Translate

joi, 18 martie 2010

simtiri din Postul Mare...azi Sfantul Nicolae Velimirovici al Serbiei

Inima in Postul Mare

Din inima ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sânt care
spurca pre om. /Mat. 15:19/

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea
Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din
pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se
preschimbase în izvor nu al vietii, ci al mortii si a
toata putreziciunea.

2. Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar ca asa
stau lucrurile de marturie Atoatetiitorul, Care în trup
a umblat pe pamânt, cu aceste cuvinte: Din prisosinca
inimii graieste gura. /Mat. 12:34/ Asadar, limba
noastra este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sânt
în inima, aceleasi cuvinte-s si pe limba; si ce urâciune
e în inima, aceea_s urâciune-i si pe limba. Ceea ce se
afla în inima se varsa si se prelinge pe buze.

3. Adânca e inima omului, zis-a prorocul. O,
Doamne, cât de adânca e inima omului! În inima
omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu,
Dumnezeul nostru, o poci cuprinde. ^i curatia
îngerilor si necuratia iadului îsi poate gasi locul
în inima omului. Barometrul inimii omului are
însemnate toate gradatiile, de la talpa iadului pâna
în taria cerurilor.

4. De aceea si-a zis: Mai înainte de toate cele ce se
pazesc, pazeste-ti inima, caci din ea izvoraste viata.
Izvoraste viata daca o pazesti; iar, de nu o vei pazi, va
izvorî toata urâciunea.

5. Si una, si alta. Asadar, pazeste si pastreaza izvorul
viecii din tine, ca sa nu se tulbure. Tu esti botezat, si
botezul e mare lucru. Esti îmbaiat în apa si în duh. Fiul
lui Dumnezeu s-a pogorât si te-a îmbaiat, precum o
maica î_i îmbaiaza pruncul murdar. El a curatit inima
ta si a facut-o izvor al vietii. Si tu, ce faci? Oare nu esti
fara de minte când pacatuiesti? Oare prin pacat nu
preschimbi izvorul viecii într-un izvor al mortii?

6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea esti,
cât de bine este pentru om a-si preda inima în mâinile
Tale decât a o calauzi cu propriile mâini! Cu adevarat
primejdios lucru este pentru om a-si calauzi inima
cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai
stiut asta. Iar Tu, îndata ce i-ai daruit omului inima
aceasta nemarginita si tainica minune! Si parinteste
l-ai sfatuit: Fiule, da-mi inima ta! Adica, întoarce
dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.

7. Multi vorbesc despre voia sloboda a omului. Sânt
oameni slobozi întru bine, iar altii slobozi întru rau.
Slobod întru bine este cel ce îsi preda libertatea celui
mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca sa
o foloseasca spre bine. Slobod întru rau este cel ce
vrea sa foloseasca singur libertatea sa, si atunci, fara
sa bage de seama, o preda Tiranului, celui ce este cel
mai lipsit de libertate.

8. Oare nu ai vazut vreun copil caruia maica i-a dat
cucitul sa taie pâine, si copilul cine cutitul, iar mama
cine cutitul copilului? Asa, de fapt, mama e cea care
taie cu cutitul, chiar daca copilului i se pare altminteri.
Daca copilul împinge mâna mamei, atunci nu va taia
pâinea, ci se va taia pe sine. Oare nu este aceasta
chipul libertatii omenesti? Oare nu este pilda despre
cei slobozi întru bine si cei slobozi întru rau?

9. O, cel ce esti slobod întru cele bune, foloseste-ti
libertatea daruita pentru a da inima ta Domnului
spre calauzire. Va ramâne a ta si o vei purta în sine,
iar El o va calauzi.

10. În aceasta a patra saptamâna a Postului Mare, aduci
aminte de înfricosatele, dar adevaratele cuvinte al
Mântuitorului tau despre inima care nu o calauzeste
Dumnezeu si de toate cele ce se ies din aceasta inima.
Aminteste-ti si înfricoseaza-te amintindu-ti.

11. Lasa-te întru totul lui Dumnezeu si spune-i în
rugaciune: Tata, în mâinile Tale îmi predau inima.
Fa din inima mea ce stii, ca din ea sa iasa gândurile
bune, si viata, si credinciosia în casatorie, si sfânta
dragoste, si cinstirea avutiei straine, si marturisirea
cea dreapta, si slavirea si laudarea sfântului Tau
nume. Amin.

miercuri, 17 martie 2010

inghetati



Cand nu gasesti loc in care sa te asezi , sa incoltesti si sa cresti ca sa dai roade, acopera-te de raceala celor din jur.Aparent ea e de nesuportat, dara vezi bine ca poti sa ramai acelasi.

Fiecare avem un rost pe lume, dar ... nimic fara Dumnezeu.

Natangi ce suntem noi oamenii!

Raul este cel cu coarne.
Dumnezeu este binele absolut.Mai bine decat atat nu se poate.
Dar mai rau de cat raul ce sa fie...ca sa poate.
Pe cel rau Dumnezeu il ingaduie, are si el rostul lui, acela isi face treaba lui pe pamant unde ispititi fiind de el , am cazut si noi , dara de unde prin strigatul catre Dumnezeu , ne putem intoarce inapoi acasa in paradis.

Mai rau decat cel cu coarne este omul, care nu face ascultare de poruncile Lui Dumnezeu.
Aici nu mai e loc de ,,merge si asa``, adica ori credinta ori nimic.
Sa fii superficial cu Dumnezeu e neascultare de EL.
Si daca-L faci nebun , ce esti?
Ca din nestiinta... cerceteaza !
Din neputinta...striga-L sa te faca putincios!
Intocmai cum bebelusul nu poate sa se ridice singur si plange dupa laptele mamei, la fel cheama in ajutor pe Maica Domnului, lasata noua tuturor sa ne apere, aude si vine sa ne mangaie si sa ne hraneasca.

Daca suntem caldicei , nu suntem pe calea buna.
Daca-L urmam pe Iisus Hristos ,, calea, adevarul si viata``bine ne va fi, iar daca-l urmam ca secatrii pe Isus care inseamna nebun , numai bine nu ne va fi.

Dumnezeu e binele absolut, mai bine decat EL nu se poate, dara mai rau decat cel cu coarne, suntem noi oamenii neroditori din semintele duhovnicesti, inghetati in propria coaja.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/17/ne-vorbeste-parintele-porfirie-2/

sâmbătă, 13 martie 2010

INTRAAAAAAAAAAAAAAA


Of camera asta, intunecoasa, ce constructor fara minte , sa o faca fara ferestre.
S-o fi gandit ca e buna de camara.
Dar ce camara e aceea in care nu vezi borcanele de pe rafturi.Ca dintre toate borcanele cu conserve , chiar si cele sterilizate, prin fierbere la baie de aburi si nu direct pe flacara, se mai strica.
S-o fi gandit sa faca o camera in care sa developezi filme,un constructor pozar, pai da, pentru asta e bine sa stai intr-o camera intuneacoasa doar tu cu tancul.
Un romantism revelator, daca si numai daca la sfarsit poti sa vezi cadru cu cadru filmul tau.
Cineva bate intr-o usa, nu vad nimic, e intuneric, explorez spatiul intunecat cu degetele, cu toate partile corpului si cu toate simturile.Bataile in usa sunt insistente.Sunt in acelasi ritm in care bate inima mea.Ba nu, inima mea a luat-o putin cam la galop, cred ca se teme ea de ceva.
Cineva s-a prins ca sunt inauntru si nu vad nimic.
De ce m-o cauta?
Se deschide o usa,aud scartiitul, nu vad nimic.Ma tem ca daca intra si mai mult intuneric decat e acum in camera asta, nici nu-mi dau seama.
Cate detalii in negru poate sa vada un om inchis in intunericul camarutei lui?

Aud bataile in continuare, probabil in intunericul acesta in care ma gasesc sunt mult mai multe usi ...dar cum sa le vad?
Nu le pot vedea cu ochii, da` am sa le caut cu toate simturile .Of , Doamne daca m-ai ajuta si tu putin , dar cum sa ma vezi tu in intunericul asta?Tu poti sa vezi ceea ce eu nu vad?Adevarul e ca tu esti singura mea speranta, imi face bine sa ma gandesc ca tu ,macar tu ma poti vedea pe mine, chiar daca eu nu te vad.
Cand ma gandesc la tine stiu ca dincolo de intuneric trebuie sa fii Tu undeva.
Poate chiar ma strigi (poate chiar tu bati la usa)urechile mele sunt infundate...ce sa-ti spun ...mi-a fost frig , mi-a fost asa de frig intr-un timp.
Si eu pe intunericul asta mi-am astupat urechile cu ochii...si te vad intr-un fel in care tu-mi intri pe-o ureche si-mi iesi pe cealalta.
Eu nu stiu cine tot bate la usa , eu nu stiu de ce tot nu gasesc usa asta in care se aud batai... ma asez si strig de-mi sara ochii din urechi :

INTRAAAAAAAAAAAA!
Si ochii , asezati cuminti fiecare la locurile lor
( nu, nu sunt ca bocancii sa incurci stangul cu dreptul, desi au fost si zile cand am simtit

un
bocanc stang pe ochiul cel drept)
vad pe sub fiecare geana, o geana de lumina.


Si apropiindu-ma de ea , ori pleoapele mele se zbateau , ori inima imi batea iarasi o o geana peste alta geana, dar eu va spun clar, aud cum bate Lumina la usa!

joi, 11 martie 2010

crudul ...Adevar



Odata demult, cand au mancat mere crude dintr-un copac ce nu era pe domeniul lor de cunoastere,drept cunoastere au prins a plange .
Si-atunci li s-a recunoscut oficial pacatul.
Si-au trait asa aproape o mie de ani tot intr-un plans.
Si-au tot plans si rudele lor din generatiile urmatoare, pana cand de-atata foc ce era in inima lor,inimile lor ca niste mere crude s-au copt.

Si a venit El, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu,ca sa ne miluiasca, ,in chip de Om, a zabovit 33 de ani , ne-a lasat toata puterea dragostei si pe Maica Sa sa ne apere de neiubire si a plecat inapoi.
O sa mai vina, cu Slava
http://feri-franciscattila.blogspot.com/2010/03/despre-cind-suna-goarna.html

Ah, dacă am şti cum iubeşte Prea Sfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cum compătimeşte şi suferă pentru cei ce nu se căiesc!

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/03/11/tu-vezi-doamne-chinul-si-lacrimile-mele/
• Altă dată, de Paşti, mergeam de la poarta principală a mânăstirii şi văd venind în întâmpinarea mea un băieţel de vreo patru ani cu faţa veselă – harul dumnezeiesc veseleşte pe copii. Aveam un ou şi i l-am dat. Lucrul acesta i-a făcut multă plăcere şi îndată a alergat spre tatăl lui să-i arate darul. Şi pentru acest lucru neînsemnat am primit de la Dumnezeu o uşoară bucurie. Am fost cuprins de iubire pentru toată zidirea lui Dumnezeu.

• “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Veniţi şi beţi apa vie. Veniţi şi învăţaţi că eu vă iubesc. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş chema. Nu pot suferi ca nici măcar una din oile mele să se piardă. Chiar şi pentru una singură, Păstorul merge în munţi şi o caută peste tot. Veniţi, deci, la Mine, oile mele. Eu v-am făcut şi vă iubesc. Iubirea mea pentru voi M-a făcut să vin pe pământ şi am îndurat totul pentru mântuirea voastră. Vreau ca voi să cunoaşteţi iubirea Mea şi să spuneţi ca Apostolii pe muntele Tabor: “Doamne, bine este nouă să fim aici împreună cu Tine!”.

• Există oameni care doresc osânda şi chinurile în focul iadului, vrăjmaşilor lor sau duşmanilor Bisericii. Ei gândesc aşa pentru că nu au învăţat de la Duhul Sfânt să iubească pe Dumnezeu, căci cel ce a învăţat aceasta varsă lacrimi pentru întreaga lume. Tu zici: “Cutare şi cutare e un criminal, să meargă, deci, să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: “Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în Rai şi de acolo ai vedea arzând pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”. Sau vei avea o inimă de fier? Dar în Rai nu e loc pentru fier. Raiul este smerenie şi iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.

Când omul se teme să nu supere pe Dumnezeu printr-un păcat oarecare, e pe prima treaptă a iubirii. Cel a cărui minte nu e tulburată de gânduri se află pe cea de-a doua treaptă a iubirii, mai înaltă decât prima. Pe cea de-a treia, mai înaltă încă, omul simte în mod limpede harul în sufletul lui. În sfârşit, când un om poartă harul Duhului Sfânt atât în trupul cât şi în sufletul lui, e iubirea desăvârşită; oasele celui ce păstrează acest har vor deveni Sfinte Moaşte cum au ajuns cele ale Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Sfinţilor Nevoitori Asceţi şi ale celorlalţi mari Sfinţi. Unii zic că nu există Dumnezeu. Ei vorbesc aşa pentru că în inima lor locuieşte duhul mândriei, amăgindu-i cu minciuni împotriva Adevărului şi împotriva Bisericii lui Dumnezeu. Ei cred că sunt inteligenţi şi deştepţi, dar în realitate nu înţeleg nici măcar faptul că aceste gânduri nu sunt ale lor, ci vin de la vrăjmaşul. Oricine le primeşte în inima lui, se identifică cu duhul rău şi se face asemenea lui. Facă Dumnezeu ca nimeni să nu moară în această stare.

• S-a întâmplat următorul caz. Economul mânăstirii [Sfântul Siluan însuşi] a trimis un lucrător la o muncă oarecare dar lucrătorul, din lipsă de experienţă, n-a vrut să se ducă. Economul i-a zis : Du-te. Atunci lucrătorul s-a înfuriat şi în prezenţa tuturor celor ce erau acolo – vreo patruzeci de persoane – l-a făcut pe econom ‘câine’. Dar economului i s-a făcut milă de lucrător, i-a dat ceai şi zahăr şi i-a spus : Cheamă-mă întotdeauna ‘câine’. Dintr-o dată lucrătorul a fost cuprins de o asemenea ruşine că faţa lui s-a înroşit cu totul şi, mai apoi, a devenit cel mai ascultător dintre toţi.

• Dacă nu-l iubeşti pe fratele tău pentru care Însuşi Domnul a murit în mari suferinţe, e pentru că te-ai tăiat din Viţa care este Domnul (Ioan 15,1); dar pe cel ce luptă cu păcatul Domnul îl va sprijini. Cum poţi să ştii dacă Domnul te iubeşte sau nu? Iată câteva semne : dacă te lupţi cu tărie împotriva păcatului, e pentru că Domnul te iubeşte. Dacă iubeşti pe vrăjmaşii tăi, eşti şi mai iubit de Dumnezeu. Iar dacă-ţi dai viaţa pentru ceilalţi, eşti foarte iubit Domnului Care şi-a dat şi El viaţa pentru noi.

Să nu ne întristăm de pierderea bunurilor noastre : nu merită chinul şi osteneala.
Tatăl meu m-a învăţat aceasta. Când se întâmpla o nenorocire în casă, el rămânea liniştit. Într-o zi casa noastră a ars şi oamenii spuneau : Ivan Petrovici, acest incendiu te-a ruinat. Dar el răspundea : Cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-o voi pune pe picioare. Într-o zi când mergeam pe ogorul nostru i-am spus : Uite, ne-au furat snopii de grâu, iar el mi-a răspuns : şi ce? Copilul meu, Domnul a făcut să crească grâul pentru noi; avem destul. Dar dacă cineva fură, înseamnă că are nevoie de mâncare. Mi s-a întâmplat să-i spun : Dai mult de pomană, dar acolo jos oamenii trăiesc mai bine decât noi şi dau mai puţin. Iar el mi-a răspuns : Lasă! Domnul ne va da ce ne trebuie! Şi Domnul n-a înşelat nădejdea lui.

marți, 9 martie 2010

40 de mucenici sau 44 de pahare si inceputul anului agrar / La Multi Ani ,dragi barbati!







gata cu Dochia, incep Mosii
o sa fie mai cald

-40 de mucenici la crestinii ortodoxi, bunica le zicea bradoşi
-la geto daci 44 de ...(de pe 9 martie pana la Sfantu` Gheorghe ar fi 44 de zile)simbolizand vamile vazduhului, prin care strabate sufletul pana ajunge la Dumnezeu
Mirosea a paine , a nuci si a miere.
Linistea noptii si zapada de pe strada , cainii cu covrigi in coada din intersectie, candela aprinsa la icoane si miresmele traditiei romanesti mi-au adus pace in suflet.

Pont : nucile le-am copt in coaja lor ...mmmm delicioase!
..............................................................

Sinaxar 9 Martie



În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfinţilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mărturisit şi au fost chinuiţi în cetatea Sevastiei.

Sfintii 40 Mucenici din SevastaCei patruzeci de mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.

Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor şi au luat cununile muceniciei. Cât de plăcută s-a cunoscut a fi moartea pentru aceştia şi cât de dorită să fie îmbrăţişată se poate vedea şi din următoarea împrejurare. După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai sufla încă, a fost lăsat la o parte de tiran, socotind că acesta poate îl va îndupleca să-şi schimbe gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lângă el, văzând acum pe fiul ei, care era mai tânăr decât toţi ceilalţi, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi.

De aceea aceasta sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, uitându-se la el, în starea în care se găsea, dându-i curaj şi întinzându-şi mâinile, în cele din urmă şi zicând: Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare, odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta.

După ce sfinţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele sfintele lor trupuri le-au pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere. Şi văzând că tânărul acela, al cărui nume era Meliton, mai sufla încă, l-au lăsat să trăiască mai departe. Când mama lui a văzut însă că rămâne singur, a socotit cã lucrul acesta înseamnă ceva mai mult decât moartea ei şi a fiului ei. De aceea, neţinând seama că este femeie slabă şi înăbuşindu-şi în suflet toată durerea de mamă, a luat pe fiul ei pe umeri şi a pornit cu el după căruţele cu trupurile sfinţilor, întocmai ca o vitează, socotind că numai atunci fiul ei va trăi cu adevărat, când l-ar vedea şi pe el mort şi părăsit împreună cu ceilalţi.

Dar, în timp ce-l purta astfel pe umere, acesta şi-a dat şi el duhul. Şi atunci mama simţindu-se eliberată de griji, s-a bucurat mult şi sufletul ei a săltat în chip plăcut de sfârşitul fiului ei. Şi ducând trupul neînsufleţit al iubitului ei fiu până la locul unde se găseau trupurile sfinţilor, l-a pus deasupra lor şi l-a numărat cu toate celelalte, pentru ca nici măcar trupul, al cărui suflet pornise să se înnumere laolaltă cu sufletele celorlalţi, să nu se deosebească de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrăjmaşului, aprinzând un foc mare, au ars trupurile sfinţilor. Apoi, pentru ca nu cumva creştinii să poată lua moaştele lor, le-au aruncat în râu.

Dar acolo, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase de mâinile creştinilor, ne-au fost dăruite nouă ca o bogăţie de neînstrăinat.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Urpasian.

De îndată ce Maximian a luat în mâini frânele împărăţiei a şi început să stăpânească cu asprime părţile din jurul Nicomidiei, făcându-se un înflăcărat apărător al idolilor. Prietenii lui de gânduri şi de băutură i-au aprins odată mânia, întocmai ca o flacără puternică împotriva creştinilor. Şi atunci, adunând laolaltă pe toţi sfetnicii şi fruntaşii din împărăţia lui, le-a strigat: dacă cineva dintre voi a căzut în credinţa creştinilor şi nu vrea să se întoarcă la binevoitorii noştri zei, să-şi desfacă brâul său înaintea tuturora şi să iasă din palatul şi din cetatea noastră. Căci cetatea aceasta încă de la strămoşi a apucat să cinstească pe zei, şi nu un singur Dumnezeu şi chiar şi acesta răstignit! Şi atunci spaimă a cuprins pe toţi cei ce crezuseră în Hristos. Dar tot atunci s-a putut vedea curat şi felul adevărat în care avea să se arate dreapta credinţă în Hristos. Căci unii dintre cei de faţă ascundeau că sunt creştini, iar alţii se lepădau. Câţi însă purtau în sufletele lor nepătată dragostea către Dumnezeu, dispreţuind chinurile şi bătându-şi joc de tiran, aruncându-şi brâiele se îndepărtau de acolo. Atunci şi viteazul Urpasian cel cu sufletul de diamant, care făcea parte dintre sfetnici, a aruncat hlamida şi brâul său, zicând cu glas puternic împăratului: de vreme ce astăzi împărate, mă declar ostaş al Împăratului Celui ceresc, Care este Domnul meu Iisus Hristos, ia-ţi înapoi brâul, cinstea şi mărirea.

Auzind acestea de la Urpasian, cu totul pe neaşteptate, împăratul Maximian s-a schimbat îndată la faţă şi multă vreme a rămas fără de glas. După aceasta, frecându-şi ochii şi privind posomorât către Urpasian, a strigat întocmai ca o fiară sălbatică, zicând: spânzuraţi pe ticălosul acesta şi zdrobiţi-i trupul cu vine de bou. Făcându-se aceasta cu mare grabă şi fiind bătut fără de milă, ore întregi, cu vine de bou, sfântul mucenic, îşi avea privirile îndreptate spre cer şi se ruga, nefiind mâhnit câtuşi de puţin. Tiranul poruncind să fie dat jos de pe lemnul pe care fusese chinuit, a zis către cei de faţă: aruncaţi-l de aici în vreo temniţă întunecată şi bine păzită şi lăsaţi-l acolo singur până ce mă voi gândi cu ce fel de moarte am să-l pierd.

În timp ce sfântul mucenic se găsea în temniţă, nelegiuitul împărat a născocit un nou mijloc de tortură; şi acesta era o cuşcă de fier. Astfel, poruncind ca sfântul sã fie scos din închisoare, a spus slujitorilor lui să-l închidă în cuşcă şi să fie spânzurat cu cuşca în sus.

După ce s-a făcut aceasta, iar cuşca de fier acoperea tot trupul sfântului, tiranul a poruncit să fie aprinse făclii şi cu acelea să fie arsă fără de milă cuşca în care se găsea sfântul. Deci, mucenicul cel sfânt al lui Hristos găsindu-se spânzurat în cuşca aceea de fier şi rugându-se acolo, într-atât a fost ars, încât toatã carnea de pe el topindu-se a curs ca ceara şi s-a amestecat cu pământul, iar oasele lui s-au făcut întocmai ca praful de pe arie. În felul acesta mucenicul cel sfânt al lui Hristos rugându-se şi topindu-se, aerul s-a umplut de mireasmã cu bun miros, iar sufletul lui s-a ridicat către Domnul, întocmai ca un luceafăr luminos, aşa precum unii dintre credincioşii care au fost de faţă au spus că au văzut. Iar tiranul şi nelegiuitul împărat stăruind încă în nebunia lui, a poruncit să fie adunat cu grijă atât pământul în care cursese carnea topită a sfântului, cât şi praful oaselor sale şi să fie împrăştiate în mare, în faţa lui. Toate acestea s-au întâmplat în cetatea Nicomidiei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Cezarie, fratele sfântului Grigore Teologul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: un bunic, o bunică, un tată, o mamă şi doi copii, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

luni, 8 martie 2010

Cum am petrecut ziua de 8 martie


Cat de usor ar fi fost sa se poarte normal!
De la o vreme nu am mai baut cafele si nu am mai primit flori! N-am mai vrut !
De la unii nu numai in ziua de opt a lui martisor!
Si un domn , intr-o zi, mi-a adus bucuria inapoi. Si-o sa vreau sa-l tin minte, sa nu-l uit niciodata, ca sa sper ca se poate sa fie si o zi normala, in care oamenii se bucura sincer.
Ce cadou ii face el nevesti-sii?
In fiecare an , de ziua asta, dimineata cand ea se imbracata frumos prin casa, cu sosetutele carpite cu ata in aceeiasi culoare cu textura, glumesc ,el barbatul ei ii da in brate femeii lui , pe fiecare din copiii lor, rodul dragostei lor .


Mijloacele prin care putem câştiga pacea lăuntrică şi propăşirea în virtute



Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în făgaşul desăvârşit al sfinţilor. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea".

Ce plăcută dulceaţă, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos!... Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus şi pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniştile, scârba, remuşcările. Iisus grăieşte: „Biruieşte-te pe tine însuţi". Înfrânează-ţi poftele tale, împotriveşte-te dorinţelor, frângeţi patimile şi atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele

vieţii, suferinţele, nedreptăţile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înţelegere. Amin.

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006

sâmbătă, 6 martie 2010

din ce se framanta omul si din ce se hraneste el






Lut
Paine
Dumnezeu

M-am nascut ca sa iubesc,
De ce ma intrebi Cat e ceasul?
Aha, doar pentru ca-ti plac ceasurile...

El e Gant!

comme un gant (ça vous va ~). ca o mănuşă (vă merge ~)

p.s.1 http://www.romania-vorbeste.ro/
p.s.2 ,,Cand un sectant va spune " Dumnezeu sa te binecuvanteze ! " cum raspundeti? Amin? Doamne ajuta?

Cand un ortodox imi spune " Dumnezeu sa te binecuvanteze " raspund imediat cu Doamne ajuta sau Amin. In ultimul timp au inceput si sectantii ( protestanti sau neoprotestanti ) sa imi zica si ei " Dumnezeu sau Domnul sa te binecuvanteze ". Si pentru ca printr-o capcana lingvistica, stapanul lor cel viclean imi intinde o capcana duhovniceasca, nestiind cum sa reactionez am intrat intr-un blocaj. M-am tot gandit ce fel de raspuns sa dau astfel incat sa-l deosebesc pe Dumnezeul cel Adevarat de inselaciunea ereticilor. Am realizat ca cea mai simpla cale de a-L marturisi este prin maica Lui. De aceeaa orice abordare verbala asemanatoare cu cea de mai sus raspund prin " Maica Domnului sa ne mantuiasca " sau " Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi ".

Am observat ca sectantii folosesc din greu limbajul ortodox. Au " biserica" se duc la "slujbe", au "binecuvantare" , etc. Mi-e greu sa imi dau seama din prima dupa exprimare care-i ortodox si care-i sectant.

Intr-un fel toti ratacitii astia se pregatesc de ecumenism. Spre exemplu, acum 25 de ani, in timpul comunismului, cand mergeam spre liceu, treceam pe langa o casa de a lor unde scria mare la vedere denominatiunea lor. Am trecut acum cateva luni pe acolo si se numea acuma Biserica Sfanta Treime si pe frontispiciu aveau o cruce mare cat toate zilele.``

p.s.3 http://video.crestinortodox.ro/M3BIPz5dhMp/Africani_botezati_in_credinta_ortodoxa.html


Ortodoxie: Cine sunt ingerii? pe video.crestinortodox.ro

luni, 1 martie 2010

6 MARTIE!!! Valea Plopului si parintele Nicolae Tanase








Uita-te mai bine. In fata ta nu e doar un copil descult intr-un picior si-ncaltata pe stangul gheata de la dreptul.
In fata ta in afara acestui copil e un altul pe care cineva vrea sa-l taie.
Ce faci?
Pe care te milostivesti sa-l salvezi?
E o urgenta, asa e, cel amenintat cu moartea e primul pe lista.
Ti-a trecut vreodata prin minte sa inveti pe cineva sa omoare un copil sau sa-l incalte si sa-l imbrace pe altul?
Sigur ca ai facut-o...chiar asa gandindu-te ca un om rau il bate pe copil daca nu-i aduce bani acasa din cersit, chiar si asa ti-a alunecat mana in buzunar dupa un banut si apoi ti-a stat o clipa mana pe crestetul copilului care s-a ferit crezand ca-l bati si tu.

Da, pentru ce i-au mai dat viata parintii lui , mama lui daca nu l-au vrut?
Dara viata nu o dam noi, o da Doamne-Doamne, dara o viata nu o putem lua noi, o ia Doamne-Doamne.

De ce ne scoate Dumnezeu in cale copii amarati,tineri drogati, batrani uscativi, in care sufletul se catara pe oase roase? Pentru ca ei au nevoie de noi, pentru ca noi cand ii ajutam pe ei fie si cu o mana calda pe umar, desi ne curg nevazut lacrimile pe obraji , sufletul se lumineaza,de fapt tocmai ne-am dat seama ca noi avem nevoie de ei, ne aducem aminte de darurile pe care le avem, daruri pe care daca nu le impartim cu celalat, saracim, se usuca sufletul care nemaifiind nimic degeaba are de ce se agata.Nimic nu poate sa stea intr-un trup.Un trup care nu-si mai simte sufletul trebuie ca l-a vandut...
Sufletul e bogatia trupului.

Sufletul e Darul Lui Dummnezeu.Din suflet daruim si noi mai departe, o mana calda pe un umar, o bucata din batonul cu mac taiat de-a lungul si pavat cu unt, un banut din banutii nostri, o caciula dintre caciulele noastre ori o lumanare sin lumanarile noastre de ceara.Va mai amintiti ce frumos miroase lumanarea de ceara curata?
In fata icoanei la rugaciune ca sa-i cerem Lui Dumnezeu ceva pentru noi aducem aceasta jertfa: lumanarea, tamaia e alta jerta, inseamna multumirea noastra catre Dumnezeu.
Sufletul e Darul Lui Dumnezeu.
Am dreptul eu sa iau un suflet dat de la Dumnezeu?
Si totusi cand o tanara sau o femeie singura sau pur si simplu o fiinta care va sa devina mama ne anunta ca e insarcinata ...cate guri nu se insumeaza si din nesuflet o imping sa-si omoare copilul, fiinta din pantece?

Te mai intreb odata, tu ce-ai face daca in fata ta e un copil descult si unul pe care cineva se napusteste sa-l taie? Pe care dintre ei ai aseza mana ta calda?

Cand iti spun ,,iubire`` sau ,,dragoste``, unde pui mana prima data pe corpul tau?
Din momentul conceptiei unui copilas (embrion) inima lui incepe sa bata! E primul organ care se formeaza, din a 8 a saptamana a vietii dinlauntrul pantecelui mamei, toate organele se vor fi format.

Intai ii omoram sufletul, care e dragostea si iubirea daruita de Dumnezeu.
Priviti ce este un avort! Un avort cerut de o mama, constienta sau impinsa la asemenea pacat de moarte.
Nu-i asa ca nu mai e necesar sa-l gasim definit ca pacat, il simtim mai mult decat ni-l poate explica cineva.
Priviti pana la capat , ca sa aveti puterea sa opriti relele din sufletul omului.

http://avortulsicontraceptia.ro/avortul-chirurgical-avortul-la-cerere/17-cum-se-face-un-avort-socant-un-avort-filmat-avortul-la-cerere-avortul-chirurgical

Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului cu puterea Lui Dumnezeu a salvat copii si mame, tati de la pacatul avortului, caci pacatul si urmarile lui sunt deopotriva ale mamei, ale tatalui si ale celor care au sfatuit ori au fost complici la … omor.

Pe cei 300 de copii SALVATI din Mila Domnului prin parintele Nicolae Tanase, din ce avem sau ce au altii in jurul nostru sa-i ajutam, ca asa ne va ajuta si e noi Dumnezeu sa ne tinem sufletul in trup .Si daca nu avem material ce sa le daruim, o rugaciune din toata inima … ca o mana calda pe umarul cazut de nevoi.
Va sti Dumnezeu sa primeasca darul dragostei inimii noastre la rugaciune si sa-l sadeasca in inima unui om care material o duce mai bine azi, ca maine poate sa o duca altul si altul...

Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului , prin ale carei rugaciuni, nici-un fiu al Lui Dumnezeu nu e neaparat, sa ne acopere si pe noi ...


,,Omul are trei prieteni:

Aurul: ne împlineşte dorinţele până suntem sănătoşi, la boală ne părăseşte.

Fiinţele dragi: ne ajută la greu, în suferinţe-boale, ne însoţesc până la mormânt, unde rămânem singuri.

Hristos: Unicul şi singurul ajutor după moarte. Ferice de cine şi l-a dobândit prieten în timpul vieţii.``
TRAIAN TRIFAN




La Valea Plopului...
acolo ar fi nevoie de următoarele:
  1. alimente – întotdeauna sunt necesare, pentru că fără ele nu se poate trăi fizic;
  2. produse de curăţenie şi igienă;
  3. încălţăminte de toate mărimile, pentru toate anotimpurile, acum în special, pentru sezonul rece;
  4. rigips;
  5. vată minerală;
  6. plăci O.S.B.;
  7. tubulaturi pentru instalaţii termice;
  8. lemn de construcţii;
  9. polistiren;
  10. centrale pe lemne;
  11. calorifere din oţel, aluminiu sau fontă

Cei dintre dumneavoastră care doresc să se implice o pot face în felul următor:

Observaţii:

Floarea de 1 martie


In dreapta mea tipa asta cu ochelari era tare bosumflata.
In dreapta ei, tipul ei primea cu naduf ocarile.
Cica o mintise in ultima vreme!
M-am dat cat am putut mai in stanga , nu doream sa aud ce-si spuneau.
In stanga mea altii.
Grasucul domn jovial si boem,
o alinta pe doamna dumnealui, iar cand el a stranutat ...ea i-a spus cel mai duios ,,norocel!`` din cate am auzit vreodata.
Bine ca s-a stins lumina.Tacura si unii , incetara si altii.
Personajul principal din piesa asta de teatru ... un mincinos.
(trag cu ochiul catre cei din dreapta mea... vad fara efort doua boturi, sunt suparati ca nu i-a lasat in sala cu caciulile sa li se vada mustele)
Ma...da tare bine si iertator si indreptator impachetat de regizor.
Ea si el in dormitor.La usa suna celalalt... unde sa-l ascunda ea pe primul...ma, daca va zic ...mi-a placut ce ascunzatoare i-a gasit regizorul ( nu poci sa va zic, mergeti de vedeti singuri, na!)

A fost un spectacol cald... tandru... ma, regizorul asta e o femeie.
(E femeia directorului...sau directorul e barbatul regizorului...parca suna mai bine ca femeia e a barbatului)

FLOAREA DE CACTUS de Barillet şi Gredy

cu : Adela MĂRCULESCU, Damian CRÂŞMARU, Cristiana RĂDUŢĂ-BOBIC, Ionuţ ADĂSCĂLIŢEI, Theodor DANETTI / Mihai NICULESCU, Rudy ROSENFELD

un spectacol de Alice BARB

Scenografia: Ioana CANTUNIARI

Teatrul Metropolis
O cladire primitoare se remarca pe strada Mihai Eminescu,
la numarul 89.
Director: George Ivascu
Director onorific: Radu Beligan


Radu Beligan: Dragostea este motorul vieţii, după părerea mea. Adică “unde dragoste nu e, nimic nu e”, cum spune... Biblia. De altfel, teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, crede-mă că lumea ar fi o bucurie. Uită-te la săraca noastră ţară, unde războiul româno-român continuă fără încetare! Nu mai încetează!...

http://www.jurnalul.ro/stire-special/radu-beligan-eu-m-am-mutat-de-mult-in-beligania-142196.html

vineri, 26 februarie 2010

hai sa ne tunăm!


Luminiţa cea mai des intâlnita este da, cum era de aşteptat cea de la capătul tunelului.
Imi place cand oamenii trec prin tuneluri si claxoneaya sau striga , e un comportament febril , zăresc foarte aproape luminiţa de la capătul tunelului si capătă curaj sa-şi strige izbânda asupra intunericului si claustrării.
Intr-o noapte cu lună plină ne-am putea considera ca fiind intr-un tunel vertical.
Intr-un con de lumina care supune intunericul , viata mea ar deveni un spectacol dupa un scenariu semnat pe cer de Luna Lunei , iar pe pamânt de firava mea luminescenţă.
Ca să mă inteleaga si foarte tânăra si năucita generaţie m-aş recomanda Tu-n a ta, bine ei dragii de ei vorbesc repede si m-ar striga Tunata, după ce vor fi inţeles ca tu in a ta fiinta cand te simti esti o lumina -in care tu reprezinta oricare fiinţa a Lui Dumnezeu-
Şi nu în ultimul rând m-aş grăbi să o sun pe Luminiţa .
Fiecare primim la Sfântul Botez protecţia Sfântului al cărui nume îl purtăm, iar dacă nu purtăm unul , preotul ne sfătuieşte asupra lui, de obicei este Sfântul zilei in care ne-am nâscut ori al zilei in care ne botezăm.
De ce sa o sun pe Luminiţa?

IACA DE CE


sfânta muceniţă Fotini - ocrotitoarea celor ce poartă numele Luminiţa

http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/02/sfanta-mucenita-fotini-ocrotitoarea.html

Am câteva prietene care poartă numele Luminiţa. Şi m-au întrebat ce sfântă este ocrotitoarea lor. Răspunsul este sfânta muceniţă Fotini (cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă lumină), care a primit cununa muceniciei la Roma, în vremea împăratului Nero, împreună cu cei doi fii şi cele cinci surori. Iată şi viaţa acestei sfinte martire a lui Hristos:

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fotini samarineanca, cu care a vorbit Domnul Hristos la fântână, şi cei împreună cu dânsa.

Sfânta Fotini SamarineancaPe vremea lui Neron, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor. Căci după ce sfinţii apostoli Petru şi Pavel au pătimit mucenicia, căutau şi pe ucenicii lor să-i piardă. Atunci, sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu îndrăzneală. Iar Victor, fiul ei cel mai mare în vârstă, făcând vitejii mari în războiul cu avarii, care se ridicaseră cu oaste asupra romanilor, a fost făcut general de către împărat şi a fost trimis, după aceea, în Italia, ca să chinuiască pe toţi creştinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era în Roma, auzind de el şi chemându-l la sine, i-a zis: ştiu bine, generale, că eşti creştin, şi mai ştiu că maica ta împreună cu Iosi, fratele tău, urmau lui Petru. Dar ceea ce ţi-a poruncit împăratul caută să faci cu toată nevoinţa, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa. Atunci Victor i-a zis: eu vreau să fac voia cerescului şi nemuritorului Împărat; cât priveşte însă porunca împăratului Neron, ca să chinuiesc pe creştini, nici măcar nu pot să aud un lucru ca acesta. Atunci ducele îi zise: te sfătuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, că de vei şedea la judecată şi vei cerceta pe cei ce se cunosc că sunt creştini şi-i vei chinui, vei plini şi voia împăratului şi vei dobândi şi averile creştinilor. Dar trimite ştiri maicii tale şi fratelui tău să nu-şi mai arate pe faţă învăţăturile lor, învăţând pe elini, ca să se lepede de credinţa părintească, pentru ca să nu cazi şi tu în nevoie până în cele din urmă; ci să vă păstraţi credinţa în Hristos, precum voiţi. Victor însă i-a zis: departe de la mine să fac una ca aceasta şi să chinuiesc vreun creştin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca să nu propovăduiască pe Hristos Dumnezeu; ci încă mai vârtos şi eu propovăduitor al lui Hristos sunt şi voi fi, ca şi ei şi suntem gata să primim orice rău ce ni se va întâmpla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfătuiesc ceea ce îţi este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicând ducele, îndată a orbit şi a căzut jos, din pricina unei dureri neaşteptate şi crude a ochilor şi a rămas fără glas. Ridicându-l de la pământ, cei ce se aflau acolo, l-au aşezat pe un pat, şi a zăcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, după trei zile, a strigat cu glas mare, zicând: unul este Dumnezeu: Cel al creştinilor! Şi Victor intrând la dânsul i-a zis: cum de te-ai schimbat aşa, îndată? Iar el i-a zis: mă cheamă Hristos, dulcele meu Victor! Şi îndată catehizându-l şi învăţându-l, l-a botezat şi după ce a ieşit din apă, îndată a văzut şi a slăvit pe Dumnezeu. Văzând mulţimea această minune s-a înfricoşat ca nu cumva să păţească şi ei asemenea, de nu vor crede şi au venit către Victor de s-au botezat.

După aceasta a ajuns la urechile împăratului Neron, că Victor, generalul Italiei şi Sebastian ducele cetăţii propovăduiesc învăţătura lui Petru şi a lui Pavel şi a celorlalţi apostoli şi că aduc pe toţi la Hristos. Încă şi că mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimişi fiind la Cartagina, făceau şi ei asemenea. Împăratul, fierbând de mânie, a trimis slujitori în Italia să aducă pe creştinii de acolo, bărbaţi şi femei, la Roma. Atunci Domnul s-a arătat acestor creştini zicându-le: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeţi, că Eu sunt cu voi şi Neron cu ai lui va fi biruit". Iar către Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tău, căci mulţi luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; şi fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârşit". Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer.

Şi au fost descoperite şi sfintei Fotini toate cele ce erau sã i se întâmple mai târziu. Purcezând ea de la Cartagina cu mulţime de creştini, a ajuns la Roma cea mare. Şi s-a tulburat toată cetatea, zicând: cine este aceasta, care a venit cu atâta mulţime? Dar ea, cu îndrăzneală, mărturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de către soldaţi şi Fotin fiul ei, împreună cu Sebastian ducele. Iar sfânta mergând mai înainte de dânşii, s-a înfăţişat lui Neron, cu Iosi şi cu cei ce erau cu dânsa. Şi Neron i-a zis: pentru ce aţi venit la noi? Iar sfânta i-a spus; pentru ca să te învăţăm, să te închini lui Hristos. După aceea cei ce se găseau de faţă au adăugat: Sebastian ducele şi Victor generalul, cei ce tăgăduiesc credinţa în zeii voştri au venit din Italia la Roma. Şi împăratul a poruncit să-i aducă, şi venind ei înăuntru, la împărat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? Şi sfinţii i-au răspuns: câte ai auzit despre noi, împărate, toate sunt adevărate. Iar el privind cu căutătură sălbatică asupra sfinţilor, le-a zis: vă lepădaţi de Hristos, sau voiţi mai degrabă să pieriţi într-un chip cât se poate de groaznic? Dar sfinţii, ridicând ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărţim de credinţa şi dragostea pe care o avem către Tine! . Apoi împăratul a întrebat iarăşi pe sfinţi: care este numele vostru? Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a născut după mine, se numeşte Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; şi a şasea, Chiriachi. Iar fiii mei aceştia: cel dintâi se numeşte Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu toţii v-aţi înţeles între voi să vă supuneţi la chinuri şi să muriţi pentru Nazarinean? Şi sfânta a zis: da, toţi pentru Dânsul, cu veselie şi cu bucurie, vom muri. Atunci împăratul a poruncit să fie supuşi toţi sfinţii la cele mai grele chinuri, până ce vor înceta să mai creadă în Hristos. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţii au îndurat toate felurile de chinuri, mărturisind cu tărie că Hristos este Dumnezeu. Aceasta a făcut ca mulţi dintre chinuitori şi dintre păgâni care erau de faţă să creadă în Dumnezeul creştinilor şi să mărturisească pe Hristos Dumnezeu adevărat. Din pricina aceasta au fost şi ei supuşi la chinuri şi ucişi fiind au primit cununa muceniciei dimpreună cu sfânta Fotini şi cu toţi sfinţii care erau împreună cu ea.

Fotinia cu familiaTot în această zi, pomenirea sfintei Anatoli, a doua soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Foto, a treia soră a sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Fotida, a patra soră a ei, care fiind legată de doi copaci şi despicându-se, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Paraschevi, a cincea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Chiriachi, a şasea soră a ei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iosi, fiul sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Victor - Fotin, celălalt fiu al sfintei Fotini, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sebastian, ducele, şi Hristodul, care de sabie s-a săvârşit.

Sfinţii mucenici Sebastian şi Hristodul au murit de sabie în vremea împărăţiei lui Nero (54-68). Ei au împreună-pătimit cu sfânta muceniţă Fotini (sau Fotina).

joi, 25 februarie 2010

Patima


Cand toata dragostea ei s-a speriat de paharul de bautura ,toate lacrimile din toate zilele n-au reusit sa-i stinga lui patima.
Au doi copii si o casa, o masina si desigur multe rate lunare.
Peste ele , el , betivul si nenorocitul a facut alte datorii.
Nu stiu cati dintre voi daca v-as ruga ati da un banut ca sa-i salvam.
El bea , ea plange , ei au doi copii , rate la casa si la masina si multe datorii.
Mai e cineva dintre noi care sa nu-i fi judecat dupa propriile reusite sau virtuti?
Nu?! Nu e nimeni iute de picior sa iese in fata?
Ce de pietre in mainile noastre!
Alcoolismul e o boala, o dependenta ca oricare alta(dar prima in topul dependentelor)
Lacrimile sunt sabii impotriva durerii.
Se incearca tot felul de strategii in terapia durerii.
In durerea lor, a lui si a ei ,niciun prieten nu e dispus sa devina lacrima, sabie...
Cum s-a ajuns la acest razboi , sta el abandonat pe canapeaua din fata televizorului colorat in imagini depresive, intrebandu-se cum sa se ridice?Si singur impovarat de paharul cat un potir de urias, nu se poate ridica!
Cum altfel? Cu Dumnezeu , inainte!
Dumnezeu ne da daruri.
A cazut in darul bauturii au zis cativa de pe marginea drumului, razand usor departandu-si picioarele ca sa-si simta stabilitatea emotionala in fata instabilitatii lui...nu , a cazut in patima bauturii...darul este DAR ...Darul ce ni l-a dat Dumnezeu este spre a fi aparat . Darul este Sfantul Duh.E lumina. Bei, fumezi ...se mai stinge din lumina, injuri, judeci, desfranezi (nu, nu vorbim doar despre sex), mai stingi din lumina...ca doar multa mancare numai bland nu ne tine... bautura si orice dependenta , fumat , droguri, etc...stinge lumina din noi. Ca sa o reaprindem : post si rugaciune, spovedanie curata, milostenie, Sfanta Liturghie .Tristetea stinge si ea lumina.Tristetea nu e de la Dumnezeu , nu e Dar.

Daca vedeti un om cazut in patima betiei

chiar de va temeti ca va rade cineva
sa stiti ca mai e o sansa
credinta in Dumnezeu
singura de altfel
macar de va rade de noi , sa-i spunem ca se poate asa

-el si familia lui sa mearga la Sfanta Spovedanie
-sa posteasca cu totii 40 de zile, dupa cum le va fi spus duhovnicul
-sa citeasca fiecare, in timpul celor 40 de zile, Acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat
-sa dea la biserici, la manastiri acatiste pentru 40 de Sfinte Liturghii
Minunile le da Dumnezeu cand noi le cerem si ne trudim pentru ele si mai ales pentru ca vede in inimile noastre
Noi nu vedem in inima celui care bea,noi nu vedem in inima nimanui , de aceea judecam dupa cume inima noastra.



Icoana Maicii Domnului POTIRUL NESECAT, izbavitoare de patima betiei ( pomenita in 5 mai)

icoana-maicii-domnului-potirul-nesecat

Icoana Maicii Domnului “Potirul Nesecat” a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obişnuia să-şi dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-şi sănătatea. Deşi a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.

Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. “Să ţi se facă o molitfă în faţa icoanei “Potirul Nesecat.” Pentru că nu avea nici un ban şi nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut şi a doua şi a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.

Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat şi s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele şi bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire.

Acolo el le-a povestit călugărilor visul său, dar nici unul din ei nu părea să ştie de existenţa vreunei astfel de icoane. În cele din urmă, unul dintre ei şi-a amintit de o icoană în care era pictat un potir. Pe spatele ei scria “Potirul Nesecat.” După ce i s-a făcut molitfa ţăranul s-a întors acasă complet sănătos şi vindecat de alcoolism.

Noutăţile despre această minune s-au răspîndit cu repeziciune şi mulţi suferinzi de patima beţiei împreună cu familiile lor veneau să se roage în faţa icoanei. Mulţi dintre ei se reîntorceau să aducă mulţumiri Maicii Domnului pentru vindecare şi pentru că a răspuns la rugăciunile lor.

În fiecare duminică la Mănăstirea Serpuhov-Vyotsk se citeşte molitfa şi acatistul Potirul Nesecat în faţa icoanei pentru cei suferinzi de patima beţiei.


Vezi mai multe video din Calatorii

marți, 23 februarie 2010

mai aveti zapada pe galosi?

De la Parintele Ghelasie Gheorghe, sfaturi

* nu fi fixist (adica sa faci doar ce crezi tu); cu vointa asculta si de altii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii si incapatanare;
* nu fi izolat si insingurat, ci in dialog cu toti si cu toate (pacatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viata este Comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar daca te fortezi;
* fii Vesel, chiar daca nu te simti bine, pentru ca fondul Vietii este Bucuria - Lumina. Impune-ti un zambet permanent;
* suporta si ce nu-ti place la altii si treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greselile, fii delicat cand totusi faci cate o observatie;
* nu te enerva ca altii nu sunt ca tine si-ti stau chiar impotriva. Astfel te vei vindeca de contrarietate si te vei bucura de convietuire in tot momentul, incerca sa ai afectiunea mai tare decat respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de maine; nu-ti fa iluzii, lasa toate la momentele lor. Timorarea este slabanogirea Sufletului.
* fii optimist, chiar de lucrurile par total incurcate; crede in rezolvarea miraculoasa;
* toate simptomele de boala, toate certurile, toate contradictiile, greselile tale si ale altora, considera-le trecatoare si tu vei ramane astfel neatins;
* chiar daca ai avut si mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama ca va fi mai rau, ci mai bine;
* nu admite tristetea dupa greleli si conflicte, lasa-le la momentul cand te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fa o scrupulozitate patologica;
* nu abandona activitatea, chiar daca nu te simti bine si dai randament putin. Cat ai fi de bolnav, nu renunta la ceva activ, cat de cat. Este ODIHNA a toate. Buvura-te chiar daca ti se pare ca nu ai progresat nimic. Viata are o Supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. In aceasta ODIHNA nu mai conteaza nicio evaluare, este DARUL LUI DUMNEZEU, peste toate considerentele.
Bucura-te si tu cu adevarat de acest miracol!

Rugaciune care se citeste in fiecare post

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

duminică, 21 februarie 2010

Puiul necurat


“Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine "primul pui al diavolului". Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte protrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine, începutul mândriei. Lepădarea acesteia o poate face însă numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumească şi şi-a strămutat puterea dragostei sale, toată, către Dumnezeu.

Când vrei cu toată sinceritatea şi tăria să birui piedica a doua a viciilor minţii, despre care credeai că eşti tu însuţi, atunci şi Dumnezeu sporeşte dragostea ta către Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât şi piedica din cale e mai mare. Cei ce, prin darul lui Dumnezeu, se izbăvesc şi de legăturile dinăuntru ale iubirii de sine, se poartă şi se mărturisesc pe ei înşişi, străini şi călători pe aici pe pământ.

Sufletul are şi el o parte pătimaşă, care, prin negrijă, nărăvindu-se cu viaţa cea trupească, aşa se învoieşte şi se leagă de tare cu plăcerea din lumea aceasta, încât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar vrea să-i fie veşnică viaţa aceasta vremelnică. Deci, ca să ne mântuim, trebuie să pierdem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimirea cu lumea, cu trupul şi cu avuţia, care toate aici rămân. Iar dacă nu ardem această înclinare a sufletului spre lume, sufletul întreg se pierde. Şi totuşi n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-şi curăţesc sufletul de patimi prin multe osteneli - şi sufletul are patimile lui: părerea, slava deşartă şi mândria – iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase, dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti, cad în primejdia de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet pentru faptul că se face curat, încât sufletele lor se sting şi se pierd. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti, te poate face să uiţi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăţia ispitelor. Sufletul însă care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentru sine, ci pentru Dumnezeu; sufletul care s-a izbăvit de sine şi petrece ca un dus din lumea aceasta.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006


joi, 18 februarie 2010

o dupa amiaza







„ Veţi şti atunci că inocent am fost/ şi că, la fel ca voi, aveam şi eu/ obrazul încrustat de bucurie/ de milă şi de furie, un chip/ de om la fel ca voi – şi-atât”B.Fundoianu

Dupa amiaza am plecat sa caut o cartulie.

El SI EA SE CASATORESC.Ei sunt bucurosi sa primeasca si o carte in dar de nunta.

In drumul meu, Biserica Rusa, intru...rugaciune, luminile stinse , doar lumanarile din altar palpaie si o voce care nu vorbete doar cuvinte ,ci cuvinte in lumina, rosteste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, rostita doar in perioada Postului Mare.

Se sfarseste repede, am ajuns tarziu si intamplator (ca un crestin neatent cu randuielile ),parintele miruie la rand pe fiecare , mai intai barbatii.
Plec , ploua incet, o iau pe Magheru.
Copertarea strazii cu casinouri si magazine dubioase i-a mai furat din poezie, s-or inchide ele intr-o zi...
Lasa, ma uit la oameni, ei sunt frumosi in ploaie, o doamna cu un palton lung ,gri , dintr-o stofa impecabila, subtirica si cu un chip angelic sub o caciula de blana alba, o papusa mica, clasa a noua, fit-fit din poponet, un domn fara umbrela, radios, cu un buchet de flori mici , albe, un domn si o doamna rotofei , sub o umbrela mare, intr-o dulce ciondaneala...ce lumina frumoasa da ploaia, iar eu nu am aparatul la mine...ma gandesc zambind la Monique... ce le-ar fi facut ea la toti.
http://moniquephotography.blogspot.com/2009/10/plimbare-la-gent.html
Masinile stropesc pietonii, ei si?Azi pietonii nu se supara !
El si ea se casatoresc, doar la starea civila .(starea civila, starea de stat drepti :) ...la cununie , in Biserica ...este starea de -a dreapta Tatalui...asadar tot drepti stai )Nu stiu unde s-au intalnit , cum s-au cunoscut , dara Dumnezeu le-a daruit un copilas. Peste o luna va veni si el pe lume cu dragostea lui de la Dumnezeu sa vada ce mai e de salvat pe aici.
El si ea nu s-au nascut in puf si nu dorm in puf.
V-am mai spus ca Dumnezeu e in firea omului, zicea parintele Rafail Noica.El si ea cred in Dumnezeu , nu se spovedesc inca(stiu ce greu e sa mergi prima data la Sfanta Spovedanie, sunt tot felul de ispite ca sa te impiedice sa ajungi) si nu s-au cununat.Nu pentru ca nu ar fi vrut .
El a considerat ca nu trebuie sa-si sperie copilul in timpul cat mama il tine in pantece si fiind Dumnezeu in firea omului si ascultand omul sufletul sau ...el si ea, s-au infranat cu usurinta de la cele trupesti in timpul sarcinii.
Trupul omului este templul Duhului Sfant.
Cand el si ea se cununa in Biserica , devin un singur trup si un singur suflet.
http://www.valeriugafencu.ro/scrieri/indreptar-la-spovedanie.html

Intru la Schitul Darvari ...ce loc minunat in inima Bucurestiului...lume multa, linistita, smerita,

preotii canta, canta si lumea, incet , sfios , in taina, cu credinta

Cu noi este Dumnezeu ...


Asculta mai multe audio Muzica



,,Să ascultaţi pricinile pentru care o au şi apoi ce să facă ca să nu le mai aibe.Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neaparat vine vrajbă în casă dacă:1. Căsătoria s-a început cu stângul adică cu desfrânarea.2. Mai vine apoi dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegiuită sau fără cununia bisericească. E un păcat pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunteţi aşa.3. Din curvii nemărturisite făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe sufletul şi pe trupul lor. Şi pentru că nu s-au mărturisit acel păcat are să le spargă casa tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru.4. Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat fata sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mărita pe fata ta numai pentru avere căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă şi cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cuminţiţi-vă părinţilor cu sfaturile când vă măritaţi fetele sau vă căsătoriţi feciorii.5. Nepotrivirea de vârstă, căci sunt părinţi care îşi mărită fetele de 14-15 ani tot din lăcomie de avere sau numai ca s-o ştie măritată. Şi la 17-18 ani fata lor e văduvă şi cu un copil. Asta pentru nepotrivirea de vârstă pentru că ce poate face o copilă faţă de un vlăjgan. Acesta e păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ţine ci se sparge. Şi părinţii aceia trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajbă. Din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtaşanie şi de rânduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă nu le păzesc cum să aibă linişte? Căci de nu păzeşte cineva poruncile lui Dumnezeu păzeşte pe ale diavolului şi atunci te arzi.7. Şi mai vine vrajba şi din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mărire sunt cei plini de fiere care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănânci carne multă şi când nu posteşti. Plin de fiere fiind se umplu de mânie şi astfel îşi sar în cap. Aşa pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn care i se pare că nu stă la locul ei, îi sare în cap celuilalt.8. Şi-o ultimă pricină este desfrânarea tuturor. Dar soţii cum desfrânaează când sunt legiuiţi? Aşa bine căci nu mai ţin nici o seamă de miercuri, vineri, de zilele de post, de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.``
Parintele Arsenie Boca

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare