Viaţa Proorocului Daniil şi a celor împreună cu dânsul trei prooroci: Anania, Azaria şi Misail

Viaţa Proorocului Daniil şi a celor împreună cu dânsul trei prooroci: Anania, Azaria
şi Misail
(17 decembrie)
Proorocul Daniil se trăgea din seminţie împărătească, din seminţia lui Iuda, şi fiind încă copil mic a fost
robit de Nabucodonosor, apoi a fost dus de la Ierusalim în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul
Iudeii, unde tinereţile lui, cu darul lui Dumnezeu, au fost minunate şi preamărite; iar mai vârtos, cu bună
pricepere a vădit pe judecătorii cei nedrepţi şi fără de lege şi a izbăvit de moarte pe nevinovata Susana.
Căci în acea vreme evreii, care erau în robie, aveau doi bătrâni pentru judecăţile lor, pe care îi aleseseră să
judece pricinile poporului şi se adunau la judecăţi în casa lui Ioachim, bărbat vestit şi bogat în zilele
acelea. Ioachim avea femeie cu numele Susana, fata lui Helchie, foarte frumoasă şi temătoare de
Dumnezeu; iar părinţii ei, drepţi fiind, au deprins pe fiica lor la fapte bune, după legea lui Moise. Dar
bătrânii aceia erau nelegiuiţi, căci în loc să judece drept, făceau nedreptăţi, încât se împlinea asupra lor
graiul Stăpânului; "Ieşit-a fărădelege în Babilon, din bătrânii judecători".
Aceia, văzând pe Susana în toate zilele intrând în grădina bărbatului său şi ieşind, au poftit la dânsa, apoi
şi-au abătut ochii ca să nu caute la cer, nici să-şi aducă aminte de judecăţile cele drepte. Ei nu şi-au spus
unul altuia boala lor, pentru că se ruşinau a-şi mărturisi poftele, căutând fiecare dintr-înşii vreme
prielnică. Iar odată a zis unul către altul: "Să mergem acasă că este ceasul prânzului". Ieşind ei, s-au
despărţit unul de altul şi întorcându-se au venit la loc. Apoi, întrebându-se unul pe altul de pricina
întoarcerii, şi-au mărturisit unul altuia pofta sa şi atunci au rânduit vreme când vor putea să o găsească
singură ca să-şi împlinească dorinţa. Deci a fost când păzeau ei ziua cea cu bun prilej, de a intrat Susana
numai cu două slujnice în grădină, pentru că era arşiţă. Acolo nu era nimeni, numai cei doi bătrâni
ascunşi, care o pândeau pe ea.
Susana a zis slujnicelor: "Aduceţi-mi untdelemn şi săpun, apoi încuiaţi uşile grădinii ca să mă spăl".
Slujnicele au făcut precum le-a zis, au încuiat uşile grădinii şi au ieşit pe cele din dos, ca să aducă cele ce
li se poruncise lor, dar n-au văzut pe cei doi bătrâni care erau ascunşi. Însă, după ce au ieşit fetele, s-au
sculat amândoi bătrânii şi au fugit după dânsa zicând: "Iată, uşile grădinii sânt încuiate şi nimeni nu ne
vede pe noi, deci învoieşte-te cu noi, iar de nu, vom mărturisi asupra ta, că a fost cu tine un tânăr şi pentru
aceea ai înlăturat pe fete de la tine". Iar Susana a suspinat şi a zis: "Greu îmi este de pretutindeni; că de
voi face aceasta, moarte îmi este mie, iar de nu o voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre. Dar mai bine
este a nu face şi a cădea în mâinile voastre, decât a greşi înaintea lui Dumnezeu". Apoi a strigat cu glas
mare Susana, şi bătrânii împotriva ei au strigat şi alergând, unul a deschis uşile grădinii, iar dacă au auzit
cei din casă strigătele, au sărit pe uşile cele din dos, ca să vadă ce i s-a întâmplat. Şi dacă au spus bătrânii
cuvintele lor, se ruşinară slujnicele ei foarte mult, pentru că niciodată nu au auzit cuvinte ca acelea despre
Susana.
A doua zi, când s-a adunat poporul la bărbatul ei Ioachim, au venit şi bătrânii plini de cugetele lor de
fărădelege asupra Susanei, ca să o omoare pe ea şi au zis înaintea poporului: "Trimiteţi la Susana, fata lui
Helchie, care este femeia lui Ioachim". Trimiţând, au venit ea, părinţii ei, fiii ei şi toate rudeniile. Susana
era tânără şi frumoasă la chip, iar cei fărădelege au poruncit să se descopere pentru că era acoperită.
Plângeau toţi cei ce erau lângă dânsa şi toţi cei ce o ştiau pe ea.
Deci, sculându-se amândoi bătrânii au pus mâinile pe capul ei, iar ea plângând a căutat la cer, pentru că
inima ei nădăjduia spre Domnul. Iar cei doi bătrâni au zis: "Umblând noi amândoi prin grădină, a intrat
180
aceasta cu două slujnice, a închis uşile grădinii şi, dând drumul slujnicelor, a venit la ea un tânăr, care era
ascuns şi s-a culcat cu dânsa. Iar noi, fiind în fundul grădinii şi văzând totul, am alergat asupra lor; pe
tânăr nu l-am putut prinde, pentru că a fugit mai iute decât noi şi, deschizând uşile grădinii, a sărit afară,
iar pe aceasta am întrebat-o cine a fost tânărul acela şi n-a vrut să spună. Iată, aceasta mărturisim".
Adunarea i-a crezut ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători şi a osândit-o pe ea la moarte.
Susana a strigat atunci cu glas mare: "Dumnezeule veşnice şi ştiutorule al celor ascunse, Care ştii toate
mai înainte de săvârşirea lor; Tu ştii că au mărturisit minciună asupra mea şi iată mor, nefăcând nimic din
ceea ce au mărturisit împotriva mea". Deci a ascultat Domnul glasul ei, căci dusă fiind spre pierzare, a
ridicat Dumnezeu cu Duhul Sfânt pe un tânăr, al cărui nume era Daniil, şi a strigat cu glas mare: "Curat
sânt eu de sângele acesteia". Apoi s-a întors tot poporul către dânsul şi a zis: "Ce este cuvântul acesta pe
care tu îl grăieşti?" Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: "Dar aşa sânteţi de nebuni, fii ai lui Israil,
necercetând şi nepricepând adevărul? Aţi osândit pe fata lui Israil, întoarceţi-vă la judecată pentru că
aceştia au mărturisit minciună asupra ei".
Deci s-a întors tot poporul cu sârguinţă. Şi i-au zis lui bătrânii: "Vino şi şezi în mijlocul nostru şi ne
spune, că ţi-a dat ţie Dumnezeu cinstea bătrânilor". Iar Daniil a zis către dânşii: "Despărţiţi-i pe ei unul de
altul şi-i voi întreba eu". Şi făcând astfel a chemat pe unul din ei şi i-a zis: "Învechitule în zile rele, acum
a sosit vremea păcatelor tale pe care le-ai făcut înainte, judecând nedrept, osândind pe cei nevinovaţi, iar
pe cei vinovaţi iertându-i, cu toate că a zis Dumnezeu: Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l omori. Deci
dacă ai văzut-o pe aceasta, spune-mi, sub ce fel de copac ai văzut-o pe ea şi pe tânăr?" Iar el a zis: "Sub
un smochin". Şi a zis Daniil: "Ai minţit; deci pedeapsa va fi asupra capului tău, căci iată îngerul lui
Dumnezeu luând poruncă, te va rupe în două".
Liberând pe acela, a poruncit să-l aducă pe celălalt şi i-a zis lui: "Sămânţa lui Hanaan şi nu a Iudei,
frumuseţea te-a înşelat şi pofta a răzvrătit inima ta. Aşa aţi făcut fetelor lui Israil, iar ele s-au temut a se
alătura de voi şi fiica Iudei n-a suferit fărădelegea voastră. Acum spune-mi sub ce fel de copac ai văzut
vorbind pe cei doi". Iar el a zis: "Sub un pin". Iar Daniil a zis lui: "Ai minţit; deci pedeapsa va fi asupra
capului tău, căci aşteaptă îngerul lui Dumnezeu să te taie în două cu sabia şi să vă piardă pe voi". Apoi a
strigat tot poporul şi a binecuvântat pe Dumnezeu, Care mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc spre El.
Deci a pedepsit pe cei doi bătrâni, că i-a vădit pe ei Daniil, fiindcă au mărturisit mai apoi minciuna şi le-a
răsplătit precum ei au viclenit vecinului, după legea lui Moisi; deci i-a omorât pe dânşii şi a mântuit în
ziua aceea om nevinovat. Iar Helchie şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Susana,
împreună cu Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudeniile, de vreme ce nu s-a aflat într-însa lucru de ruşine.
Iar Daniil, din ziua aceea, s-a făcut mare înaintea poporului, pentru priceperea sa şi pentru darurile lui
Dumnezeu care erau într-însul.
În acea vreme împăratul Nabucodonosor a zis lui Asfanez, cel mai mare peste eunucii săi, ca să aducă la
palat pe fiii lui Israel din seminţia împărătească şi din cea domnească, tineri întru care nu este prihană,
frumoşi la chip, înţelepţi, ştiind învăţătură şi care cugetă adânc şi sânt puternici - ca să fie în casă înaintea
împăratului şi să-i înveţe carte şi limba haldeiască. Apoi le-a rânduit împăratul hrană în fiecare zi, din
masa lui şi din vinul lui şi să-i hrănească pe dânşii astfel trei ani, iar după aceea să-i aducă înaintea
împăratului.
Între dânşii se aflau din fiii Iudeii şi Daniil şi alţi copii în număr de trei, asemenea din neamul împărătesc,
anume: Anania, Azaria şi Misail. Atunci, cel mai mare peste eunuci le-a spus numele lor: lui Daniil i-a zis
Baltazar; lui Anania, Şedrah şi lui Misail, Misah; iar lui Azaria, Avdenago. Dar Daniil a pus în inima sa,
împreună cu cei trei prieteni ai săi, ca să nu se spurce din masa împărătească şi din vinul lui şi a rugat
Daniil pe eunuc să nu-i spurce. Şi a pus Dumnezeu pe Daniil întru mila şi îndurarea celui mai mare peste
eunuci. Apoi, acesta a zis către Daniil: "Mă tem de împăratul meu care a poruncit ca bucatele voastre să
181
fie bune şi băutura voastră la fel, ca nu cumva să vadă el feţele voastre mai posomorâte decât ale copiilor
de o vârstă cu voi, căci veţi osândi capul meu la moarte".
Atunci Daniil a zis către Amelsad, cel mai mare peste eunuci, precum şi peste Daniil, Anania, Azaria şi
Misail: "Încearcă pe copilaşii tăi până în zece zile şi să ne dai numai din seminţele pământului să mâncăm
şi apă să bem. Apoi să se arate înaintea ta feţele noastre şi feţele copilaşilor care mănâncă din masa
împăratului şi precum vei vrea aşa să faci cu slugile tale". Deci i-a ascultat pe dânşii şi i-a încercat până în
zece zile şi s-au văzut feţele lor mult mai frumoase decât ale copilaşilor ce mâncau din masa împăratului.
Amelsad dând la o parte bucatele şi vinul le da numai seminţe şi apă. Şi le-a dat Dumnezeu acestor patru
tineri isteţime şi înţelepciune, iar lui Daniil i-a dat darul explicării visurilor. După sfârşitul acestor zile, cel
mai mare dintre eunuci i-a dus înaintea lui Nabucodonosor. Împăratul a grăit cu ei şi a aflat înţelepciunea
lor, graiul, ştiinţa şi i-a găsit cu zece părţi mai înţelepţi decât toţi descântătorii şi vrăjitorii care erau în
toată împărăţia.
După aceasta Nabucodonosor a avut un vis de care s-a cutremurat. Şi a chemat pe descântători, pe
fermecători, pe vrăjitori, pe haldei, ca să tălmăcească visul împăratului. Şi le-a zis împăratul: "Am visat şi
s-a înspăimântat duhul meu căci nu înţeleg visul". Grăit-au haldeii sirieni împăratului: "Împărate, în veci
să trăieşti, spune visul nouă, robilor tăi, şi tălmăcirea lui o vom vesti ţie". Dar împăratul a zis: "Visul s-a
depărtat de la mine şi l-am uitat; deci de nu-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, întru primejdie veţi fi, iar
casele voastre se vor jefui". Şi au răspuns haldeii împăratului: "Nu este om pe pământ care ar putea să
cunoască visul împăratului, căci tot împăratul şi domnul nu întreabă una ca asta pe descântători, vrăjitori
şi haldei. Ceea ce întreabă împăratul este greu şi numai zeii pot spune împăratului, a cărui locuinţă nu este
cu noi".
Atunci împăratul a zis cu mânie: "Să se piarză toţi înţelepţii Babilonului". Deci ieşind poruncă înţelepţii
se osândeau. Atunci au căutat pe Daniil şi pe prietenii lui să-i ucidă. Dar Daniil a dat răspuns lui Arioh,
cel mai mare peste bucătari, care ieşise să omoare pe înţelepţii împăratului Babilonului: "Boierule al
împăratului, pentru ce a ieşit o astfel de poruncă de ruşine de la împărat?" Atunci Arioh a spus lui Daniil
pricina. Iar Daniil a intrat la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să-i tâlcuiască visul.
Dobândind Daniil cererea, a intrat în casa sa şi a spus lui Anania, lui Misail şi lui Azaria, prietenii săi. Iar
ei au cerut îndurare de la Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca să nu piară Daniil şi prietenii săi,
împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci lui Daniil i s-a descoperit taina în vis noaptea şi a
lăudat el pe Dumnezeu. Şi a venit Daniil la Arioh, care era rânduit de împărat să piardă pe înţelepţii
Babilonului şi i-a zis: "Nu pierde pe înţelepţi, ci du-mă pe mine înaintea împăratului şi îi voi tâlcui visul".
Atunci Arioh cu sârguinţă a dus pe Daniil înaintea împăratului şi i-a zis: "Am aflat un bărbat din robii
Iudeii, care va spune împăratului tâlcul visului". Împăratul l-a primit şi i-a spus lui Baltazar, adică lui
Daniil: "Poţi să-mi spui visul pe care l-am avut şi tâlcuirea lui?"
Daniil i-a răspuns: "Taina de care întreabă împăratul nu este a înţelepţilor vrăjitori, nici a descântătorilor
Gazarineni, ci este a lui Dumnezeu din cer, Care descoperă tainele şi Care a arătat chiar împăratului
Nabucodonosor ce va fi în zilele cele mai de pe urmă. Acela, spre a noastră smerenie milostivindu-se, nea
descoperit visul tău, căci nu cu înţelepciunea care este în mine l-am aflat, ci prin descoperirea lui
Dumnezeu. Deci, iată tâlcuirea, împărate! Visul tău arată ce are să se facă după aceasta şi cine va fi după
împărat. Cel ce descoperă tainele ţi-a arătat în ce chip se cuvine aceasta. Tu, împărate, vedeai un chip şi
chipul acela era mare, iar vederea lui înaltă, care sta înaintea feţei tale în chip înfricoşat; capul lui era de
aur curat, mâinile, pieptul şi braţele erau de argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier,
picioarele, o parte de fier şi o parte de pământ.
Apoi s-a rupt o piatră din munte, fără mână şi a lovit chipul peste picioarele de fier şi de pământ şi pe care
le-a zdrobit până la sfârşit. Atunci s-au zdrobit deodată cu pământul şi fierul, arama, aurul şi argintul şi sau
făcut ca praful din arie, apoi le-a luat vântul şi nu s-a mai aflat locul lor; iar piatra care a lovit chipul s182
a făcut munte mare şi a umplut tot pământul. Acesta este visul tău, împărate. Iată acum şi tâlcuirea lui:
capul cel de aur eşti tu şi împăraţii Babilonului, care au fost mai înainte de tine. În urma ta se va scula altă
împărăţie, care va fi mai mică decât a ta, care este argintul, iar cele două mâini şi braţele însemnează
popoarele, două, perşii şi mezii, care au să ia împărăţia Babilonului.
După aceştia va fi împărăţia a treia, care este aramă, căci se va scula cineva de la Apus, îmbrăcat cu
aramă şi acela va fi Alexandru Macedoneanul, care va birui tot pământul. Iar împărăţia a patra, va fi tare
ca fierul. Precum fierul zdrobeşte şi înmoaie toate (arama, argintul şi aurul), aşa şi acela va zdrobi şi va
supune toate şi împărăţia aceea va fi a romanilor. Iar două picioare înseamnă două părţi ale acestei
împărăţii, Răsăritul şi Apusul, a elinilor şi a romanilor. Iar picioarele şi degetele pe care le-ai văzut, o
parte din fier şi o parte din pământ, înseamnă că împărăţia va fi împărţită în multe părţi şi va slăbi ca
pământul şi singură de sine va fi sfărâmată. Piatra care s-a tăiat din munte, fără mână, şi a sfărâmat chipul,
este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care are să se nască din fecioară curată şi neispitită de nuntă, fără
amestecare bărbătească. Acela, după ce va zdrobi toate împărăţiile şi le va vântura pe cele vremelnice, va
ridica o împărăţie care în veci nu se va risipi şi împărăţia aceea va fi duhovnicească".
Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut în faţa sa şi s-a închinat lui Daniil, zicând: "Daruri şi bune
miresme să i se aducă". Apoi a zis lui Daniil: "Cu adevărat Dumnezeul vostru, acela este Dumnezeul
dumnezeilor, Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor, care descoperă tainele; căci prin ajutorul Lui ai
putut descoperi taina aceasta". Şi a mărit împăratul pe Daniil, apoi i-a dat daruri mari şi multe şi l-a pus
peste toată ţara Babilonului, Domn voievozilor şi peste toţi înţelepţii Babilonului. Iar pe prietenii lui
Daniil, Şedrah, Misah şi Avdenago, după cererea sa, cu mare cinste i-a cinstit, punându-i peste supuşii
ţării Babilonului.
În anul al optsprezecelea, Nabucodonosor a făcut chip de aur, având înălţimea de şaizeci de coţi şi lăţimea
de şase coţi, pe care l-a pus în câmpul Deir, în ţara Babilonului. Şi a trimis împăratul Nabucodonosor în
toate laturile stăpânirii sale, ca să adune pe toţi eparhii şi voievozii, ispravnicii şi povăţuitorii şi tiranii, pe
cei din stăpâniri şi pe toţi boierii ţărilor, să vină la dezvelirea chipului pe care l-a făcut. Adunându-se toţi,
au şezut înaintea împăratului şi au făcut acolo, în câmp, un cuptor, spre pierderea acelora care vor fi
împotriva poruncii împărăteşti. Propovăduitorul striga: "Voi, popoarelor, neamurilor, seminţiilor,
limbilor, în orice ceas veţi auzi glasul trâmbiţei, al fluierului şi al alăutei, al surlei şi al canonului, al
organului, al versurilor şi a tot felul de cântări, închinaţi-vă chipului celui de aur, pe care l-a făcut
Nabucodonosor împăratul; iar care nu va cădea să se închine, în acel ceas va fi aruncat în cuptorul în care
arde foc continuu".
Când au auzit acestea toate popoarele, seminţiile şi limbile au căzut şi s-au închinat chipului făcut de
Nabucodonosor împăratul. Atunci s-au apropiat de împărat oarecare bărbaţi haldei şi au pârât împăratului
că Anania, Azaria şi Misail nu se închină zeilor săi şi chipului de aur făcut. Atunci împăratul, chemându-i
pe cei cu pricina, i-a întrebat dacă sânt adevărate cele spuse despre ei. Iar ei au răspuns: "Dumnezeul
nostru Căruia îi slujim este în ceruri, puternic a ne scoate din cuptorul în care arde focul şi a ne izbăvi din
mâinile tale, împărate. Iată, dar, cunoscut să-ţi fie, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nu ne vom
închina chipului de aur pe care l-ai pus". Nabucodonosor s-a umplut de mânie şi chipul feţei lui s-a
schimbat asupra lui Şedrah, Misah şi Abdenago şi a zis: "Să ardeţi cuptorul de şapte ori până când se va
arde desăvârşit". Pe urmă a poruncit unor bărbaţi puternici la, să-i lege şi să-i arunce în cuptorul cel cu
foc.
Deci, fiind ei aruncaţi, a ieşit focul din cuptor şi a ars pe cei ce-i clevetiseră pe dânşii. Iar cei trei bărbaţi
drepţi, au căzut ferecaţi în mijlocul cuptorului ce ardea cu foc mare şi umblau prin mijlocul văpăii,
lăudând pe Dumnezeu şi binecuvântându-L. Dar n-au încetat cei ce i-au aruncat pe ei în foc, adică slugile
împăratului a arde în cuptorul cu iarbă, pucioasă, smoală, câlţi şi viţe. Şi s-a ridicat para cuptorului ca la
patruzeci de coţi, încât a înconjurat şi a ars pe toţi cei ce erau împrejurul cuptorului haldeilor. Iar îngerul
183
Domnului s-a pogorât spre cei ce erau cu Azaria în cuptor şi a spulberat para focului din, suflând, ca un
duh de rouă, încât nu s-a atins de dânşii focul nicidecum, nici nu i-a mâhnit şi nici nu i-a supărat pe ei.
Atunci cei trei lăudau pe Dumnezeu, îl binecuvântau şi-L slăveau: "Bine eşti cuvântat, Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri, prea lăudat şi prea înălţat în veci." (Şi celelalte cântări care sânt scrise în
cartea lui Daniil). Iar Nabucodonosor, auzindu-i pe dânşii cântând, s-a minunat. Apoi s-a sculat degrabă şi
a zis boierilor săi: "Nu trei bărbaţi legaţi am aruncat în mijlocul focului?" Şi au răspuns împăratului: "Cu
adevărat, împărate". Şi a zis împăratul: "Dar eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul focului
şi nevătămaţi sânt, iar chipul celui de-al patrulea este asemenea Fiului lui Dumnezeu". Atunci a venit
Nabucodonosor la gura cuptorului ce ardea cu foc şi a zis: "Şedrah, Misah şi Abdenago, robii
Dumnezeului Celui Preaînalt, ieşiţi şi veniţi aici".
Deci au ieşit cei trei strigaţi şi s-au adunat toţi cei chemaţi ca să-i vadă pe cei trei bărbaţi şi cum n-a biruit
focul trupurile lor şi părul capului n-a ars şi miros de foc nu era într-înşii. Atunci împăratul s-a închinat
lui Dumnezeu în faţa lor şi a zis: "Binecuvântat este Dumnezeul lui Şedrah, Misah şi Abdenago, Care a
trimis pe îngerul Său şi a scos pe robii Săi din focul cel rău. Şi eu poruncesc ca tot poporul, seminţia şi
limba care va grăi hulă asupra Dumnezeului lui Şedrah, Misah şi Abdenago, întru pierzare să fie, iar
casele lor spre jefuire, de vreme ce nu este alt Dumnezeu care să-i poată izbăvi". Iar pe cei trei tineri cu
mare cinste i-a cinstit, mărindu-i pe dânşii înaintea tuturor şi învrednicindu-i a fi mai mari peste toţi
iudeii, care erau în toată împărăţia.
Dar Nabucodonosor s-a mândrit foarte şi, nu după multă vreme, iarăşi a avut un vis care însemna mai
înainte căderea şi smerenia lui. Deci a văzut un copac în mijlocul pământului şi copacul acela s-a întărit şi
s-a mărit, iar înălţimea lui era foarte mare, frunzele lui erau frumoase, rodul lui gustos şi era hrana tuturor;
apoi, sub dânsul se sălăşluiau toate fiarele sălbatice şi în ramurile lui locuiau toate păsările cerului. După
aceasta a văzut un sfânt din ceruri, care a strigat întru tărie: "Tăiaţi copacul, frângeţi ramurile lui, scuturaţi
frunzele, risipiţi roadele, ca să se clatine fiarele sub el şi păsările în crăcile lui şi numai tulpina lui să o
lăsaţi în pământ. În legături de fier şi de aramă, în pajiştea de afară, în roua cerului se va sălăşui cu fiarele
cele sălbatice, iar partea lui va fi în iarba pământului. Inima lui de om se va schimba în inimă de fiară şi
şapte vremi se vor schimba peste dânsul".
Acest vis a tulburat rău pe împărat şi adunând iarăşi pe înţelepţii Babilonului le-a spus visul său, cerând
să-l tâlcuiască, dar nimeni n-a putut, până când a chemat pe Daniil, în care vieţuia Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu. Acesta auzind visul împăratului a zis: "Stăpâne, să fie visul acesta celor ce te urăsc pe tine şi
tâlcuirea lui vrăjmaşilor tăi. Copacul pe care l-ai văzut, tu eşti, împărate; pentru că te-ai mărit şi te-ai
întărit, iar mărirea ta a ajuns până la ceruri şi domnia ta până la marginile pământului. Dar degrabă vei
cădea din împărăţie şi te vor goni şi împreună cu fiarele sălbatice vei locui. Cu iarbă ca pe un bou te vor
hrăni şi din roua cerului se va răcori trupul tău. Şapte vremi se vor schimba peste tine, până vei şti, că Cel
Preaînalt stăpâneşte împărăţia oamenilor şi cui va vrea o va da. Iar ceea ce au zis: Lăsaţi odrasla rădăcinii
copacului în pământ, înseamnă că împărăţia ta va cunoaşte împărăţia cerească. Pentru aceasta, împărate,
sfatul meu să fie plăcut ţie şi păcatele tale răscumpără-le cu milostenie, iar nedreptăţile tale, cu îndurare
spre cei săraci. Doar va fi Dumnezeu îndelung-răbdător spre păcatele tale".
Aşa a tâlcuit Sfântul Daniil visul împăratului şi s-au împlinit toate cele zise de dânsul. Pentru că după
douăsprezece luni, fiind în Babilon, împăratul a zis: "Nu este acesta Babilonul cel mare pe care eu l-am
zidit, ca o casă a împărăţiei mele, spre stăpânirea ţării şi întru cinstea slavei mele?" Şi cuvântul fiind încă
pe buzele împăratului, iată, a auzit un glas din cer: "Împărate Nabucodonosor, împărăţia ta a trecut de la
tine, căci dintre oameni te vor goni şi cu fiarele sălbatice va fi locuinţa ta, cu iarbă ca pe un bou te vor
hrăni şi şapte vremi se vor schimba peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt stăpâneşte
împărăţia oamenilor şi căruia va vrea o va da".
184
În acel ceas s-a împlinit cuvântul lui Daniil asupra împăratului Nabucodonosor: căci de la oameni s-a
gonit, mânca iarbă ca un bou, de roua cerului s-a udat trupul lui, până ce i-au crescut perii ca de leu şi
unghiile lui ca de pasăre. Şi după sfârşitul acelor zile, în care nimeni altul n-a îndrăznit să ia împărăţia lui,
Nabucodonosor şi-a ridicat ochii şi mintea la cer, a binecuvântat pe cel Înalt, a lăudat pe Cel ce vieţuieşte
în veci şi L-a slăvit. Pentru că stăpânirea Lui este stăpânirea veşnică şi împărăţia lui din neam în neam şi
toţi cei ce locuiesc pe pământ, întru nimic s-au socotit. După voia Lui se face totul în cer şi pe pământ şi
nu este nimeni care să se împotrivească voii Lui, ori să zică Lui: "Ce ai făcut?"
În acea vreme i s-a întors mintea împăratului şi a venit la cinstea împărăţiei sale; iar voievozii şi boierii lui
îl căutau pe el. Deci s-a întors la împărăţia sa şi mărire mai multă i s-a dat lui. După aceea a vieţuit
Nabucodonosor lăudând, preaînălţând şi preaslăvind pe Împăratul cerului şi a vieţuit toţi anii împărăţiei
sale patruzeci şi trei; şi apoi s-a săvârşit în pace.
După moartea împăratului Nabucodonosor, a luat împărăţia Babilonului fiul său, Evilmerodah. Acesta l-a
scos din casa temniţei pe Ioachim, împăratul Iudeii, care era robit de Nabucodonosor şi ţinut legat, i-a
grăit bine şi i-a dat un scaun mai sus decât scaunele împăraţilor, celor ce erau cu dânsul în Babilon. Apoi
a schimbat hainele lui cele de temniţă şi mânca cu dânsul în toate zilele.
Iar după moartea lui Evilmerodah a împărăţit fiul său Baltazar, adică nepotul lui Nabucodonosor. În
împărăţia aceasta multe descoperiri a văzut Daniil, despre împăraţi şi despre împărăţii care aveau să fie
mai pe urmă, închipuite prin fiare. Apoi despre Antihrist, despre sfârşitul veacului şi despre înfricoşata
Judecată. Vedeam, zice el, scaunele ce s-au pus, iar Cel vechi de zile (Dumnezeu) a şezut; şi hainele Lui
erau albe ca zăpada, părul capului era curat ca lâna, scaunul Lui pară de foc, roatele Lui foc având; râu de
foc curgea pe dinaintea Lui, mii de mii slujeau Lui şi întuneric de întuneric stăteau înaintea Lui. Divan s-a
aşezat şi cărţi s-au deschis. Apoi celelalte descoperiri ce s-au văzut de dânsul sânt înfricoşatoare şi despre
ele se scrie pe larg în cartea proorocirei lui.
Într-o vreme oarecare împăratul Baltazar a făcut cină mare boierilor săi, ca la o mie de bărbaţi, şi în capul
mesei era vinul, iar când veni vremea gustării vinului, se aduseseră vasele cele de aur şi de argint - pe care
le luase Nabucodonosor de la Ierusalim, din biserica Domnului Dumnezeu, ca să bea cu dânsele
împăratul, boierii, femeile lui şi să laude pe zeii cei de aur şi de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de
piatră; iar pe Dumnezeul cel veşnic nu-L binecuvânta, adică pe Cel ce era stăpânirea duhului lor. În acel
ceas au ieşit nişte degete de om care scriau pe peretele casei împăratului, gândurile îl tulburau, legăturile
coapselor lui se slăbeau şi genunchii se clătinau. Apoi a strigat cu tărie, ca să aducă înăuntru pe vrăjitorii
haldei şi gazareni, iar după aceea a zis învăţaţilor Babilonului: "Cel ce va citi scrisoarea aceasta şi-mi va
face tălmăcirea ei, acela în porfiră se va îmbrăca şi gherdanul cel de aur se va pune peste grumajii lui şi al
treilea va domni întru împărăţia mea".
Deci toţi înţelepţii intrau la împărat şi nu puteau citi scrisoarea şi nici a o tălmăci. Atunci s-au tulburat
mult împăratul şi boierii lui de aceasta şi intrând împărăteasa bătrână (femeia lui Nabucodonosor şi
bunica lui Baltazar) în casa ospăţului, a spus despre Daniil care avea într-însul duhul lui Dumnezeu şi
care, în zilele moşului său Nabucodonosor, a fost pus domn al tuturor vrăjitorilor, descântătorilor,
haldeilor şi gazarenilor, pentru înţelepciunea lui cea mare, pentru tălmăcirea visurilor şi dezlegarea
ghicitorilor.
Atunci s-a adus Daniil înaintea împăratului care i-a zis: "Tu eşti Daniil, din robii Iudeii, pe care i-a adus
Nabucodonosor, împăratul, moşul meu? Am auzit că duhul lui Dumnezeu este în tine şi înţelepciune mare
se află în tine. Citeşte-mi, dar, această scrisoare de pe perete, care este scrisă cu degetele de o mână
necunoscută, şi-mi spune tălmăcirea ei, pe care nu au putut să o citească mulţi înţelepţi şi gazareni, care
au venit înaintea mea. Deci acum, de vei putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o vei tălmăci, în porfiră te voi
îmbrăca şi gherdanul de aur se va pune peste grumazul tău, apoi al treilea vei domni întru împărăţia mea".
185
Deci, a răspuns Daniil: "Darurile tale fie cu tine şi darul casei tale altuia să-l dai. Iar eu scrisoarea o voi
citi şi tălmăcirea ei voi spune". Aceasta spunând Daniil, a început a-i aduce aminte de împăratul
Nabucodonosor, cum a fost pedepsit pentru mândria sa de Dumnezeu, pierzând chipul cel omenesc şi cum
de la oameni a fost gonit şi cu iarbă s-a hrănit. Apoi a imputat împăratului, mustrându-l pe el pentru
mândrie, căci nu-şi aduce aminte de certarea lui Dumnezeu ce s-a arătat asupra moşului său, nici nu şi-a
smerit inima sa înaintea Domnului; ci s-a înălţat asupra Domnului, Dumnezeului cerului şi vasele bisericii
Lui le-a spurcat cu băutura vinului la cina cu boierii şi cu femeile sale. Apoi au lăudat cu toţii zeii cei de
aur, de piatră şi de lemn, care nu văd, nici nu aud, nici nu înţeleg. Iar pe Dumnezeu, într-ale Cărui mâini
este suflarea lui şi toate căile lui, pe Acela nu L-au preamărit. Pentru aceasta mustrând pe împărat s-a
întors la scrisoare, pe care a citit-o aşa: "Mani, Techel, Fares" şi i-a tâlcuit-o aşa: "Mani înseamnă că a
măsurat Dumnezeu împărăţia ta şi a împlinit-o, Techel, adică a stătut în cumpănă şi s-a aflat lipsă; Fares,
adică s-a despărţit împărăţia ta şi s-a dat mezilor şi perşilor".
Aceasta auzind împăratul a cinstit pe Daniil precum a făgăduit, deşi se mâhnea cu duhul de proorocirea
lui. Şi a îmbrăcat pe Daniil în purpură, iar pe grumajii săi a pus gherdanul cel din aur. Apoi a vestit pentru
dânsul că este al treilea domn întru împărăţia lui. Proorocirea lui Daniil s-a împlinit, căci pe Baltazar,
împăratul chaldeilor, a fost ucis într-acea noapte, iar Darie, medul, împreună cu Cirus persul, au luat
împărăţia fiind de şaizeci şi doi de ani.
Împărăţind Darie, a pus în împărăţie o sută douăzeci de domni, ca să fie aceia întru toată împărăţia sa şi
asupra lor a pus rânduitori, printre care era şi Daniil. Acesta era mai mare peste ei, pentru că Duh Sfânt
era într-însul. Deci împăratul l-a pus peste toată împărăţia lui, iar rânduitorii şi domnii căutau să afle vreo
vină asupra lui Daniil. Dar vina, sminteala şi păcatul nu s-au aflat asupra lui, pentru că era credincios. Şi
au zis rânduitorii: "Nu vom putea afla vină asupra lui Daniil, fără numai în legile Dumnezeului său".
Atunci rânduitorii şi domnii au zis: "Darie, împărate, să trăieşti în veci. Să ştii că s-au sfătuit toţi
voievozii, domnii, eparhii şi ispravnicii din împărăţia ta, ca să facă aşezământ împărătesc: că cine va face
rugăciune la alt zeu, ori alt om, până în treizeci de zile, fără numai la tine, să se arunce în groapa leilor
(spre mâncare). Deci acum, împărate, pune hotărâre şi aşează scrisoarea, pentru ca să nu se schimbe
porunca perşilor şi a mezilor, şi ca nimeni să nu o calce".
Împăratul Darie, nepricepând sfatul lor cel viclean, a poruncit să scrie acea poruncă. Iar Daniil, după ce a
înţeles că s-a aşezat porunca, a intrat în casa sa, fiind ferestrele cerdacului său deschise spre Ierusalim.
Apoi de trei ori pe zi îşi pleca genunchii rugându-se şi mărturisind pe Dumnezeu, precum făcea şi mai
înainte. Atunci, bărbaţii aceia au păzit şi au aflat pe Daniil rugându-se lui Dumnezeu. Şi venind la împărat
au zis: "Împărate, au n-ai aşezat tu poruncă şi hotar pentru ca tot omul care se va închina la alt zeu şi om,
până în treizeci de zile, fără numai la tine, să se arunce în groapa leilor?" Şi a zis împăratul: "Adevărată
este porunca, şi cuvântul mezilor şi al perşilor nu va trece". Atunci clevetitorii înaintea împăratului au zis:
"Daniil, cel din robii Iudeii, nu s-a supus poruncii tale şi n-a purtat de grijă de hotarul pe care l-ai aşezat;
pentru că de trei ori pe zi se închină Dumnezeului său". Atunci, împăratul s-a mâhnit mult pentru dânsul
şi a hotărât ca până seara să izbăvească pe Daniil. Iar acei bărbaţi au grăit: "Cunoaşte, împărate, că
mezilor şi perşilor, tot hotarul şi aşezământul pe care îl face împăratul nu se cade a-l schimba".
Împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniil şi să-l arunce în groapa leilor. Apoi împăratul a zis lui Daniil:
"Dumnezeul tău, Căruia-I slujeşti de-a pururea. Acela să te izbăvească pe tine". Deci au adus o piatră, au
pus-o pe gura gropii şi a pecetluit-o împăratul cu inelul său şi cu inelele boierilor săi, pentru ca să nu facă
ceva mai rău clevetitorii; căci nu-i credea pe cei răi, fiarele cele cumplite. Apoi s-a dus împăratul în casa
lui şi s-a culcat nemâncat, căci bucatele nu s-au lipit de el şi nici somnul. Dar Dumnezeu a încuiat gurile
leilor şi n-au supărat pe Daniil.
Împăratul s-a sculat dimineaţa şi a venit cu sârguinţă la groapa leilor, unde a strigat cu glas mare:
"Daniile, robul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeul tău Căruia tu îi slujeşti de-a pururea, oare a putut să
te izbăvească de gura leilor?" Daniil a zis către împăratul: "Împărate, în veci să trăieşti, Dumnezeul meu a
186
trimis pe îngerul Său şi a încuiat gurile leilor şi nu m-au vătămat, căci s-a aflat înaintea Lui dreptatea mea
şi înaintea ta, împărate, greşeală n-am avut".
Atunci împăratul s-a bucurat mult pentru dânsul şi a zis să scoată pe Daniil din groapă şi nici un fel de
stricăciune nu s-a aflat asupra lui, căci a crezut în Dumnezeul său. Şi a poruncit împăratul să aducă pe
bărbaţii cei ce au clevetit pe Daniil, şi, aducându-i, i-a aruncat în groapa cu lei, cum şi pe fiii lor şi pe
femeile lor, dar n-au ajuns bine în fundul gropii şi i-au sfâşiat leii şi toate oasele lor le-au zdrobit. Atunci,
împăratul Darie a scris la toate popoarele, seminţiile şi limbile ce locuiesc în tot pământul: "Pacea voastră
să se înmulţească. De mine s-a dat această poruncă în tot pământul împărăţiei mele, ca fiecare să se
cutremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în
veci şi împărăţia Lui nu se va strica şi stăpânirea Lui îndelung stăpâneşte, sprijineşte şi izbăveşte. Apoi
face semne şi minuni în cer şi pe pământ, căci a izbăvit pe Daniil din gurile leilor".
De atunci avea împăratul pe Daniil în mai mare cinste, ca pe nimeni altul şi l-a arătat că-i este mai bun
prieten decât toţi; asemenea şi pe cei trei prieteni: Anania, Azaria şi Misail. Iosif Flavius, istoricul
evreiesc, scrie despre Daniil că, având mare stăpânire în pământul acela, fiind cel dintâi domn, a zidit în
Ecbatana un turn prea minunat, ca un lucru foarte înţelept şi de mirare, care după atâtea sute de ani de la
zidire, până în zilele acestui renumit istoric, totdeauna se vedea ca un lucru nou, ca şi cum de curând ar fi
fost zidit, precum scrie el. Acolo se îngropau împăraţii mezilor şi ai perşilor, iar păzirea turnului aceluia
se încredinţa unuia din preoţii evreieşti.
După împăratul Darie, Cirus Persul, asemenea avea pe Sfântul Daniil în mare cinste, căci l-a făcut
credincios al său de aproape, dând porunci tuturor. Daniil era împreună vieţuitor cu împăratul, slăvit mai
mult decât toţi prietenii săi. Atunci era un idol la babilonieni, al cărui nume era Baal, şi se cheltuiau la el
pe fiecare zi douăsprezece măsuri de făină de grâu aleasă, patruzeci de oi şi şase vedre de vin. Şi
împăratul îl cinstea şi mergea în toate zilele de se închina lui, iar Daniil se închina Dumnezeului său. Deci
i-a zis lui împăratul: "Pentru ce nu te închini şi tu lui Baal?" Iar el a zis: "Eu nu mă închin idolilor făcuţi
de mâna omului, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul şi pământul şi are stăpânire peste tot
trupul". Şi i-a zis împăratul: "Dar nu crezi că Baal este Dumnezeu viu? Au nu vezi câte mănâncă şi bea în
toată ziua?" Daniil a răspuns râzând: "Nu te înşela, împărate, pentru că acesta pe dinăuntru este ţărână, iar
dinafară aramă şi n-a mâncat nici n-a băut vreodată".
Împăratul, mâniindu-se, a chemat pe slujitorii idoleşti şi a zis: "De nu-mi veţi spune cine mănâncă
bucatele acestea, veţi muri, iar de-mi veţi demonstra că Baal le mănâncă pe ele, va muri Daniil, pentru că
a hulit asupra lui Baal". Şi a zis Daniil împăratului: "Să fie după graiul tău". Slujitorii lui Baal erau
şaptezeci, afară de femei şi copii, deci a venit împăratul şi cu Daniil la capiştea lui Baal; iar slujitorii lui
Baal au zis: "Iată, noi ieşim afară, iar tu, împărate, pune bucatele şi vinul, încuie uşile şi le pecetluieşte cu
inelul tău şi venind mâine, de nu le vei afla pe toate mâncate de Baal, atunci să murim, ori noi, sau Daniil,
care a minţit asupra noastră". Ei făcuseră pe sub masă intrare ascunsă şi totdeauna intrau pe uşa aceea şi
mâncau bucatele. După ce ei au ieşit şi împăratul a pus lui Baal bucate, Daniil a poruncit slugilor sale de
au adus cenuşă şi au cernut prin toată capiştea înaintea împăratului şi ieşind au încuiat uşile, le-a pecetluit
cu inelul său şi s-au dus.
Slujitorii au intrat noaptea, după obiceiul lor, cu femeile şi copiii lor şi au mâncat şi băut toate. A doua zi
a venit împăratul cu Daniil la capişte şi a zis: "Daniil, sânt întregi peceţile?". Iar el a răspuns: "Întregi,
împărate". Şi îndată cum a deschis uşile, privind împăratul la masă a strigat cu glas mare: "Mare eşti,
Baale, şi nici un vicleşug nu este în tine". Daniil a râs şi a oprit pe împărat să nu intre înăuntru, zicându-i:
"Vezi pardoseala şi cunoaşte ale cui sânt urmele acestea"? Împăratul a răspuns: "Văd urme bărbăteşti,
femeieşti şi de copii". Atunci mâniindu-se împăratul a prins pe toţi slujitorii idoleşti, femeile şi copiii lor
şi i-au arătat uşa cea ascunsă prin care intrau şi mâncau cele de pe masă, apoi i-a omorât împăratul şi pe
Baal l-a dat în mâinile lui Daniil, care l-a sfărâmat, iar capiştea lui a risipit-o.
187
În locul acela era un balaur mare pe care-l cinsteau babilonienii şi a zis împăratul lui Daniil: "Oare şi
acestuia vei zice că este aramă? Acesta este viu, mănâncă şi bea; nu vei putea zice că acesta nu este un
zeu viu; deci închină-te lui". Daniil a răspuns: "Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela
este Dumnezeul cel viu; iar tu, împărate, dă-mi stăpânire şi voi omorâ balaurul fără sabie şi fără toiag".
Împăratul îi zise: "Îţi dau". Atunci Daniil a luat smoală, seu şi păr, pe care le-a fiert împreună, apoi cu un
băţ le-a aruncat în gura balaurului, care, mâncând, a crăpat. Şi a zis Daniil: "Vedeţi închinăciunile
voastre". Auzind vavilonienii s-au mâniat foarte şi s-au întors la împărat şi au zis: "Împăratul s-a făcut
iudeu, căci pe Baal l-a sfărâmat, pe balaur l-a omorât, iar pe popi i-a tăiat". Venind la împărat a zis: "Dăne
pe Daniil, iar de nu, te vom omorâ pe tine şi casa ta". Văzând împăratul că s-au ridicat asupra lui, fiind
silit, le-a dat pe Daniil, iar ei l-au aruncat în groapa leilor, unde a stat şase zile.
În groapă erau şapte lei şi li se dădea în fiecare zi câte două trupuri şi câte două oi; dar atunci nu le-au mai
dat nimic, pentru că aveau să mănânce pe Daniil. Dar Dumnezeu a astupat gurile leilor ca şi întâi şi era
Daniil în groapă împreună cu dânşii, ca şi cu nişte mieluşei blânzi. Pe atunci proorocul Avacum era în
Iudeea şi acela a făcut fiertură, a dumicat pâine în scafă şi se ducea la câmp să dea secerătorilor. Îngerul
Domnului a zis către Avacum: "Du prânzul pe care l-ai făcut lui Daniil în Babilon, care este în groapa
leilor". Avacum a răspuns: "Doamne, Babilonul nu l-am văzut şi nici groapa cu leii nu ştiu unde este".
Atunci îngerul Domnului l-a apucat de creştet şi, ţinându-l de perii capului, l-a pus în Babilon deasupra
gropii, în glasul duhului. Şi Avacum a strigat: "Daniile, Daniile, ia prânzul pe care ţi l-a trimis
Dumnezeu". Daniil a răspuns: "Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai lăsat pe cei ce Te iubesc".
Şi, sculându-se, Daniil a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu a dus pe Avacum la locul său.
Împăratul a venit în a şaptea zi să jelească pe Daniil, dar, ajungând deasupra gropii şi privind, a văzut pe
Daniil şezând. Şi a strigat împăratul cu glas mare şi a zis: "Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniil şi nu
este altul afară de Tine". Apoi a scos pe Daniil, iar pe vinovaţi i-a aruncat în groapă şi i-au mâncat leii.
Sfântul Daniil a ajuns împreună cu prietenii săi la adânci bătrâneţe. Sfântul Chiril al Alexandriei şi alţii
scriu că după sfârşitul lui Nabucodonosor şi al celorlalţi împăraţi, care aveau în mare cinste pe Daniil şi
pe cei trei prieteni ai lui, s-a ales alt împărat cu numele Atic. Acesta, ispitind pe sfinţi pentru credinţă şi
fiind mustrat de dânşii pentru păgânătatea lui, a poruncit să li se taie capetele. Iar când a vrut să taie capul
lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit. Asemenea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al
lui Misail, l-a primit Daniil; apoi, la urmă, au tăiat şi capul lui Daniil. Şi se vorbeşte că după tăierea lor
capetele s-au lipit de trupurile lor şi îngerul Domnului luând trupurile lor le-a dus în muntele Gheval şi lea
pus acolo sub piatră.
După patru sute de ani, la învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat şi aceştia şi s-au arătat
multora şi iarăşi au adormit. Iar pomenirea lor s-a aşezat de Sfinţii Părinţi, să se săvârşească cu şapte zile
mai înainte de naşterea Mântuitorului Hristos, de vreme ce aceştia erau din seminţia Iudeii, din care şi
Mântuitorul nostru Îşi trage neamul după trup şi acestor sfinţi se arată că este rudenie. Cu ale căror
rugăciuni să îndrepteze în pace viaţa noastră, Hristos Dumnezeul nostru, Căruia I se cade slava, împreună
cu Părintele şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
După moartea împăratului Nabucodonosor, a luat împărăţia Babilonului, fiul său Evilmeradah, iar după el
a luat Baltazar, nepotul lui Nabucodonosor şi fiul lui Evilmeradah. Care lucru arătat este nu numai de
Sfântul Simeon Metafrast, ci şi de Sfântul prooroc Ieremia, în capul al 27,6. unde grăieşte Dumnezeu aşa:
Eu am dat tot pământul acesta în mâinile lui Nabucodonosor, împăratul Babilonului, ca să slujească lui
şi fiului lui şi fiului fiului lui. Şi când zice fiul lui, se înţelege Evilmeradah, iar când zice fiului fiului lui,
se înţelege Baltazar.
Tu eşti Daniil pe care l-a adus tatăl meu, Nabucodonosor. În Sfânta Scriptură de multe ori se numeşte
moşul tată, precum despre Roboam, fiul lui Solomon şi nepotul lui David, se scrie la a treia carte a
împăraţilor, cap. 12,4: N-a început a umbla în calea lui David tatăl-său. Aici pe moşul îl numeşte tată.
188
Asemenea şi despre Assa, strănepotul lui David, se scrie la a treia carte a împăraţilor, cap. 15,11: Şi a
făcut Assa ce este drept înaintea Domnului, ca şi tată-său David. Şi în mai multe locuri în Sfânta
Scriptură vei afla numit tată, în loc de moş, sau strămoş. Aşa şi pentru Hristos, grăieşte îngerul către
Născătoarea de Dumnezeu, Luca cap. 1,31: Şi îi va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tatăl-său.
Deci şi aici, asemenea numeşte Baltazar, pe moşul său Nabucodonosor, tată. Sânt unii cărora li se pare că
Baltazar era fratele mai mic lui Ebilmeradah şi feciorul lui Nabucodonosor, şi că ar fi împărăţit după
moartea fratelui său cel mai mare. Aşa Gheorghe Chedrinul zice: "Şi aceasta mi se pare că este din
cuvintele Scripturii, în cartea 2. Paralipomenon, în capul cel mai de pe urmă, într-acest chip: A mutat
Nabucodonosor de la Ierusalim pe cei rămaşi la Babilon şi au fost robi lui şi fiilor lui, până la împărăţia
mezilor". Lui, adică lui Nabucodonosor, fiilor lui, adică lui Ebilmeradah, fiul său cel mai mare şi lui
Baltazar, fiului cel mai mic, care după cel mai mare a fost la împărăţia Babilonului. Dar, de vreme ce
istoria vieţii lui Daniil s-a luat de la Sfântul Simeon Metafrast şi noi ţinem de aceasta, care îl numeşte pe
acest Baltazar nepot al lui Nabucodonosor.
Pentru luarea Babilonului şi pentru uciderea lui Baltazar, nu este lucru necuvios să facem aici pe scurt
aducere-aminte: "Darie, Ciaxar, împăratul mezilor, dând război asupra pământului haldeilor, a chemat în
ajutor pe nepotul său Cirus, împăratul perşilor şi, venind cu toată puterea oştilor mezilor şi perşilor, au
înconjurat Babilonul şi îl băteau. Dar se cuvine să ştim că mai demult erau două Babilonuri: cel dintâi era
acesta de care vorbim noi, care este în pământul haldeilor şi care cuprinde Mesopotamia cea mare şi
partea Asiriei se numea Babilonia, precum scrie Pliniu în cartea sa 6, la capul 26; iar alt Babilon era mai
pe urmă în Egipt, care acum se numeşte Cair.
Deci nu asupra Babilonului cel din Egipt dădeau război Darie şi Cirus, ci asupra celui haldeiesc. Şi era
Babilonul cel haldeiesc foarte bine zidit de Semiramida, împărăteasa care fusese mai înainte, având ziduri
de piatră de câte două sute de coţi înălţime, iar lăţimea de 50 de coţi. Iar alţii zic că înălţimea zidurilor
Babilonului era de 87 de paşi de picior, iar înălţimea de 50 de stânjeni; astfel de zid avea Babilonul, iar
împrejur ca la 307 stadii. Alţii zic că era 480 de stadii iar râul Eufrat curgea prin mijlocul cetăţii şi avea
cetatea loc de porţi mari de aramă. Pentru o tărie şi frumuseţe ca aceea, în cele 7 minuni de sub cer, se
număra atunci de făcătorii de stihuri şi Babilonul.
Deci Baltazar, nădăjduind în tăria cetăţii sale şi în mulţimea ostaşilor ce erau într-însa, nu băga în seamă
pe vrăjmaşii care erau împrejurul cetăţii. Şi întru nimic nu socotea puterea lor, ci dănţuia şi benchetuia, iar
mai mult, când prăznuia pe necuraţii săi zei babilonieni, cum obişnuia în toţi anii să li se facă ospăţ
împărătesc, atunci Baltazar, făcând cină mare, se îmbăta cu boierii, lăudând pe zeii săi, precum scrie
aceasta în cartea lui Daniil în cap. 5,1-4. Iar Darie şi cu Cirus, neputând să facă nimic cetăţii, au săpat
şanţuri mari pe lângă râul Eufrat, ca să abată apa de la cetate într-altă parte. Şi într-acea noapte, în care
benchetuia Baltazar, a slobozit râul prin şanţuri şi a secat apa din râu, apoi a intrat oastea noaptea în
cetate, prin locul acela prin care curgea râul. Şi erau la împăratul Cirus doi fugari din Babilon, Gadad şi
Gobrie, slugi ale lui Baltazar, care, lăsând pe stăpânul lor, au trecut la duşmani. Aceia ducând cu dânşii
oastea mezilor şi a perşilor drept către palatele împărăteşti omorau pe oricine li se întâmpla în cale, care
vorbea haldeieşte, iar pe care vorbea sirieneşte îl lăsau.
Toate acestea au fost după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ca să nu fie omorât Daniil, pentru că evreii
care erau atunci în Babilon vorbeau sirieneşte. Deci era cruţat neamul evreiesc pentru Sfântul Daniil, a
cărui sfinţenie proorocească era ştiută şi de mezi şi de perşi. Şi ajungând în palaturile împărăteşti mai întâi
au tăiat străjile, apoi pe împăratul Baltazar l-au omorât, pe când începea a răsări luceafărul. Apoi s-a făcut
mare război şi ucidere în cetate. Şi atât de mare era cetatea Babilonului, cu mulţime de popor, încât o
parte a cetăţii, a treia zi, după uciderea lui Baltazar, n-a simţit că acum cetatea lor era luată de potrivnici şi
că împăratul lor a fost ucis, iar ei sânt în mâinile vrăjmaşilor lor. Deci, luând tot Babilonul, a pierit
împărăţia haldeiască, fiind robită de mezi şi perşi, precum a proorocit Sfântul Daniil lui Baltazar, zicând:
"Se va lua împărăţia ta de la tine şi se va da mezilor şi perşilor".
189
Să nu fie îndoială cititorului, cel cu iubire de luare-aminte la dumnezeieştile scripturi şi de aceasta,
precum că, în proorociea lui Daniil se pomeneşte mai întâi de Darie şi apoi de Cirus, iar în cartea lui
Ezdra se pune mai întâi împărăţia lui Cirus, apoi a lui Darie. De trebuinţă este a şti, că nu numai un Darie
a fost, cum se adevereşte aşa: "Împăratul mezilor Astiag, fiul lui Ciaxar, a născut doi fii, cu două femei, o
fiică cu numele Mandana şi un fiu Darie. Împărăteasa sa a născut o fată pe care a măritat-o după Cambis,
persanul. Aceasta a născut pe Cirus, întâiul monarh al perşilor. Iar pe fiul său Darie l-a născut Astiag
dintr-o ţiitoare. Acest Darie s-a poreclit pe numele tatălui său şi unchiului său Ciaxar. Deci după Astiag,
Darie a împărăţit în Mezia, iar Cirus în Persia şi, neavând Darie fiu, a dat pe fiica sa după nepotul său
Cirus, în Persia şi s-a făcut Cirus ginerele lui Darie, oştindu-se amândoi asupra Babilonului.
Împărăţind Darie, cinstea pe Sfântul Daniil ca pe un prooroc al lui Dumnezeu, şi, trăind numai un an, a
murit Darie şi a început singur a împărăţi Cirus în Babilon. El, ca şi Darie, cinstea foarte mult pe Sfântul
Daniil şi pentru dânsul a dăruit libertate poporului cel robit al lui Israel, căci acum se împliniră anii cei
mai înainte prezişi de proorocul Ieremia, pentru că 70 de ani avea să fie poporul lui Izrael în robia
Babilonului. Şi a poruncit Cirus ca şi biserica din Ierusalim, pe care o dărâmase Nabucodonosor, să se
zidească. Şi această poruncă a sa a întărit-o cu scrisoare împărătească.
Apoi a născut Cirus un fiu şi i-a pus numele tatălui-său Cambis. Acest Cambis s-a poreclit de evrei Asuir,
iar de elini Artaxerxe. Iar în cartea cea dintâi a lui Ezdra, în cap. al 4-lea se numeşte Asuir şi Artaxerxe.
Însă nu este acel Artaxerxe care şi-a luat împărăteasă pe Estir, evreica, ci altul. Că aceasta a fost mai
înainte, iar acela mai pe urmă. Acest Cambis, sau Artaxerxe, luând stăpânirea împărăţiei după Cirus, tatăl
său, a oprit pe evrei de a zidi biserica Ierusalimului, precum se scrie la Ezdra. De acesta vorbeşte Sfântul
Chiril al Alexandriei, că se numea Atic şi că a ucis cu sabie pe Sfântul Prooroc Daniil şi pe cei trei tineri,
că a fost tiran şi a umplut casa de sânge, ucigând pe fratele său Smerdis. Asemenea a omorât şi pe sora sa,
pe care şi-o luase de femeie; apoi şi el a pierit.
După dânsul, a răpit împărăţia în taină, cu vicleşug Smerdis, vrăjitorul, şi a împărăţit-o o jumătate de an.
Apoi a fost ucis de senatori, după care alt Darie, fiul lui Istasp, a venit la împărăţie. Acesta a poruncit să
zidească biserica Ierusalimului, căci a aflat o carte în biblioteca cărţilor împărăteşti în care poruncea Cirus
a se zidi biserica Ierusalimului. Deci a întărit şi el cu a sa scrisoare, despre care se scrie în cartea lui Ezdra
cea dintâi, în cap. al 6-lea. După Darie a urmat fiul său Xerxe. Acesta a fost ucis de Artavan voievodul.
Dar şi Artavan a pierit, fiind ucis de fiul lui Xerxe, cu numele de Artaxerxe al doilea. Acest Artaxerxe al
doilea, lepădând pe Astina, împărăteasa sa, a luat pe Estira, fecioara evreică, precum în cartea ei se arată.
După aceşti împăraţi a fost al treilea Darie, care se poreclea Notos. Apoi după acesta, nu degrabă, a fost al
patrulea Darie, care se poreclea Codoman, pe care marele împărat Alexandru Macedoneanul l-a biruit.
Deci, când vezi, cititorule, în proorocia lui Daniil, Darie mai înainte de Cirus, înţelege că este Darie cel
dintâi Ciaxar, care împreună cu Cirus a luat Babilonul. Iar când citeşti în cartea lui Ezdra, Darie după
Cirus, înţelege pe alt Darie, cel mai de pe urmă, adică Istaspe.
Viaţa

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

MATEI Cap. 23

1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.

5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,

7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.

8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.

11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/02/20/sa-ne-temem-de-fatarnicie/ 

Tu, care te numeri printre mai-marii pamantului! Ia seama: inaintea ta se tarasc slava desarta, lingusirea, josnicia! Acestea, dupa ce isi vor fi atins telul, te vor batjocori, te vor vinde cu cel dintai prilej. Niciodata nu-ti revarsa darnicia asupra celui stapanit de slava desarta: acesta, pe cat este de umil inaintea celor mai mari, pe atat este de obraznic, semet, lipsit de omenie cu cei mai mici” (Scara. Cuvantul 22). Pe cel stapanit de slava desarta il vei cunoaste dupa deosebita inclinare pe care o are catre lingusire, catre slugarnicie, catre minciuna, catre orice lucru ticalos si josnic. Pilat s-a suparat pe tacerea lui Hristos, care i s-a parut trufasa. “Mie”, a zis el, “nu-mi raspunzi? Sau nu stii ca am putere sa-Ti dau drumul si putere am sa Te rastignesc?” (In. 19, 10). Domnul Si-a lamurit tacerea punand in lumina voia lui Dumnezeu, pentru care Pilat, ce credea ca lucreaza dupa bunul sau plac, era doar o unealta oarba. Din pricina trufiei, lui Pilat i-a fost cu neputinta sa priceapa ca inaintea lui statea smerenia atotdesavarsita: Dumnezeu Cel Inomenit.

Timpul strecurat, strecuratoarea timpului

"Se instaurează încetul cu încetul un duh perfid, care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna dev

ine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă "orientare comportamentală". Cuvinte nobile precum "prietenie", "prieten", "prietenă" se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează "program de sănătate anti-sida", destrămarea familiei se numeşte "planificarea familială", crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă din meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă "război preventiv", terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate." (Bartolomeu Anania)

 

 

 

 

http://www.compendium.ro/amza_pellea/imagini_zi.htm 

 

nascut la 7 aprilie in Oltenia, la Bailesti

plecat la Domnul la 12 decembrie, odihnindu-si trupul in cimitirul Bellu din Bucuresti

 

 Altii despre Amza

Sandu Sticlaru: "Muncea foarte mult, transformase munca de actor in religia vietii lui."

Draga Olteanu-Matei: "O lumina, un om viu, bucuria insasi."

Eva Sarbu: "Avea 21 de ani si era foarte timid."

Mircea Albulescu: "Stia sa innobileze tristetea."

Stela Popescu: "In prezenta lui preferam sa tac si sa-l ascult."

Ion Besoiu: "Mareu in competitie pentru binele celorlalti."

Ioana Pavelescu (partenera in "Osanda"): "Daca porneai cu el la drum, nu te lasa niciodata."

Mircea Diaconu: "Il aruncai undeva si lumea ramanea cu ochii pe el."

Teodora Mares: "Amza era pentru tinerii de varsta mea ca un Dumnezeu al marelui talent."

Ion Dichiseanu: "Era actor nascut, nu facut."

Jean Constantin: "Un om care credea si lupta pentru succesul colectiv."

Diana Lupescu (eleva la IATC): "Ne-a invatat sa gandim cu sufletul."

Silviu Stanculescu: "Avea capacitatea de a fi, nu de a parea ca este."

Serban Ionescu: "Era un timid, dar in apropierea lui te stiai ferit de orice stihii." 

,,toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri``(Matei 26, 52)

Sfantul Petru a avut o tentativa de a-L apara pe Hristos cu sabia, in gradina Ghetimani, cand i-a taiat urechea lui Malchus, sluga arhiereului, dar Mesia i-a amintit ca

“cel ce ridica sabia, de sabie va muri”.

Mesia, Iisus Hristos Domnul, Fiul Lui Dumnezeu, care este ,,Calea , Adevarul si Viata``, Unul Nascut care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti veci, care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, s-a coborat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si s-a facut OM.

Om si Dumnezeu in acelasi timp, a spus  “cel ce ridica sabia, de sabie va muri”.

Aseara domnul Ponta, primul ministru al Romaniei, ponta in discursu-i (scursui) acelasi lucru...,,cel ce va ridica sabia , de sabie va muri``

Nu cumva  sa fie vorba de cel ce va ridica sabia impotriva adevarului , nu cumva tocmai acela sa cada de mania Lui Dumnezeu, de sabia Sfantului Arhanghel Mihail care spune: ,, Spre inimile cele necurate, care vin intru preacurata casa a lui Dumnezeu, fara mila intind sabia mea``.

Nu demult parintele Iustin Parvu, arhimandritul de la Manastirea Petru Voda, periculosul nonagenar, ne-a transmis ca vom fi tradati,, va vor vinde``...,,e vremea muceniciei``

Surprinsa biata lume aseara de anunturile telefonice ale primului ministru, caci la telefon a fost anuntat ca secuimea e de mare ajutor, folos si nu mai stiu ce, nici ei nu stiu sa spuna de ce.

In aceste vremuri ii pot numi ,,ai nostri`` mai degraba pe secuii(care nu-L au pe Dumnezeu) care ne urasc de moarte, nu de acum, de peste secole,decat pe romanii care sunt cozi de topor ale globalistilor.

Si ii numesc pe secui ori pe vrajmasi ,, ai nostri`` pentru ca pe ei ii stiu de impotrivitori, nu ma surprind, asadar de teama faptelor lor, strig mereu pe Dumnezeu.
Dar ai nostri, chiar ai nostri, care nu mai sunt ai nostri ci ai lor , ai intereselor lor...cum sa-i mai plang Lui Dumnezeu.


“cel ce ridica sabia, de sabie va muri”.

Sa nu creada nimeni ca te poti impotrivi Lui Dumnezeu, sa nu creada nimeni ca se poate trai fara Dumnezeu, fara iubire, fara adevar, fara Iisus Hristos Domnul, fara nasterea si invierea Lui, fara Maica Domnului, iar daca cineva crede altfel ...acest gand e sabie, sabie deasupa capului si a inimii necredinciosase.

M-a impresionat intotdeauna discursul regelui, Regele Mihai I de Romania,fie ca-l auzeam pe furis, furis fata de sistem si fata de parinti, iniante de `89, fie ca mai apoi l-am ascultat cu o stare de eleganta si de bucurie pe care mi-o transmitea.
Ma simteam respectata, valorizata.
L-au cercetat pe Regele Mihai I si Regina Ana, atat parintele Cleopa arhimandritul , cat si parintele Arsenie Boca protosinghelul si au zis ca vrednic este.
Pentru credinta lui si tara il iubeste si il primeste, iar atata duh bun pe care-l raspandeste in aparitiile majestatii sale, nu poate veni decat dintr-o credinta si dintr-o frica de Dumnezeu.

Ma ingrijoreaza insa alianta cu englezii, cum de s-au gandit acestia sa-l primeasca la ei in palat taman in ziua de Sfantilor Arhangheli Mihail si Gavril, zi in care majestatea sa cuvenise-va a fi fost la Sfanta Liturghie  si nu in capela reginei Angliei primind binecuvantatri eretice.
Nu se poate sa slujesti la doi domni.Si Lui Dumnezeu si lui mamona, nu se poate!Si nu cred in urmasii regelui.Am zis!
Pe Regele Mihai mi-ar placea sa-l vad rege si macar pentru o zi!Dar nu cred in inima curata a celor care vin dupa Majestatea Sa.

“fiindca esti caldicel, nici fierbinte, nici rece, am sa te vars din gura Mea” (Apoc. 3, 16)
 (este valabil pentru oricare dintre noi)

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/05/avva-iulian-lazar-duhovnicul-schitului-prodromu-multumescu-ti-tie-doamne-ca-mi-ingadui-sa-vorbesc-cu-tine%E2%80%9D/



Asadar cel ce este impotriva adevarului si nu-l marturiseste este cu o sabie deasupra capului, si-o tine cu propria mana si el decide cand de oboseala starii acesteia si din din nevede a Lui Dumnezeu, isi va taia singur capul.

Cel ce nu leaga mintea cu inima, nu-si va putea opri sabia necredintei de a desparti capul de inima.

Ce poate o minte , oricat de stralucita , fara iubire?
Ce poate?
Nimic nu poate!

O doamna e fotografiata ingenuncheata intr-o biserica.Imaginea este folosita in campania electorala si distribuita electorilor.
Batranele ori femeile locului, frumos imbracate in straie populare sunt imprejur, dar nu-s ingenuncheate.
Sa nu fie oare evlavioase?
Aceeiasi doamna mergand in vizita ori spre inchinare poate in Tara Sfanta, poate anul trecut...punea biletele in zidul evreiesc.Evreii, cei nebotezati, care se numesc jidovi, nu cred in Iisus Hristos Domnul, ei inca il asteapta pe Mesia, sunt cei din neamul care l-au rastignit pe Iisus Hristos, Domnul nostru, acum 2012 ani...
Dumnezeu vede toate acestea ale noastre, rabda si asteapta sa ne intoarcem la adevar, la a avea inima curata, stie despre fiecare fir de par din capul nostru, d-apoi cum sa nu stie ce e in inima.

Un om credincios Lui Dumnezeu, are insemnata pe chip ,,Lumina fetei Tale Doamne``.

,,Evanghelia mintii curate

Matei 6, 22-33

Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.  

De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? 

Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. 

Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ?

 Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? 

Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 

Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? 

Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.

Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un cresin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.``

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-3-dupa-rusalii/predica-duminica-treia-dupa-rusalii-71609.html


 minciuna a ajuns demult la guvernare, la guvernarea tarii, a tarilor , a pamantului.
Imbracata frumos, cu hainele cele mai scumpe , minciuna se infunda in cate-un suflet, in urechile lui, in ochii si rarunchii lui, si umbla cu sufletul pana prinde radacini.
Atatia dumnezei sunt peste tot, ca bietii oameni costumati in hainele cele frumoase, orbi si surzi si fara simturi , cind zic ,,doamne`` si nu zic ,,Doamne`` primesc apa la radacina minciunii.O apa tulbure si puturoasa, prielnica minciunii.

Fiecare avem haine frumoase printre cele ponosite, sau macar cea mai putin ponosita intre toate celelalte, in noi toti se cuibareste minciuna, doar ca unii dintre noi il alegem pe Dumnezeu, il vedem, il stim , il urmam, dar ce pacat ca intalnind orbi, nu le devenim toiag.Dar cand minciuna se faleste la televizor, cand toata desfranarea primeste coronite din flori olandeze, cum de nu mai e rusine, cum de nu mai e nimeni sa-i rusineze pe mincinosi?


Suntem vanduti, cum ne-a avertizat parintele Iustin Parvu, arhimandritul octogenar si periculos pentru vrajmasii Lui Dumnezeu,suntem vanduti de-ai nostri...

Fiind Ava Veniamin bolnav de moarte, ucenicii se rugau langa patul lui pentru insanatosire. Dar batranul, auzind pentru ce se roaga, le-a zis: Rugati-va pentru omul meu cel dinlauntru, sa nu se imbolnaveasca acesta; de pe urma trupului n-am avut mare lucru de castigat, iar acum, ca-i bolnav, nu simt nici o pierdere (Pateric).

,,Daca mintea se intoarce de la Dumnezeu, il tagaduieste sau il huleste, faclia sufletului se stinge, fereastra se astupa si carmaciul sufletului, mintea, aluneca si cade in prapastie. O, cum se intuneca atunci sufletul! Ce razmerita-i intrinsul si cum se clatina orbecaind afara din cale ! Drept calauza e luat un fugar, drept lumina o scanteie fara viata, ce degraba stingandu-se, il lasa pe cel dus de ea in seama unei simtiri trecatoare, careia repede ii ia locul o alta, si astfel zburatacind de la o dorinta la alta omul cade intreg in intunericul nepatruns al deznadejdii. Atunci sufletul sfarsit de puteri se preda cu totul trupului: trupului care si el s-a facut intuneric si orbire, lipsit fiind de lumina intelegerii. Trupul ajunge carmaci. Orbul duce pe orb, si amandoi cad in prapastie.``

Suntem in Postul Nasterii Domnului, la televizor se vorbeste despre craciun, cu un mos suprins nud si facnd dus, daca mintea se intoarce de la Nasterea Domnului si se indreapta catre alt dumnezeu, sufletul se intuneca, intr-atat incat nu mai cunoste nimic din ce cunostea prin arborele lui genealogic.

Sfanta e Nasterea Domnului, iar pe mos craciun, daca mos nu inseamna ,,cel vechi de ani`` si nu are legatura cu Dumnezeu, il fac paine si-l mancam impreuna.
El e atat de bun incat e imposibil de data asta sa nu ne placa tuturor.
E din coca de paine, facuta cu faina si maia ( drojdie, apa calduta si putin zacar), la care se adauga si ulei...la un kg de faina 200 ml ulei.Ochii sunt dinntr-o maslina decupata.Semintele sunt de susan si dovleac.Iar caciuloiul e colorat cu suc de sfecla rosie.

Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
www.biblia-ortodoxa.ro
CAPITOLUL 26
Vestirea cea din urma a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Suferintele din Ghetsimani. Tradarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Infatisarea inaintea arhiereilor. Lepadarea lui Petru.
1. Iar dupa ce a sfarsit toate aceste cuvinte, a zis Iisus catre ucenicii Sai:
2. Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit.
3. Atunci arhiereii si batranii poporului s-au adunat in curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4. Si impreuna s-au sfatuit ca sa prinda pe Iisus, cu viclesug, si sa-L ucida.
5. Dar ziceau: Nu in ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare in popor.
6. Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul,
7. S-a apropiat de El o femeie, avand un alabastru cu mir de mare pret, si l-a turnat pe capul Lui, pe cand sedea la masa.
8. Si vazand ucenicii, s-au maniat si au zis: De ce risipa aceasta?
9. Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor.
10. Dar Iisus, cunoscand gandul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de Mine.
11. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna;
12. Ca ea, turnand mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea.
13. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce-a facut ea, spre pomenirea ei.
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei,
15. A zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.
16. Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor.
17. In cea dintai zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus si L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?
18. Iar El a zis: Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei.
19. Si ucenicii au facut precum le-a poruncit Iisus si au pregatit Pastile.
20. Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici.
21. Si pe cand mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde.
22. Si ei, intristandu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23. Iar El, raspunzand, a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde.
24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea.
25. Si Iuda, cel ce L-a vandut, raspunzand a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis.
26. Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
27. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,
28. Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.
29. Si va spun voua ca nu voi mai bea de acum din acest rod al vitei pana in ziua aceea cand il voi bea cu voi, nou, intru imparatia Tatalui Meu.
30. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor.
31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei”.
32. Dar dupa invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea.
33. Iar Petru, raspunzand, I-a zis: Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti.
34. Zis-a Iisus lui: Adevarat zic tie ca in noaptea aceasta, mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
35. Petru i-a zis: Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel.
36. Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga.
37. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni.
38. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine.
39. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.
40. Si a venit la ucenici si i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine!
41. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios.
42. Iarasi ducandu-se, a doua oara, s-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta.
43. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati.
44. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si a treia oara S-a rugat, acelasi cuvant zicand.
45. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor.
46. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut.
47. Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului.
48. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este: puneti mana pe El.
49. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat.
50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.
51. Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea.
52. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri?
54. Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie?
55. In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine.
56. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit.
57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati carturarii si batranii.
58. Iar Petru Il urma de departe pana a ajuns la curtea arhiereului si, intrand inauntru, sedea cu slugile, ca sa vada sfarsitul.
59. Iar arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare.
60. Si n-au gasit, desi venisera multi martori mincinosi. Mai pe urma insa au venit doi si au spus:
61. Acesta a zis: Pot sa daram templul lui Dumnezeu si in trei zile sa-l cladesc.
62. Si, sculandu-se, arhiereul I-a zis: Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta?
63. Dar Iisus tacea. Si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64. Iisus i-a raspuns: Tu ai zis. Si va spun inca: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului.
65. Atunci arhiereul si-a sfasiat hainele, zicand: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui.
66. Ce vi se pare? Iar ei, raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte.
67. Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme,
68. Zicand: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
69. Iar Petru sedea afara, in curte. Si o slujnica s-a apropiat de el, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileianul.
70. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici.
71. Si iesind el la poarta, l-a vazut alta si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta.
73. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul te vadeste.
74. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Si indata a cantat cocosul.
75. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus, care zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar.

Sfantul Nicolae de azi , Mos Niculaie din ajun

I.Popescu-acuarela

"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. " (din Tropar)

CASA NEÎNCUIATĂ

O femeie s-a dus în pelerinaj la o mănăstire şi abia la sfârşitul zilei şi-a amintit că lăsase uşa casei descuiată. Casa era la capătul oraşului Kirov şi, în afară de ea, nu mai locuia nimeni acolo. Ce să facă? Toţi o sfătuiau să se întoarcă. Însă ea le-a spus:
- Nu, nu mă voi întoarce, facă-se voia Domnului.
Şi, rugându-se Sfântului Nicolae, şi-a continuat drumul. Peste o săptămână, s-a întors acasă. Uşa era larg deschisă. A înţeles că înăuntru era cineva. S-a oprit speriată în prag. Intrând în casă, a venit înaintea ei un bărbat tânăr, care s-a aruncat la picioarele ei.
-  Lasă-mă să plec, striga el, în numele lui Dumnezeu, lasă-mă să plec! Îţi întorc tot ce-am luat, numai lasă-mă să plec!
-  Uşa este deschisă, pleacă!
-  Nu pot! Bătrânul nu mă lasă.
-  Care bătrân?
-  Unul… aşa mic de statură. Eu am intrat în casa ta, am golit frigiderul, am mai luat câte ceva, uite, nici nu le-am atins şi am dat să ies, dar în uşă stătea el. Nu scotea un cuvânt. Mi s-a făcut frică! Am încercat să ies noaptea – el tot acolo stătea. Dacă vrei, poţi să mă duci la miliţie!
-  Ia uite ce-ţi mai trece prin cap! Pleacă! Nu ai dat foc casei şi îţi mulţumesc pentru asta!
-  Mi-e frică de bătrân.
Femeia s-a rugat Sfântului Nicolae şi apoi l-a slobozit pe hoţ. Dacă femeia l-a iertat, l-a iertat şi Sfântul Nicolae.

O credincioasă din oraşul Suzdal, Rusia




mai multe despre Sfantul Nicolae :
 http://www.sfantulnicolae.info/moaste.php

   Nicoletei, la b(âr)logu' ei! http://nicoletatintea.blogspot.ro/2012/12/de-sfantul-nicolae-pentru-copiii.html

.

In ziua lui 28 novembre, la anul 2012

Ramonei , care tine ramura inflorita

  http://ramurainflorita.blogspot.ro/

(pentru cei aflati in mari dureri, mahniri si boli)

     Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, indreptator al sufletelor noastre si tamaduitor al bolilor sufletesti si trupesti, ca cel ce ai fost impodobit cu adanc de cunoastere a fapturii omenesti, te rugam in vreme de durere si mahnire, cauta cu mila spre noi pacatosii fiii tai si mijloceste catre Preabunul nostru Mantuitor, iertare de pacate si vindecare de toata neputinta.
Parinte Sfinte ce ai mare indrazneala inaintea Tronului Ceresc, te chemam, cu amare lacrimi, dar cu nadejde ca cele spre vindecare sufleteasca si trupeasca, spre mantuire si sfintire, le vom dobandi prin tine, cel ce ne-ai incredintat prin aceste cuvinte: “Eu ma duc, dar de acolo de unde voi fi, am sa va ajut mai mult ca si pana acum”.
Dupa cum in viata pe cei aflati in mari necazuri si cumplite suferinte ii tamaduiai indata, si acum pe noi cei pacatosi, insa chemati cu dragoste parinteasca la mormantul tau incununat cu har ceresc si flori, ne primeste si ne mangaie, sfant si bun Parinte; ne scoate din negura pacatelor si a patimilor; ne daruieste binecuvantarea ca sa purtam crucea vietii spre inviere si luminare desavarsita.
Doctor si tamaduitor de orice suferinta, te rugam, vindeca-ne pe noi, fiii tai, si pe cei ce ii aducem in lacrimi si rugaciuni la crucea sfanta a mormantului tau, izvorator de pace, har si binecuvantarea ta de bun si sfant Parinte, iti multumim si te rugam sa ne fii mereu aproape cu rugaciunea si ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfant, spre slava marelui si minunatului nostru Dumnezeu si spre a sufletelor noastre mantuire. Amin!

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/

Este Har…

- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Parintele Justin Parvu

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/ 

Cuvinte, propozitii, fraze!

Noaptea de priveghere dinaintea zilei in care se face parastasul parintelui Arsenie Boca a fost mai calda decat in alti ani.
Ne-am oprit pe poteca ce duce catre mormantul parintelui , cateva zeci de oameni, intreband si primind raspuns de la doi din preotii ce l-au purtat pe umeri pe parintele Arsenie Boca , atunci in `89 cand a plecat la Domnul.
Am cantat si colinde , ca-n fiecare an...colindele de Craciun incep la mormantul parintelui Arsenie Boca.
Cateva sute de oameni s-au inchinat noaptea, coloana de lumanari aduse ca jertfa si spre cinstirea bunului si dragului nostru parinte Arsenie cobora din ce in ce mai jos , pe masura ce pelerinii urcau din ce in ce mai sus, mai aproape de locul unde oasele sfinte isi asteapta sorocul spre a se umple la loc de viata.La a doua venire a Mantuitorului pe pamant.Caci asa a lasat vorba parintele Arsenie, sa nu fie scos din mormant pana atunci.
Noaptea a trecut repede.Ne cunosteam toti fara sa ne cunoastem.Luna se inconjurase de un halou de lumina alba, iar acesta de unul mai ingust de culoare rosietica.O stea stralucea mai tare ca celelalte , se invecina cu luna.
Nu, nu ma gandesc ca inseamna ceva si ca e vreun semn.Dumnezeu nu lasa semnele la voia intamplarii, ci doar celor care cu smerenie le primesc.Si pana si cei care duc o viata sfintita nu se simt smeriti.


Zorii s-au ivit , a inceput sfintirea apei, agiazma mica, apoi Sfantul Maslu , una din cele 7 Sfinte Taine ale dreptei credinte,soarele si-a trimis razele intaritoare si a inceput Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
Un sir de suflete curate din Mara Maramuresului, gatiti cu straiele lor de sarbatoare, tineri si tinere fete, femei mai in varsta cu straie mai inchise la culoare, cel mai inalt barbat al grupului purtand steagul cu trei culori, dimpreuna cu parintele din biserica satului, m-au facut sa stau neclintita si sa-mi plec ochii inlacrimati de bucurie.

Din primavara incepe cosntruirea unei biserici mari la Manastirea Prislop, sa incapem toti cind venim la parintele Arsenie Boca, sa nu mai tremuram si ...dupa cei trei ani cat va dura constructia va fi si canonizarea mult asteptata a Sfantului Parinte Arsenie Boca.

Unei calugarite pare-i-se ca trupul parintelui a fost rapit la cer.Se poate! La Dumnezeu totul se poate!Cine stie cui i-ar fi venit ideea sa faca altfel decat a lasat parintele cu vorba , inainte sa plece la Domnul.

,,Eu citesc!Dar, tu?``

Neclar sau ce?

Cerbisor

cu Andrei Tache?

RM foto by MR

Am plecat de acasa intr-o stare de emotie, pretendenta fara echivoc a culorilor toamnei.Frunzele purtate de curentii de aer, in cadere, completand puzzle-ul covorului din anul in care ma gasesc, gaseau timp si spatiu pentru a dansa in cadere cu lumina.
Ma intrebam emotionata, cum va spusai, daca lui , coregrafului si dansatorului, ii voiu vedea ochii.Rasfoind imaginile din memorie, el dansa , minunat dansa, dar nu ma apropiam de ochii lui.
Ajung la destinatie, inconjurata de toamna Bucurestilor si privindu-ma prin toamna tolanita in fotoliul memoriei..
Prima fotografiei pe care o caut cu privirea este desigur cea a dansatorului si coregrafului ...si da, emotia mea imi intinde pe fata un zambet larg care-mi face ochii sa para doar niste fante prin care intra lumina si iese lumina.
Razvan Mazilu, coregraful si dansatorul si ceva, ma priveste si pe mine si pe ceilalti de dupa mine si pe cei dinaintea lui , restul fetei ii este acoperita de o carte.Ma bucur ca fotograful i-a surprins privirea.Este exact ce-mi doream!Razvan pare ca citeste cu nasul si gura, miroase cuvintele, poate le vorbeste soptit , iar eu el aud soptite prin privirea lui, privirea dragostei si a suferintei necuprinse.de intelegerea mea omeneasca.

Prima fotografie la care m-am uitat a fost a lui Razvan Mazilu, dar primul om pe care l-am cautat cu privirea era altul.

Mi-era dor de Ileana Popovici actrita si femeia si tanara cu candoarea pastrata, din a carei fotografie atarnata pe pereti imi parea ca pot intinde mana sa-i iau putin cartea , sa o rasfoiesc sa o pun la loc si sa nu o fi deranjat cu nimic, ba mai mult sa fi fost rasplatita cu bunatatea firii dumisale.
Ma uit la gleznele dumneaei, par ale unei fete care se joaca mult cu baietii, fiind preferata si acceptata in gasca lor.

Zaresc o privire adanca, o figura de stanca imblanzita de lacrimi, un tumult de inteligenta, feminitate si lupta, este doamna doctor Monica Pop.Ce-mi place cel mai mult la domnia sa este ca sare ca o leoaica atunci cind are pe cineva de aparat.Sare iniante cu sufletul, nu cu interesele.
Ce mi-a placut foarte mult la fotografia in care apare este discretia detaliilor.Portretul ma face sa ma intreb in ce film , in ce poveste, poveste grea de dragoste, am vazut-o? Privind fotografia , fara sa stiu cine este in ea, aflu esentialul.
La geam sunt flori, mai multe orhidee.Florile cu cele mai mici seminte.
Cat semintele de mici sunt si urmele acului care au brodat numele pe buzunar.Nume din litele mici si mari, ca-n panoul care-l are pe perete orice doctor de ochi.
Doctor de patru ochi, ai celui care priveste si a celui privi.


Indelung am privit si filmele domnului Sergiu Nicolaescu, zarindu-l in fotografia cufundata intr-un oarecare intuneric, doar chipul omului si icoana intorcaeu lumina.M-am tot intrebat daca e posibil fara fotoshop sa faci o asemenea fotografie.Probabil ca e posibil, dara multa cunoastere trebuie ca sa mesteresti lumina sa cada in asa fel incat sa se ridice catre privitor si sa-l pofteasca inauntrul fotografiei ca si cum maestrul Sergiu Nicolaescu l-ar pofti acasa la el.

Acasa la el sau la ea cred ca e si domnul ,,Tralala``.
Pe acesta, exact asa cum fuse surprins de fotograf, nu-l stapaneste decat femeia potrivita pentru el si cartea pentru baieti mari pe care o citeste ca un nene bine imbracat si parfumat.
E singura fotografie din expozitie in care cineva apare fara haine si culmea , nu e o femeie, iar culmea culmilor este ca fotografia m-a facut sa ma amuz, spontan.Femeia din spatele domnului ,,Tralala``(l-ar chema Mircea Badea)trebuie ca are ochi buni, in timp ce-l tine locului pe domnul, mai citeste si cate un rand din cartea dumnealui.

Ma surpind ca trec cu privirea fara sa zabovesc prea mult peste fotografia cu domnul Cristian Topescu.Ceva ma nemultumeste.Parca e nedreptatit.
Il vad printre vizitatori, ma apropii cu sapuniera de el, ma vede, evident, desi e mic un aparat tip sapuniera, e mai vizibil decat un aparat cu tunul la vedere.
De aceea , ca nu fiu ipocrita, nu-l felicit pe fotograf imediat cum il prind un moment singur...haha, nu e singur deloc.O secunda e mai mica decat un moment?Poate!

Ma opresc ultima data , desi mi-a tot agata privirea, intocmai ca o copila balaie si zburdalnica, o mica ,,Smarandita  popii``, o doamna pe care o privesc adesea cu drag, cea care-si iubeste invitatii pe care-i are in emisiunea ,,Profesionistii`` si de la care primeste matasea rosie a sentimentelor pe care le scoate din camarile sufletesti ale interlocurorilor cu o feminitate, cu o noblete , cu un dar inmultit al dragostei pentru cel cu care vorbeste, cu un dar luminat de inteligenta si dreapta credinta.
Fotografia , singura in care se foloseste culoare este si aceea rosie si imi atrage atentia ca exista da, si ,,cea mai mare carte`` cu care cineva se poate fotografia.

Mai era o fotografie , nu e a lui ,, a fi sau a nu fi`` , ci o fotografie a lui OR ESTE or` nu este.?
Conteaza cum este el in ultima clipa a vietii...dar e greu(IMPOSIBIL) sa-l jmecheresti pe Dumnezeu!Oamenilor carora le place sa citeasca , dar nu se tin de Dumnezeu , le e foarte simplu sa piarda cararea cea dreapta, fie ca-i prea stramta, fie ca-i ,,prea dreapta`` si pare ,,prea usoara``..

Figura acestui om , ma duce in lumea copilariei , acolo unde un baietel sopteste cind e pus la colt cu fata la clasa , zambind peste asprimea pedepsei si zicand ca sa fie auzit ,,eu numai prostii fac!``

Despre delicata faptura Dana Deac ...oare chiar Ana mere?

Fuse o frumoasa intalnire cu doamne , domnite si domni....iara amfitrionului , domnul Mircea Radu ...calde felicitari! Nu as fi crezut ca o expozitie cu atat de putine lucrari si cu atat imbulzeala intr-un spatiu mititel, imi va fi fost pahar plin!

"În afară de cărţi nu trăiesc decât dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că n-au raţiune, ceilalţi pentru că o au în prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă" (Petre Ţuţea)
``

``

Sergiu Nicolaescu: “Fiecare carte este pentru fiecare dintre cititori un film unic şi irepetabil, un film personal. Tu, cititorul devii scenarist, regizor, actor şi spectator în acelaşi timp!”

Cristian Ţopescu: “O parafrază a unei glume: dacă vrei să fii fericit o zi, îmbată-te! Dacă vrei să fii fericit o lună, căsătoreşte-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, citeşte!”

``

``