Translate

joi, 14 ianuarie 2010

Schitul Magarului




1.un citat pentru orice zi de la Sfantul Parinte Arsenie Boca
2.despre ascultare
3.un citat pentru orice zi de la Parintele Rafail Noica -Cultura Duhului
4.despre Schitul Magarului , insemnari ale Parintelui Staret Euharist Micu Ionel


1.un citat pentru orice zi de la Sfantul Parinte Arsenie Boca

Disciplina ascultării ridică firea din infirmitate precum scoate şi mândria din personalitate. Ascultarea face şi pe leneşi şi pe vicleni să-şi dezgroape talantul, precum acoperă şi pe cei talentaţi de jefuirea slavei deşarte.
(Parintele Arsenie Boca)

2.despre ascultare

"Ascultarea" duhovniceasca si ascultarea terapeutica

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in foarte rara arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

"Ascultarea" duhovniceasca

Problematica ascultarii ocupa un loc de maxima importanta in teologia crestina, pornind de la caderea primordiala - prin "neascultarea unui om" (Romani 5, 19), Adam - pana la Ascultarea suprema a Fiului lui Dumnezeu, prin acceptarea mortii pe cruce si chiar pana la (ne)ascultarea noastra personala (individuala), in teologia morala orice pacat este, in sine, o forma de neascultare (de poruncile divine, de propria constiinta, de bunul simt, de normele etice etc), cu consecintele de rigoare.


3.un citat pentru orice zi de la Parintele Rafail Noica -Cultura Duhului

“Fiecare om este o altă mântuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, care nu a mai fost niciodată în istorie şi în toată creaţia, şi niciodată nu va mai fi. Şi asta are de-a face cu măreţia fiecărui om. Şi deci fiecare este o cu totul altă cale decât oricare alt om, dintru nefiinţă întru fiinţă. Se aseamănă căile, uneori sunt aproape paralele, dar niciodată identice.”

(Părintele Rafail Noica, Cultura duhului)


4.despre Schitul Magarului , insemnari ale Parintelui Staret Euharist Micu Ionel




Adresa: Sfinta Manastire BUJORENI- Vaslui, com. Zorleni
Pentru a putea vizita aceasta manastire in inima padurii in frumoasa poiana a Bujorenilor, se poate folosi orice mijloc de transport.
Folosind drumul judetean Barlad-Zorleni-Murgeni-Falciu, la iesirea din satul Popeni, in virful dealului unde este postat "Releul TV" la punctul numit Caprioara, un indicator arata spre dreapta in padure pe un drum forestier pietruit si bine intretinut, de 5 km lungime, care duce direct in incinta manastirii, acolo fiind si capat de drum.
Se poate ajunge si cu trenul pe calea ferata oprind la statia Horga, iar de acolo 5-6 km de strabatut pe jos.
Pentru a putea parcurge firul legendelor si istoriilor povestite din traditia locului, purtate din gura in gura de-a lungul vremii despre acest asezamint monahal – Manastirea Bujoreni sau "Schitul Magarului", trebuie sa cunoastem epoca de glorie a celor doi mari domni Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare. Oameni de seama ai istoriei medievale, care au marcat epoca atat cultural cat si religios, dar si politic in istoria Principatelor Romanesti. Iata deci, numarul mare de ctitorii ale acestor voievozi musatini, au dovedit inca o data radacina credintei crestine pe vechi vetre de sihastrie moldoveneasca in aceste locuri.
Odata cu intrarea la domnie a acelor doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilie si Stefan, documentele consemneaza si atesta existenta celor mai vechi vetre de sihastrie monahala.
Astfel pe 18 iunie 1444, Stefan Voievod, fratele lui Ilie Voievod, emite un document lui popa Toader din Birlad dindu-i citeva proprietati unde intra si stravechiul sat Lahova, unde era manastirea fratelui sau - popa Draghic, numita si manastirea "De pe Lahova", sau manastirea Ghermanestilor, sau sub numele de manastirea Recea din satul Banca.
Lahova fiind un tinut pe o vale intre cele doua sate Ghermanesti si Banca.
Acest sat de pe Valea Barladului se intindea pana la Fagetul Leahului, padure ce se intinde astazi de la Ghermanesti pina la Popeni, loc de vatra si sihastrie monahala de care se leaga si legenda intemeierii manastirii BUJORENI.
Atestarile, cronicile si studiile de rigoare in domeniul arheologic, nu pot demonstra cu documente concrete ca actuala vatra monahala Bujoreni a fost construita pe vechea temelie a manastirii Recea, sau la 1-2 km apropiere.Distanta istorica intre ele, ca datare fiind de 150 de ani. Dar iarasi lucru nedemonstrat, de la atestarea primului document despre manastirea Bujoreni 1602, care vatra monahala poate ca exista cu cel putin 50 de ani inainte.
Odata cu venirea in scaunul Moldovei a domnitorului Stefan cel Mare, si odata cu incursiunea razboaielor impotriva lui Mahomed 1475 Vaslui, 1476 Valea Alba, este evident ca pregatirea invingerii temutului cuceritor al Constantinopolului a avut in obiectivul de aparare si pustiirea multor sate din Valea Barladului, stiut fiind faptul ca navalitorii umblau dupa hrana si provizii.
Asa se explica si disparitia manastirii Recea atestata documentar la 1444, despre care nu se stie cit a rezistat, si nici nu putem sti documentar data incetarii existentei ei.
Cert ramine lucru, dovedit arheologic si documentar, ca odata cu inceputul secolului al XV-lea si jumatatea lui, au disparut in actuala zona Banca - Zorleni – Popeni, sate cum ar fi: Barasti, Leurinti, Colibani, Negoiesti, Mastatici, Colenesti, Calinesti, Satul lui Ilcas, Grijilivi si altele odata cu incetarea expeditiilor din 1538 a lui Soliman Magnificul.
Nemaiamintind de dezastrul lui Ioan Voda cel Viteaz din 1574 si multe alte navaliri de jaf si cotropire din partea navalitorilor.
Tocmai de aceea se crede ca si manastirea lui popa Draghic a avut aceiasi soarta, fiind construita din lemn sau piatra, materiale autohtone zonei respective.Tema ruinelor acestei manastiri ramine de domeniul arhelogiei.
Important este legatura dintre aceste doua vetre monahale, Recea si Bujoreni, care leaga nodul de legenda cu simburele de adevar prin gasirea in chip minunat a icoanei Maicii Domnului in scorbura din tulpina unui stejar secular.
Un document din 1519, 25 iunie prin Stefan cel tinar Voievod, urmas al lui Stefan cel Mare, da un hrisov domnesc unor rude cu imputernicirea de pastrare a acestei mosii – Bujoreni si inca alte patru sate pe Valea Birladului, unor urmasi ai boierului Mihu, fugar din Polonia. Cu aproximativ 100 de ani mai tirziu, un oarecare Constantin Bujoreanu vindea lui Patrascu Logofat o parte din mosia Bujoreniului, in vara anului 1600.
Un alt document emis la sfirsitul secolului al XVI-lea, 1594, atesta pe o Magdalena fata lui Ionascu, care vinde a cincea parte din mosia Bujorenilor lui Efrim vistiernicul.
Un alt document de atestare 1596 il consemna pe Cirstea Vornicul cumparind o parte din mosia Bujorenilor, de la o oarecare Varvara fiica unei oarecare Anghelina, fiica boierului medelnicer Mihu.
Vazut lucru este ca aceasta mosie a Bujorenilor devreme ce era atit de cautata sau era o zona bogata, sau poate pentru faptul ca era ferita de ochii navalitorilor, ori pentru faptul ca deja exista aceasta vatra monahala, era mult rivnita de oamenii instariti ai vremii de atunci.
Tocmai de aceea si legenda spune ca odata cu navalirea paginilor peste paminturile Moldovei, calugarii din schitul Recea au ingropat odoarele, au dus icoana Maicii Domnului ascunzind-o de furia jafului paginesc, pentru a nu fi profanata sau distrusa si astfel I s-a pierdut urma.
Schitul ramas pustiit desigur a fost trecut prin foc si sabie, raminind niste ruine fumeginde, iar vietuitorii - din porunca lui Voda, s-or fi retras la vreuna din marile manastiri ale Moldovei cu ziduri si oaste de aparare.
Odata cu trecerea timpului, totul a ramas sub negura vremii, iar Preasfinta Fecioara, din icoana ferecata in argint, avea sa vegheze in padurea Bujorenilor mai bine de 100 de ani, la linistea locului si la frumusetile create de Insusi Fiul si Mintuitorul ei.
Asa cum arhanghelul a cintat in gorunul unde astazi se afla altarul manastirii Slatina, ctitoria marelui Voievod Lapusneanu.
Asa cum luminitele vazute de Daniil Sihastru, pustinicul si parintele Moldovei, l-au decis pe Voievodul Stefan sa aleaga altarul manastirii Putna prin tragerea cu arcul, si multe alte semne minunate, tot asa si la manastirea Bujoreni atestata documentar la 27 martie 1602, istoria spune ca in partea locului un oarecare Ion Bretcanu mocan din tinutul Bretcului, mare crescator de oi, venea pe aceste vai cu tomnatul oilor, oprindu-se intr-un loc cu numele de Silistea Oilor.
Lucru care poate fi dovedit, pentru ca un document la 1779 mentiona aceasta Siliste a Oilor ca numindu-se si "Silistea Bretcanii".
Deci evident locul unde mocanii poposeau cu oile pe acele dealuri domoale si linistite care atestate astazi geografic in zona, sunt la 1 km de locul unde se afla astazi manastirea Bujoreni.
Iar pe vremea aceea in preajma anului 1600, nu se stie exact daca inainte sau dupa 1600 se afla stejarul acela secular purtator al duhovnicestii icoane a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ce avea sa fie descoperita in chip minunat.
Istoria ne povesteste asa.
Dupa ce mocanii au venit de peste munti, pentru pasunatul si tomnatul oilor, mergind la tirg sa vinda produsele, intreaga lor zestre ciobaneasca era carata in permanenta de magari, pe samarele carora se transportau toate poverile si bineinteles fruptul stinii din loc in loc.Plecati la tirg sa-si vinda agoniseala dobindita din truda oieritului, dupa o zi de tirg, intorcindu-se in batatura stinii, au uitat sa lege magarii. Unul din magarii purtatori de produse vindute la tirg, purta si punga cu bani in unul din desagii mocanesti, cu o valoare de 3000 de galbeni.
Deslusindu-se dupa oboseala de seara, mocanii au dat sa imparta veniturile, dar magarul era plecat in desisul padurii fara semn de intoarcere.
Plecati cu un padurar pe urmele lui, mare le-a fost mirarea cind in inima padurii, linga un falnic stejar secular, magarul statea in genunchi in fata a trei luminite asezate in forma de cruce.
Dindu-si seama ca este vorba de o minune cereasca, mocanul a hotarit ca pe acel loc, linga acel copac si din acel copac, sa se ridice un schit pe care l-a si savirsit mai apoi, trunchiul stejarului devenind Sfinta Masa din altarul minastirii.
Acest lucru este consemnat pe timpul unui mare boier numit Bujorenu care era si stapinul acelor mosii unde oierii transilvaneni isi pasteau oile.
Autenticitatea legendei a fost prezentata si de episcopul Ioan Antonovici, vietuitor si vladica al vremurilor de atunci.
Pentru a fi mai certificata Preasfintia Sa spune ca acel lucru minunat care s-a intimplat in adincimea padurii la stejarul secular, cu magarul descoperitor de taina, s-ar fi repetat in vreo 3 ani la rind, dar nimeni nu a dat importanta faptei si momentului.
Lucru care se intimpla, spune epicopul Antonovici, in fiecare an cam in aceiasi perioada si in acelasi anotimp.
Eroul legendei, Ioan Bretcanu a hotarit ca acei bani din desagi sa fie folositi pentru construirea Sfintului Lacas.
Fiind nevoit sa se intoarca acasa la Bretcu, a incredintat implinirea acestei ctitorii padurarului Iftimie care dupa ce a savirsit ridicarea schitului s-a calugarit luindu-si numele de Pahomie.
Deci in concluzie, primii fondatori ai acestui Sf asezamint sunt mocanul Ioan Bretcanu, transilvanean, si padurarul Iftimie- viitorul calugar Pahomie, asezamintul primind numele de "Schitul Magarului". Bisericuta asezamintului monahal fiind construita din lemn.
Documentele doveditoare existentei acestui asezamint monahal sunt urmatoarele:
27 martie 1602 – Act de vinzare pe mosia Zorleni unde se afla schitul, de catre Gheorghe Vornic domniei sale Crastii vel Vornic de Tara de Sus. Document emis de Siluan proegumenul schitului care semneaza.
- Anul 1707 se emite alt act de vinzare, care are ca martor pe Ilie calugar din manastirea Magarului.
- 1730 – Alt document de vinzare scris de Pahomie din manastirea Magarului.
- In 1780 manastirea Bujoreni trece in proprietea Stolnicului Gavriil Konachi, mai tirziu vornic, care vazind starea avansata de degradare a locasului de inchinaciune, o va reface din temelie folosind tot lemnul. Ingrijind manastirea pina la sfirsitul vietii sale, adica anul 1813.
- La 1804 Lupu Pomana emite un act de vinzare a unei vii de la manastirea Magarului, intarita cu semnatura ieromonahului Efrem, din consiliul economic al manastirii. Mai sunt consemnati ca martori monahii Antim si Pavel.
Gavriil Konachi este tata a cinci copii din care se distinge spre cultura, invatatura aleasa si carte, Ion
Konachi care va intra in monahism la manastirea Floresti, va fi tuns sub numele de Ioanichie, va deveni slujitor al Domnului, va pleca fara incuviintare si dezlegare in 1814 la manastirea Magarului pe mosia rudeniilor sale.
Egumenul Luca il va chinui cu tot felul de pretentii timp de 23 de ani, pina in anul 1837 cind va inceta neintelegerea.
Un alt fapt minunat consemnat la manastirea Magarului, ocrotita de Maica Domnului facatoare de minuni, este si acesta.
In vremea de demult stiindu-se ca la manastiri se pot gasi bani si avere, si mai ales ca egumenul si intiistatatorul era fiu de mare boier, raufacatorii si jefuitorii s-au hotarit sa intre noaptea in ascuns in ceata inarmati, si calauziti chiar de unul din calugarii nemultumiti ai manastirii, au intrat in chilia parintelui Ioanichie Konachi, l-au fortat sa spuna unde sunt banii si sa-I puna in mina tilharilor.
Dupa ce I-a convins ca trebuie sa se imbrace si sa-I ia dintr-un loc tainic din biserica, parintele Ioanichie a imbracat epitrahilul si felonul, a deschis usile imparatesti, a ridicat Sf Evanghelie spre cer si le-a zis: "Fratilor, iata banii mei sunt in aceasta Sfinta Carte. De acum inainte puteti sa ma omoriti."
Atit de mult s-au spaimintat hotii, si atit de mult I-a impresionat privirea Maicii Domnului din sfinta Icoana incit au cazut in genunchi si au cerut iertare, recunoscind singuri ca un calugar a dezvaluit secretul manastirii ca avea bani pentru cele necesare ascunsi in loc tainic.
Hotii au fost eliberati fara sa primeasca pedeapsa, monahii care mai erau au fost trimisi la alte manastiri, iar personalul monahal a fost inlocuit cu monahii. Se consemna in datele istorice ca au slujit in aceasta manastire si calugarite de origine rusa, chiar in limba slavoneasca.
Actuala manastire rectitorita integral din osirdia lui Ioanichie Konachi ce iubea acest loc foarte mult, a fost facuta la anul 1840, cind acesta a ridicat o biserica noua, din caramida si piatra, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 15 august.
Despre stilul arhitectonic al acestui sfint locas, profesorul Gheorghe Clapa spune ca este demn de retinut urmatorul lucru.
- Biserica este ridicata in ultima perioada a stilului moldovenesc. Stilul ei arhitectonic este cel al bisericilor cu plan treflat caracteristic artei bizantine raspindit in Athos, Serbia, Tara Romaneasca si Moldova.
- Planul bisericii prezinta o trefla formata dintr-o nava unica si trei abside.
Catapeteasma este construita din lemn de tei. Peretii bisericii au o grosime care variaza de la 75 cm pina la 90 de cm. Soclul bisericii este construit din piatra, iar peretii sunt din caramida cu mortar. Lungimea totala a bisericii este de 21,3 metri iar latimea la abside este de 7,7 metri interior.
Inaltimea zidului este de 6 metri. Vechea arhitectura de decoratiune a manastirii era formata numai din cornisa, un fel de briu in jgheaburi care inconjura toata biserica.
Absidele laterale sunt prevazute cu ferestre lucrate in lemn de stejar, cu o inaltime de 2,65 m si o latime de 1,25 metri. Pardoseala bisericii in vechime, s-a pastrat din scindura de brad, iar in partea dreapta a naosului se gaseste mormintul lui schimonahul Ioanichie Konachi (ctitorul) fara inscriptie, intr-o nisa in zidul bisericii.
Catapeteasma este din tei sculptat, cu modele in lemn si ajurate cu dantelarie. Sub icoane sunt panouri ce le inconjoara, sculptate din lemn avind pe cele 4 colturi rozete contiuate prin ramuri si frunze, si astfel fac legatura intre ele. Icoanele sunt flancate cu colonete in spirala, iar pe acestia sunt sculptate struguri si foi de vita. Usile imparatesti sunt bogate in sculpturi ce reprezinta flori si rinoceri. Imprejurul sfintilor evanghelisti, se afla foi sculptate si bronzate, avind din loc in loc cite o rozeta in 6 petale. Stilpul usilor imparatesti, este sculptat cu frunze si flori. Stilpul se termina cu mitra arhiereasca sculptata in felii.
Arcul este impodobit cu sculpturi ce par frinte din loc in loc. Deasupra usilor diaconesti se afla un panou incadrat in sculpturi ce infatiseaza struguri si foi de vita. Cele 12 praznice imparatesti, asezate in cite 3 zone, deoparte si de alta, sunt incadrate cu sculpturi si mici colonete.
Mai bogate in sculpturi sunt coloanele in forma de torsada, ce despart in cite 3 panouri icoanele Sfintilor Apostoli. Coloanele prezinta sculpturi din mici rozete cu ramuri si frunze, in partea superioara se termina cu capiteliuri. Zona prorocilor prezinta sculpturi ce inconjura fiecare icoana in parte.
Pictura la catapeteasma este reprezenta in citeva icoane.
Amintim inca o data, ca multe obiecte si icoane au fost mutate de regimul comunist in directii necunoscute, dupa anul 1960.
Vorbind de anul 1622 si anul 1700 cind Ioan Sturza va ceda partea sa lui Ioan Pallady, ca mai tirziu in preajma anului 1700 toate terenurile sa fie incluse in proprietatea lui Ioan Pallady, iar in secolulul al XVIII –lea sa intre toate in stapinirea absoluta a lui Gavriil Konachi.
Manastirea desi seculara, este inca in cautarea unui drum sigur, fiind intr-o zona foarte influenta de cultura istorica si bisericeasca.
Revenind la autoritatea duhovniceasca a acestei manastiri, vom afla din documente si istoric, ca Ioanichie Konachi a fost un om de mare traire duhovniceasca, incit toate ideile si sfaturile sale de duhovnic, l-au pus intr-o relatie foarte buna cu Epicopia de Roman, sub ascultarea careia se afla manastirea, document confirmat in 1847 sub staretia maicii Iustina.
Fluctuatia personalului duhovnicesc in aceasta manastire a fost destul de mare, dupa cum rezulta documentele oficiale.
Astfel in 1853, Ioanichie Konachi avea in grija sa peste 20 de calugarite. In 1872 personalul crescind, existind la maici inca un preot si un cintaret.
Rudenia sa, Ruxandra, casatorita cu hatmanul Alecu Rosetti Roznovanu, daruia in fiecare an manastirii cite 300 de galbeni, pe care Ioanichie ii incredinta staretei manstirii pentru existenta vietii monahale.
In anul 1859, la invoiala cu parintele Ioanichie Konachi, aduc osemintele parintesti si ai altor membrii din familie aflate prin bisericile din Iasi, Largaseni si Faraoani, si le aseaza intr-un cavou de familie in curtea manastirii.
La 30 ianuarie 1860, Ioanichie Konachi trece la cele vesnice.
De viata manastirii si existenta ei se va ocupa mostenitoarea unica, Ruxandra Roznovanu, pina in anul 1886.
Aici se sfirseste linistea si tihna manastirii.
Intrate pe domeniile casei regale Zorleni, scazind numarul de vietuitori si ostenitori, Casa Regala Zorleni, se va ocupa de organizarea acestui Sf. Locas, de oficierea slujbelor bisericesti, trimitind o data in luna si la sarbatori mari, un preot paroh din satul Zorleni.
In anul 1886, Carol I era stapinul padurilor din preajma Bujoreniului, cu o suprafata de 750 de falci.
Dupa 1 decembrie 1918, in noile conditii social politice, are loc si reforma agrara din anul 1921 prin care taranii primeau loturi de pamint.
Un document din anul 1912, 28 mai, consemna o vizita a regelui Carol I in domeniile sale din Zorleni si Bujoreni, in care acesta asista la Biserica Domneasca la un te deum in cinstea sa, in preazenta preotilor Antonovici si Pallady.
Regele Carol stind in strana linga episcopul Antonovici. Acesta ii aduce la cunostiinta despre un material legat de manastirea Magaru, oferindu-l la receptia din palatul administrativ.
Regimul instalat la 23 august 1944 a avut repercusiunile cele mai groaznice, in anii 1958-1960, cind acel decret necrutator a adus o prigoana inversunata asupra credintei stramosesti si asupra slujitorilor ei.
Propaganda ateista sovietica si materialismul ideologic a facut ca si manastirea Magaru, sa fie inchisa, calugaritele alungate, iar anexele raminind in grija staretei si a unei secretare, nu insa pentru mult timp.
Obiectele de cult au fost ridicate in mod abuziv si trimise spre destinatii necunoscute, patrimoniul national, muzee, altele la biserica din satul Zorleni, cele cu interes cultic la Episcopie, iar altele nu stie pe unde.
In conditii extrem de vitrege, lipsa mijloacelor de informatie, a cailor de acces, lipsa luminii electrice, lipsa unei protectii din partea celor care guvernau, au adus manastirea Bujoreni in stare de pustiire si ruina.
Biserica, desi parasita peste 30 de ani, a infruntat vitregiile vremurilor continuind sa existe, inconjurata de citeva conifere seculare, si citeva morminte, va strajui singura poiana de foioase din padurea Bujorenilor.
Acest locas uitat de vreme si de timp, va ramine marturie in timpul celor 40 de ani de comunism, ca religia si credinta au existat pe aceste locuri. Indeplinind in timp rol de magazie, depozit de materiale, adapost de animale, ea nu va fi uitata de credinciosii, care sunt inima acestui popor roman, si din osirdia si bunavointa satenilor din imprejurimi si a altor tematori de Dumnezeu, ea va fi ocrotita si pastrata pentru a nu fi distrusa in totalitate.
Tocmai de aceea, fara nici o aprobare, lucru care era imposibil in regimul comunist, intre anii 1970 si 1980 va fi acoperita cu tabla de zinc, pentru ca sparturile vremii din acoperis deteriorau in mod groaznic interiorul bisericii si pictura din anii 1930, pictura care nu este atit de valoroasa ca tehnica, dar este expresiva ca traire a celui care a executat-o, pastrindu-se si astazi o parte din pictura originala.
Odata cu instalarea regimului comunist, primul interes fata de locasurile de cult, a fost stergerea oricarei umbre de istorie, drept pentru care au fost demolate toate anexele manastirii, pentru a nu mai putea asigura posibilitatea vietuirii in preajma ei.
Ferestrele inzestrate cu gratii, usile bine ferecate, au trecut sub negura istorie si tacerea vremii existenta manastirii Bujoreni, acest nume oficial fiind aprobat in in 1935 pentru simplitatea uzuala a fostului nume de manastirea Magaru.
Lucru care nu prea l-a incintat nici pe fostul ctitor Ioanichie Konachi, rugind pe credinciosi si pe epicopul vremii sa o numeasca manastirea Samaria, insa acceptat foarte greu si uitat foarte repede, revenindu-se la originala denumire de manastirea Magaru.
Dupa revolutia din 1989, cind regimul comunist a incetat opresiunea asupra Bisericii, prima grija a Sfintului Sinod al BOR a hotarit redeschiderea si infiintarea manastirilor si schiturilor, care au fost inchise sau distruse de regimul comunist.
Cea mai elocventa hotarire este cea din 1993 cind manastirea a fost redeschisa cu statut de monahi. Din ordinul Episcopiei Husilor si din lipsa de personal monahal, va trece intr-un nou statut – manastire de calugarite.
Datorita vitregiilor, saraciei, lipsei economice a zonei, calugaritele nefacind fata cerintelor si greutatilor, au cerut chiriarhului sa trimita monahi pentru ca ei pot infrunta mai usor saracia si greutatile acelui loc.
Episcopul Ioachim Vasluianul a decis aceasta hotarire numind staret pe protosinghelul Luchian care va pastori obstea de monahi pina in anul 2002, timp in care se va ocupa cu destoinicie de anexele gospodaresti si chilii, de construirea unui gard din piatra si electrificarea Sf. Locas.
Din incuviintarea Inalt Prea Sfintitului mitropolit Daniel, Prea Sfintitul episcop Ioachim al Husilor a delegat pentru manastirea Bujoreni prin transfer 4 monahi de la manastirea Petru Voda, monahii Iustinian, Euharist, Filoteu, Cleopa si rasoforul Xenofont.
Cu aprobarea Prea Sfintitului Ioachim, monahul Euharist in virsta de 25 de ani, absolvent al Academiei Studii Economice Bucuresti, a fost hirotonit intru ieromonah pe seama manastirii Bujoreni – Episcopia Husilor, si numit in functia de staret.
In decursul acestor doi ani si jumatate, manastirea numara 20 de vietuitori.
Un staret, doi preoti slujitori, doi diaconi, 6 monahi, tunsi in monahism pe seama manastirii Bujoreni, in cadrul Sf Liturghii arhieresti de Prea Sfintitul Corneliu Barladeanul episcopul vicar al Episcopiei Husilor, patru rasofori, si patru frati incepatori.
In decursul acestui timp, din Mila Lui Dumnezeu, dragostea Prea Sfintitului Ioachim episcopul Husilor, manastirea se bucura de liniste si vietuire duhovniceasca.
Programul slujbelor este cel obisnuit al manastirilor din Moldova: Sf Litughie zilnica, utrenia si vecernia.
Tot in acest timp s-au facut eforturi de conservare a monumentului istoric, consolidindu-se zidurile dindu-se o tencuiala noua in locul celei vechi si deteriorate de la intemperii si cutremure, s-a schimbat invelitoarea din tabla veche, si s-a acoperit vechiul edificiu cu invelis nou din tabla zincata, in stil moldovenesc.
Sunt in lucru consolidarea interioara a monumentului, refacerea picturii, schimbarea pardoselii din lemn cu placa armata peste care se va aplica gresie sau marmura. In continuare se demareaza un proiect de pictare a interiorului manastirii si refacerea prin restaurare a mai multor cadre din pictura veche.
Tot in acest timp, din dania mai multor credinciosi din orasul Barlad, al caror nume Dumnezeu il scrie in cartea Vietii Sale, s-a organizat simetria incintei manastirii cu alei strajuite de flori si trandafiri. S-a construit cu ajutorul mesterilor din Suceava o fintina in stil moldovenesc si una agiasmatar din lemn lucrat dupa modelul traditiilor moldovenesti din nordul Bucovinei, in 12 laturi.
Pe drept cuvint, manastirea va putea in viitor sa fie pentru credinciosii din zona Moldovei de Jos si pentru tinutul Vasluiului, un loc de liniste si rugaciune, alaturi de manastirile Floresti, Grajdeni, Moreni si "Nasterea Maicii Domnului"- Alexandru Vlahuta.
Primii ctitori spirituali sunt Prea Sfintitul Ioachim Vasluianul care a avut initiativa, preacuviosul protosinghel Iustin Pirvu de la Manastirea Petru Voda pentru ajutorul material si spiritual alaturi de ceilalti ctitori care au contribuit material, BCR Birlad si mai multe societati comerciale.
Deasemeni staretul ieromonah Euharist cu obstea, sunt cei care au depus toata rivna si efortul de a mentine atit slujbele bisericii cit si muncile de consolidare si de refacere a Sf. Asezamint.
Echipa de mesteri in lemn Breaban Gheorghe, Dorinel Pirghie si Breaban Vasile, care prin osirdia si straduinta in meserie, au aratat lumii moderne ca se pot face lucruri minunate asemanatoare celor de alta data, asezind manastirea Bujoreni in rindul monumentelor nationale, in traditia monumentelor moldovenesti bisericesti si de arta, cum ar fi Moldovita, Sucevita, Humor si o parte din manastirile nemtene care toate la un loc alcatuiesc patrimoniul bisericesc national, si zestrea acestui neam romanesc prin care el a dainuit si exista pina astazi.
Pentru frumusetea geografica a acestui loc, in zi de sarbatoare sau sfirsit de saptamina, ochiul celui care viziteaza sau priveste, poate sa se incinte, de diferitele forme de relief si frumuseti naturale.
Geografic teritoriul manastirii, este inclus in zona dealurilor Banca-Grivita la o altitudine de 200-250 de metri cu o vegetatie de silvo-stepa.
Clima este temperat-continentala, media anuala a temperaturii in an este de 10 grade.
Manastirea este asezata la obirsia piriului Bujoreni, biserica este amplasata pe un platou inchinata pe un platou inclinat spre vest, la poalele platoului.
In cea mai mare parte a anului este seceta. Pinza freatica a acestor locuri este destul de sus pentru o zona deluroasa, poiana avind doua fintini, cu apa potabila la o adincime intre 30 si 40 de metri.
Poiana are o suprafata de aproximativ 7 hectare, inconjurata cu paduri de foioase, traversata si plina de carari si drumuri forestiere.
Aceste date au fost consemnate si edificate de ieromonahul Euharist Micu-Ionel, staret al manastirii Bujoreni.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Craiova , inima Praziliei


Soare ,
iarna,
strada Unirii neteda si boema...

Ridic surprinsa privirea cu uitatura verde praz si zambesc in coltul gurii.Apropii un pic, imperceptibil pleoapa superioara, de pleaoapa inferioara a ochiului drept.
De sub costumul negru croit impecabil de-un artist croitor iesea un guler alb, indraznet, cusut pe margini cu dichis.

De sub palaria cu calota sferica si cu boruri subtiri si bine presate , neagra si ea, se randuiau deasupra buzei superioare falnice mustati ,grijuite indemanatec de un frizer cu staif.

Ma uit fix in spatele dumnealui si ma sperii.Dumnealui se uita si dumnealui, dar nu era nimic si zic zambind (ca-l pacalii ca sa-i atrag atentia
) si cu celalt colt al gurii si mijind de-acu amandoi ochii: Doamne Ajuta, boierule!

Rasa scurt si cu pofta dumnealui,se nascu un ,,zZzZzzz``in gandurile noastre oltenesti, hazoase ... (seamana ceva-ceva cu bagatu deshtelor la priza)

Doamne Ajuta, boieri dumneavoastra!

Acesta e boierul, fie-va la inima ascultarea!

marți, 12 ianuarie 2010

argintul viu al vrajitoarelor

http://www.razbointrucuvant.ro/category/vremurile-in-care-traim/portile-iadului/






zambeste peste timp, Nicu Dan Gelep AFIAP

In lagarul rusesc...din groapa cu tifos , unde erau aruncati cei fara viata , l-au scos pe tanarul ofiter de 23 de ani.Respira!
L-au ingrijit cu ...surpriza!...niciun medicament, ce sa mai vorbim de vreun vaccin ( care fie vorba intre noi, inca nu daduse gust pentru bani oamenilor de stiinta prigoniti de oamenii de necredinta) doar cu credinta si dragoste de Dumnezeu.
A trecut razboiul, i-au eliberat pe prizonieri, ofiterul nostru a trait pana la 94 de ani.
In apropierea mortii ori pe patul unei boli grave ne simtim alaturi de Dumnezeu.

Aseara am vorbit cu colega mea de banca.Privita prin ochii medicului pediatru ,in Canada furia vaccinarilor fortate s-a linistit.Acolo tot strainu are dreptul sa nu poarte cercel.(In zilele noastre vaccinurile sunt fabricate cu accesorii, nu chiar cercei de argint , doar argint viu cum ii zic vrajitoarele , adeca mercur.)

Doar la noi o mass -media bolnava de prigoana, vine pneumonic sa descifreze un proverb ca acesta „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi nu reuşesc să o
scoat
ă”
Concluzionez ca vaccinaria se ia prin mass-media.

Prigoana crestinilor este un lucru prezent in lume , nu de acum , dintotdeauna, dupa cum se misca mlastina, in curand mass-media va anunta primul caz de gripa porcina luat prin lingurita cu care preotii crestini ortodoxi dau Sfanta Impartasanie.

(chiar daca exista dovezi stiintifice ca niciun germen nu se dezvolta in altar, pe Sfanta MASA, NICI PE LINGURITA , NICI LA ICOANA PE CARE TOT CRESTINUL O SARUTA LA INTRAREA SI IESIREA DIN BISERICA, SI 99% NICI SUB POLICANDRU)

Doamne iarta-ne!Doamne miluieste-ne! Doamne Ajuta-ne!



http://dl.transfer. ro/Transfer_ ro-11Jan- bbace4dbd5. zip (14.2Mb )
linkul este valabil o perioada limitata (10 zile)


Împotrivirea la ispite



“Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: "Ispită este viaţa omului pe pământ". Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite - de care nu putem fi cu totul scutiţi. Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut. Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.

Vei birui mai sigur, puţin câte puţin, printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.

Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.

Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite. Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006

luni, 11 ianuarie 2010

sui mai sus



trepte, dans, dragoste



duminică, 10 ianuarie 2010

neputinta pamanteasca




s-a bucurat ca l-am fotografiat, s-a ascuns dupa o masina ca sa-si savureze bucuria, nu i se mai vedeau decat ochii si motul de la caciula.
Un copil pe care nimeni nu-l cearta ca prin balti sarind isi va fi murdarit hainutele sau se va fi udat la picioruse.
Cand ma intorsai de unde avusai de dus, el juca fotbal cu unul mai mare ca el.
Pe post de minge era un pet strivit si burdusit cu niste apa galbuie.
Doi stalpisori decorativi de la o cladire pretentioasa de vis a vis erau poarta.
Mi-amintii de mama , de papusile de carpa ori cele din frunze de porumb, care erau chiar mai reusite, cu care se jucau in odaia de la drum, la gura sobei si beau ceai din frunze de gutui .
Asta se intampla cand trupele se retrageau , tancurile treceau pe strada si smulgeau stalpii de lumina cu totul , intr-o goana nebuna.
mamele si bunicele lor, femeile toate, fugeau in ascunzisurile din gospodarie, de obicei sub maldarele de coceni de porumb, copiii ramaneau inocenti,in casa, ingeri pazitori ai lumii
...si copilasii in loc sa se teama se bucurau ca vad ce nu mai vazusera.

Copiii nu se tem
Copiii se joaca

Copiii sar prin balti si concentric, transmit mai departe lectia despre cerc

Copiii sunt aproape de Dumnezeu
ei te iarta usor
ei iti zambesc repede
te iubesc
daca m-ar alinia Dumnezeu la Judecata de Apoi cu asta micu si cu Streinu` cu Cercel...si m-ar intreba ce-am facut eu pentru ei , ca sa nu se piarda sufletele lor
ce-as raspunde?









Dacă mâine ar fi ziua judecăţii
Şi eu aş fi în prima linie
Şi Domnul m-ar întreba ce-am făcut cu viaţa mea
I-aş spune că am petrecut-o cu tine, şi totul ar fi bine.
Dacă m-aş trezi în al treilea război mondial
Şi aş vedea distrugeri şi sărăcie
Şi aş vrea să mă întorc acasă,
E foarte bine căci tu te-ai întorce cu mine, şi totul ar fi bine
Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta.
Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă
Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte.
Dacă aş pierde toata faima şi bogăţia mea
(Chiar nu contează)
Şi dacă casa mea ar fi pe stradă
(Pe strada, O Doamne !)
Şi aş dormi în Gara Centrală
E foarte bine dacă şi tu dormi lângă mine.
Şi odată ce anii trec
Noi rămânem tineri fiecare prin ochii celuilalt.
Şi nu contează câţi ani împlinim
Atâta timp cât te am pe tine, dragă !
Dacă aş muri chiar astăzi
Nu plânge căci nu trebuie era să rămânem aici.
Şi orice ar zice oamenii
Te voi aştepta după ziua judecăţii.
Dragostea ta este dragostea mea şi dragostea mea este dragostea ta.
Ar trebuie o eternitate ca să ne despartă
Nici lanţurile nu ne pot ţine deoparte.

(Whitney Houston – My love is your love)

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

DL,DOAMNA si lucruri personificate



Doamna Leica , tu
Doamna M,e OgDoamna M
domnul Paul , nu Paul
Domnul M, de fapt , domn
M,M si M de la Monique

M,M,M
Mai, Mai,Mai
ce ne mai domnim
si ce ne mai fudulim

Doamna Leica e ca domnul Leica
asa cum odata am cunoscut o Doamna Antipa
macinata de ideea ca poarta nume de domn
Domna Antipa , nu e ca domnul Antipa
ar fi vrut sa-si schimbe numele prin rebotezare
mai,mai,mai ce sminteala


si i-a mai zis parintele Adrian Fageteanu
si ne-a zis si noua celor care mai eram acolo
ca odata ce te-ai botezat cu Duh Sfant
esti pentru totdeauna
( sunt unii care se reboteaza , sunt si preoti care cad din har si sfatuiesc rebotezarea... de aceea Dumnezeu ne cere sa fim treji, botezul crestin ortodox, singurul cu Duh Sfant se poate face o singura data in viata)

ca cel mai mare rau pe care l-a facut Iuda nu a fost sinuciderea
ci primirea Sfintei Impartasanii
fara curatenie sufleteasca
stia Iuda ca-l vinde pe Domnul
si nu a marturisit
a primit necurat Trupul si Sangele Domnului
cu minciuna a primit-O
de aceea a ajuns la sinucidere
si-a ales ca tata, pe tatal minciunii

prin intinarea Sfintelor Taine
prin minciuna
s-a dus catre tatal minciunii


si noi , vai de noi
care mintim pe aici
in fiecare zi cate putin
totdeauna scuzabil
ca minciuna e prea mica
prea pitica
prea nimica...

mda, cu asta nu e bine sa ne fudulim
da sa ne bucuram de Doamna Leica
de Doamna M
de domnul P
de fabuloasa Doamna G
de Mque, de
deoarece CF e domn , e domn
fudul ce-i drept , dar e rezon

sa sune tobele
de undeva
:)
( http://www.4000dpi.ro/blog/?p=383 )

joi, 7 ianuarie 2010

e vremea sa-mi gasesc jumatatea


Eu sunt Hora.
Stau la curte.
Nu-s fitoasa, dar am pretentii sa nu-mi calci teritoriul, sa ma respecti.
Nasul meu e un actor minunat.

Am venit pe lume in timpul viscolului , in Fagaras, cand vara era pe sfarsite.

...si-mi place The Beatles







CAUTA-MA TU

Bratianu G.micuta Bratianu G.



bratianu

G. Bratianu, o fetita crescuta cu multa jertfire, cu putin si cu mult in acelasi timp
cu credinta si cu doi parinti , cu nevoile , cu durerile si bolile lor, cu bucuriile lor simple ,implinite si tainice.

Dar ce insemnatate au animalele in casa oamenilor prea putin putinciosi material,
oameni fara arginti!Coplesitor, uimitor si duios!

Copila a vrut o fotografie langa vitelus....ghitalus cum i se spune mai spre Moldova si ma confuzez , ca ma gandesc la un purcelus. Imbuibata, se confuzeaza!


Doamne Ajuta!

marți, 5 ianuarie 2010

scrisoare de dragoste


Mi-am luat inima in dinti si de prin toate anotimpurile i-am scris o scrisoare, da,da o scrisoare de dragoste. Am pecetluit-o cu toamna, i-am trimis-o iarna ,ca sa sparga gheata si sa ma afle sub forma de ghiocel sau de rododendron pentru ca nu , nu e un om grabit ... poate sa-l prinda si vara cu scrisori de dragoste nedeschise de prin toate anotimpurile

p.s.cum suna chestia asta: mi-am luat inima intre un dinte de gaudent si unul de portelan :P, suna nepotrivit sau saracacios sau dintos ... in niciun fel, inimos

tu te pui, tu numeri clipele


Copacul singur , in drum , fugarit de treimea de aur , iubit de Sfanta Treime, l-am gasit in iarna intrezarind albastrul de peste dealul constiintei

Nu erau urme cunoscute in zapada, trecusera ursi , vulpi, iepurasi, cine stie ce alte vietati trecusera... doar pe coaja lui , pe trupul lui golit erau urmele primaverii.

A fugit din treimea de aur ,a sarit in sus si-n jos, ca sa vina mai aproape de drumul mare , ca doar doar , un necunoscut dintre cei cunoscuti ii va cuprinde trunchiul curatat de vant , de iarna si de soare si-i va darui cu drag murmurul primaverii

E un loc in care nu ne putem juca pitulusu`, ca nu avem unde ne ascunde cand celalat se pune cu fata la copac si numara clipele .Si pentru ca nu ai unde te ascunde stai in spatele lui , il lasi sa aleaga politicos un numar de clipe numarate si cum vrea sa se dezlipeasca de trunchiul copacului si sa deschida ochii, faci:ptiu si zici: te-am scuipat ...tot tu te pui.

In felul acesta pitulusu` se poate juca la nesfarsit ziua si noaptea, pana cand de la atata timp si de la atata scuipat, va inmuguri copacul


mai e ceva ce am uitat:
urma scapa turma


p.s. prin anii `90 am ajuns la Palatul Cotroceni, am vrut sa schimb lumea, pe holuri mirosea a scuipat incins... (nu ne-a poftit nimeni mai departe de holuri asa ca nu stiu daca mirosea a viorele in birouri , incaperi ori camere de U )
acu eu nu mai inteleg nimic, de ce n-a inmugurit lemnul , ca era bun si era peste tot(tocarie, lambriuri ,etc)... ca nu e om mare sa nu fi fost mic si mic fiind sa nu se fi jucat, adica pittbulusu, aaaa... pitulusu`







duminică, 3 ianuarie 2010

marți, 29 decembrie 2009

la multi ani

embed>










































va continua...

luni, 28 decembrie 2009

fotografia din ajun, din orasul in care ma uit la lume



Parintele Paisie Aghioritul - "Azi traim anii Apocalipsei" - despre cum sa ne rugam

* * *

"La inceput sa ne rugam pentru ca rugaciunea noastra sa aiba drept rezultat venirea tuturor

celor ce traiesc si a celor care vor trai la evlavie fata de Dumnezeu. Eu spun in rugaciunea

mea: "Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine". Si mai spun: "Doamne, mantuieste pe cei

necredinciosi" . Cand preotul spune "Pentru cei ce ne-au cerut noua nevrednicilor sa ne rugam

pentru dansii", adaug si "pentru cei ce nu ne-au cerut". Pentru ca trebuie sa ne rugam si pentru

care ne-au cerut-o, cat si pentru cei ce nu ne-au cerut, si pentru cunoscuti si pentru

necunoscuti. Exista atatea mii de oameni care au mai mare nevoie si probleme mai serioase

decat acei care ne-au cerut sa ne rugam. Sa facem rugaciune si pentru cei ce au fost

nedreptatiti, ca sa se arate adevarul; sa li se dea libertate celor inchisi si sa-i foloseasca

duhovniceste necazul prin care au trecut. (...)

Sa te rogi in general [decat sa adresezi cereri concrete] si sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase

miluieste pe cei ce sufera trupeste si sufleteste." In aceasta rugaciune sunt cuprinsi si cei

adormiti. Daca-ti vine in minte o ruda, spune si pentru ea o rugaciune: "...miluieste pe robul

Tau cutare", si treci imediat la rugaciunea generala pentru toata lumea, "...miluieste toata

lumea Ta." Poti sa-ti aduci amine de o persoana care are nevoie si sa te rogi putin pentru ea,

dupa care spune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi" si sa te doara pentru toti, ca

sa nu plece... trenul doar cu un calator. Sa nu ne agatam numai de o problema si dupa aceea sa

nu putem ajuta cu rugaciunea nici pe ceilalti, nici pe noi insine. Cand, de pilda, te rogi pentru

un bolnav de cancer, sa te rogi pentru toti bolnavii de cancer si sa pui o rugaciune si pentru cei

adormiti. Sau vezi un nefericit. Mintea ta sa mearga imediat la toti nefericitii si sa te rogi

pentru ei. (...) Atunci cand merge cineva la subiecte speciale si se gandeste cat sufera semenii

nostri, se foloseste pentru ca i se brodeaza inima. Astfel, cu inima indurerata, de la subiectele

speciale merge la cele generale si ajuta tot mai mult prin rugaciunea inimii. "



RUGACIUNEA INIMII : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul


:) Fotografia am facut-o in dimineata Ajunului Nasterii Domnului si-mi pare ca rasaritul s-a agatat in lampa din tavan

miercuri, 23 decembrie 2009

un bradut adormit


Nu stiu cand am inceput dara imi pare cel mai vechi si mai drag obicei al meu.
De cate ori vin cu bradutul de la piata acasa, eu nu-mi simt mersul, aud zapada sub talpile groase ale ghetutelor si vad urmele in zapada , dara mersul cum zisai , nu mi-l simt.
Bradutul pentru ca-l tiu de la mijloc se zbate ca doua aripi, uneori seamana si cu pletele lungi ale unei fete fericite sau ale unui baiat liber sa fie foarte tanar.

Bradutul cel de azi a venit in capitala tocmai din Harghita,apoi a fost ostenit in mana mushteriilor, drept pentru care-l las pe canapea sa se-odihneasca.

Pesemne cand eram plecata in alta parte a casutei , a sforait. Miroase-n casa doar respiratia lui.I-am adus mere si covrigi ca sa-l impodobesc .Imi vine sa-l trezesc si sa ma uit in ochii lui sa-mi povesteasca despre padurea copilariei dumisale si despre fratiorii cei mici lasati acasa de straja muntelui.

joi, 3 decembrie 2009

dreapta lumina
invata-ma Tu sa ma ridic din intuneric


luni, 23 noiembrie 2009

vremurile nu sunt vechi sau noi , vremurile sunt doar ale dragostei

Din “Cararea Imparatiei” a parintelui nostrum Arsenie Boca

“Despre dragoste

Nu dori să fii stimat şi iubit de oameni cu deosebire, că aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luişi asemănare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, că aceasta se cuvine să fie închinată numai lui Dumnezeu; nici altul să cuprindă în inima ta locul acesta ci Hristos să-l cuprindă în tine şi-n tot omul bun.

În vremea ispitelor să nu părăseşti mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii. Căci aşa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu. Iar de-o vei părăsi, te ve afla neprobat, lipsit de bărbatie şi nestatornic.

De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi şi te împacă cu fratele tău" şi venind adu lui Hristos, cunoştinta curată prin rugăciune stăruitoare, darul dragostei.

Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiescă şi să te afli străin de viaţa veşnică.


Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.

Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui.

Să nu loveşti vreodată pe vreunul din fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea conştiinţei, aducându-ţi (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi mintea de la dumnezeiasca îndrăznire.

Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmplă cu voie sau fără de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoştinţa lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.

Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor.

De pildă pe unul iubindu-l şi pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelaşi odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini.

Oamenii se iubesc unii pe alţii, fie în chip vrednic de laudă, fie în chip vrednic de ocară, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeşte cel virtuos pe toţi, atât pe cel virtuos cât şi pe cel ce încă nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinţii pe copii şi invers; sau pentru slava deşartă, cum iubeşte cel slăvit pe cel ce-l slăveşte; sau pentru iubirea de argint, cum iubeşte cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru plăcere, ca cel ce-şi slujeşte stomacul şi cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednică de laudă, a doua este mijlocie, celelalte sunt pătimaşe.

Dacă pe unii îi urasti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urasti, pe alţii iarasi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe altii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel deopotrivă.”


joi, 19 noiembrie 2009

relatie in alb si negru
















Vrei sa locuim sub acelasi acoperis?


dupa o vreme...

Stii ce, m-am saturat de miorlaiturile tale!
Nu incercam decat sa vorbesc pe limba ta

Si eu m-am saturat de latraturile tale,
parca esti catea lovita peste coada!

N-ai vrea in casa, doar sa tacem zambind?


ziua urmatoare...


nu, ne despartim!
niciodata nu ti-au placut soriceii verzi la micul dejun
... si sa nu ma mai rupi lantul cand trec prin fata ta

Pisi

duminică, 15 noiembrie 2009

luni, 9 noiembrie 2009

duminică, 8 noiembrie 2009

joi, 5 noiembrie 2009

Mi-e dor de inima mea


Mi-e dor de inima mea.




Am lasat-o





la intamplare,
la drumul mare.



Un hot , cum era de asteptat,mi-a rupt-o!
Apoi a impartit-o cu alti hoti.
La asta nu m-am asteptat.

Vedeti erau vremuri cand hotii stiau cat de mult valoreaza o inima si nu se lasau pacaliti de hotii straini.
Acu` inima valoreaza mai mult ca altadata, dar hotu-i prost, mai prost ca altadata.
Imi vine sa plang.

Mi-e dor de inima mea si mi-e frig inlauntrul ei.
Hotii astia chiar n-au un dram de inima ca sa simta ca frigul omoara si inima lor si inima mea?

Ca poate zici ca nu le pasa de inima mea si pot sa o lase mortii.
Bine si atunci de ce-au mai furat-o?
Ca tocmai am ajuns la concluzia ca sunt prostanaci... asadar nici de mari aventuriei nu au stofita.

Inima mea nu are moarte, fraierilor!

Pesemne ca au incurcat jaful.
Stiti ca se mai intampla sa dea si lovituri gresite.


Facui paine in cuptor,
miroase asa de frumos!
Mi-e dor de inima mea.
In inima mea miroase a paine.

A paine si a talhari


Numai ca dracu nu are bogatii pe pamant, iar in cer nu mai are nimic , iar talharul daca vrea poate sa talhareasca si raiul, daca-n ultimul moment al bataii inimii lui ii pare rau ca a luat ce-a vrut din inima mea.

Dumnezeu are toate bogatiile.
Mi-e dor de inima mea, ce nu poate cuprinde bogatiile Lui.

vineri, 30 octombrie 2009

pantofi de dans , de dans descultz

Odata un baiat mi-a zis , ce pacat , nu-mi amintesc fata acelui baiat, ca mie ca sa-mi scoata cineva dansul din cap ar fi nevoie de operatie.
Dar nicio operatie din lume, ii raspund eu dupa multi ani baiatului al carui chip nu mi-l amintesc, nu poate scoate nimic din cap. Nici daca strivesti capul , asa cum se zice ,, ca la sarpe`` nu scoti din capul omului ce-i al capului acelui om.
Stii de ce?
Da-te mai aproape sa-ti spun! Hai , ia si o bucatica de ciocolata!
Pentru ca ce e in capul omului si nu poate fi strivit sau scos , se salveaza in sufletul lui.
Sarpele nu are suflet , are doar suflare, omul are suflet , are Duh Sfant .
...sau doar Duh de la Dumnezeu (de venire pe pamant cu voia Lui Dumnezeu) daca nu este crestin ortodox

ei, cum asa ? Daca nu-s crestin ortodox , crezi ca poti sa-mi scoti dansul din cap si din suflet?

Nu , nu se poate , dar nici nu poti lua dansul cu tine in vesnicie.
Doamne, eu stiu ca Tu ne asculti cu iubire cand ne rugam unul pentru celalalt.
Te rog lui sa-i lasi dansul in vesnicie.
Si din dansul lui , Tu sa faci iubire, de e voia Ta Doamne...iar de nu, lasa deoparte rugaciunea mea, ca sa nu-i fie grea sufletului dumisale.




Au!Ma doare spatele!
E de la nedans, de la lene, de la vreme si de la ce tocmai imi sasaisi printre dinti !

parafraza dupa Mistretul cu colti de argint
de Stefan Augustin Doinas

,, si sarpele mai sasaii, insa foarte putin``

marți, 27 octombrie 2009

trei copile si afisul presedintelui sau de ce ti-e dragoste , de aia nu scapi

Trei fetite serioase , prea devreme pentru hainele mulate ale grijilor zilnice, alergau dezordonat de la o masina la alta.
O intersectie ca oricare alta, multe masini, niciun sofer dispus sa-si dea parbrizul pe mana spalatorilor de ocazie.
Nu mai stiu cum am ajuns cu toatele pe un trotuar.

Incercau sa-mi arate ca stiu sa citeasca. Silabiseau pe litere : ,, de ce va e frica nu scapati``...
bieti copii inocenti, biet presedinte alunecat in prea mare, mult prea mare greseala

Iară noi? noi, epigonii... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!


Un scaun devine prea mare sau omul se face tot mai mic in scaunul cel mare, cu spatar imens... ca sa pleci la plimbare nu te mai ridici, sari din el , cu atentie sa nu-ti fracturezi vreun membru ... inferior

la plimbare un trup mic si-un suflet in zgarda

in cazul acesta pot sa spun si eu

de ce crezi ca nu ti-e frica, nu scapi:
adica de Dumnezeu


Stim ce faceti dupa alegeri, veti adopta legi anticrestine : codex alimentarium, dictatura biometrica , vaccinurile administrate abuziv.
Ne rugam si pentru voi , sa scapati din vrajmasia in care ati cazut, vai de voi!

In fata rugaciunilor neamului si ale jertfelor neamului
nimic nu sta
Va multumim presedintilor si sub si sub sub presedintilor Romaniei ca intretineti pepiniera de mucenici a Ortodoxiei Romanesti


treziti-va intr-un tango, lasati desfraul !

duminică, 25 octombrie 2009

Rugaciune pentru lume


a Parintelui Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

decani_pevnica_1Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară , zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

sâmbătă, 24 octombrie 2009


a venit in zbor
o pasare mica
mica?
una foarte, foarte mica
n-am mai respirat,
n-am mai clipit
si n-am mai zis nimica

pana cand
a zburat in cioculet
cu o grauntzica


huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
Expirat Aerica,


ma bucur sa va zborosc

vineri, 23 octombrie 2009

  • “Satelitul” Doamne (fragment dintr-o conferinta a parintelui Rafail Noica)


- Ati spus odata: toate lucrurile se leaga si se dezleaga in Duh, explicati-ne, va rog?
- Da, am spus si in felul asta. Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii lui. Cand ti-ai pus in inima ceva, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest ceva, este foarte probabil ca acel lucru o sa inceapa sa se infaptuiasca candva in viata ta.
Uitati, va dau o pilda: Un monah grec mi-a spus intr-o zi; ma certasem cu-n alt monah, dintr-o alta manastire si m-am cait dupa aceea si am vrut sa-mi cer iertare, dar acela nu mai vroia sa stie de mine, asa era de ranit si mi-am zis ce sa fac, maine poimaine trebuie sa plec, eu vreau sa ma apropii de Sfanta Impartasanie, ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa mai pot sa ma apropii de Impartasanie, cum sa mai continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste: eu vreau sa-I cer iertare si el nu vrea sa auda de nimic. Si zice: Mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Im pare rau ca in traducerea noastra nu reiese intocmai cum suna in greaca. La pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand spune: “ pomenste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparatesca pe pamant” spune asa: “glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul tau”.
Monahul si-a adus aminte de acest “glasuieste” si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-I ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-I cer iertare si ca si eu il iert. Si mi-a spus: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea lor era deja facuta. Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in acesta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni dintr-astea.
O monahie care era noua intr-o manastire si spunea “Parinte! Mi-e frica de toata lumea”, era foarte sensibila si ranita mai ales de o monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: cand intru in bucatarie m-apuca goaza, nu stiu ce sa fac. I-am spus sa se roage; “Doamne spune in inima ei sa-mi spuna un cuvant bun, sau spunei ceva bun despre mine”. Intr-o zi vine fugind catre mine: “Parinte! Parinte! Stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis repede in gand “Doamne, spune-I ca o iubesc!”si zice “nu stiu parinte, coincidenta sau nu, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos”. Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, era aceasi fatza luminoasa cum se luminase atunci, acum vre-o zece ani si era impacata cu toata lumea sic red ca au continuat aceste “coincidente”.
Deci se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare sa spun si lucrul acesta: tebuie sa ne nevoim acum in ceva ce stramosii nostri cred ca faceau din fire pe vremea lor. Cred ca stramosii nostri, care erau cat de cat apropiati de Dumnezeu, in mod firesc pt fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-I in mine, nu ma lasa asa! Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el: Doamne! Spune ceva in inima mea pt aproapele meu! S.a.m.d.
Chemati-L pe Dumnezeu. Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om. Chemati-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si sa vezi: cum spuneam catre cineva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista! Nu! Dar se preface bine! Fa si tu ca si cum ai crede si sa vezi cum si Dumnezeu se face ca si cum exista! Si provocam coincidente dintr-acelea mai sus amintite.
In esenta profit ca sa zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-I cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ce i-am cerut, sa-L intebam pe Dumnezeu cand avem nedumeriri. Intai “Doamne!”sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul. Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau si este la 1km, trebuie sa mergi un km si ai ajuns la el, sau iei telefonul si faci un numar ca sa-l contactezi. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, doar cu un suspin “Doamne!” ai si contactat “satelitul" Doamne si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista. Caci Dumnezeu lucreaza in cele cu neputinta, caci in cele cu putinta lucram si noi.
Amin!


miercuri, 21 octombrie 2009



om (vezi şi fiinţă umană) Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.

NICHITUSA STANESCU

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.


marți, 20 octombrie 2009

Cine, pe cine, a scos in cale, cui?


Ploua mocaneste!
Lipai prin balti.Mult mai imi place sa lipai prin balti, seara , cand e putin racoare.(e putin cam prea racoare azi).
Lipai, lipai, lipai si cu nesat ma gandesc la colegii mei (mult prea mult spus colegii mei), la somitatile care au sustinut lucrari stiintifice stralucite si despre care numai Bunul Dumnezeu stie cata truda s-a asezat in noptile si zilele lor...
Media, neamul romanesc si lumea larga nu e interesata, in general.
Trebuie ca exagerez, cine-ar putea crede ca sunt interesata de stiinta, cand eu lipai , lipai, lipai prin baltile orasului?
Semaforul rosu ma favorizeaza sa dau roata cu privirea.
O fata fara un picior si-a lipit carja de un gard verde de fier si s-a sprijinit si ea.
Ca-n fiecare seara , un caine cafeniu , vine sa-i arate prietenia lui.Se mangaie reciproc, fata ii marunteste un colt de paine.Mananca linistit, ea zambeste , il mai mangaie in rastimp strengareste pe cap, el scapa mancarea din botisor, parca intentionat , ca sa-i prelungeasca ei , bucuria.
Pare ca manaca cea mai buna paine din lume.
Paine cu dragoste!

Verde!
Trec pe zebra.O bucata de trotuar fara nicio balta, ce pierdere!Lip, lip, lip , balta mare , balta mica,balta foarte mica si iar mers uscat!
Ma opresc , privesc peste umarul drept, ma intorc nesigura cativa pasi, ocolesc baltile si-l intreb usor ,, va simtiti bine?``
Tremura si lacrimeaza , miroase usor a alcool.Ma priveste prin ochii sai rotunzi si descurajati de intuneric, ma priveste drept in ochi .Nu cred ca vede prea bine.
Ploua mocaneste!
Nebarbierit si carunt , cu greu imi incredinteaza o ureche a plasei de rafie in care nu stiu ce duce, dar e greu.
In cativa metri aflu despre nepretuitul necunoscut ca are o biblioteca imensa in casa lui batraneasca din Muntii Apuseni.
Ca mama si bunica lui au fost prescuraritele satului.
,,stii ce sunt prescuraritele?``
Si-mi recita versurile lui Lucian Blaga.
Uneori se opreste, tromboflebita ii da dureri , e musai sa se opreasca .
Se scuza smerit ca ma retine.
Scoate din buzunar o batista mototolita , isi sterge ochii si nasul, suspina inabusit, intr-un fel in care numai batranii o stiu face.
Nu conteneste sa multumeasca Bunului Dumnezeu , de-o juma de ora statuse rezemat de zid si nu-l intrebase nimeni ,, ce ai mosule?``
Mai vorbim , mai zicem cate-un vers, radem incet.
Da, sigur ca-l stie pe Sfantul Parinte Arsenie, doar s-a nascut in Muntii Apuseni, la Vata de Sus.
Am ajuns inapoi la semafor, nici fata fara un picior si nici cainele cafeniu nu mai sunt.S-a terminat doa painea , nu si dragostea.
Traversam usurel, ajungem la numarul 60.
Mi-a placut intotdeauna curtea interioara a blocului vechi de langa academie, nu mi-a placut deloc cand, tot in curtea asta, iubitul meu se saruta cu iubita (mare yoghina) prietenului lui, in fata mea, pe motiv ca...yoghinii o numesc ,, iubire detasata``( scartz!)

Gavrila imi flutura mana in semn de multumire din dreptul usii.
Zambeste si lacrimeaza.
Ploua mocaneste!
Gavrila are patru copii, 8 nepoti, locuieste la etajul al patrulea si nu are conexiune la internet.

Rugaciune pentru neamul romanesc a parintelui Gheorghe Calciu

Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos,
venim la Tine, Doamne,
cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc.
Asculta cererea noastra, intra Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti.
Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare.
Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte.
Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor.
Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat.
Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele ci si cu inima.
Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii.
Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc.
Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-i miluieste pe ei. Reunifica poporul Tau.
Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta.
Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile Ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata.
Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.Reda poporului nostru pamantul care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisus Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne intru indurarea Ta!
Nu intra Stapane la judecata cu robii tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare.
Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta Inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!



Postări populare