva, în timp ce te plângi de sărăcia ta, arunci cele ce-ţi prisosesc (din mâncare şi altele) sau faci alte feluri de risipă, pentru a semăna cu cei mai înstăriti ca tine?
• Să ştii că, precum ne învaţă Domnul (prin gura Înainte-Mergătorului Său), cele prisositoare apartin celor săraci: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.
• Nu cumva felul tău de viaţă este provocator şi preţios şi constituie pricină de sminteală fratelui tău care petrece în strâmtorări?
• Nu cumva din iubire de slavă soliciţi primul loc (în colectiv, în întruniri, în familie) sau demnităţi care nu ţi se potrivesc?

Cele şapte păcate de moarte

Şi patimile ce izvorăscdin acestea

1) MÂNDRIA: Slava deşartă, lăudăroşenia, trufia, nesupunerea, batjocura, ipocrizia, invidia ş.a.

2) IUBIREA DE ARGINŢI: Lăcomia, nemilostivirea, împietrirea inimii, furtul, răpirea, minciuna, nedreptatea, viclenia, sperjurul, simonia, ierosilia, înşelarea ş.a.

3) DESFRÂNAREA: Adulterul, sodomia, zoofilia, pedofilia, violul, malahia, incestul, neruşinarea, orbirea minţii, lipsa conştiinţei, necredinţa ş.a.

4) INVIDIA: uneltirea, vrăjmăşia, bucuria de rău, cearta, osândirea, înşelăciunea, trădarea, uciderea, ingratitudinea, tristeţea la binele altuia ş.a.

5) LĂCOMIA PÂNTECELUI: lăcomia, beţia, risipa, iubirea de plăcere, senzualitatea (concupiscenţa) ş.a.

6) MÂNIA: Blasfemia, ura, amintirea răului, cearta, sperjurul, blestemul, înjurătura, controversa, uciderea ş.a.

7) LENEA (Akedia): micimea de suflet, moleşeala, tristeţea şi imobilitatea faţă de binele ce-1 poţi face, dezvinovăţirea păcatelor, deznădejdea, necredinţa, indolenţa şi lipsa faptelor bune.

Una pe zi (IX)

in foto: Sfanta Mucenita Chiriachi

Angela locuieste intr-o scara de bloc , la parter.
In curand va deveni mama pentru cel de al cincilea copil.
Dumnezeu este cel care trimite copilasii pe lume!

	Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"

Si mai avem de la Dumnezeu , Poruncile dupa care sa ne ducem viata, ca sa putem desprinde sufletele noastre din caderea si vrajmasia diavolului.

Angela s-a nascut intr-o familie pe care nu si-a ales-o.
Dumnezeu a trimis-o acolo.
Ca sa-i invete ceva pe primitori.
Fiecare dintre noi ne nastem intr-o familie sau alta, deprindem invatatura Lui Dumnezeu , educatie si alte mosteniri spirituale si materiale intr-o masura mai mica , uneori asa de mica incat pare ca nu exista, sau mai mare.

Angela s-a nascut intr-o famile care a izgonit-o din casa.Nu stiu de ce si nici nu mai are importanta.De ce ingaduie Dumnezeu ca sa fie data afara din casa o femeie insarcinata?De ce ingaduie Dumnezeu ca noi , fiecare trecand pe langa locuinta ei -treptele de la parterul blocului-sa nu facem nimic pentru ea?
Ba nu stim cum sa ne departam mai repede, cum sa nu ne uitam in ochii ei de om.
Nu cumva sa ne atinga sau sa ne strige...ca noi n-avem timp, nu avem cum s-o ajutam!Da, da ...e foarte clar, suntem ocupati!
Cand Dumnezeu iti trimite un cersetor pe cap, cica sa nu-l trimiti inapoi la Dumnezeu, ca din marea Sa dragoste , Dumnezeu ingaduie ca sa faci milostenie unuia care traieste sub cerul liber.Sa nu-l judecam noi pentru ca uneori cersetorul bea sau fumeaza sau uite, mai rau parca , iar mai facu un copil(pentru ca noi si in acest caz gasim sa judecam corect -ha!ha!).
Cum ar da-o Dumnezeu cu noi, tot nu punem umarul la o milostenie !Vai de noi, de casele noastre, de sufletele noastre!
Cate nevoi are o femeie insarcinata?Cate nevoi are un om singur pe treptele vietii?
Angela asteapta cel de al cincilea copil.
Dincolo de zidurile din casa scarii se nasc si copii pe care orice ar face, familia nu-i alunga de acasa.Slava Lui Dumnezeu!
Dincolo de zidurile reci sunt oameni care-si doresc macar un copil sau oameni care opresc Darul Lui Dumnezeu si-si ucid pruncisorii in pantece, in timp ce rasturnati pe fotolii citesc prima pagina a unui ziar promiscuu, in care se vorbeste despre o crima oarecare si nicio clipa nu se simt nu mai vinovati, nici la fel de vinovati cu criminalul din ziar.M-am intrebat cu gandul la Bunul Dumnezeu de multe ori , dandu-mi seama de stergerea adevarului din inima noastra, de ce facem asa?...Mi-a raspuns Dumnezeu, in felul tainic in care ne strecoara daruri in inimile noastre, pentru neascultarea poruncilor si pentru pacatele noastre si pentru ca ne departam de EL, alegand in nemarginita noastra inteligenta calea ratiunii inselatoare...adica pe al cu coarne.

Cum poate Angela sa supravietuiasca pana seara tarziu cand se strecoara in scara blocului, numai Bunul Dumnezeu stie si Maica Domnului, cea care hraneste cu mana nevazuta pe oamenii necajiti si ne poarta tuturor de grija.
Angela zambea, aseara.Ce putere ! Trebuie sa fii chior sa nu-L vezi pe Dumnezeu , privind la femeia aceasta insarcinata!
Chiar nu putem sa ne unim sa facem ceva pentru un astfel de om?
Blogarim, ne laudam unii altora scriiturile, fotografiile, realizarile...si cate fapte bune cu credinta facem in fiecare zi?
Eu nu stiu alt loc in care ar putea sa fie primita, poate stiti voi, nu ma gandesc decat ca la Valea Plopului parintele Nicolae Tanase ar primi-o cu bratele parintesti cu care imbratiseaza cei peste 300 de orfani, adesea si pe mamele singure, abandonate de sot sau familie.
Ma gandesc serios cum sa o ducem pe Angela la Valea Plopului, va rog sa va ganditi si voi! Doamne Ajuta!

Porunca a IX-a „Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău!”

• Nu cumva ai minţit sau ai pus pe altul să mintă pentru vreun câştig?
• Nu cumva spui minciuni pentru a te justifica, pentru a nu te mustra pe tine şi a te pocăi?
• Nu cumva spovedania ta nu este directă şi sinceră, ci îi judeci pe ceilalţi, aruncând vina păcatelor tale pe alţii (soacră, noră, soţ, şef, coleg ş.a.)?
• Nu cumva minţi pentru a nu primi vreo responsabilitate sau vreo muncă pe care eşti dator să o faci?
• Nu cumva ai calomniat pe cineva, pentru a-1 păgubi, sau umili, sau defăima?
• Nu cumva flatezi pe alţii cu laude mincinoase, pentru a-ţi asigura stima lor sau pentru oarecare foloase?
• Nu cumva te arăţi cu două fete, pentru a câştiga favoarea sau aprobarea unora?
• Nu cumva eşti suspicios şi dai crezare suspiciunilor tale faţă de ceilalţi?
• Nu cumva te preocupi şi urmăreşti în amănunt viaţa altora, dincolo de ceea ce implică datoria şi dragostea faţă de ei?
• Nu cumva eşti stăpânit de duhul curiozităţii şi ai răul obicei să întrebi continuu, fără discernere, despre problemele personale ale altora?
• Nu cumva vorbeşti mult, căzând adesea în păcatul judecării celorlalţi?
• Nu cumva te dedai la a lua în glumă, a ironiza, a măscări (imita), a-i lua în râs pe ceilalţi, plecând de la greşelile lor, de la slăbiciunile lor trupeşti sau sufleteşti?
• Nu cumva obişnuieşti să retransmiti informaţii sau secrete ale altora încredintate numai ţie, provocând astfel certuri şi vrăjmăşii între confraţii tăi?
• Nu cumva primeşti (sau dai) mită sau primeşti bani sau mici ,atentii” la serviciu, sau iei ,comisioane”, depăşindu-ţi atribuţiile, sau soliciti servicii în schimbul celor oferite de tine, dar care sunt de datoria ta şi pentru care iei salariu?

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/30/saptamana-patimilor/

Una pe zi (VIII)

Ce peste bun am mancat ieri!
http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/28/duminica-floriilor-intrarea-domnului-in-ierusalim-2/
Suntem dintre noi care nu postim , fie ca nu putem (orice neputinta a noastra , odata spovedita la preot se poate indeparta) fie ca nu vrem, care ne-am indepartat de credinta cea dreapta si consideram desueta randuiala Bisericii.
Am auzit pe cineva judecadu-i pe cei care n-au postit si nu tin randuiala duhovniceasca in Postul Mare ca s-au inghesuit sa manance peste in zilele de Buna Vestire si in cea de ieri a Floriilor -Ziua intrarii Domnului Iisus Hristos in Ierusalimul pamantesc, cand este dezlegare la peste.
Pai e grozav!Macar au facut doua zile ascultare, de randuielile Lui Dumnezeu.
Asa ne tine Dumnezeu in spate cand noi nu -L vedem ca merge pe langa noi, cu noi, in noi.

De azi incep Sfintele Patimi ale Domnului.
Denie-de la slavonescul vdenie- inseamna priveghere sau slujba nocturna.
Denia ca slujba de dimineata savarsita seara, are ca scop transformarea intunericului in lumina.


(mai jos , am extras din crestinortodox.ro )

Deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea din Postul Pastelui.(saptamana a saptea este Saptamana Patimilor)

Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vandut de fratii sai in Egipt. El este o preinchipuire a lui Hristos, vandut de Iuda.

Tot in timpul deniei de luni, se face pomenirea smochinului neroditor, care s-a uscat blestemat fiind de Domnul. Smochinul inchipuie pomul pacatului si secatuirea Legii celei vechi. Dumnezeu cere de aici inainte roada Legii celei noi, a harului venit prin Iisus Hristos.

Marti se face pomenire de pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda este un indemn la priveghere si la trezvie.

Miercuri este ziua in care se face pomenirea femeii pacatoase, care la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare pret pe capul lui Hristos pe cand era la masa. Acum este si momentul cand Iuda merge sa-L vanda pe Hristos, pe treizeci de arginti.

In Sfanta si Marea Joi, praznuim patru lucruri: Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de taina - in care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frangerea painii, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si tradarea Domnului de catre Iuda.

Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii, in care sunt relatate patimile lui Hristos si scoaterea solemna a Sfintei Cruci in mijlocul bisericii.

In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele Patimi ale lui Hristos. Se face pomenire si de marturisirea facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit impreuna cu El.

In aceasta zi, nu se oficiaza slujba Liturghiei si este recomandata zi de post negru. Denia Prohodului, adica slujba inmormantarii lui Hristos, se deosebeste de celelalte prin cantarea Prohodului Domnului si prin ritualul inconjurarii bisericii cu Sfantul Epitaf.

Sa ne straduim sa mergem la Spovedanie, sa ne usuram sufletul de cele ce ne intuneca privirea sufletului, sunt multe motive pentru care nu vrem sa mergem , niciunul nu e de la Dumnezeu, cel cu coarne mereu ne trage inapoi, ba ca una , ba ca alta.Eu ma duc in fata Lui Dumnezeu (caci Domnul nostru Iisus Hristos , sade in scaunul Spovedaniei)cu pacatele mele, nu in fata preotului(preotul este doar instrumentul Domnului) ale carui pacate nu le pot judeca eu , caci asa cum eu nu ascult poruncile Lui Dumnezeu, asa poate si el , preotul sa cada din har si sa le calce.
Doar ca la preoti sunt unele calcari nepermise , in urma carora li se poate ridica Darul Preotiei.
In zilele noastre, ca sa ne sminteasca si sa ne departeze de Biserica, sunt tot felul de cazuri de preoti ale caror purtari ne aduc in pacatul sa-i judecam si sa ne razvratim de nedreptate.Exemplul cel mai concludent al acelui preot cu rang inalt care s-a impartasit la catolici.Unora dintre noi acesta nu le apare ca un pacat mare, alte pacate ale preotilor, betia sau curvia sau iubirea de arginti ne par mult mai mari, dar impartasirea din alte potire nu e Sfanta Impartasanie cu Trupul si Sangele Domnului.
Dupa ascultare, el trebuia caterisit.
Nu s-a intamplat, nu e pacatul meu ...eu ma duc la Spovedanie cu pacatele mele, pentru ele, si nu pentru ale preotului cutare sau ale vecinului cutare, ma judeca Dumnezeu.
Eu, sa-mi tin dreapta credinta si Dumnezeu sa ne judece pe toti, caci numai el o poate face cu dragoste, fara partinire si cu dreptate...,,Eu sunt Calea, Adevarul si Viata``

Porunca a VIII-a

„Să nu furi!”

• Nu cumva ai furat sau furi lucruri străine?
• Nu cumva ai cumpărat lucruri furate?
• Nu cumva ai luat din lucrurile fratelui tău sau ale altei rude, nedreptăţindu-1?
• Nu cumva eşti hoţ în meseria ta (furi la cântar, înşeli la cantitate, prezinţi supraevaluat, în mod mincinos, produsele tale, îţi însuşeşti bani sau bunuri ale altora sau ale firmei unde lucrezi)?
• Nu cumva ai mutat hotarul pământului tău, furând de la vecini?
• Nu cumva ai falsificat acte, sau ai ascuns acte de proprietate, sau ai intervenit în mod vicios în aplicarea vreunui testament?
• Nu cumva ai falsificat vreodată semnătura cuiva (rudă, cunoştinţă) pentru a-ţi însuşi bunuri sau bani ce nu-ţi aparţineau?
• Nu cumva deschizi scrisori străine?
• Nu cumva ai furat animale sau ai tăiat copaci ai altora sau ai cules roadele altora?
• Nu cumva ai găsit vreun lucru care nu-ţi aparţine şi nu 1-ai înapoiat proprietarului (portofel, bani ş.a.)?
• Nu cumva ai împrumutat bani, unelte, alte bunuri şi nu le-ai înapoiat proprietarului?
• Nu cumva tragi cu urechea, ca să foloseşti cele auzite în scopuri rele (calomniere, înşelăciune, autojustificare ş.a.)?
• Nu cumva joci cărţi sau iei parte la jocuri de noroc (furt „legal” al celor mulţi) şi îţi nedreptăţeşti astfel familia, furând-o şi furând apoi şi pe aproapele tău?

Una pe zi (VII)

Ce porunca grea in zilele noastre, ne-ar putea parea desueta, numai ca atat barbatii cat si femeile , au sufletul unit cu trupul.Niciunul nu va fi definit prin iubire pe pamant, decat definit de cele doua constante :trup si suflet.

Porunca a VII-a „Să nu fii desfrânat!”

• Nu cumva ai păcătuit cu cineva căsătorit(ă) – sau tu fiind căsătorit(ă) – şi te-ai făcut adulter(ă)?
• Nu cumva te-ai desfrânat cu cineva necăsătorit, rudă sau nu?
• Nu cumva ai lăsat pe careva gravidă şi ai abandonat-o, forţând-o astfel să facă avort, adică ucidere?
• Nu cumva te masturbezi?
• Nu cumva ai avut vreo relatie homosexuală?
• Nu cumva ai avut vreo legătură cu vreun animal?
• Nu cumva te-ai unit cu femeia ta peste fire?
• Nu cumva ai avut legături trupeşti înainte de cununie?
• Nu cumva te împodobeşti şi te parfumezi exagerat pentru a provoca?
• Nu cumva admiri exagerat pe careva, sau pofteşti pe careva, bărbat sau femeie, şi astfel întreţii patima desfrânării şi a iubirii de trup în sufletul tău?
• Nu cumva ai fost vreodată mijlocitor al unei legături nepermise, pentru a cădea alţii în desfrânare?
• Nu cumva ai scris scrisori anonime mincinoase, cu scopul de a strica căsnicia, logodna sau înţelegerea dintre doi oameni?
• Nu cumva eşti mândru şi egoist, lacom şi beţiv, patimi care conduc la desfrânare şi adulter?
• Nu cumva îţi face plăcere şi obişnuieşti să te uiţi la imagini pornografice, erotice (filme, spectacole, reprezentaţii în localuri de noapte, reviste, pagini de internet)?

,,A iubi inseamna a indrazni sa te asemeni cu Dumnezeu, dupa har`` Arhim.Arsenie Papacioc

Este o expresie intalnita mai des ori mai rar , n-as spune ca functie de varsta, ci functie de patimi: ,,Imi vine sa mor`` sau ,,m-ai omorat``.

Cu fiecare suparare, tristete,patima , neiubire, mai murim putin sau omoram pe cineva de langa noi.Zice Bunul Dumnezeu ,, Sa nu ucizi``.Daca mananc mult , multa greutate ii aduc organismului, plus ma apuca si lenea, ca dupa o masa copioasa creierul se concentreaza pe digestie... nu ne simtim bine, coincide si cu ce numeste Bunul Dumnezeu , greseala , pacat.Cand o greseala se repeta atat de mult incat devine patima, ea are nevoie ca sa fie marturisita la Sfanta Spovedanie.Greseala=pacatul vine cu mintea , cu gandul sau cu trupul.Mancam uneori fara sa ne fie foame, uneori acoperim o depresie cu aceasta foame nestapanita,incredibil sau nu, aceasta neputinta de a ne stapani , de-o marturisim preotului, ea poate fi diminuata si in plus , ne amintim si de unde ni se trage.

Mancam pentru a trai, nu traim pentru a manca.

La fel e si cu bautul vinului.In multe carti, reviste si ziare cu sfaturi care mai de care mai nemedicale, ni se spune ca putem bea zilnic o masura de vin .

Asa incepe dependenta.Si vom pofti la inca doua degete in plus, ce-o sa fie?Asadar , vinul se bea doar in zilele cand nu e post si in acele zile cand e dezlegare la vin in posturi.

Dar pentru toate neputintele , pentru a nu ucide sufletul si trupul nostru , in bratele parintesti ne primeste Dumnezeu.Ca sa ne putem vedea neputintele si pentru a ne indrepta catre Dumnezeu, Maica Domnului se roaga pentru noi, neincetat , cu lacrimi de mama iubitoare pentru toti oamenii.

Porunca a VI-a

„Să nu ucizi!”

• Nu cumva, cu voie sau fără de voie, te-ai făcut ucigaş?
• Nu cumva, prin cuvintele tale, prin acuzaţiile (intrigile) tale, ai fost cauza pentru care s-a făcut altul ucigaş?
• Nu cumva ai stârnit, ai îndemnat sau ai ajutat la o astfel de faptă?
• Nu cumva îţi doreşti să sufere altul ori te bucuri de nenorocirea lui?
• Nu cumva ţii vrăjmăşie, răutate, ură, către alţii şi aştepţi clipa să te răzbuni, în loc să ierţi?
• Nu cumva nu-i ierţi pe cei care te-au nedreptăţit, sau te-au rănit sau ţi-au făcut vreun rău? Nu cumva nu ierţi pe vrăjmaşul tău şi nu ceri cu uşurinţă iertare?
• Nu cumva i-ai îndepărtat pe săracii care îţi stăteau aproape, umilindu-i şi adresându-le cuvinte urâte?
• Nu cumva ai facut avort sau ai dat altei femei plante ori medicamente ca să lepede pruncul sau ai acţionat prin alte mijloace pentru acelaşi scop?
• Nu cumva ai bruscat vreo gravidă sau i-ai cauzat greutăţi de orice fel ca să piardă pruncul sau ai obligat-o să avorteze vreun copil nelegitim?
• Nu cumva ai sfatuit pe careva să meargă la doctor pentru avort şi te-ai făcut autor moral al uciderii?
• Nu cumva ai dat sfaturi pentru evitarea sarcinii şi ai intervenit în lucrarea vieţii aşa cum a hotărât-o Dumnezeu?
• Nu cumva 1-ai abandonat sau 1-ai expus pericolului pe pruncul tău?
• Să Ştii că după Marele Vasile cea care a abandonat pruncul cade sub acuzaţia de ucidere.
• Nu cumva în mod intenţionat ai amputat vreun membru al tău sau al altuia?
• Nu cumva eşti scandalagiu şi-i pui pe alţii să se certe, să se bată, chiar şi numai pentru a te distra?
• Nu cumva eşti agresiv şi te mânii şi te tulburi uşor, şi-ţi place să te cerţi până şi pentru lucruri mărunte?
• Nu cumva te-ai mâniat pe cineva şi 1-ai certat pe nedrept şi nu din dragoste?
• Nu cumva te-ai certat cu cineva sau ai lovit pe cineva?
• Nu cumva te-ai blestemat singur sau pe altul ai blestemat?
• Nu cumva nu te-ai îngrijit şi ai transmis vreo boală contagioasă?
• Nu cumva din cauza îmbuibării, a beţiei sau plăcerilor trupeşti ai provocat, ţie sau altuia, vreo boală?
• Nu cumva eşti robit patimii fumatului şi îţi alterezi atât sănătatea ta, cât şi pe a celor din jur?
• Nu cumva ai luat sau iei droguri (LSD, opiu, heroină, cocaină, extasy) care distrug viaţa, ucigând astfel sufletul pentru care S-a răstignit Hristos?
• Nu cumva ai îndemnat pe alţii la consumul de droguri?
• Nu cumva faci comerţ cu droguri, pentru un câştig uşor, ignorând că astfel te faci ucigaş al fratilor tăi?
• Nu cumva ai luat alte substanţe aşa-zis nedăunătoare, calmante, marijuana, haşiş, întărind astfel tiranica patimă care afectează grav sănătatea trupului, pacea sufletului, dar şi starea familiei?
• Nu cumva eşti robit groaznicei patimi a beţiei, care calcă în picioare demnitatea ta şi cinstea familiei tale, care te conduce spre moarte lentă, dar sigură?
• Nu cumva obişnuieşti să mergi prin localuri (cârciumi, discoteci, baruri, cabarete), care constituie locuri de naştere a necuviinţei, a vieţii imorale şi materialiste, care conduc la alcoolism, la dependenţă de droguri, la goana după câştigurile uşoare şi ilegale şi la fapte care degradează personalitatea şi provoacă lenea?

Despre ispite

Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa de la sine, ci mai tare se va incalci cu ele (Sf. Marcu Ascetul).

Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te impotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic (Sf. Marcu Ascetul).

Daca n-ar exista satana care ne ispiteste si ne stramtoreaza, atunci nu s-ar vadi cine este plin de osardie si cine este lipsit de o buna iscusinta sau lenes (Sf. Nil Sinaitul).

Prin puterea Sa, Hristos a biruit pe ispitorul; il putem birui si noi cu puterea si cu numele lui Iisus.

Numele lui Iisus e mai puternic decat otelul, mai tare decat granitul. Nu exista scut mai puternic, nu exista o arma mai puternica in razboiul duhovnicesc decat rugaciunea lui Iisus (Avva Iov).

(sursa: despre ispite, crestinortodox.ro)

Una pe zi (V)

Cand mergi pentru prima data la Sfanta Spovedanie esti incercat de multae ispite,rusine, neindraznire, amanare si intr-un fel te gandesti la preot ca la un vinovat, ca la cel mai mare pacatos si ca cine e el ca sa-i spui lui toate ale tale.Cand simti rusine , e bine, dar daca ea te opreste sa ajungi sa marturisesti ...asta e vrajmasie, cel cu coarne nu se bucura ca tu te indrepti catre Dumnezeu,te trage de ceafa inapoi si te-ndeamna sa nu te duci, ba-ti mai aminteste si ce-ai citit in ziarele de scandal, despre pacatele uni preot(treaba lui, pacatele lui, de judecat il judeca Dumnezeu pentru pacatele lui, asa cum nici tie nu-ti place sa te judece alt om pentru greselilel tale, tot asa nici tu nu-l judeca pe altul...Dumnezeu stie masura fiecaruia) de aceea suntem indaratnici in a ajunge la Sfanta Spovedanie. Ba asa de multe treburi apar pe nepusa masa, toate sa le lasam, dar la Sfanta Spovedanie sa ajungem.Macar in cele 4 posturi de peste an.Desi duhovnicul e cel mai bun prieten sfatuitor al nostru,el fiind in slujba domnului nostru Iisus Hristos , care ii sta alaturi la Spovedanie si ii pune in gura cuvintele de care noi avem nevoie. pana aflam cata usurare sufleteasca primim prin Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, multa apa curge pe rau.
Dumnezeu a vazut tot ce am facut , stie , dar ne asteapta sa recunoastem, asa cum acasa, in fata mamei si a tatalui suntem asteptati ca dupa o bravura , sa spunem adevarul.Parintii stiu intotdeauna cand copilul greseste, minte sau ascunde adevarul.Si parintii sunt niste copii, la randul lor.Toti ne marturisim in fata Lui Dumnezeu...

Porunca a V-a „ Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă lie”

1. Pentru copii

• Nu cumva nu arăţi respectul cuvenit, datorata dragoste, cinstea şi ascultarea faţă de părinţii tăi?
• Nu cumva le răspunzi în faţă, sau te porţi necuviincios, sau îi înjuri, sau chiar ridici mâna şi îi loveşti?
• Nu cumva desconsideri sfaturile lor şi le răspunzi cu neruşinare la orice ţi-ar spune?
• Nu cumva nu te interesează părerea lor şi în general nu te interesează binecuvântarea lor spre bunul mers al oricărei lucrări ce-o faci?
• Nu cumva nu le mulţumeşti pentru toate cele pe care le-au făcut şi le fac pentru tine?
• Nu cumva nu-i îngrijeşti sau nu le stai alături în greutăţile şi în nevoile lor?
• Nu cumva nu îi cercetezi când sunt în boală?
• Nu cumva, bătrâni fiind, nu te mai interesezi de ei? Sau nu te străduieşti să-i bucuri, sau nu le îngădui slăbiciunile şi ciudăţeniile bătrâneţilor?
• Nu cumva nu faci parastasele părinţilor sau rudelor, ori din necredinţa în folosul lor de odihnire sufletească, ori din zgârcenie? Nu cumva nu dai milostenie pentru sufletele lor şi nici măcar pomelnic cu numele lor la Biserică?

2. Pentru părinţi

• Nu cumva nu te îngrijeşti pentru buna creştere a copiilor tăi, sufletească, şi trupească?
• Nu cumva nu le dai exemplul cel bun de dragoste, de pace, de supunere, de iertare, de bună înţelegere în familie şi nu creezi atmosfera caldă în care să se dezvolte copiii tăi, spre a deveni mădulare sănătoase ale societătii?
• Nu cumva din indiferenţa şi din delăsarea de a te îndrepta dai exemplul cel rău copiilor tăi?
• Nu cumva nu te îngrijeşti de compania copiilor tăi şi nu-i păzeşti de tovărăşiile rele?
• Nu cumva nu te îngrijeşti de buna lor educaţie şi învăţătură la profesori buni sau de învăţarea vreunei meserii, în caz că stau prost cu şcoala?
• Nu cumva nu-i înveţi pe copii din fragedă pruncie credinţa ortodoxă şi nu-i alăptezi cu principiile izvorâtoare de viaţă ale credinţei ortodoxe şi ale ţării?
• Nu cumva nu-i sfătuieşti bine pe copii tăi când greşesc, ci cu exagerata ta îngăduinţă îi laşi necercetaţi în ,nevinovatele” lor patimi (părute ţie nevinovate), stimulând astfel un comportament egoist şi negativist?
• Nu cumva nu-i înveţi pe copiii tăi să dobândească virtutea iertării (să ceară şi să dea uşor iertare pentru toate), care însoţită cu virtutea milosteniei constituie cea mai de preţ comoară pentru această viaţă şi pentru mântuirea lor cerească? Pe omul iertător şi milostiv Dumnezeu niciodată nu-1 părăseşte!
• Nu cumva nu te îngrijeşti de calitatea priveliştilor şi distracţiilor lcrr şi nu-i ajuţi să valorifice creativ şi fără vătămare timpul lor liber?
• Nu cumva nu le stârneşti interesul asupra temelor sociale, asupra problemelor de viaţă pe care le presupune întemeierea unei familii?
• Nu cumva nu-i înveţi din timp pe copiii tăi importanţa înfrânării de dinainte de căsătorie, greşeala şi păcatul legăturilor dinaintea căsătoriei şi sfinţenia legăturii cununiei (monogame)?
• Nu cumva în mod implicit transmiţi copiilor tăi dorinţele tale şi scopurile tale nerealizate?
• Nu cumva te împotriveşti hotărârii copilului tău de a se afierosi lui Dumnezeu (de a deveni preot, monah) şi foloseşti diferite mijloace pentru a-1 împiedica?
• Nu cumva ai hotărât şi îl forţezi pe copilul tău să devină preot sau monah, fără ca el să simtă vreo chemare spre acestea, el dorind să aibă familie şi o altă preocupare?
• Nu cumva îţi presezi copiii cu diferite mijloace (autoritarism, şantaj sentimental) să facă mereu ceea ce vrei tu, chiar şi când este greşit?
• Nu cumva îi consideri pe copiii tăi ca pe proprietatea ta şi nu ca pe daruri ale lui Dumnezeu, fiind mai întâi copii ai lui Dumnezeu şi mai apoi copii ai tăi?
• Nu cumva comportamentul tău este nepotrivit pentru copiii tăi? Nu cumva îi înjuri sau îi pedepseşti fără un motiv serios, ca să-ţi verşi nervii, neurmărind educaţia lor?
• Nu cumva îi consideri pe copii chin şi povară greu de dus?
• Nu cumva dragostea faţă de copiii tăi este în funcţie de cât răspund ei aşteptărilor tale? Nu cumva nu eşti în stare să te adaptezi şi să accepţi nici o scădere a lor, indiferent de domeniu (de la micile zburdălnicii până la handicapurile fizice sau mentale)?
• Nu cumva nu te ocupi personal şi cum trebuie de copiii tăi, ci transferi responsabilitatea încredinţând creşterea lor unei ,dădace” care nu are credinţă şi vieţuire ortodoxă?
• Nu cumva consideri pe copii obstacole în realizarea carierei tale, sau în calea distracţiei şi comodităţii tale, pentru că educaţia şi creşterea lor necesită efort şi jertfire de sine?
• Nu cumva zici că-ţi ajunge un copil, având pe deplin o mentalitate lumească asupra acestei teme?
• Nu cumva faci deosebire între copiii tăi şi contribui la naşterea invidiei între ei?
• Nu cumva arăţi o dragoste exagerată faţă de copiii tăi şi-i cocoloşeşti, încât neglijezi dragostea datorată soţului (soţiei) tău?

3. Pentru soţi

• Nu cumva nu te îngrijeşti de soţia ta precum trebuie?
• Nu cumva nu îi arăţi cuvenita bunăvoinţă şi nu o iubeşti ca pe tine însuţi?
• Nu cumva o superi, o întristezi, o umileşti sau o subestimezi înaintea altora, considerând-o inferioară ţie?
• Nu cumva te porţi cu ea autoritar, urât, o înjuri, o loveşti, o desconsideri înaintea copiilor tăi, provocând astfel numeroase probleme şi traume sufleteşti?
• Nu cumva o maltratezi sexual?

4. Pentru soţii

• Nu cumva nu-ţi asculţi bărbatul şi desconsideri părerea lui, făcând doar ce vrei tu?
• Nu cumva nu rabzi când este nervos, ci îl contrazici, fără să aştepţi să-i treacă mânia şi să-i spui apoi ce vrei, ca o femeie înţeleaptă?
• Nu cumva cu trecerea timpului nu-i mai arăţi afecţiunea şi interesul pe care-1 mărturiseai înainte?

5. Pentru ambii soţi

• Nu cumva ignori faptul că cununia este binecuvântarea lui Dumnezeu şi cinstire pentru soţi, căci pot deveni astfel conlucrători cu Dumnezeu în crearea altor oameni?
• Nu cumva prin diferite mijloace vă feriţi de naşterea de copii?
• Nu cumva ignoraţi faptul că prin cununie aţi devenit „una”, după porunca lui Dumnezeu, că dragostea voastră trebuie să fie atât de mare şi în aşa fel, încât nici o altă dragoste (faţă de pă rinţi, de copii, de rude) să nu o strice?
• Nu cumva vă expuneţi problemele, supărările sau divergenţele înaintea copiilor voştri (oricât de mici ar fi), provocându-le traume psihice?
• Nu cumva nu respectaţi cuvenita înfrânare în duminici, sărbători şi în posturi – de comun acord, desigur, pentru a vă îndeletnici cu postul şi rugăciunea?
• Nu cumva nu-1 iubiţi şi nu-1 acceptaţi pe tovarăşul vostru de viaţă aşa cum este, cu scăderile lui, ci vreţi să-1 potriviţi propriilor voastre dorinţe şi nevoi şi să-1 faceţi unealta voastră supusă?
• Nu cumva simţiţi uneori regret (şi persistaţi în el) pentru că v-aţi legat prin cununie sau că aţi ales persoana respectivă şi nu alta?
• Nu cumva nu vă răbdaţi reciproc sau nu vă iertaţi greşelile unul altuia?
• Nu cumva invidia voastră strică pacea familiei şi cârtiţi unul împotriva altuia?
• Nu cumva nu cinstiţi sau nu iubiţi părinţii sau rudele celuilalt?
• Nu cumva nu cinstiţi pe duhovnicii voştri sau pe preoţi, pe episcopi, pe monahi, ci dimpotrivă, îi subestimaţi?
• Nu cumva cârtiţi împotriva lor, vă comportaţi necuviincios cu aceştia, îi judecaţi, căzând astfel în păcatul grav al judecării şi, mai grav, al judecării preoţilor?
• Nu cumva refuzati să faceti ascultare de duhovnic, ci preferaţi să faceţi în toate voia voastră?
• Nu cumva nu-1 cinstiţi pe sfântul vostru ocrotitor, al cărui nume îl purtaţi?
• Nu cumva prin viaţa păcătoasă îl întristaţi pe îngerul vostru păzitor?
• Nu cumva nu arătaţi cuvenitul respect faţă de învăţătorul, de profesorul vostru, de superiorul vostru, din ingratitudine, din complexul de inferioritate, din invidie sau din egoism?
• Nu cumva nu arătaţi recunoştinţă faţă de binefăcătorii voştri sau, mai grav, răspundeţi cu ingratitudine la binele făcut de ei, oricât de mică le-ar fi binefacerea?
• Nu cumva tu însuţi faci binele în mod interesat, cu un scop anume, aşteptând răsplată şi mulţumire de la cel ajutat?

Una pe zi (IV)

Buna Vestire, o mare sarbatoare pentru crestinii ortodoxi , probabil si pentru cei care au aflat viata Maicii Domnului.

O sarbatoare fara de care n-am avea nici Craciunul-Nasterea Domnului, nici Sfintele Pasti-Invierea Domnului, n-am avea nimic.

Cu aceasta Buna Vestire incepe mantuirea neamului omenesc.

Ce fericire simte o femeie in trupul si sufletul ei cand ramane insarcinata!Oare cine ii vesteste aceasta bucurie?Sa nu aud iarasi raspunsul acela ,,intelectual``: chimia fara Dumnezeu,ca nu voi ca sa rad azi ori in alta zi in hohote.

Fecioarei Maria i-a vestit Arhanghelul Gavriil(arhanghel = inger inaintestatator), ca-L va naste pe Fiul Lui Dumnezeu.Ziua de Buna Vestire este ziua zamislirii in pantecele curat al Sfintei si Pururea Fecioarei Maria.

Domnul nostru Iisus Hristos nascut fara pacat , prin zamislire de la Duhul Sfant si nu prin pacat trupesc, pamantesc.

Cu ce fericire smerita in Duh Sfant a primit Maria Fecioara aceasta veste!

Fecioara Maria, cea aleasa ca sa-L nasca pe Mantuitorul sufletelor noastre,curatita in trup si suflet de Duhul Sfant, se roaga neincetat pentru noi, pentru iertarea noastra.

Sa incercam doar un sfert de ora sa stam in genunchi , nu o zi , nu toate zilele la rand, sa stam macar un sfert de ora cu gandul doar la Dumnezeu...sa vedem, putea-vom oare, nu vom obosi, nu ne vor durea genunchii?

Si cand noi nu putem , din cauza pacatelor noastre si a celor stramosesti, cine poate numaidecat Maica Domnului, care este si Maica noastra a tuturor.

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/03/bucura-te-ceea-ce-esti-plina-de-dar.html

Tot Duhul Sfant ne curateste si pe noi , cand marturisim preotului cele ce ne apasa pe constiinta, la Sfanta Spovedanie.Daca nu am stiut si daca am uitat si daca vrem sa fim crestini ortodoxi si nu pagani, urmam Poruncile Lui Dumnezeu.Porunca nu e sfat, e porunca!Porunca data din dragoste parinteasca , asa cum tatal sau mama ne indruma cresterea,porunca pe care de-o primim cu dragoste atunci iubim pe Dumnezeu, nu ne temem de El si daca ne temem ca nu-L alegem pe El, ca niste copii cautam bratele Lui parintesti.Din mandrie s-ar putea sa ne suparam cand auzim ca cineva ne porunceste, e valabil cand ne porunceste un om, dara cand Dumnezeu ne porunceste , nu mai e loc de mandrie, caci daca e , sa ni-l amintim pe cel cu coarne , aflat in aceeiasi situatie de mandrie.Pentru neascultare Adam si Eva , protoparintii nostrii, cazura din Rai.

Duminica e ziua in care Dumnezeu munceste pentru noi, se cuvine sa incetam lucrul nostru si sa-i multumim.La Sfanta Liturghie, cand Duhul Sfant coboara pe pamant.

Porunca a IV-a

„Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;

ziua a saptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău… ”

• Nu cumva duminicile şi sărbătorile mari lipseşti de la Biserică?
• Nu cumva atunci când mergi la Biserică nu urmăreşti de la început până la sfârşit Sfânta Liturghie, adică nu cumva mergi târziu sau pleci înainte de a se termina?
• Nu cumva atunci când mergi la Biserică nu participi cu atenţie şi evlavie la Sfânta Litur-ghie, ci uneori vorbeşti şi-i deranjezi pe ceilalţi, mai ales în timpul vreunei taine sau slujbe (la Botez sau la Cununie, la parastas)?
• Nu cumva munceşti duminica sau în sărbătorile mari, sau îi obligi pe lucrătorii tăi să muncească atunci?

Să ştii că, precum spune Sfântul Cosma Etolianul: „ CâŞtigul care se face duminica este afurisit Şi blestemat şi [cu el] băgaţi foc Şi blestem în casa voastră, şi nu binecuvântare”.

• Nu cumva nu te pregăteşti în aceste zile, duminici şi sărbători mari, cu înfrânare, ca să mergi la Biserică?
• Nu cumva zilele de odihnă din sărbători nu le închini lui Dumnezeu sau nu te odihneşti, ci iroseşti timpul în beţii, joc de cărţi, în locuri de distracţii păcătoase ş.a.?
• Nu cumva nu posteşti miercurea şi vinerea, în lipsa vreunui motiv serios de sănătate?

Să ştii că miercuri este ziua în care l-au legat evreii pe Hristos, iar vineri este ziua răstignirii Sale.

• Nu cumva nu te împărtăşeşti regulat, ci doar de 2-3 ori pe an, şi atunci fără pregătirea sufletească necesară?

Să Ştii că evitând Sfânta ÎmpărtăŞanie îţi lipseşti sufletul de hrana cea cerească, de Trupul şi Sângele lui Hristos, care mântuieşte, salvează, iartă păcatele şi tămăduieşte sufletul şi trupul. Nu ignora faptul că depărtarea de dumnezeiasca Împărtăşanie şi de Taina cea miluitoare a Spovedaniei te aşază încet sub lucrarea şi înrâurirea satanei şi a oamenilor stricaţi şi răufăcători (descântători, vindecători, vrăjitori).

• Nu cumva nu te spovedeşti, spunând, din neştiinţă: „n-am facut nimic rău”, sau din gând rătăcit: „e acelaşi lucru să le zic înaintea icoanei”, sau din obrăznicie: ,astea-s poveştile popilor, vezi să nu fie!”?
• Nu cumva din plictiseală nu te împotriveşti şi nu te lupţi cu gândurile rele şi păcătoase, pe care ţi le dă diavolul, ci te dedai lor şi te îndulceşti de cugetarea lor şi faci înţelegere cu ele în inima ta, spre a le împlini în faptă la momentul potrivit?

Una pe zi (III)

motto: ,,Eu sunt Calea, Adevarul si Viata``/,Dupa credinta voastra, sa va fie voua“
Iisus Hristos, Domnul nostru

Ieri a plouat, am traversat parcul si m-am asezat pe o banca uda, am mai vazut cativa oameni facand acelasi lucru, am respirat adanc si m-am uitat atenta la pamant.

Nu de mult, o persoana interesanta , draga mie si acum,spunea pe blogul domniei sale ca aceasta expresie ,, a lua in desert`` nu e in dictionar.

Apoi multe cuvinte sunt in dictionar si nu le folosim ca atare, de exemplu cuvantul ,,curvie``...sigur el a fost inlocuit in vorbirea curenta, cu ,,relatii sexuale.``

Doar ca relatii sexuale au lacustele de exemplu, pe ele asa le-a lasat Dumnezeu sa traiasca, nu le-a dat Duh Sfant.Noua oamenilor ne-a dat prin Botez, la noi relatiile sexuale in afara casatoriei se numesc simplu : curvie.Noua ne-a dat si constiinta , putem alege intre a-L asculta sau nu.

Cand doi oameni se unesc prin Taina Casatoriei ei sunt ca unul singur.

Unirea prin cununie face diferenta intre curvie si curatie.

Daca unui singur om ii foloseste citirea semnificatiei celor 10 Porunci, simt ca nu stau degeaba pe bloaga.

Am intalnit crestini ortodoxi care isi doreau sa se spovedeasca si nu stiau ce este pacat si ce nu.Nici eu nu am stiut.Caci simti pacatul , dar in jur , in reviste, la tv, ti se spune ca a fi liber inseamna altceva.Acest altceva nu aduce fericire nimanui, da ...chiar nimanui, dar oamenii se straduiesc sa fie fericiti in minciunile servite drept fericire.

Traieste Clipa !

A TRAI=Adevar

a muri=minciuna

Porunca a III-a „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert… ”

• Nu cumva te juri pe numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, pe Sfânta Cruce, pe Sfinţi, fără rost, doar ca să te faci crezut?
• Nu cumva pui pe alţii să jure spre a crede ceea ce spun?
• Nu cumva ai încălcat jurământul facut?
• Nu cumva n-ai împlinit făgăduinţa făcută lui Dumnezeu sau vreunui sfânt?
• Nu cumva foloseşti cuvinte din Sfânta Scriptură ca să faci glume simple sau chiar murdare?
• Nu cumva Îl huleşti pe Dumnezeu sau pe Hristos, sau pe Maica Domnului, sau pe sfinţi, sau Sfintele Taine?
• Nu cumva dai diavolului pe soţia ta, pe copiii tăi, animalele, uneltele pe care le foloseşti, pe alţi oameni, chiar şi în glumă uneori?
• Nu cumva obişnuieşti cu motiv sau fără să-ţi blestemi copiii sau alţi oameni?

Una pe zi

Cea mai buna lucrare a crestinului este sa-si faca o ‘fabrica de ganduri bune’, iar gandurile rele sa le transforme in ganduri bune, avand ca temelie smerita cugetare.
Cuviosul Paisie Aghioritul

Porunca a II-a

„Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti… ”

• Nu cumva eşti iubitor de arginţi şi lacom?
• Nu cumva din cauza iubirii tale de arginţi nu te hrăneşti cum trebuie sau eşti delăsător în a-ţi îngriji familia?
• Nu cumva eşti risipitor şi cheltuieşti banii pe jocuri de noroc, jocuri de cărţi, în centre de distracţie şi îţi lipseşti familia . de cele trebuincioase?
• Nu cumva eşti zgârcit şi indiferent la nefericirea celorlalţi, evitând să dai milostenie şi să faci fapte de întrajutorare?
• Nu cumva eşti rob pântecelui şi te preocupi continuu de ce vei mânca şi ce vei bea, stricându-ti astfel sănătatea?
• Nu cumva te prefaci a fi bun creştin, în realitate nefiind?
• Nu cumva crezi în vise?
• Nu cumva venerezi şi idolatrizezi persoane sau grupuri dintre artişti, sportivi, oameni politici sau din alte domenii?
• Nu cumva se întâmplă aceasta şi în spaţiul bisericesc şi devii susţinătorul vreunuia şi nu mădular credincios al Bisericii?
• Nu cumva te preocupi în mod exagerat cu cele lumeşti (discuţii neduhovniceşti, şuete, glume, vorbire fără rost, adică cuvinte deşarte şi nefolositoare25, pălăvrăgeală) şi eşti indiferent şi plictisit de cele duhovniceşti (predici, cuvântări sau discuţii cu conţinut duhovnicesc, participarea la slujbe, studierea cărţilor folositoare de suflet)?
• Nu cumva te îngrijeşti de trupul tău mai mult decât de suflet?
• Nu cumva te preocupi şi te legi peste măsură de cele lumeşti, care sunt trecătoare, şi uiţi că există viaţa cea veşnică de după mormânt?
• Nu cumva întreţii exagerat interesul faţă de tine, de viaţa ta, de averea şi bunurile tale? Nu cumva cauţi să fii opulent, posedând hrană de prisos, îmbrăcăminte, comodităţi? Nu cumva te caracterizează o sensibilitate exagerată (manie) pentru curăţenie şi ordine în casă? Nu cumva cheltuieşti mult timp şi bani pentru înfrumuseţarea trupului tău, pentru aranjarea casei tale, sau a altor obiecte care devin centrul vietii tale?
• Nu cumva îţi place să îţi arăţi darurile (calitătile) tale, trupeşti sau sufleteşti, prin cuvinte sau actiuni şi să te autoadmiri pentru însuşirile tale?
• Nu cumva expui exagerat calităţile familiei tale (ale copiilor, sotului, fratilor) şi îţi place să te lauzi cu însuşirile lor trupeşti sau sufleteşti, cu virtutile şi reuşitele lor?
• Nu cumva îţi exprimi părerea sau judecata fără să-ti fi fost cerută?
• Nu cumva insişti pe părerea ta, fie că este dreaptă, fie că nu, fără să respecţi sau să discuti şi părerile altora, cu scopul de a fi primită de ceilalţi, sau cu impertinenţă, sau cu siguranţă de sine?
• Nu cumva nu ai discernământ şi răbdare să asculţi întreaga părere sau gândul interlocutorului tău şi îl întrerupi cu neruşinare?
• Nu cumva îi desconsideri şi îi batjocoreşti pe cei fără experienţă sau pe cei inferiori ţie ca educatie sau instruire, ca înfăţişare, sau sub aspect economic?
• Nu cumva nu ai duhul lepădării de sine sau duhul jertfirii de sine în folosul celorlalţi?
• Nu cumva eşti foarte insistent, cerând încontinuu explicatii de la ceilalti, în probleme pe care le poti rezolva singur?

Una pe zi

Astazi va rog sa scoateti o foaie de hartie!
Nu, nu ne da nimeni lucrare de control,
ne cautam echilibrul si pentru cine n-a incercat asa, de ce n-ar incerca?

Sfanta Spovedanie e o taina, despre ea nu-ti poate povesti nimeni asa cum iti va despovara sufletul de tristete , de griji, de nevoi si de teama cand o vei fi cunoscut-o perzsonal.
Caci toate fricile ne-au napadit de la o vreme, cu toata aparenta noastra de zambitori, de ganditori in pozitiv (da ce nu-mi plashe deloc formula aiasta ,, gandeste pozitiv, n-auzi``)doar frica de Dumnezeu e ultima la care ne gandim sau nici nu ne gandim la ea, credem ca e ceva pentru babele care isi tarasc galosii la Biserica, cand noi de la 7 ani cand devenim constienti de ce e bine si ce nu e bine.
Ne pare noua paradoxal, dar e in firea lucrurilor , nerecunoscute de noi natangii ca fiind firesti, ca doar cu Frica de Dumnezeu le putem invinge pe celelelate, iar Frica de Dumnezeu ...iarasi paradoxal pentru noi natangii, este fericire, linistea luminoasa a sufletului.
Ce facem, stam cu spatele ?


Sa scoatem asadar o foaie de hartie si sa notam ( zece zile de az-nainte)ce-am gresit daca zice aci in explicit Porunca I ca e gresit, chiar daca ne razvratim putin.Asa ...as face o sarbatoare din ziua marturisirii, peste 10 zile , inaintea Sfintelor Pasti prin Sfanta Spovedanie.

Cum sarbatorim Porunca I ?
Prin marturisire curata...noteaza, acum nu maine!

Porunca I

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [...], să nu ai alti dumnezei afară de Mine!”

• Nu cumva L-ai negat vreodată pe Dumnezeu sau credinta în El?
• Nu cumva ai simtit îndoială ori din necredintă şi raţionalism ai refuzat să crezi în vreun articol al Credintei Ortodoxe sau în Sfintele Taine sau în învătăturile Bisericii?
• Nu cumva din ruşine nu ţi-ai arătat poziţia creştină şi convingerile tale creştine, cunoştinţele şi respectul tău faţă de Tradiţia Bisericii înaintea oamenilor care poate aveau idei potrivnice sau erau indiferenţi la problemele spirituale?
• Nu cumva ţi-ai pus în minte voit gânduri de hulă şi necredinţă în probleme ale Credinţei sau în ceea ce priveşte Sfintele Taine?
• Nu cumva ai fost atras de învăţăturile schismaticilor şi ereticilor: romano-catolici, uniţi, hiliaşti, protestanţi, evanghelişti, penticostali şi ceilalţi?
• Nu cumva te-ai însoţit cu „luminaţii”, anume cu oameni care au oarece experient,e demonice şi ,,descoperiri”, pe care le susţin a fi vedenii dumnezeieşti, cu rezultatul de a se rupe de Biserică şi de a se autoproclama ,sfinti”, exploatându-i în diverse feluri pe creştinii indiferenţi?
• Nu cumva eşti mason?
• Nu cumva participi la culte satanice, jertfe sau alte ceremonii neopăgâne (idolatre)?
• Nu cumva ai amestec cu gruparea New Age (şcoli yoga, rationaliste, şcoli gnostice şi teosofice, religii secrete, budism sau hinduism, scientologie ş.a.)?
• Nu cumva crezi în astrologie (zodii)?
• Nu cumva te ocupi cu magia, vrăjitoria? Poate foloseşti talismane magice-idolatre sau alte obiecte vrăjitoreşti.
• Nu cumva cumperi sau primeşti ca daruri talismane sau obiecte vrăjitoreşti (picior de iepure mort, de exemplu), ca să-ţi aducă aşa-zisul noroc şi succes?
• Nu cumva ai mânuit fără grijă şi ai necinstit obiecte sfinţite, precum Sfântul Mir, Agheasma,Căldura, Uleiul de la Maslu, Tămâia, sau, mult mai rău, le-ai folosit spre magie?
• Nu cumva ai fost la vrăjitoare pentru rezolvarea problemelor familiale sau economice, pentru bunăstarea copiilor tăi, pentru îndepărtarea vreunei persoane din cercul tău, pentru a câştiga dragostea cuiva sau ca să faci rău semenului tău?
• Nu cumva te duci la vrăjitoare ca să desfacă ,,vrăjile”?
• Nu cumva ai fost la medium, ghicitoare în cărţi, în cafea, în stele sau la ţigănci, ca să-ţi spună ,,norocul”, ca să te descânte, ca să-ţi spună viitorul, ca să-ţi găsească ceva pierdut sau ca să ,,cheme” persoane care au murit pentru a vorbi cu ele?
• Nu cumva crezi în reincarnare?
• Nu cumva te ocupi cu spiritismul sau hipnoza?
• Nu cumva te uiţi la televizor la emisiuni sau filme cu invitaţi magi sau vrăjitoare sau hipnotizatori, sau citeşti cărti de instruire în magie sau în ghicit, în astrologie sau alchimie?
• Nu cumva te-ai fardat, bătându-ti joc de tine însuţi şi de înfăţişarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu?
• Nu cumva porti îmbrăcăminte ce nu se potriveşte genului tău (femeiesc sau bărbătesc)?
• Nu cumva dai importanţă superstiţiilor, cum ar fi că martea este rea sau numărul 13 este cu ghinion, că potcoava aduce noroc sau că usturoiul te păzeşte de deochi?
• Nu cumva consideri întâlnirea cu un preot semn rău sau faci gesturi obscene când îl vezi?
• Nu cumva încurajezi sau obligi pe alţii să aibă prejudecăţi sau superstiţii?
• Nu cumva ţi-ai pierdut nădej dea în Dumnezeu, deznădăjduind chiar faţă de bunătatea Sa şi de posibilitatea mântuirii tale?
• Nu cumva ţi-ai pierdut încrederea în Dumnezeu că vrea şi poate să te ierte şi să te ajute în nevoile tale?
• Nu cumva te-ai gândit, ţi-ai dorit sau ai încercat să-ţi pui capăt vieţii?
• Nu cumva te-ai lăudat vreodată cu calitătile tale personale, cu ,mijloacele” tale omeneşti, şi consideri că numai prin acestea reuşeşti în viaţă, desconsiderând cuvântul Domnului: “fără Mine nu puteţi face nimic”?
• Nu cumva în oarecare ispite, întristări şi încercări (ale vieţii), care ne vin de cele mai multe ori din păcatele noastre, dai vina pe Dumnezeu şi simţi aversiune, dezgust sau mânie şi critici pronia şi dreptatea lui Dumnezeu?
• Nu cumva te-ai expus pericolului fără vreun motiv serios, ca să vezi dacă te va păzi Dumnezeu, nesocotind cuvântul evanghelic: ,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”? Nu cumva Îl ispiteşti gonind, de exemplu, prea repede cu maşina?
• Nu cumva în caz de boală gravă ai refuzat ajutorul medical, sfidându-i pe doctorii “pe care i-a rânduit Domnul”?
• Nu cumva te-ai abătut către formele alternative de medicină (homeopatie, acupunctură, radiestezie, cromatoterapie), care nu sunt deplin recunoscute ştiinţific şi abordează omul în concepţia holistă a religiilor orientale, care sunt străine de credinta ortodoxă?
• Nu cumva te apropii de Sfânta Împărtăşanie fără pregătirea necesară şi fără binecuvântarea duhovnicului tău?
• Nu cumva ai necinstit locurile sfinte (biserici, mănăstiri) ori prin îmbrăcăminte ori prin purtare?
• Nu cumva ai prilejuit ceartă în interiorul bisericii sau mănăstirii, insistând în mod egoist în părerile tale?
• Nu cumva ai săvârşit păcatul ierosiliei, adică ai încercat să profanezi vreun loc sfânt, să dobândeşti siluit vreun teren al bisericii sau mănăstirii sau ai profitat de ceva din ale bisericii (sfinte icoane, acoperăminte, bani)?
• Nu cumva eşti nepăsător faţă de rugăciune, care este hrană sufletului şi convorbire cu Dumnezeu?
• Nu cumva rugăciunea ta cuprinde cereri privitoare preponderent sau chiar exclusiv la cele materiale, ignorând pe cele spirituale?
• Nu cumva uiţi să mulţumeşti lui Dumnezeu după împlinirea cererilor tale?
• Nu cumva dragostea ta pentru Dumnezeu provine din frică sau este interesată?
• Nu cumva ai cerinţe exagerate şi ceri de la Dumnezeu ceea ce nu este de folos sufletului tău?
• Nu cumva te îndreptăţeşti în orice lucrare şi nu accepţi nici un sfat sau părere din partea celorlalţi, în special din partea duhovnicului, situându-te judecător al tuturor, chiar şi al lucrărilor lui Dumnezeu, negând dreapta Lui judecată?
• Nu cumva îţi venerezi raţiunea şi nu primeşti cu credinţă şi smerenie poruncile lui Dumnezeu, respingându-le sau considerând unele dintre ele ca nefiind cu putinţă de împlinit, pentru că raţiunea ta nu le poate cuprinde?
• Nu cumva crezi că te pot mântui doar faptele tale cele bune şi nu milostivirea şi mila lui Dumnezeu?
• Nu cumva te încrezi în mod exagerat numai în raţiunea şi deşteptăciunea ta sau în abilităţile tale şi în alte calităţi pe care crezi că le ai şi consideri că vei găsi rezolvare la problemele tale cu acestea?
• Nu cumva te îndoieşti că prin sincera spovedanie îţi sunt iertate păcatele?
• Nu cumva te sminteşti şi crâcneşti împotriva lui Dumnezeu şi a încercărilor şi a ispitelor pe care le îngăduie şi nu le înfrunţi în răbdare?
• Nu cumva cârteşti pentru că mintea şi raţiunea ta, dar şi puterea cunoştinţei tale nu pot să cerceteze adâncul dumnezeieştii înţelepciuni şi consideri nedreptate din partea lui Dumnezeu că mulţi drepţi şi oameni evlavioşi sunt necăjiţi şi se chinuie, în timp ce păcătoşii se îtnbogăţesc şi se odihnesc?

http://www.scribd.com/doc/2178568/Petre-Tutea-intre-Dumnezeu-si-neamul-meu