Ne nastem din dragoste , apoi din cauza ei si datorita ei , dobandim credinta si speranta.
'' Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?''....Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva! Amin.
Ridic surprinsa privirea cu uitatura verde praz si zambesc in coltul gurii.Apropii un pic, imperceptibil pleoapa superioara, de pleaoapa inferioara a ochiului drept. De sub costumul negru croit impecabil de-un artist croitor iesea un guler alb, indraznet, cusut pe margini cu dichis.
De sub palaria cu calota sferica si cu boruri subtiri si bine presate , neagra si ea, se randuiau deasupra buzei superioare falnice mustati ,grijuite indemanatec de un frizer cu staif.
Ma uit fix in spatele dumnealui si ma sperii.Dumnealui se uita si dumnealui, dar nu era nimic si zic zambind (ca-l pacalii ca sa-i atrag atentia ) si cu celalt colt al gurii si mijind de-acu amandoi ochii: Doamne Ajuta, boierule!
Rasa scurt si cu pofta dumnealui,se nascu un ,,zZzZzzz``in gandurile noastre oltenesti, hazoase ... (seamana ceva-ceva cu bagatu deshtelor la priza)
zambeste peste timp, Nicu Dan Gelep AFIAP In lagarul rusesc...din groapa cu tifos , unde erau aruncati cei fara viata , l-au scos pe tanarul ofiter de 23 de ani.Respira! L-au ingrijit cu ...surpriza!...niciun medicament, ce sa mai vorbim de vreun vaccin ( care fie vorba intre noi, inca nu daduse gust pentru bani oamenilor de stiinta prigoniti de oamenii de necredinta) doar cu credinta si dragoste de Dumnezeu. A trecut razboiul, i-au eliberat pe prizonieri, ofiterul nostru a trait pana la 94 de ani. In apropierea mortii ori pe patul unei boli grave ne simtim alaturi de Dumnezeu.
Aseara am vorbit cu colega mea de banca.Privita prin ochii medicului pediatru ,in Canada furia vaccinarilor fortate s-a linistit.Acolo tot strainu are dreptul sa nu poarte cercel.(In zilele noastre vaccinurile sunt fabricate cu accesorii, nu chiar cercei de argint , doar argint viu cum ii zic vrajitoarele , adeca mercur.)
Doar la noi o mass -media bolnava de prigoana, vine pneumonic sa descifreze un proverb ca acesta „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu reuşesc să o scoat ă” Concluzionez ca vaccinaria se ia prin mass-media.
Prigoana crestinilor este un lucru prezent in lume , nu de acum , dintotdeauna, dupa cum se misca mlastina, in curand mass-media va anunta primul caz de gripa porcina luat prin lingurita cu care preotii crestini ortodoxi dau Sfanta Impartasanie.
(chiar daca exista dovezi stiintifice ca niciun germen nu se dezvolta in altar, pe Sfanta MASA, NICI PE LINGURITA , NICI LA ICOANA PE CARE TOT CRESTINUL O SARUTA LA INTRAREA SI IESIREA DIN BISERICA, SI 99% NICI SUB POLICANDRU)
http://dl.transfer. ro/Transfer_ ro-11Jan- bbace4dbd5. zip (14.2Mb ) linkul este valabil o perioada limitata (10 zile)
Împotrivirea la ispite
“Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: "Ispită este viaţa omului pe pământ". Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiţi. Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut. Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.
Vei birui mai sigur, puţin câte puţin, printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.
Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.
Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite. Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006
s-a bucurat ca l-am fotografiat, s-a ascuns dupa o masina ca sa-si savureze bucuria, nu i se mai vedeau decat ochii si motul de la caciula. Un copil pe care nimeni nu-l cearta ca prin balti sarind isi va fi murdarit hainutele sau se va fi udat la picioruse. Cand ma intorsai de unde avusai de dus, el juca fotbal cu unul mai mare ca el. Pe post de minge era un pet strivit si burdusit cu niste apa galbuie. Doi stalpisori decorativi de la o cladire pretentioasa de vis a vis erau poarta. Mi-amintii de mama , de papusile de carpa ori cele din frunze de porumb, care erau chiar mai reusite, cu care se jucau in odaia de la drum, la gura sobei si beau ceai din frunze de gutui . Asta se intampla cand trupele se retrageau , tancurile treceau pe strada si smulgeau stalpii de lumina cu totul , intr-o goana nebuna. mamele si bunicele lor, femeile toate, fugeau in ascunzisurile din gospodarie, de obicei sub maldarele de coceni de porumb, copiii ramaneau inocenti,in casa, ingeri pazitori ai lumii ...si copilasii in loc sa se teama se bucurau ca vad ce nu mai vazusera.
Copiii nu se tem Copiii se joaca
Copiii sar prin balti si concentric, transmit mai departe lectia despre cerc
Copiii sunt aproape de Dumnezeu ei te iarta usor ei iti zambesc repede te iubesc daca m-ar alinia Dumnezeu la Judecata de Apoi cu asta micu si cu Streinu` cu Cercel...si m-ar intreba ce-am facut eu pentru ei , ca sa nu se piarda sufletele lor ce-as raspunde?
Dacă mâine ar fi ziua judecăţii Şi eu aş fi în prima linie Şi Domnul m-ar întreba ce-am făcut cu viaţa mea I-aş spune că am petrecut-o cu tine, şi totul ar fi bine. Dacă m-aş trezi în al treilea război mondial Şi aş vedea distrugeri şi sărăcie Şi aş vrea să mă întorc acasă, E foarte bine căci tu te-ai întorce cu mine, şi totul ar fi bine Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta. Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte. Dacă aş pierde toata faima şi bogăţia mea (Chiar nu contează) Şi dacă casa mea ar fi pe stradă (Pe strada, O Doamne !) Şi aş dormi în Gara Centrală E foarte bine dacă şi tu dormi lângă mine. Şi odată ce anii trec Noi rămânem tineri fiecare prin ochii celuilalt. Şi nu contează câţi ani împlinim Atâta timp cât te am pe tine, dragă ! Dacă aş muri chiar astăzi Nu plânge căci nu trebuie era să rămânem aici. Şi orice ar zice oamenii Te voi aştepta după ziua judecăţii. Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta. Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte.
Doamna Leica , tu Doamna M,e OgDoamna M domnul Paul , nu Paul Domnul M, de fapt , domn M,M si M de la Monique
M,M,M Mai, Mai,Mai ce ne mai domnim si ce ne mai fudulim
Doamna Leica e ca domnul Leica asa cum odata am cunoscut o Doamna Antipa macinata de ideea ca poarta nume de domn Domna Antipa , nu e ca domnul Antipa ar fi vrut sa-si schimbe numele prin rebotezare mai,mai,mai ce sminteala
si i-a mai zis parintele Adrian Fageteanu si ne-a zis si noua celor care mai eram acolo ca odata ce te-ai botezat cu Duh Sfant esti pentru totdeauna ( sunt unii care se reboteaza , sunt si preoti care cad din har si sfatuiesc rebotezarea... de aceea Dumnezeu ne cere sa fim treji, botezul crestin ortodox, singurul cu Duh Sfant se poate face o singura data in viata)
ca cel mai mare rau pe care l-a facut Iuda nu a fost sinuciderea ci primirea Sfintei Impartasanii fara curatenie sufleteasca stia Iuda ca-l vinde pe Domnul si nu a marturisit a primit necurat Trupul si Sangele Domnului cu minciuna a primit-O de aceea a ajuns la sinucidere si-a ales ca tata, pe tatal minciunii
prin intinarea Sfintelor Taine prin minciuna s-a dus catre tatal minciunii
si noi , vai de noi care mintim pe aici in fiecare zi cate putin totdeauna scuzabil ca minciuna e prea mica prea pitica prea nimica...
mda, cu asta nu e bine sa ne fudulim da sa ne bucuram de Doamna Leica de Doamna M de domnul P de fabuloasa Doamna G de Mque, de deoarece CF e domn , e domn fudul ce-i drept , dar e rezon
sa sune tobele de undeva :) ( http://www.4000dpi.ro/blog/?p=383 )
G. Bratianu, o fetita crescuta cu multa jertfire, cu putin si cu mult in acelasi timp cu credinta si cu doi parinti , cu nevoile , cu durerile si bolile lor, cu bucuriile lor simple ,implinite si tainice.
Dar ce insemnatate au animalele in casa oamenilor prea putin putinciosi material, oameni fara arginti!Coplesitor, uimitor si duios!
Copila a vrut o fotografie langa vitelus....ghitalus cum i se spune mai spre Moldova si ma confuzez , ca ma gandesc la un purcelus. Imbuibata, se confuzeaza!
Mi-am luat inima in dinti si de prin toate anotimpurile i-am scris o scrisoare, da,da o scrisoare de dragoste. Am pecetluit-o cu toamna, i-am trimis-o iarna ,ca sa sparga gheata si sa ma afle sub forma de ghiocel sau de rododendron pentru ca nu , nu e un om grabit ... poate sa-l prinda si vara cu scrisori de dragoste nedeschise de prin toate anotimpurile
p.s.cum suna chestia asta: mi-am luat inima intre un dinte de gaudent si unul de portelan :P, suna nepotrivit sau saracacios sau dintos ... in niciun fel, inimos
Copacul singur , in drum , fugarit de treimea de aur , iubit de Sfanta Treime, l-am gasit in iarna intrezarind albastrul de peste dealul constiintei
Nu erau urme cunoscute in zapada, trecusera ursi , vulpi, iepurasi, cine stie ce alte vietati trecusera... doar pe coaja lui , pe trupul lui golit erau urmele primaverii.
A fugit din treimea de aur ,a sarit in sus si-n jos, ca sa vina mai aproape de drumul mare , ca doar doar , un necunoscut dintre cei cunoscuti ii va cuprinde trunchiul curatat de vant , de iarna si de soare si-i va darui cu drag murmurul primaverii
E un loc in care nu ne putem juca pitulusu`, ca nu avem unde ne ascunde cand celalat se pune cu fata la copac si numara clipele .Si pentru ca nu ai unde te ascunde stai in spatele lui , il lasi sa aleaga politicos un numar de clipe numarate si cum vrea sa se dezlipeasca de trunchiul copacului si sa deschida ochii, faci:ptiu si zici: te-am scuipat ...tot tu te pui.
In felul acesta pitulusu` se poate juca la nesfarsit ziua si noaptea, pana cand de la atata timp si de la atata scuipat, va inmuguri copacul
mai e ceva ce am uitat: urma scapa turma
p.s. prin anii `90 am ajuns la Palatul Cotroceni, am vrut sa schimb lumea, pe holuri mirosea a scuipat incins... (nu ne-a poftit nimeni mai departe de holuri asa ca nu stiu daca mirosea a viorele in birouri , incaperi ori camere de U ) acu eu nu mai inteleg nimic, de ce n-a inmugurit lemnul , ca era bun si era peste tot(tocarie, lambriuri ,etc)... ca nu e om mare sa nu fi fost mic si mic fiind sa nu se fi jucat, adica pittbulusu, aaaa... pitulusu`
Nu stiu cand am inceput dara imi pare cel mai vechi si mai drag obicei al meu. De cate ori vin cu bradutul de la piata acasa, eu nu-mi simt mersul, aud zapada sub talpile groase ale ghetutelor si vad urmele in zapada , dara mersul cum zisai , nu mi-l simt. Bradutul pentru ca-l tiu de la mijloc se zbate ca doua aripi, uneori seamana si cu pletele lungi ale unei fete fericite sau ale unui baiat liber sa fie foarte tanar.
Bradutul cel de azi a venit in capitala tocmai din Harghita,apoi a fost ostenit in mana mushteriilor, drept pentru care-l las pe canapea sa se-odihneasca.
Pesemne cand eram plecata in alta parte a casutei , a sforait. Miroase-n casa doar respiratia lui.I-am adus mere si covrigi ca sa-l impodobesc .Imi vine sa-l trezesc si sa ma uit in ochii lui sa-mi povesteasca despre padurea copilariei dumisale si despre fratiorii cei mici lasati acasa de straja muntelui.
Din “Cararea Imparatiei” a parintelui nostrum Arsenie Boca
“Despre dragoste
Nu dori să fii stimat şi iubit de oameni cu deosebire, că aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luişi asemănare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, că aceasta se cuvine să fie închinată numai lui Dumnezeu; nici altul să cuprindă în inima ta locul acesta ci Hristos să-l cuprindă în tine şi-n tot omul bun.
În vremea ispitelor să nu părăseşti mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii. Căci aşa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu. Iar de-o vei părăsi, te ve afla neprobat, lipsit de bărbatie şi nestatornic.
De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi şi te împacă cu fratele tău" şi venind adu lui Hristos, cunoştinta curată prin rugăciune stăruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiescă şi să te afli străin de viaţa veşnică.
Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui.
Să nu loveşti vreodată pe vreunul din fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea conştiinţei, aducându-ţi (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi mintea de la dumnezeiasca îndrăznire.
Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmplă cu voie sau fără de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoştinţa lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor.
De pildă pe unul iubindu-l şi pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelaşi odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini.
Oamenii se iubesc unii pe alţii, fie în chip vrednic de laudă, fie în chip vrednic de ocară, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeşte cel virtuos pe toţi, atât pe cel virtuos cât şi pe cel ce încă nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinţii pe copii şi invers; sau pentru slava deşartă, cum iubeşte cel slăvit pe cel ce-l slăveşte; sau pentru iubirea de argint, cum iubeşte cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru plăcere, ca cel ce-şi slujeşte stomacul şi cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednică de laudă, a doua este mijlocie, celelalte sunt pătimaşe.
Dacă pe unii îi urasti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urasti, pe alţii iarasi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe altii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel deopotrivă.”
Un hot , cum era de asteptat,mi-a rupt-o! Apoi a impartit-o cu alti hoti. La asta nu m-am asteptat.
Vedeti erau vremuri cand hotii stiau cat de mult valoreaza o inima si nu se lasau pacaliti de hotii straini. Acu` inima valoreaza mai mult ca altadata, dar hotu-i prost, mai prost ca altadata. Imi vine sa plang.
Mi-e dor de inima mea si mi-e frig inlauntrul ei. Hotii astia chiar n-au un dram de inima ca sa simta ca frigul omoara si inima lor si inima mea?
Ca poate zici ca nu le pasa de inima mea si pot sa o lase mortii. Bine si atunci de ce-au mai furat-o? Ca tocmai am ajuns la concluzia ca sunt prostanaci... asadar nici de mari aventuriei nu au stofita.
Inima mea nu are moarte, fraierilor!
Pesemne ca au incurcat jaful. Stiti ca se mai intampla sa dea si lovituri gresite.
Facui paine in cuptor, miroase asa de frumos! Mi-e dor de inima mea. In inima mea miroase a paine.
A paine si a talhari
Numai ca dracu nu are bogatii pe pamant, iar in cer nu mai are nimic , iar talharul daca vrea poate sa talhareasca si raiul, daca-n ultimul moment al bataii inimii lui ii pare rau ca a luat ce-a vrut din inima mea.
Dumnezeu are toate bogatiile. Mi-e dor de inima mea, ce nu poate cuprinde bogatiile Lui.
Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu
Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos, venim la Tine, Doamne, cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc. Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare. Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte. Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor. Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat. Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima. Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta. Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii. Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc. Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau. Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta. Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata. Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta! Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare. Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
