100 de ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca-Sfantul Ardealului

,, Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului. ``

Acatistul Preacuviosului Parintelui nostru
Arsenia Boca


Tropar glasul al VIII-lea


Intru tine, Parine, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip. Caci luand Crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, preacuvioase Parinte Arsenie, duhul tau.


Condac 1


Preacuviosului Parintelui nostru si al multora luminator si indreptator de suflete, veniti fratilor sa-i aducem laude cu multumiri si sa-i cantam zicandu-i:
Bucura-te, sfinte preacuvioase Parinte Arsenie!


Icos 1


Din parinti binecredinciosi ai rasarit Parinte si ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite, le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate noi iti aducem aceste laude:


+ Bucura-te, ca din parinti credinciosi ai rasarit.
+ Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit.
+ Bucura-te, ca maica ta Cristina, soare si luna a visat ca
are in pantece, dupa ce te-ai zamislit.
+ Bucura-te, caci cu adevarat soare pentru noi ai fost.
+ Bucura-te, caci ca luna si soarele in viata ai luminat.
+ Bucura-te, al multora si al nostru luminator.
+ Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ai fost scump si
sfant odor.
+ Bucura-te, soare din muntii Apuseni rasarit.
+ Bucura-te, luna din Vata de Sus.
+ Bucura-te, luceafar aparut in manastirea Brancoveanu.
+ Bucura-te, ca multe suflete ai adus la Domnul.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 2


Din copilarie te-ai aratat odor luminat de Duhul Sfant si parintii vazanda-te copil ales, te-au dat la scoala mai inalta, ca sa inveti a canta: Aliluia!


Icos 2


Terminand teologia, ai fost chemat la manastirea Brancoveanu de mitropolitul Nicolae Balan si fiind calugarit la Muntele Athos, ai fost trimis intr-o padure,
unde Maicii Domnului te-ai rugat sa te dea in seama unui povatuitor induhovnicit.
Cu adevarat ai fost ascultat si cum numai o data pentru smerenie ai spus aceasta, noi iti aducem laude zicand:


+ Bucura-te, Parinte, ca Maica Domnului te-a ascultat.
+ Bucura-te, ca Maica Domnului la tine a venit.
+ Bucura-te, caci pe munte inalt de mana te-a dus.
+ Bucura-te, ca te-a urcat pana sus.
+ Bucura-te, ca acolo in grija sfintilor ce au trait pe pamant acum 200 de ani, te-a dat.
+ Bucura-te, ca apoi Maica Domnului s-a facut nevazuta.
+ Bucura-te, ca muntele intre doua prapastii era.
+ Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti mai era.

+ Bucura-te, ca mare dar din Cer ai primit.
+ Bucura-te, ca dar de proorocire ai primit.
+ Bucura-te, ca pe multi i-ai luminat.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 3


Ai spus Parinte, ca Domnului Isus in padure mult te-ai rugat, sa iti trimita in cale un bun povatuitor, dar nu ai fost ascultat, iar dupa un timp, ti-ai dat seama ca El are o mama buna, care mijloceste pentru noi si cu lacrimi te-ai rugat ei.
Atunci, ea de mana te-a rugat si sfantului din varful muntelui in grija te-a dat, iar noi minunandu-ne de asa mare dar, iti cantam: Aliluia!


Icos 3


Dupa un an, ai venit de la muntele Athos la Manastirea Brancoveanu si incepand munca de duhovnic, infricosat te-ai aratat noua multora care veneam la marturisit,
caci mai dinainte numele ni le stiai si faptele le descopereai, iar noi de darul ce-l aveai, iti cantam:


+ Bucura-te, ucenicul Maicii Sfinte.
+ Bucura-te, ca dar de prooroc ai primit.
+ Bucura-te, ca multora pe nume le spuneai.
+ Bucura-te, ca faptele si pacatele le descopereai.
+ Bucura-te, ca si sfarsitul unei fete i-ai spus.
+ Bucura-te, ca ea venise sa te ispiteasca.
+ Bucura-te, ca i-ai spus sa se pregateasca.
+ Bucura-te, ca mirele ei este pe cale si vine sa o duca.
+ Bucura-te, ca moartea dupa putin timp a dus-o.
+ Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat.
+ Bucura-te, ca multa lume te-a laudat.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 4


Facandu-te preot si duhovnic si incapand lumea a se marturisi, doar pe unii ai impartasit, povatuindu-I sa nu mai pacatuiasca si sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!


Icos 4


Multi dintre credinciosi s-au dat iarasi la rautati dupa ce i-ai impartasit, iar tu Parinte simtind cu duhul rautatile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu sa-ti descopere pricina pentru care nu se lasa de pacate. Si acestea ti s-au arata si noua ni le-ai spus, pentru care te laudam, zicand:


+ Bucura-te, ca in gradina manastirii stand in amiaza mare, nor negru ai vazut pe munte.
+ Bucura-te, ca in nor mare galagie ai auzit.
+ Bucura-te, ca norul in doua s-a despartit.
+ Bucura-te, ca in mijlocul norului pe un scaun infricosat, pe satana de o ceata
draceasca l-ai vazut inconjurat.
+ Bucura-te, ca viclesugul lor l-ai auzit, cum ca nu ar fi rai si iad si nici o alta viata.
+ Bucura-te, ca si al treilea viclesug l-ai auzit, de a lasa oamenii pocainta pana la batranete.
+ Bucura-te, ca acestea toate oamenilor in predici le-ai spus.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 5



Auzind multe lume de darul tau, Parinte, venea sa-ti auda cuvantul, invataturile si sfaturile ce le dadeai, iar noi te laudam cantand: Aliluia!


Icos 5


Pe aceia ce nu se potriveau in casatorie ii opreai, celor ce li se furau, pe hoti ii descopereai, cand era seceta ploaie de la Dumnezeu cereai; pentru toate acestea iti cantam:


+ Bucura-te, ca celor casatoriti cele de folos le spuneai.
+ Bucura-te, ca de la casatorie nepotrivita ii opreai.
+ Bucura-te, ca pe cei ce furau, ii descopereai.
+ Bucura-te, ca pe hoti cu balndete ii indemnai sa intoarca cele furate.
+ Bucura-te, ca fiind seceta mare, pe munte te-ai suit rugandu-te sa ploua.
+ Bucura-te, caci cunosteai cele ascunse ale oamenilor.
+ Bucura-te, caci cuvant ai auzit de la Dumnezeu, ca sa te rogi de oameni ca sa-si indrepte viata.
+ Bucura-te, ca ploaie mare a venit.
+ Bucura-te, ca lumea s-a inveselit.
+ Bucura-te, ca pe saraci ai miluit.
+ Bucura-te, ca ai spus cele ce vor sa fie.
+ Bucura-te, luminat propovaduitor.
+ Bucura-te,Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 6


Celor ce vroiau sa se faca preoti si veneau la tine, le dadeai sfaturi si
povete, minunandu-se si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!


Icos 6


Fiind intrebat Preacuvioase Parinte de cei ce doreau sa fie preoti, cu ce pot ei dovedi la cei care nu cred ca este Dumnezeu, le-ai spus foarte intelept si cu adevarat, ca prin viata si prin felul lor de traire duhovniceasca pot dovedi ca
Dumnezeu exista, pentru care noi ne minunam si cantam acestea:


+ Bucura-te, om dumnezeiesc in trup pamantesc.
+ Bucura-te, ca ai fost inger in trup.
+ Bucura-te, ca numai la fata daca te vedeam, ne umileam.
+ Bucura-te, ca viitorul multora le-ai spus.
+ Bucura-te, ca pe multi i-ai indemnat sa urmeze pe Isus.
+ Bucura-te, ca pe multi calugari i-ai facut.
+ Bucura-te, ca obste de calugari ai strans.
+ Bucura-te, ca si obste de maici ai format.
+ Bucura-te, ca prin multe incercari ai trecut.
+ Bucura-te, ca ispite de tot felul ai rabdat.
+ Bucura-te, ca si la inchisoare si la munci grele ai fost pus.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 7


Ai spus Parinte, caci cunosti pe oameni pe fata, care se mantuiesc, ca cei care duc o viata de rugaciune fiind tot timpul cu gandul la Dumnezeu, le se zugraveste in lumina ochilor chipul lui Hristos si tu Parinte, cu darul duhului ce-l aveai, vedeai aceasta; de aceea noi te laudam zicand:


+ Bucura-te, caci cunoasteai cele ascunse ale oamenilor.
+ Bucura-te, ca stiai daca se mantuiesc.
+ Bucura-te, ca le spuneai ce sa faca in viata.
+ Bucura-te, ca tinerii veneau sa-i povatuiesti.
+ Bucura-te, ca unii veneau sa-i binecuvantezi.

+ Bucura-te, ca pe femeile care se vopseau le certai.
+ Bucura-te, ca pe saraci de la lacomie ii opreai.
+ Bucura-te, ca pe fumatori de la fumat ii opreai.
+ Bucura-te, invatator de cele sfinte.
+ Bucura-te, vazatorule ale celor nevazute.
+ Bucura-te, ca acum in cer te odihnesti.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 8


Fiind razboi mare, veneau la tine Parinte, tinerii care trebuiau sa plece la razboi ca sa te rogi pentru ei, iar tu cunosteai care scapau cu viata si noi ne minuma cantandu-ti: Aliluia!


Icos 8


Parinte, la cei ce stiai ca vor muri in razboi le dadeai mana de o sarutau, iar celor care stiai ca raman in viata nu le dadeai mana, iar ei intristindu-se te intrebau de ce nu le dadeai mana iar tu Parinte le spuneai: “Cu voi ma mai intalnesc, iar cu aceia nu.” Pentru aceasta te laudam cantand:


+ Bucura-te, vazatorule al vointei lui Dumnezeu.
+ Bucura-te,vazatorule al celor viitoare.
+ Bucura-te, ca vedeai viata omului.
+ Bucura-te, ca stiai sfarsitul vietii lui.
+ Bucura-te, ca noi mult ne minunam.
+ Bucura-te, ca pe Domnul, pentru tine il laudam.
+ Bucura-te, ca acum in ceruri dantuiesti.
+ Bucurat-te, caci cu ingerii te veselesti.
+ Bucura-te, caci cu Heruvimii acum slujesti.
+ Bucura-te, indreptatorule al credintei.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 9


Venit-au Parinte la manastire, intr-o zi de Rusalii, Oastea Domnului si o unitate militara, iar tu ai zis: “Iata ca s-a intalnit Oastea Domnului cu oastea tarii, ca sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!”


Icos 9


Facandu-se utrenia in biserica, ai iesit Parinte cu cantaretii si cu toti credinciosii ca sa savarsesti Litrughie pe altarul din fata manastirii si fiind langa tine cantaretul care era indoit de credinta, te-a vazut inconjurat de flacari de foc, care erau darul Duhul Sfant. Atunci el s-a inspaimantat si a strigat, iar tu l-ai oprit sa nu spuna, doar ca simteai ca te arde ceva; de aceea noi te laudam, zicand:


+ Bucura-te, locasul Duhului Sfant.
+ Bucura-te, ca ai vazut Duhul Sfant fiind pe pamant.
+ Bucura-te, ca prin acest duh ai proorocit.
+ Bucura-te, caci cu Duhul pe oameni ai povatuit.
+ Bucura-te, caci cu Duhul Sfant, stalp ai bisericii ai fost.
+ Bucura-te, caci cu Duhul ca o trambita ai rasunat.
+ Bucura-te, caci cu trambita Duhului pe multi i-ai adunat.
+ Bucura-te, vioara care cantai cu Duhul.
+ Bucura-te, ca prin tine s-a veselit vazduhul.
+ Bucura-te, ca turma de oi cuvantatoare ai adunat.
+ Bucura-te, Parinte de Duhul Sfant inteleptit.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!

Condac 10


Venit-a Parinte, in timpul unei Sfinte Liturghii, o femeie sa-ti spuna necazul ce-l avea si te tulbura cu nerabdarea ei, iar tu Parinte simtind din Sfantul Altar, ai oprit slujba si ai strigat la ea sa inceteze cu nerabdarea si ai spus la toti de ce a venit, ca sa cantam: Aliluia!


Icos 10


Ai spus Parinte ca femeia a venit deoarece a pierdut 20.000 de lei si ca acei bani cu care cele doua fete ale ei trebuiau sa-si creasca copiii pe care n-au voit sa-I nasca si i-au avortat. De aceea spor in casa nu vor mai avea, caci sufletele copiilor striga razbunare asupra parintilor, iar noi ne minunam de darul tau, zicand:


+ Bucura-te, vazatorul pacatelor omenesti.
+ Bucura-te, mustratorul celor nelegiuiti.
+ Bucura-te, indreptatorul celor rataciti.
+ Bucura-te, luminatorul celor de rea credinta.
+ Bucura-te, ca ai descoperit cele ascunse.
+ Bucura-te, luminatorul multora departati de credinta.
+ Bucura-te, alinatorul multora in suferinta.
+ Bucura-te, pastorule al turmei lui Hristos.
+ Bucura-te, si ne fi si noua de folos.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!
Condac 11


Inzestrat ai fost cu multe daruri Parinte, de la Dumnezeu, caci si apa ca Moise ai facut sa izvorasca din stanca, cu preotie ai fost incununat, cu darul proorocirii, cu milostivire, blandete si bun povatuitor, de aceea noi te laudam cantand lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 11


Ai avut Parinte dar de a predica si de a talcui Sfanta Evanghelie a lui Hristos, luminind multe suflete, abatandu-le de la ratacire si indreptandu-le la calea mantuirii. Pentru toate acestea, laude iti aducem tie, zicand:


+ Bucura-te, predicator bun al lui Hristos.
+ Bucura-te, ca multora ai fost de folos.
+ Bucura-te, ca de la rautati pe multi i-ai oprit.
+ Bucura-te, ca pe tinerii casatoriti la nastere de copii i-ai indemnat.
+ Bucura-te, ca la milostenie i-ai povatuit.
+ Bucura-te, ca biserica le-ai spus sa o cerceteze.
+ Bucura-te, ca in sarbatori le-ai spus sa nu lucreze.
+ Bucura-te, ca poruncile le-ai spus sa le implineasca.
+ Bucura-te, ca pe bolnavi le-ai spus sa-i cerceteze.
+ Bucura-te, ca sfaturile bisericii le-ai spus sa le urmeze.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!
Condac 12


In satul Draganescu de langa Bucuresti, ai pictyat biserica si cei ce o viziteaza se mira de talentul ce l-ai avut, caci privind pe sfinti li se pare ca sunt vii, de aceea cu totii ne minunam si te laudam zicand: Aliluia!


Icos 12



Minunat pictor ai fost de icoane, de biserici si de suflete, ca biserica nespus de frumoasa ai pictat si multa lume merge sa o vada, iar de frumusetea ei se minuneaza cantand asa:


+ Bucura-te, iscusit pictor de biserici.
+ Bucura-te, pictor foarte minunat.
+ Bucura-te, ca si in suflete pe Hristos l-ai pictat.
+ Bucura-te, ca glas de la Domnul ai auzit ca sa pictezi si suflete.
+ Bucura-te, ca te-ai silit ca pe Hristos sa-l urmezi.
+ Bucura-te, ca noua si multora pilda te-ai facut.
+ Bucura-te, ca ai primit veste ca viata iti este pe sfarsite.
+ Bucura-te, ca ne-ai spus asta mai inainte.
+ Bucura-te, ca ai zis ca mai ai trei calendare.
+ Bucura-te, ca ne-ai dat pilda de rabdare.
+ Bucura-te, ca in ceasul mortii ai stiut unde te duci.
+ Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie!
Condac 13


O, preaminunate Parintele nostru Arsenie, primeste aceste laude si multumiri de la noi nevrednicii robii tai, rugandu-te sa fi mijlocitor pentru noi inaintea Domnului Hristos, ca sa ne invredniceasca si pe noi vietii celei fericite si impreuna cu tine sa cantam in veci: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)


Apoi, Icosul 1 si Condacul 1


RUGACIUNE


Doamne Isuse Hristoase, primeste ostenelile, slujbele si sfintele rugaciuni ale robului Tau, Parintele nostru Arsenie, care mult s-a ostenit si a slujit Tie, ca sa-ti castige suflete, intorcandu-le de la viata si faptele cele pacatoase ale lor, caci si de moarte, de cateva ori a surprins si a scapat o tanara in momentele
cand vroia sa se sinucida si pilda de rabdare si de dragoste parinteasca ne-a dat.
Te rugam Stapane, ajuta-ne sa slujim si noi cu dragoste, curatie trupeasca si sufleteasca, prin rugaciuni neincetate sa te marim, sa te binecuvantam si sa urmam sfaturile robului Tau, Parintele nostru Arsenie, pe care il rugam:


“Roaga-te Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, ca si noi in viata ce ne-o petrecem, sa implinim poruncile Domnului si sfaturile ce ni le-ai dat si invataturile, din multele si minunatele predici pe care ni le-ai spus, pomenindune acum in Imparatia Cerurilor, unde te veselesti cu toti sfintii si cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care te-a incredintat in muntele Athos, sfantului care
traise acolo cu 200 de ani in urma si cu tine sa ne veselim, in veci, Amin.”


Manastirea Brancoveanu
28 noiembrie 1991
Ieromonah Dometie Moian


Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

(primita de la Gheorghe Moraru si Maica Eftimia Ciungan, manastirea Hurezu)

Io, Ga-ga!

Cobori tu la mine sau urc eu la tine?

Ce situatie!Ce inflatie! Ce criza!

crisis din greceste inseamna = judecata

Aha, carevasazica daca nu urc la tine tu ma judeci si daca urc tot ma judeci!

Si daca nu urc, na...ce-mi faci?
Aha, tu inapoi nu te mai intorci, ca sa faci iarasi acelasi drum pe care l-ai mai facut...e ca la scoala, face doamna invatatoare o liniuta, fac si eu dupa ea.
Si totusi te vad cum stai langa mine.Stai cu o lanterna aprinsa si imi arati cararea asta ingusta.De o parte si de alta prapastie.


Ce situatie , ce inflatie, ce criza!

Lasa ca te judec si eu, na!Uite cate carari mai sunt.....de ce-mi luminezi doar pe aceea pe care o vrei tu, pe care-ai fost tu....cine te crezi?
Hopa...de ce-ai stins lanterna?

Ce situatie!Ce inflatie!Ce criza!

Poate ca daca m-as judeca eu pe mine din cand in cand,ar fi alta situatie si cred ca si tu ai aprinde iarasi lanterna!Hai spune ca asa e cand tu ma auzi strigand in bezna dupa ajutor!

Hopa...ai aprins lanterna , da-ma jos , de ce ma tii in brate ca pe un prunc?
Ai dreptate, cu pruncii nu e de gluma, se pot rataci pe toate cararile , de unde sa stie ei pe ce drum sa mearga?Ei ...de-a busilea, hahaha si cacalica.

Ce situatie!Ce inflatie!Ce criza!


Vezi tu, pentru asta micu e nevoie de multe , de la mancare pana la farmacie, toate au coduri de bare cu cifra fiarei , nu mai zic despre ea , ca toata lumea stie, atat s-a saturat de discutia asta , ca nici nu o sa ma mai ia in seama, asa ca nu mai zic, si din cauza inflatiei , inflationata ca un scaun de copil dupa o masa cu fructe,zice la televizor ca si pruncului o sa-i puna cod de bare, ca daca n-are bani, sa cumpere ...pe datorie.Ei dar aici nu e nimic nou...doar stim eficienta cardurilor de nevoi personale.
Datoria lui e sa plateasca ce i se spune sa cumpere, daca nu are bani.

Nu prea mai e liber pruncul sa faca ce vrea intestinul lui dupa o masa de fructe pentru ca nu mai are voie la fructe, la roade.
Cica n-ar mai fi, zic astia la televizor.
Parca le-a luat cineva mintile si lor si pruncului.
Da, stim cum e cand devii ca o marfa, te vinzi ieftin , te vinzi...si cand sa te cumpere cineva ,te face expirat.

Inspir , expir!
Respira si tu!
Aha, asadar pot sa expir pana intr-atat incat sa inspir.Arta...sunt un pic de arta intre tot atatea arte!
Expir pana ce devin inspiratie!Ce situatie!
Marul inspira, ce arta...si expira, ce situatie!


Si tu plangi , ca esti om , ai lacrimi, nu esti mar sa te faci suc de mere si gata.Tu ai carne, sange, suflet.Nu poti sa faci citronada din sufletul tau oricat de acritura ai fi fost !Si nici sa-ti umpli cele patru camari ale inimi cu gem de mere !
Gem in aer liber daca vreau!


Hopa...ti-ai schimbat lanterna, ia sa vad cate leduri ai in plus?!

Aha, acum vad bine cine i-a luat mintile aluia mic! Aoleu , da` cati sunt!

Ce mincinosi , oare cine ii crede...ei vorbesc despre dumnezeu ca despre Dumnezeu, dar in dos , cand nu-i vede nimeni se inchina ...aoleu ce negru e ala si urat de nu ma pot uita intr-acolo, ma cuprinde groaza si fii sigur ca stiu si spun oricui ca nu e african.Aceia pazesc Chivotul cu inocenta pe care le-ai aratat-o tu, cu altfel de lanterna, dar de aceeiasi fabricatie.(cel putin asa am auzit)
Ei vorbesc despre fericire, despre minte limpede, despre iubire si uite ce maruntaie puhave iti toarna in cap cand tu stai in lotus , murmurand sunetul M al universului...ce minciuna!


Ia uite, acum ii iau leaganul celui mic, pruncului!

traininguri la orice companie, explore dance festival si altele, nu se mai pot face decat cu tehnici yoga...

http://www.antena3.ro/romania/dalai-lama-ar-putea-vizita-romania-in-septembrie_97185.html
Liderul spiritual al tibetanilor, Dalai Lama, ar putea vizita România în perioada 23-24 septembrie

http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/07/profetii-ale-parintelui-arsenie-boca.html
* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)



Arsenie Boca – prorocii pentru vremurile din urma (Din cartea Talantii Imparatiei edit. Credinta Stramoseasca
2002)

,, - Roadele slabirii in dreapta credinta a teologilor in facultati si seminarii, vor fi preotii care vor fi si mai slabi ca invatatorii lor; mai ales in Transilvania ortodoxia aproape ca va dispare, ultima reduta va fi Sibiul dar va cade si aceasta. Dumnezeu nu forteaza mantuirea nimanui. Cine are minte sa ia aminte. - Suntem sigur in Apocalipsa si nu la inceputul ei, dar nu fi alarmist. Pacea s-a luat. - Credinciosii sunt tot mai putini (chiar si teologi). - La teologie i-o serparie. - Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfânta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti al celor sapte sinoade ecumenice, altfel, la iad cu arhierei cu tot.Fereasca Dumnezeu. - Vine timpul, si e foarte aproape, cand toti preotii vor repara bisericile iar altii vor construi altele noi dar nelucrand ei la sufletul omului vor ramane bisericile goale, cucuvelele vor canta intr-insele. ,,

Pe astia chiar nu-i vede nimeni ?
Ii judeci tu si pe ei nu-i asa?
Ne judeci tu si pe noi , ca nu ne aparam pruncul, nu-i asa?







,,In sfarsit, celor care s-au lasat convinsi ca exista alti dumnezei in afara de Hristos, le spun ca primesc ,,binecuvantarea`` zeului invocat prin intermediul mantrei

Cine se ascunde asadar in spatele unor nume precum Krishna, Rama, Shiva?Pe cine invitam de fapt sa intre in sufletul nostru?
...Toti idolii neamurilor sunt demoni

Rostirea mantrelor deschide poarta sufletului catre demoni.Pierzand astfel acoperamantul si ocrotirea harului lui Hristos-Cel ce a zis Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine, omul se expune gradat influentei diavolului, care afland teren prielnic, incepe sa-i induca diverse tipuri de fantasme si imagini, cu scopul de a-l atrage cat mai adanc in ratacire si a-l distruge deplin``Marii intiati ai Indiei si parintele Paisie




P.S. In crestinismul ortodocs omul se ridica la Dumnezeu.In religiile orientale omului nu-i este permis a atinge starea de zeu.

Citeste cu credinta si cu dragoste

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/09/21/indemn-la-rugaciune-staruitoare-in-vremurile-tulburi-pe-care-le-traversam/

INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM



Am primit din partea parintelui Teofan de la Man. Putna:

Fraților!

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care puneți suflet și vă implicați în rezolvarea și lămurirea unor probleme arzătoare cu care ne confruntăm noi, românii, în timpurile de acum.

Am aflat că, în data de 15 septembrie, s-a pus pe site-ul Război întru cuvânt, o parte dintr-un interviu pe care l-am dat anul trecut celor de la România Actualități. Aș dori ca, în completarea celor pe care le-am spus atunci, să mai fac unele mici precizări și,totodată, să dau un răspuns celor care întreabă ce este de făcut.

Chiar dacă nu văd care este legătura dintre cip și 666, asta nu înseamnă că recomand să se ia actele biometrice. Cine se poate descurca fără ele, bine face. Cu cât se încetinește funcționarea acestei mașinării malefice (pe care unii o numesc pușcăria mondială), cu atât este mai bine.

Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.

La această stare de echilibru trebuie să ne străduim cu toții să ajungem. De asemenea, cred că nu s-au folosit nici pe departe toate mijloacele de ordin civic, juridic etc. pentru a fi blocată inițiativa introducerii actelor biometrice, așa cum s-a reușit de exemplu în Anglia sau în Serbia. Oare noi, creștini, nu purtăm nici o vină pentru această stare de amorțire și nepăsare? Oare noi, creștinii, în plan duhovnicesc, nu avem nici o vină pentru toată situația deplorabilă în care se află țara noastră? Puteți să fiți siguri că, dacă în viața noastră creștinească, am fi avut mai multă pocăință și smerenie, Dumnezeu nu ne lăsa să ajungem aici.

De aceea adresez tuturor următoarea rugăminte: să încercăm cu toții, măcar pentru 40 de zile, să respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească.

În primul rând să-i cerem zilnic lui Dumnezeu, cu insistență, să ne ajute să-i iertăm pe toți cei față de care avem gânduri de dușmănie, de supărare.

În al doilea rând să zicem zilnic trei rugăciuni de pocăință, scurte și foarte frumoase, pe care le puteți citi mai jos. Vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume.

De la un asemenea program trebuie începută orice acțiune în exterior.

Nimeni să nu-și piardă încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Cu dragoste,

ieromonah Teofan Popescu, Putna

21 septembrie 2010

***

Rugăciunea lui Manase, împăratul iudeilor
(de la Pavecerniţa Mare, variantă prezentă în ceasloavele româneşti din secolul al XVIII-lea până cel puţin în perioada interbelică)

Doamne, Atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Carele ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Cela ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cela ce ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit numele Tău, de Carele toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale. Că nesuferită este mare cuviinţa slavei Tale şi nerăbdată mânia îngrozirii Tale celei asupra păcătoşilor, şi nemăsurată şi neurmată este mila făgăduinţei Tale. Căci Tu eşti Domn Înalt, Milosârd, Îndelung-răbdător şi Mult-milostiv, şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor.

Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc Ţie şi cu mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.

Tu, dar, Doamne, Dumnezeul Puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, celor ce nu au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru că am greşit mai presus decât numărul nisipului mării.

Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului, pentru mulţimea nedreptăţilor mele. Gârbovit sunt de multe legături de fier, cât nu pot să-mi ridic capul şi nu-mi este mie slăbire, pentru că am întărîtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale.

Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine: greşit-am, Doamne, greşit-am, şi fărădelegile mele eu le ştiu. Ci mă cuceresc, rugându-mă: slăbeşte-mă, Doamne, slăbeşte-mă şi nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, nici în veac ţiind mânie să te uiţi la răutăţile mele, nici să mă osândeşti între cele mai de jos ale pământului.

Pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi întru mine să arăţi toată bunătatea Ta, că fiind nevrednic să mă mântuieşti după multă mila Ta şi Te voi lăuda în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te laudă toată Puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

*


Rugăciune de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
(fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.

Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.

Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*


Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina

Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.

Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.

despre Daniel, nu unul oarecare

">

Gandul lui Nabucodonosor şi gandul lui Daniel

(Postat de razboiintrucuvantcuvant pe 02 Jul 2007 la 02:43 pm | Categorii: Meditatii duhovnicesti, Profetii Vechiului Testament - )


Când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon, A prins a grăi zicând: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?” (Daniel 4, 26-27)

Oare nu suntem noi precum Nabucodonosor, plimbandu-ne prin gradina vieţii noastre, lăsându-ne, deodată, furaţi de admiraţie faţă de „realizările” şi „izbânzile” proprii? Oare nu începem să vrem şi să credem că ducem această viaţă înspre auto-slăvirea şi auto-glorificarea noastră?

Ba da, suntem. Suntem ca Nabucodonosor, regele Babilonului, iar Babilonul este viaţa noastră. Nu pricepem că Babilonul este târfa cea mare, nu vedem murdăria şi decăderea ei cumplită. Nu vrem să vedem asta. Vrem să vedem murdăria drept bogăţie şi întunericul drept strălucire. Potrivită slăvire, biet Nabucodonsor! Ce poate fi mai potrivit ca „slăvire şi „strălucire” pentru un ticălos decât o uriaşă cetate a desfrânării?

Suntem pe grămada de gunoi bine deghizată în străluciri şi ne încoronăm de zor, maimuţărind, astfel, suferinţa bietului Iov, ce a lăcrimat îndelung, aruncat ca un cadavru pe deşeurile celorlalţi.

Nu cumva, când privim în spatele nostru, avem a ne mândri de ceva? Nu cumva spunem noi, „oare nu m-am rugat eu atâtea acatiste şi paraclise?”; „oare nu am postit eu aşa şi aşa?”; „oare nu am dat eu de milostenie atât şi atât?” Oare nu am muncit din greu? Oare nu am făcut eu atâtea fapte bune? Măreţe chiar, „sfinte”?! Oare nu a mea este milostenia? Sau nu al meu binele?

Deci, dacă este aşa, merităm slavă şi strălucire. Eu am făcut, mie mi se cuvine. Este al meu.

Pentru acest fel de gând Nabucodonsor a înnebunit şi s-a îndobitocit la propriu (Daniel 4, 29-30), aşa cum fusese prevenit, de altfel, de Însuşi Dumnezeu, prin Daniel. Timp de şapte ani a stat ca un animal, împreună cu animalele, a păscut iarbă şi a fost asemenea lor.

Pentru acest fel de gânduri, ne îndobitocim şi noi, dar mai avem astăzi un Daniel care să ne arate căderea noastră? Suntem împreună-îndobitociţi şi nu avem prooroc care să ne arate cu degetul că stăm ca animalele şi suntem asemenea lor.

Acest gând este moarte şi îndrăcire – eu am făcut, mie mi se cuvine, MERIT. Este al meu.

Suntem, e drept, ca Nabucodonosor, dar putem fi şi mai rău ca el. El, de bine, de rău, a priceput mustrarea lui Dumnezeu, prin Daniel. S-a smerit, şi după cei şapte ani de îndobitocire, a fost repus în locul lui de rege al Babilonului, ca să plinească certarea Domnului către Israel. Cine ne scoate pe noi din îndobitocire?

Să ne uităm puţin şi la Daniel.

El a fost, de tânăr, alături de vestiţii cei trei tineri aruncaţi în cuptorul de foc, selectaţi pentru a face parte din înţelepţii care ajutau lui Nabucodonosor în cârmuirea puterii sale. A fost de la bun început printre elitele de top, cum s-ar spune, lucru cu atât mai semnificativ cu cât el provenea dintr-un popor de robi. Tâlcuirea visurilor regelui i-a adus şi un grad ierarhic foarte înalt – mare guvernator. Marele înţelept şi mare guvernator, însă, ştia doar de Dumnezeu lui, de rugăciunea lui îndurerată şi de mântuire. Un limitat, desigur. Nu făcea ascultare de poruncile marelui său binefăcător, regele, şi nu şi-a întrerupt închinarea sa la Dumnezeul lui, preferând groapa cu lei.

Daniel mai avea ceva, pe lângă (şi de la) dragostea de Dumnezeu. O inimă îndurerată şi înfricoşată pentru aproapele lui. Pentru Israelul robit. Îl durea pentru robia şi pentru mântuirea apropelui său. Acestei inimi îndurerate, Fiul Omului i-a vorbit despre marile strâmtorări prin care va trece Israelul, atât cel din vremea Legii cât şi cel din vremea harului. I-a vorbit şi descoperit taine adânci despre ultimele vremuri şi despre antihrist, cel care nu numai că nu va lepăda gândul lui Nabucodonosor, dar îl va duce pe culmile drăceşti ale lui Lucifer.

Daniel îşi pusese toată nădejdea lui în Domnul, şi ştia că nu e vrednic de descoperirile şi de cuvântul faţă către faţă cu care l-a învrednicit Hristos. Nu şi-a pus nădejdea în priceperea şi înţelepciunea lui, nici în prietenia cu regii Caldeilor şi nici în rangurile înalte deţinute. Nu în el, nici în puterea lui. Ci în Dumnezeu, totul în Dumnezeu.

Domnul şi Dumnezeul nostru, Hristos, ne poate scoate din îndobitocirea noastră. El poate vindeca rănile cugetelor şi inimilor noastre. El poate alunga întunericul. Deci în El să credem, pe El să Îl mărturisim, pe El să Îl caute inima noastră, Lui să gândească cugetele noastre, Lui să Îi dăm slava…

Asta dacă punem în inima şi cugetul nostru gândul lui Daniel:

“A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor noastre, precum se arată astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim şi la tot Israelul, cei de aproape şi cei de departe, în toate ţările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârşit împotriva Ta.

Doamne Dumnezeule, a noastră este ruşinarea feţelor, a regilor noştri, a mai-marilor noştri şi a părinţilor noştri, căci noi am păcătuit ţie;

A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui. (Daniel 9, 7-9)”.

iubirea are o singura limba

O limba e formata din singur Cuvantul.
Graiul iubirii se pronunta prin inima.


M-am uitat in ochii ei ca printr-o panza de paianjen, era sau nu incapabila sa prinda insecte spre a le devora?
Copila din fata mea vorbea alta limba, poate si pe aceea in doar cateva cuvinte.Dar ochii nostri se afundau unii in ai celeilalte pana cand am crezut ca eu sunt ea.
Cred ca o cheama Ildiko,am zambit imperceptibil intrucat muzicalitatea silabelor imi ricoseaza in inima cateva amintiri dintr-un trecut care-mi apartine.
De parca silabele ar fi batut incetisor, cu puterea unui copil, intr-o usa masiva de lemn de stejar, cu ferecaturi pretioase.
Eu am intrebat-o in romaneste , intr-o limba pe care nu o cunoaste, iar ea a inteles ce am intrebat-o pentru ca ne priveam intens in ochi si intensitatea privirii oricarui om e legata de Adevar si de inima lui.
Cand zic Adevar desigur scriindu-l cu litera mare , ma refer la Dumnezeu.
Cand zic inima stiu ca in ea coboara mintea mea.
In mintea mea sunt adevarurile si neadevarurile in care traiesc.Neadevarurile sunt minciuni, inselari, mandrie, lauda, judecati...prostioare din astea omenesti(cine nu s-a trezit in casa sufletului cu ele, nepoftite?) de fapt pacatele grele ale omului cazut,
Ildiko e tare mititica spre a sti ce face mintea si inima oamenilor, dar in mintea ei e mintea parintilor si bunicilor ei si tuturor generatiilor ei, intocmai cum e si la mine si la oricine.

Ma uitam in ochii copilei si ma rusinam de toate neadevarurile mele.
Cine furase zambetul ei, cine eram eu ca sa ma strige pe numele ei?

ori in bratele parintesti ale Lui Dumnezeu?

,,MAI PRESUS DE TIHNA NOASTRA STA DATORIA SFANTA DE A APARA FIINTA SI NEATARNAREA TARII NOASTRE``

neatarnare(ne+atarnare) - ne+spanzurare, ne+robie ?
tara noastra=fiinta

Sfanta Treime =fiinta
de viata facatoare si nedespartita (Parinte-Dumnezeu Tatal,Fiul-Domnul nostru Iisus Hristos, Duhul Sfant)

omul=fiinta care are doua alegeri:Dumnezeu(Iubirea, credinta si speranta)sau d-zeul minciunii=celelalte care urasc Iubirea , credinta si speranta)
Omul=Iisus Hristos Dumnezeu pogorat pe pamant, intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara-Prea Sfanta, Curata si Binecuvantata , Pururea Fecioara Maria

omul din fiinta poate deveni nefiinta, asa cum o tara din fiinta poate deveni atarnata, spanzurata, robita

omul ramane fiinta cat este cu fiinta Sfintei Treimi
omul devine ne fiinta cand moare
Moartea nu exista pentru cei care cred in Inviere.
Iisus Hristos , cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut
Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri
si s-a intrupat
De la Duhul Sfant si din Maria Fecioara
si s-a facut OM.
Si s-a rastignit si s-a ingropat
si a INVIAT a treia zi dupa Scripturi.

Romania este tara in care succesul nu are succes.Un motiv minunat pentru care nu caut nici sa ma spanzur si nici sa ma robesc, de vreme ce Calea este prin jerfta...si istoria neamului meu si tarii mele , de la vladica pana la opinca asa o arata...munca , truda trupului, nu lenea , nu relaxarea pana la oboseala in spauri , nevoile fiintei de langa mine si din mine, jertfa pentru fiinta,
Iisus Hristos pe Cruce,a iubit si pe prigonitori si pe cei nedrepti, pe toti.Prin jertfa a putut.
Si Romanaia la fel poate , prin Iisus Hristos.

Degeaba zicem fiecare ,, eu am dumnezeul meu , nu ma intereseaza dogmele bisericii``,Calea este una singur
Adevarul unul singur
Viata e vesnica, moartea e o ne- alegere de Dumnezeu, ne-fiinta.

S-a dus o obraznicatura de om la un calugar si i-a zis ,, auziti, cica am pacate grele , cam cate kilograme ziceti ca au,30-40?Cum sa simt adevarata greutate?`.Calugarul, postitor si rugator si in Calea invataturilor lasate de la Iisus Hristos prin Sfintii Apostoli, raspunde :,,daca pui o greutate de 100 de kg pe pieptul unui mort cat crezi ca va simti?``

Concluzie: tara ca fiinta, omul ca fiinta, numai prin Dumnezeu poate avea viata.
Calea catre viata, este Adevarul.
Calea prin care cautam Adevarul e cea aratata de Domnul nostru Iisus Hristos, calea urmata de Sfintii Apostoli.
Ce dovezi ale vietii lui Iisus Hristos sa caut cand om fiind, ca fiinta , daca nu am iubire sunt trist pana la deznadejde, pana la pierderea lui Dumnezeu.
Si cand il pierd pe Dumnezeu, il chem, il caut , ascult ca un copil fiind de parintele meu.

Duhovnicii si Sfintii-acei oameni care s-au nevoit mult in post si rugaciune prin harul Duhului Sfant ne sfatuiesc
sa nu ne pierdem fiinta:

-zilnic sa citim macar un psalm si o pagina din Sfanta Scriptura...toate acestea ne vor lumina mintea
-sa ne ocupam mintea, fie ca suntem pe drum, la munca ori la restaurant-ca si asta se poate in zilele oraseanului(caci la nivelul gandurilor e mare buluceala si haos)cu rugaciunea inimi si a mintii...mintea sa coboare in inima:Doamne miluieste!sau Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa.
-sa postim miercurea si vinerea intotdeauna (vinerea e ziua in care a fost rastignit Mantuitorul, el a stat pentru noi pe cruce, putem si noi sa jertfim putin matzul si pofta de o anumita mancare...nu ne va durea deloc), sa dam hrana trupului , dar mai ales sufletului.
-sa ne spovedim cat mai des si sa facem milostenie , pentru fiecare gand rau: clevetire, barfa, rautate, osandire, judecata.
-sa ne rugam unii pentru altii, mai ales pentru cei care ne supara , care ne gresesc sau ne sunt datori.
-sa nu primim actele biometrice, calea catre pecetluire, adica ne-alegerea Lui Dumnezeu.
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/09/parintele-arsenie-boca-sfanta-cruce-pe.html


LA ARME!

Sfanta Cruce
Icoanele
Sfanta Scriptura
Psaltirea
Postul
Rugaciunea neincetata
Faptele bune
Jertfirea de sine
Sa nu ai alti dumnezei, afar` de Domnul Dumnezeul tau,
cea mai importanta pentru ca le include pe celelalte 9 porunci dumnezeiesti

LA ARME:IUBIREA!

CATALIN, NU CUMVA E DEJA ZIUA DE ZIUA TA?

de la cafeluta la must

Mai arunci un tricou, mai renunti la o manusa de dantela, in niciun caz nu pleci fara bocanci pentru trei sezoane, cercei, esarfe, rujuri, carti, stiloul , hartie de scris,o fusta si o esarfa cu care sa-ti acoperi capul cand intri intr-o biserica,o rochie feminina,fara epoleti,altele.Si gata, nici nu a inceput bine o vacanta ca s-a si terminat.Drumul catre casa devine prea scurt, devine regret abil.
Si ceva ca din senin te salveaza.O cafeluta!
Intre Buzau si Bucuresti pe E85 La Platani, un om talentat(apolitic) ne invita inauntru.
(parca-i vad si-i aud pe golani cum se intreaba intre ei ca sa aud eu ...,,talentat la ce``?)
In curand, intr-o saptamana pe langa plante verzi si bunatatea omeneasca , cafelutza si vorbe de spirit...va fiinta o mustarie.
Una eleganta, boema si satioasa...se lasa cu pastrama si alte distractii carnale.O fi si de porc,nu cunosc toate secretele planetei,de oaie au facut-o(cei care stiu aproape toate secretele planetei). Da, au facut pastrama de oaie.

Pentru vegetarieni, am mai spus...locul este amenajat cu plante verzi intrucat omul cu barba se ocupa cu arhitectura peisagista.

Nu , nu are fotografii frumoase, dar am citit ceva cu adevarat frumos, pe coloana din dreapta: http://www.hortiserv.ro/despre_noi.php



cum se ajunge la MUSTARIA Boema La Platani
aici harta : http://www.hortiserv.ro/contact.php

Am vrut sa rad, dar n-am avut cu cine sa glumesc,
am glumit si nu am gasit pe nimeni care sa poata rade cu mine,
Pesemne faceam glume atat de proaste, ca intristam pana si umorul negru.
Am plecat sa ma plimb,
ca ce era sa fac?
Mi-am intins aripile de panza pe tot intinsul marii,
pe fiecare tarm ancoram
tarziu, foarte tarziu,
atat de tarziu ca auzeam in somn,
somnul nisipului,
de la rasarit pana la apus am carat o sacosa plina cu dragoste...
dar nu mai aveam cu cine s-o impart
,,si-atunci m-am gandit la voi,
la voi toti``












Mărturii despre Părintele Arsenie Boca (XX)

De ce este atâta suferinţă în lume?

Părintele a răspuns răspicat:
„Evaziune de la suferinţă nu cunosc: şi Hristos a suferit. Rabdă!“.

Răspunsul era clar:
Hristos a suferit ca Om, nu ca Dumnezeu, deci, şi tu, omule, poţi răbda şi nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fără cârtire sau deznădejde.
La întrebarea:
Unde este bunătatea, că n-am întâlnit-o?
A răspuns:
„Priveşte la lipsa de armonie a corpului omenesc, la disproporţia lui“.

Părintele nu dădea totdeauna răspunsul direct pe care-1 aşteptai, ca să te oblige să-ţi macini singur creierul sau prin atenţia acordată celor din jurul tău.
Am înţeles bine răspunsul la această întrebare după ce am citit în biblioteca mănăstirii
un studiu făcut de dr. Reiner,
profesor de anatomie estetică la şcoala de Belle Arte al cărui student fusese şi Părintele Arsenie.
În această specialitate profesorul studiase

relaţia dintre trăirea interioară şi fizic.

Ca exemplu care folosise figura Părintelui Arsenie, studentul său, impresionat, probabil, de perfecţiunea trăsăturilor fizice ale tânărului student.
În acest studiu, profesorul spunea că

cele două părţi ale figurii omului se deosebesc,
dreapta de stânga,
prin expresia ochilor şi prin forma falcii inferioare.

Un cunoscător atent vede şi expresia ochiului drept bunătate, milă, modestie; dimpotrivă, în cel stâng vede egoism, cruzime, ambiţie.

Formând o figură din două, o figură din două părţi de dreapta, aceasta va exprima nobleţe sufletească şi spiritualitate.
Dimpotrivă, cea făcută din două părţi de stânga va exprima trufie, ambiţie, materialism.

Forma celei din dreapta va fi prelungită, a celui din stânga fălcoasă, bătăioasă. Formele acestora sunt consecinţa trăirii interioare a individului respectiv: de o parte generosul, smeritul, spiritualizatul, de cealaltă parte ambiţiosul, crudul, materialistul:

? de ce, de ce, de ce, de ce...

Of, ne-au otravit-o!

a, ritm, etica...ce imagine neclara

aritmetica
6+9=15


august
6,15,29

6 august Schimbarea la Fata a Domnului
15 august Adormirea Maicii Domnului
29 Taierea Capului Sfantului ioan Botezatorul

De-a dreapta Domnului nostru Iisus Hristos sade Maica Domnului, de-a stanga Sa, Sfantul Ioan Botezatorul, inainte-mergatorul Domnului

august -sfarsitul anului bisericesc

1 septembrie : LA MULTI ANI
A inceput noul an bisericesc

De ce 6?
in a 6- a zi a facut Dumnezeu omul, tot in a 6-a s-a arata si Domnul cu fata cea dumnezeiasca, cea de Lumina.
De ce 15?
sunt 9 cete ingeresti, peste toate , deasupra lor este Maica Domnului
De ce 29?
Intreaba-ti duhovnicul!

14 SEPTEMBRIE
Inaltarea Sfintei Cruci- la 40 de zile de la Schimbarea la Fata

vrei cafea?ia-ti un trombon!

beau cafea si ma cert cu mine
sunt numai miere, doar cafeaua e amara ca fierea
mi-e dor de tine,de starile, de culorile si de pasarile cuvintelor care au zburat cand ne tineam de mana,
o beau amara, comemorez piramidonul

mort la datorie

dupa cafea , beau putina apa cu sare
clinchetul linguritei de argint in ceasca de portelan
face cat o fanfara militara in parc la Sinaia
ce mai comemorez?Cum ce?Serul fiziologic,
mort la datorie si el

N-ai vazut ca de ce le ai pe toate
tot nu-ti merge bine?
pai ce, nu avem noi apa in tara asta?Avem!
Nu avem noi saline in tara asta?Avem!
Atunci de ce nu mai avem nici ser fiziologic, ca doar nu-i mare lucru sa dizolvi o tzar de sare in apa!
Nu muncim, da, da, da
Asa se spune ca romanii sunt lenesi
O spun unii hoti, ceilalti hoti vorbesc doar intre hoti, nu direct cu cei ca ,,noi cersim din poarta-n poarta``

Doi tineri treceau pe langa o fanfara in functiune
Unul a intrebat hlizindu-se:
-Cine a murit?
-Nu conteaza, astia se distreaza, canta si danseaza, tanga-nscaunat si trombon umflat.


da!

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/08/16/interviu-cu-parintele-justin-noi-mergem-tot-cu-mucenicia-5-august-2010/
,,Viaţa noastră ortodoxă este foarte duşmănită de Occidentul acesta, de aceea ne şi aplică ei atâtea metode diabolice. Dar noi mergem tot cu mucenicia; aşa mergem până la moarte şi nu renunţăm. Aşa a fost şi Piteştiul, şi Gherla, aşa a fost generaţia de tineri între 1948-1964, care au înfruntat cu bărbăţie Fiara bolşevică. Şi prin ei s-a format temelia, esenţa vieţii creştine, ca o oglindă vie pentru viaţa occidentală care este aşa de decăzută. Când noi muceniceam în partea aceasta a Răsăritului, Occidentul îşi vedea de ciocnirea paharelor, se bucura de suferinţa noastră, de toate chinurile şi morţii pe care-i aruncau ca pe nişte cârpe lepădate. Dar tocmai jertfa Răsăritului îi va salva şi pe ei. Poporul nostru este un popor atât de frumos, de aur, încât şi Dumnezeu îl iubeşte şi nu-l lasă pradă căderilor cele mai grele, pentru că românii urcă munţii, piscurile cele mai înalte, că să poată de acolo vedea frumuseţea şi bucuriile raiului de dincolo.``

a tuturor timpurilor

El si ea traiau in belsug.
Fiica lor era de o frumusete rapitoare, asa cum numai fetele foarte tinere pot sa fie din inocenta, rasfatata si egoista, asa cum doar unii copii pot sa fie.
El a murit dintr-un motiv sau altul.
Ea a primit sa se recasatoreasca cu cine altul decat fratele sotului ei.
Era pacat ed atata bogatie sa se rispieasca afara din familie.
De ziua fiicei, respectiv a nepoatei,el unchiul si respectv noul tata i-a spus: cere-mi orice si-ti voi da pana la jumatate din imparatie!
Si ea i-a cerut sa-l omoare pe Ioan.
Si ioan care era inchis a fost decapitat.


http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2010/08/29/taierea-capului-sfantului-ioan-botezatorul-29-august/

De aceea in icoanele care-l infatiseaza pe Sfantul Ioan Botezatorul capul sau apare pe o tipsie de argint.
Uneori este infatisat cu aripi, Ioan fiind si inger in acelasi timp.
Sfantul Ioan Botezatorul,inaintemergatorul Domnului, cel care a vestit lumii venirea Domnului, cel care l-a botezat in apa Iordanului cu apa pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe cei care credeau in Dumnezeu, cel care prunc fiind in pantecele Elisabetei cand aceasta a primit vizita Pururea Fecioarei Maria, cea care primise vestea ca-L va naste pe Mantuitorul Iisus Hristos,de la arhanghelul Gavriil, cel care s-a hranit su miere si lacuste (niste fructe portocalii , salbatice asemanatoare maceselor)
Sfantul Ioan Botezatorul , fiul lui Zaharia si al Elisabetei, cel care a venit pe lume daruit de Dumnezeu dupa multa rugaciune, dupa asceza si post indelungat, la o varsta la care orice medic al zilelor noastre si oricare parinti ajunsi la 70 de ani ar spune categoric ...nu se poate!
Ba se poate, totul se poate cu credinta!Cereti si vi se va da!



Fragmente din Omilia XLVIII a Sf. Ioan Gura de Aur la Evanghelia lui Matei:

“Era legat Ioan si, cu toate acestea, graia, era inchis si, in temnita fiind, mustra. Ca nu se temea Ioan de moarte, ci ii era frica sa taca si sa nu spuna adevarul. Pe acesta l-a ucis Irod si nu numai o singura ucidere a facut, ci mai multe. Ca cel ce ucide un dascal folositor sufletelor, acela nu ucide numai unul, ci pe atatia pe cati i-ar ar fi putut face vii, prin cuvantul sau, de ar fi trait.

Ca Irod, prinzind pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau. Ca ii zicea Ioan: „Nu ti se cade s-o ai!” Si vrind sa-l omoare, s-a temut de multime, ca il avea drept prooroc”.

- Dar pentru ce Ioan nu i-a vorbit femeii, ci barbatului?

- Pentru ca Irod era principalul vinovat.

Asculta cum ii indulceste evanghelistul vina lui Irod! Iti face impresia ca povesteste mai mult o intimplare decit ca aduce o acuzatie. „Praznuindu-si Irod ziua nasterii, fiica Irodiadei a jucat in fata oaspetilor si a placut lui Irod“.

O, ospat dracesc! O, adunare satanica! O, joc nelegiuit si plata a unui joc si mai nelegiuit! S-a savirsit cea mai blestemata ucidere din toate uciderile! Cel ce merita sa fie incununat si sa i se strige numele in gura mare este ucis! Biruinta demonilor sta la masa, iar chipul biruintei este vrednic de fapta savirsita! „Fata Irodiadei a jucat inaintea lui si a placut lui Irod. De aceea cu juramint s-a jurat sa-i dea orice va cere. Iar ea, indemnata fiind de mama ei, a zis: „Da-mi aici pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul!” Indoita crima! Si ca a jucat si ca a placut! Si a placut atit de mult, ca plata jocului a fost crima!

Ai vazut cit de crud a fost Irod, cit de lipsit de inima, cit de nejudecat? S-a legat cu un juramint si apoi o lasa pe fata sa-i ceara ce vrea! Cind a vazut la ce grozavie a dat nastere juramintul sau, s-a intristat Irod, ne spune evanghelistul, desi la inceput el l-a aruncat in temnita. De ce se mai intristeaza? Asa e virtutea! Si raii o admira si o lauda! Dar, o, Irodiado, femeie nebuna! Si tu ar fi trebuit sa-l admiri pe Ioan; si tu ar fi trebuit sa i te inchini lui, ca el cauta sa te scape de pacat! Dar nu! Irodiada pune la cale crima, intinde cursa si cere favor dracesc.

„Si s-a temut Irod pentru juramint si pentru oaspeti“. Pentru ce, Iroade, nu te-ai temut de ceea ce-i mai cumplit? Daca te-ai temut ca ai martori pentru calcarea ta de juramint, cu mult mai mult trebuia sa te temi ca ai martori atit de multi pentru o crima atit de nelegiuita.

(…)

Irod se casatorise cu femeia fratelui lui, de la care ea avea un copil. Pentru asta il tinea de rau Ioan Botezatorul. Si-l tinea de rau cu masura. E si indraznet, dar si blind in acelasi timp. Tu insa uita-mi-te ca toata adunarea aceea de la masa lui Irod era o adunare draceasca. in primul rind, era alcatuita din betie si desfriu. Nimic sanatos nu putea fi in ea! in al doilea rind, oaspetii erau niste stricati, iar gazda, mai stricata decit toti. In al treilea rind, petrecerea lor era fara judecata. In al patrulea rind, fata, din pricina careia casatoria lui Irod cu Irodiada era o calcare de lege, pe care maica-sa ar fi trebuit sa o ascunda, ca era o insulta pentru ea, intra in sala de ospat, se da in spectacol si fecioara intrece pe desfrinate! Chiar timpul cind a facut Irod ospatul invinuieste nu putin faradelegea aceasta. Cind ar fi trebuit sa multumeasca lui Dumnezeu ca in ziua aceea l-a adus la lumina, Irod tocmai atunci indrazneste acele faradelegi; in ziua in care trebuia sa dezlege pe cel legat, atunci adauga lanturilor uciderea.

Ascultati, fecioare, dar, mai bine spus, ascultati si voi femei maritate, care la nuntile altora va schimonositi asa, sarind, zbenguindu-va, facind de ris pe femei! Ascultati si voi, barbatilor, care umblati dupa ospete bogate si pline de betie! Temeti-va de prapadul diavolului! Cu atita putere l-a prins diavolul atunci pe acel ticalos imparat, incit s-a jurat sa-i dea chiar jumatate de imparatie. Ca aceasta o spune evanghelistul Marcu: «I s-a jurat ei: „Orice vei cere de la mine, iti voi da tie pina la jumatate din imparatia mea“. Asa de mult a tinut la tronul sau si atit de robit de patima a ajuns dintr-o data, incit de dragul unui dans a renuntat chiar la domnie! Ce e de mirare ca s-a petrecut lucrul acesta atunci, cind chiar acum, dupa atit de mare filozofie, din pricina dansului multi tineri ajung niste desfrinati si-si pierd sufletele fara macar sa fie constrinsi de juramint! Ajung robi din pricina placerii! Sint purtati ca o cireada de vite oriunde ii tiraste lupul! Asa a patit atunci si acel nebun imparat, ca a facut doua mari nebunii: prima, ca a facut stapina pe gindurile si vointa lui pe fata aceea atit de nebuna si beata de patima, care nu se dadea inapoi de la nimic; a doua, ca s-a legat cu juramint.

Da, Irod a fost atit de nelegiuit; dar mai nelegiuita decit toti a fost Irodiada; si decit fiica-sa, si decit tiranul. Ca ea a fost arhitectul tuturor acestor nenorociri; ea a urzit toata aceasta drama; ea, care trebuia sa-i fie recunoscatoare profetului. Fiica ei, convinsa de ea, s-a schimonosit, a dansat si a cerut uciderea; iar Irod a fost prins de ea in mreje. Vezi ca pe buna dreptate spunea Hristos: „Cel care-si iubeste pe tatal lui sau pe mama lui mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine“. Daca fata ar fi pazit porunca aceasta, n-ar fi calcat in picioare atitea legi si n-ar fi savirsit crima aceea. Ce poate fi mai rau decit o salbaticie ca aceasta? Sa ceri ca rasplata uciderea unui om, ucidere nelegiuita, ucidere in timpul ospatului, ucidere in vazul tuturora si fara de rusine! Nu i-a grait, apropiindu-se indeosebi de Irod, ci in auzul tuturora; si-a aruncat masca, cu capul gol; si, luind ca avocat pe diavol, asa a spus ce-a spus! Iar diavolul a facut ca dansul fetei sa placa lui Irod si sa-i cada astfel Irod in mina sa.

Unde-i dans, acolo-i si diavolul! Nu pentru asta ne-a dat Dumnezeu picioare, ci ca sa mergem cu buna rinduiala; nu ca sa ne schimonosim, nu ca sa sarim ca si camilele – ca si camilele sint neplacute cind danseaza, cu atit mai putin femeile -, ci ca sa dantuim impreuna cu ingerii. Daca trupul capata o infatisare plina de uritenie, cind se schimonoseste asa, apoi cu mult mai mult sufletul! Dracii dantuiesc asa! Slugile dracilor se pocesc asa!

(…)

Sa auzim, asadar, acestea toti citi facem fapte de virtute, dar suferim necazuri de la oamenii rai! Ca si atunci Dumnezeu a ingaduit sa fie junghiat cel care a trait in pustie, cel incins cu cingatoare de piele, cel imbracat cu haina de par; profetul, cel mai mare profet dintre toti profetii, decit care altul mai mare n-a fost intre cei nascuti din femei, a ingaduit Dumnezeu sa fie junghiat de o fata desfrinata si stricata omul care apara legile dumnezeiesti. Gindindu-ne, dar, la acestea, sa induram cu curaj oricit am suferi. Ca si atunci ucigasa si nelegiuita aceea a dorit sa se razbune atit cit a putut pe cel ce o suparase. Si-a saturat minia; si Dumnezeu ingaduia. Si doar Ioan nu-i spusese ei nimic, n-o acuzase pe ea, ci pe barbatul ei il invinuia; dar constiinta ei era acuzator cumplit. De aceea, miniata si furioasa, porneste cu furie spre pacate si mai mari; si murdareste deopotriva pe toti: pe ea, pe fata ei, pe sotul raposat, pe sotul adulter cu care traia. Se lupta sa faca pacate si mai mari decit cele dinainte! „Daca nu suferi ca barbatul meu este un adulter, pare a-i spune ea lui Ioan Botezatorul, ei bine eu il voi face si ucigas; il voi face sa te ucida pe tine, acuzatorul lui!”.

Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa! Ca si Irod asa a pierit! Se astepta ca fata sa-i ceara un dar vrednic de ospatul ce-l dadea. Era doar o copila, era la ospat, la o serbare, si se astepta sa-i ceara un dar frumos si placut, nu capul Botezatorului! Dar s-a inselat! Cu toate acestea nimic nu-l dezvinovateste pe Irod. Chiar daca fata aceea ar fi avut sufletul unor barbari care se lupta cu fiarele salbatice, Irod n-ar fi trebuit sa-si piarda mintile, nici sa se puna in slujba unei porunci atit de tiranice! Mai intii, cine nu s-ar fi cutremurat la vederea acelui sfint cap, adus la ospat, din care picura singe? Si totusi nu s-a cutremurat nici nelegiuitul Irod, nici femeia lui, mai blestemata decit el. Asa sint femeile desfrinate! Sint mai indraznete si mai crude decit orice om.

Daca noi, care auzim aceste cuvinte, ne cutremuram, cit trebuie sa fi cutremurat atunci privelistea aceea? Care erau simtamintele oaspetilor cind au vazut in mijlocul ospatului capul acela de curind taiat, din care picura singe? Dar pe setoasa de singe Irodiada, pe femeia mai salbatica decit ielele, pe ea n-a miscat-o deloc vederea aceasta, ci a desfatat-o! Ar fi trebuit, daca nu de alta pricina cel putin din pricina vederii acelui cap …

Rautatea insa se uita numai la prezent, ca si cei cuprinsi de friguri, care cer apa rece atunci cind nu trebuie. Daca Irodiada n-ar fi ucis pe acuzatorul ei, pacatul ei n-ar fi ajuns atit de cunoscut. Cind Irod l-a aruncat in inchisoare pe Ioan, ucenicii lui n-au spus nimic; dar cind l-a omorit, au fost siliti sa spuna pricina uciderii. Voiau sa ascunda adulterul Irodiadei; nu voiau sa trimbiteze pacatele semenilor lor; dar cind uciderea lui Ioan i-a silit, atunci dezvaluie lumii tot pacatul Irodiadei. Ucenicii lui Ioan sint siliti deci sa spuna pricina uciderii lui Ioan, ca sa nu se spuna pe nedrept ca si dascalul lor a fost ucis pentru aceeasi pricina ca si Teuda si Iuda (rascoala, n.mea). Deci cu cit ai vrea sa ascunzi in acest chip pacatul, cu atit mai mult il dezgolesti. Pacatul nu se ascunde prin adaos de pacate, ci prin pocainta si marturisire.

Uita-te si la chipul in care istoriseste evanghelistul Matei intimplarea! Nu apasa pe nimeni; pe cit ii sta in putinta chiar le ia apararea. Despre Irod spune: Pentru juramint si pentru oaspeti; si ca s-a intristat. Despre fata: ca a fost indemnata de mama ei si ca i-a adus mamei ei capul, ca si cum evanghelistul ar spune: „A implinit porunca mamei sale”. Toti dreptii sufera, nu pentru cei care sufera nedreptati, ci pentru cei care fac nedreptati, pentru ca acestia sint cei care sufera nedreptatile. Nici Ioan Botezatorul n-a suferit vreo nedreptate, ci cei care l-au ucis.

Sa imitam si noi pe drepti si sa nu trimbitam pacatele semenilor nostri; ci, pe cit putem, sa le tinem sub umbra. Sa avem suflet de filozof. Evanghelistul Matei a vorbit si el de Irodiada, femeie desfrinata si ucigasa; dar, cit i-a stat in putinta, n-a apasat-o, nici n-a spus: „A fost indemnata de ucigasa, de blestemata”, ci: „A fost indemnata de mama ei”. A intrebuintat cel mai frumos nume din toate numele.

Tu insa ocarasti, vorbesti de rau pe semenul tau si n-ai suferi vreodata sa vorbesti de semenul tau, care te-a suparat, asa cum a vorbit evanghelistul Matei de desfrinata, ci cu multa salbaticie, cu ocari, numindu-l viclean, facator de rele, siret, prost si in alte multe chipuri, mai grele ca acestea. Ne salbaticim chiar si mai mult; si, ca si cum am vorbi de oameni de alta speta decit noi, ii birfim, ii ocarim, ii suduim. Sfintii n-au facut asa, ci ii pling pe pacatosi mai mult decit sa-i blesteme. Sa facem si noi tot asa! Sa plingem pe Irodiada si pe toti care sint la fel cu ea.

Se dau si acum multe ospete asemanatoare ospatului lui Irod. Chiar daca nu-i ucis Ioan Botezatorul, dar sint ucise madularele lui Hristos si cu mult mai cumplit. Dansatoarele de astazi nu cer pe tipsie capul, ci sufletele comesenilor. Cind ii fac sclavi, cind le infierbinta sufletele cu amoruri nelegiuite, cind ii inconjura cu femei desfrinate, nu le taie capetele, ci le junghie sufletele, facind din ei adulteri, stricati si desfrinati. Sa nu-mi spui mie ca nu ti se vatama cu nimic sufletul daca bei vin, daca te imbeti, daca te uiti la o femeie care danseaza si cinta cintece de rusine! Sa nu-mi spui ca, biruit de placere, nu cazi in desfrinare! Si tu savirsesti pacatul acela infricosator, pentru ca faci madularele lui Hristos madulare ale unei desfrinate. Chiar daca nu-i de fata fata Irodiadei, dar este de fata diavolul, care a dansat atunci prin ea; si diavolul dantuieste acum prin desfrinatele acestea si pleaca ducind cu el roabe sufletele tuturor oaspetilor. Iar daca puteti sa nu va imbatati, totusi sinteti partasi la un pacat si mai cumplit. Niste ospete ca acestea sint totdeauna fructul hotiilor si jafurilor. Nu te uita la carnea de pe masa, nici la dulciuri, ci gindeste-te prin ce mijloace au fost adunate. Si vei gasi ca sint adunate prin asuprire, prin silnicie, prin zgircenie, prin jaf.

- Dar ospetele la care iau parte eu, mi-ai putea spune, nu sint de felul acestora!

- Sa nu fie! Nici eu n-o vreau! Dar chiar daca ospetele la care luati parte se fac cu bani munciti si cinstiti, totusi nici asa ospetele luxoase nu sint lipsite de pacate. Asculta-l pe profetul Amos cum tine de rau chiar aceste ospete, zicind asa: „Vai de cei care beau vin strecurat si se parfumeaza cu cele mai de frunte parfumuri!” Vezi, dar, ca si luxul este invinuit? Profetul invinuieste aici nu numai lacomia, ci si viata luxoasa.

Tu maninci peste masura, iar Hristos nu are nici cele de trebuinta cu care sa-si ogoiasca foamea! Tu maninci felurite dulciuri, iar El nici piine uscata! Tu bei vin de Tasos, iar Lui, Care inseteaza, nu l-ai dat nici un pahar cu apa rece! Tu te culci pe saltele moi si inflorate, iar El ingheata de frig!

De aceea, chiar daca ospetele n-au la temelia lor jaful si lacomia, sint tot asa de blestemate, pentru ca la astfel de ospete maninci si bei peste trebuinta, iar lui Hristos nu-I dai nici cit ii trebuie, desi tu te desfatezi cu cele ale Lui. Daca ai fi epitropul unui copil si i-ai lua toate averile lui, iar pe el l-ai lasa in cea mai crunta saracie, nu-i asa ca toata lumea te-ar acuza si ai fi pedepsit de legi? Si nu socotesti, oare, ca n-ai sa fii tras la raspundere si pedepsit cind cheltuiesti in zadar averile pe care le-ai luat de la Hristos? Nu spun aceste cuvinte celor care aduc la mesele lor femei desfrinate. Cu acestia nici nu stau de vorba, dupa cum nu stau de vorba nici cu ciinii. Nu spun aceste cuvinte nici jefuitorilor, lacomilor si celor care ghiftuiesc pe altii; n-am nici o partasie cu ei, dupa cum n-am nici o partasie nici cu porcii, nici cu lupii, ci le spun celor care se bucura singuri de averea lor, dar nu dau altora, celor care-si maninca singuri averea mostenita de la parinti. Sa se stie ca nici acestia nu sint scutiti de vina. Spune-mi cum ai sa scapi de vina, cum ai sa fii fara de pacat cind parazitul tau se ghiftuie, cind ciinele sta linga masa ta, iar Hristos nu Se vede invrednicit nici cu atita; cind unul primeste de la tine atitea bunatati, pentru ca te face sa rizi, iar Hristos nu primeste nici o firimitura, desi iti deschide imparatia cerurilor; cind unul pleaca incarcat de bunatati, pentru ca ti-a spus o gluma, iar Hristos, Care ne-a dat niste invataturi ca acestea, fara de care nu ne-am deosebi nici de ciini, nu-I invrednicit de aceleasi bunatati ca celalalt? Te cutremuri cind auzi cuvintele mele? Dar cutremura-te si de faptele tale!

Da afara din casa ta parazitii si cheama pe Hristos ca sa stea la masa cu tine! Daca Hristos Se va impartasi din mincarurile si din masa ta, te va judeca cu blindete in ziua cea infricosatoare. Hristos stie sa respecte masa. Daca stiu lucrul acesta tilharii, cu mult mai mult Stapinul. Gindeste-te ca pe femeia cea pacatoasa a mintuit-o Domnul stind la masa, iar pe Simon l-a tinut de rau, zicindu-i: „Sarutare nu Mi-ai dat!” Daca Hristos te hraneste, cu toate ca tu nu faci lucrul acesta, cu mult mai mult te va rasplati daca il faci! Nu te uita ca saracul vine la tine murdar si in zdrente, ci gindeste-te ca prin el Hristos iti trece pragul casei si inceteaza cu cruzimea ta, cu cuvintele neomenoase cu care improsti pe saracii ce bat la usa ta, numindu-i sarlatani, trindavi si cu alte cuvinte mai grele ca acestea. Cind le arunci in obraz aceste cuvinte gindeste-te ce fac mascaricii pe care i-ai invitat la masa! Ce folos iti aduc casei tale? iti fac placut ospatul? Cum pot sa ti-l faca placut, cind se lasa palmuiti de altii si spun mascari? Nu-i o rusine mai mare decit atunci cind lovesti pe cel facut dupa chipul lui Dumnezeu, cind te distrezi din insulta ce i-o aduci, cind faci din casa ta teatru, cind umpli ospatul cu comedianti, cind tu, om de neam bun si liber, faci ceea ce fac sclavii pe scena. Ca si pe scena e ris, si pe scena se dau palme! Spune-mi, numesti tu distractie ceea ce merita siroaie de lacrimi, plinset si suspine? Ar trebui sa indrumezi pe oaspetii tai spre o viata serioasa, ar trebui sa-i sfatuiesti sa faca ceea ce se cuvine; dar tu ii indemni sa injure si sa spuna cuvinte nepotrivite. Si numesti aceasta distractie! Socotesti temei de placere ceea ce-i temei de munca iadului? Cind parazitii acestia nu mai stiu sa spuna nici un cuvint de spirit, nici o gluma, atunci totul se termina cu juraminte si juraminte false. Sint, oare, vrednici acestia sa te faca sa rizi sau sa plingi si sa suspini? Care om cu judecata ar putea-o spune?

(…)

Prieteniile de la ospetele la care se bea si se maninca peste masura sint mai groaznice decit dusmaniile; ca de pe urma dusmanilor, daca voim, putem chiar sa cistigam, sa ne folosim; dar de pe urma prietenilor de la chefuri si betii nu putem avea decit paguba. Nu tine, dar, linga tine prieteni care sint dascalii pagubei tale! Nu tine linga tine prieteni care indragesc mai mult masa ta decit prietenia ta! Ca toti acestia termina si cu prietenia odata ce au terminat masa si petrecerea; ceilalti insa, prietenii de dragul virtutii, ramin vesnic linga tine, indura alaturi de tine toate durerile si toate necazurile tale. Prietenii de masa si de betii, neamul parazitilor, de multe ori se razbuna pe tine si-ti fac nume prost. Cunosc multi oameni vrednici care au capatat o faima proasta, facuta tocmai de prietenii lor de chefuri si betii; au spus despre dinsii ca sint niste sarlatani, niste desfrinati care strica casele altora, niste corupatori de copii. Si lumea le da crezare, crede ca traiesc cu copiii, odata ce nu se ocupa cu nimic si-si irosesc viata fara rost.

Sa cautam, dar, sa scapam de aceasta faima proasta; dar, inainte de toate, sa cautam sa scapam de iad! Sa facem cele placute lui Dumnezeu! Sa punem odata capat acestui obicei diavolesc, pentru ca atunci cind mincam si bem sa facem toate spre slava lui Dumnezeu, ca sa ne bucuram si de slava Lui, pe care, faca Dumnezeu ca noi toti sa o dobindim, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.”

ceva

Margaritar sau lacramioare, magnolii sentimentale
Orhidee, florile cu cele mai usoare seminte
Nuferi albi, infloresc noaptea
Irisi, frezii si tamaioare, toate in legea lor violet
Quamoclit coccinea (Ipomea stacojie)...zorelele , multicolore, cataratoare, cuceritoare sau trandafirul reginei Elisabeta la palarie
Urzica si urzicuta
E Euphorbia milii (Coronita lui Hristos)


Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Malpighiales
Familia : Euphorbiaceae
Genul : Euphorbia
Specia : Euphorbia milii


Denumire populara : Coronita lui Hristos

eplante.ro

cum se contruieste o casa

Acum un an le-am urat ,,Casa De Piatra``, iar ei s-au adapostit langa o stanca din care sa si-o ciopleasca.
Din dragoste!
Vad o prietena care-i viziteaza degraba.Ospitalieri oameni!Pai cine te mai primeste in ziua de azi pe stanca lui(in casa lui) ca sa fii mai aproape de soare(de inima)?!
Ma minunez cand s-o umple stanca aaaaaa, casa de copii.Copii ca mine si ca tine printre copiii lui Do si Oa.D(oO)A!
Acu` un an au zis ,,DA``, in fata Lui Dumnezeu si a legilor pamantesti.
Mai precisu pe 5 septembrie:
http://plusunu.blogspot.com/2009/09/se-maritaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.html

Sub bolta cand apare supa

Asculta mai multe audio Muzica



Strugurii sunt negri,atarna din bolta care face umbra binefacatoare.
Cateva vrabii degusta boabele mici si necoapte, nu prea mai au rabdare, le-a venit de cules via.
Bunicul pusese sub bolta doi stupi, scotea miere de la ei cat sa ajunga intregii familii.Primavara pe locul acesta rasare o padure de margaritar, florile mele preferate.E o palma de pamant de cativa metri patrati in care de-a lungul anului nu se intrerupe sirul darurilor Lui Dumnezeu.
Ne separa de vecinii din dreapta un gard de sarma cu ochiuri.Cainii fiecarei familii se apropie de gard, se privesc in ochi si isi fac datoria.Ne-am facut si noi datoria cu cet un os, de-o parte si de alta a gardului, ca sa fie pace, sa mancam in liniste si sa stingem conflictul transetnic, altfel ramaneam fara gard si ne-am fi ratacit in praf.
Am scos doua scaune din cele vechi, cu oasele de lemn , al caror trup scartie incet sub greutatea celor poftiti la masa.Alta generatie, alte greutati in trup si suflet.
Printre foi de vita verzi si uscate se strecoara soarele.E ca ceaiul de tei.
Numai ca fiind pranzul am primit si o supa rebela de galusti.Rebela pentru ca si-a iesit putin din reguli, si-a imbodobit transparenta cu bucatele de morcov, minuscule fragmente de ardei rosu , apoi indraznet ca un copil cam asa de cinci anisori, s-a aruncat pe suprafata ei ...patrunjelul.
Masa binecuvantata! Pofta e buna, daca nu e peste masura!

rugaciuni la vremea mesei de pranz:

Inainte de masa :

Tatal nostru-rugaciunea Domneasca


Dupa masa:

Multumim Tie Hristoase Dumnezeul nostru ca ne-ai ospatat cu bunatatile Tale pamantesti, nu ne lasa pe noi lipsiti nici de Cereasca Ta Imparatie, ci precum in mijlocul apostolilor Tai ai venit, pace dandu-le lor Mantuitorule, vino si la noi si ne mantuieste!Amin!